- BIBLIOGRAFIE SELECTIVA-

Moanata A.D., Baschet - metodica., Editura Alpha MDM, 2005

Negulescu C., Baschet. Bazele generale ale metodicii predarii, Editura Fundatiei
”Romania de Maine” , 2000
Negulescu C., Baschet. Bazele generale ale metodicii predarii(partea a-IIa),
Editura Fundatiei ”Romania de Maine” , 2003
Predescu T., Baschetul in scoala – instruire – invatare, Editura Semne, 2001
Moanta A.D., Baschetul in lectia de educatie fizica – ciclul liceal, Editura Matrix
Rom, 2008
 CUPRINS
Cap.1.TEHNICA JOCULUI DE BASCHET
METODICA ÎNVĂŢĂRII TEHNICII FĂRĂ MINGE A JOCULUI DE BASCHET: Poziţia fundamentală, Deplasarea,Schimbarea de
direcţie, Pirueta,Săriturile,Jocul de picioare şi lucrul de braţe
METODICA ÎNVĂŢĂRII TEHNICII CU MINGE A JOCULUI DE BASCHET
Ţinerea, prinderea şi pasarea mingii, Driblingul, Oprirea, Pivotarea, Aruncarea la coş

Cap.2.TACTICA JOCULUI DE BASCHET

Aspecte generale ale metodicii învăţării tacticii în jocul de baschet
METODICA ÎNVĂŢĂRII TACTICII INDIVIDUALE
ATAC: Demarcajul, Ieşirea la minge, Poziţia triplei ameninţări, Pătrunderea, Depăşirea, Recuperarea ofensivă
APĂRARE: Marcajul,Recuperarea defensivă
METODICA ÎNVĂŢĂRII TACTICII COLECTIVE DE 2-3 JUCĂTORI
ATAC: Dă şi du-te, Încrucişarea, Blocajul şi plecarea din blocaj, Atacul în superioritate numerică, Dublajul
APĂRARE: Alunecarea , închiderea culoarului de pătrundere, Apărarea în inferioritate numerică, Triunghiul de săritură,
Schimbarea de adversar, Flotarea,Aglomerarea
METODICA ÎNVĂŢĂRII TACTICII COLECTIVE DE ECHIPĂ
ATAC Contraatacul, Atacul de tranziţie, Atacul poziţional
APĂRARE Apărarea împotriva contraatacului, Apărarea om Ia om, Apărarea zonă

Cap.3. JOCURI PREGĂTITOARE ŞI ŞTAFETE PENTRU JOCUL DE BASCHET

Metodica utilizării jocurilor pregătitoare
Jocuri pentru capacităţi motrice, pregătirea tehnică, pregătirea tactică

Cap. 4. MIJLOACE SPECIFICE JOCULUI DE BASCHET PENTRU DEZVOLTAREA CALITĂŢILOR MOTRIC E

Viteza, Forţa, Rezistenţa, Capacităţile coordinative (îndemânarea), Mobilitatea (supleţea)
 TEHNICA JOCULUI DE BASCHET

Tehnica unui joc sportiv reprezintă "ansamblul de deprinderi motrice specifice (cunoscute şi
sub denumirile de deprinderi tehnice, procedee tehnice), folosit în scopul practicării cu
eficienţă maximă a jocului" (Predescu T. - Baschet - curs de bază, 1999).
Elementul tehnic care reprezintă o structură motrică fundamentală ce stă la baza practicării
unei ramuri de sport. Prin elementele tehnice ale unei ramuri de sport se înţeleg acţiunile de
mişcare fundamentală.
Procedeul tehnic desemnează o structură motrică concretă sau un mod particular de
efectuare a elementului tehnic.
Stilul constituie modul particular (amprenta personală) de efectuare a unui procedeu tehnic.
Deşi se respectă mecanismul de bază al procedeului respectiv, totuşi particularităţile
morfologice, funcţionale şi psihice se întipăresc asupra execuţiei.
Măiestria tehnică constă din capacitatea sportivului de a folosi eficient procedeele tehnice
în funcţie de condiţiile concrete de întrecere. Măiestria tehnică este rezultatul instruirii
(colective şi individuale) şi antrenamentului, la care se adaugă neapărat şi "predispoziţiile
vocaţionale" pentru joc (Colibaba D.E., Bota I., 1998).
Pregătirea tehnică reprezintă totalitatea măsurilor cu caracter metodic, organizatoric, etc,
stabilite în cadrul procesului de antrenament sportiv, cu scopul însuşirii tehnicii specifice
unei ramuri de sport.
 SISTEMATIZAREA TEHNICII

Sistematizarea elementelor tehnice ca şi a acţiunilor tactice individuale din jocul de baschet se

realizează în funcţie de fazele de joc respectiv atac şi apărare astfel:
în atac -tehnica jocului cu minge
- tehnica jocului fără minge
în apărare
- tehnica jocului fără minge

Ţinând cont de obiectul de joc, sistematizarea tehnicii evidenţiază elemente tehnice fără
minge şi elemente tehnice cu minge, care în funcţie de faza de joc, atac sau apărare, unele
sunt comune celor două faze, dar cu procedee şi caracteristici de execuţie diferite.
ASPECTE GENERALE ALE METODICII ÎNVĂŢĂRII TEHNICII ÎN JOCUL DE BASCHET

Ansamblul activităţii baschetbalistice ca sport, având obiective de ordin metodic, ordonate conform
principiilor didactice şi celor ale antrenamentului sportiv, constituie METODICA specifică jocului de baschet.

Metodica baschetului

Metodica baschetului explică şi valorifică funcția aplicativă a teoriei baschetului, reprezintă o formă de
didactică specială care adaptează la specific metodele, principiile şi mijloacele generale ale pedagogiei. Metodica
baschetului este subordonată:
• Metodicii antrenamentului sportiv;
• Metodologiei jocurilor sportive;

Metodica cuprinde principii, metode şi mijloace specifice instruirii. Ea constă din cunoştințe, priceperi şi deprinderi
necesare tehnologiei instruirii, antrenării, organizării şi conducerii echipelor. În activitatea metodică, pe lângă
acumularea prin studiu a cunoştințelor, un rol determinant îl are practica pedagogică.

Conținutul, principalele sarcini şi probleme ale metodicii baschetului:

― Metodica selecției (organizare, principii, mijloace) ;
― Principiile, mijloacele şi metodele de antrenament pe factorii antrenamentului;
― Aparate ajutătoare de instruire şi metodica folosirii lor;
― Planificarea;
― Metodica arbitrajului;
― Practica pedagogică;
― Metodica organizării activității.
In învăţarea tehnicii sportive se pot evidenţia anumite priorităţi metodice, şi anume:
─stabilirea pentru fiecare eşalon de instruire (începători, avansaţi, performanţă) a fondului pregătirii
tehnice, deci precizarea principalelor elemente şi procedee tehnice care vor forma obiectul instruirii
subiecţilor respectivi;
─stabilirea sistemelor de acţionare necesare fiecărui procedeu tehnic;
─exersarea independentă a procedeelor tehnice, dublată de execuţii în condiţii analoage concursului;
─repetarea elementelor tehnice care se învaţă în cadrul unor cicluri de antrenamente sau cicluri de lecţie în
vederea îndeplinirii cerinţei de exersare continuă a unei mişcări sau acţiuni în vederea asimilării acesteia.
Cu cât elementul este format din mişcări mai complexe, cu atât durata lui de asimilare este mai mare.
─intensitatea execuţiilor şi dificultatea acestora creşte în funcţie de nivelul învăţării.
─să se ţină seama de înclinaţiile şi opţiunile personale ale subiecţilor fată de unele execuţii tehnice,
favorizând-se astfel valorificarea maximă a disponibilităţilor acestora pentru obţinerea virtuozităţii
tehnice;
─individualizarea instruirii;
─evaluarea periodică a pregătirii tehnice cu ajutorul unor probe şi norme de control.

Fiecărui procedeu tehnic îi corespunde un anumit mecanism de bază, iar de însuşirea acestuia depinde
posibilitatea rezolvării raţionale şi eficiente a acţiunilor motrice respective. Gândirea metodică a
antrenorului este fundamentată pe metoda modelării conţinutului instruirii şi analogiei cu conţinutul
jocului. Mijloacele de antrenament sunt în general exerciţii speciale care contribuie la precizarea şi
consolidarea detaliilor tehnice.
 In învăţarea tehnicii jocului de baschet, se deosebesc două etape, şi anume pregătirea teoretică şi
pregătirea practică (Predescu, T., Moanţă, A., 2001):

1. Pregătirea teoretică
Explicaţie - definiţie;
- componente;
- poziţia iniţială;
- lucrul propriu-zis al segmentelor;
- poziţia finală;
- caracteristici de execuţie;
- greşeli frecvente;
- utilizare tactică.
Demonstraţie - kinograme;
- film video;
- ilustraţii
- foto.
2. Pregătirea practică
- execuţii individuale sau de pe loc (condiţii optime)
- execuţii cu partener şi în grup (condiţii variate de execuţie, diferite formaţii, distanţe, unghiuri);
- structuri tehnice;
- execuţii în relaţie de adversitate:
• în superioritate numerică;
• în egalitate numerică;
• în inferioritate numerică.
- exerciţii sub formă de concurs;
- jocuri pregătitoare.
 Sistematizarea conţinutului jocului de baschet
1. Componente tehnice fundamentale :
2. Componente tactice fundamentale individuale
3. Acţiuni tactice individuale

4. Combinaţii tactice de 2-3 jucători

5. Acţiuni tactice colective – tactica de echipă
 METODICA ÎNVĂŢĂRII TEHNICII FĂRĂ MINGE A JOCULUI DE BASCHET

POZIŢIA FUNDAMENTALĂ

Poziţia fundamentală este elementul tehnic care se regăseşte în execuţia tuturor

celorlalte elemente şi procedee tehnice din jocul de baschet.

Indicatii metodice:

în execuţia unei poziţii fundamentale corecte, profesorul indică de cele mai multe ori
jucătorului următoarele:
─ genunchii sunt îndoiţi, braţele lateral şi capul sus pentru a cuprinde o arie cât mai largă;
─ o poziţie fundamentală cât mai joasă;
─ greutatea se repartizează corect pe ambele picioare.
 EXERCITII

Exerciţii de pe loc
• Găsirea poziţiei optime (stabilirea bazei de susţinere):
• Balans vertical, lateral şi antero-posterior;
• Dezechilibrări: pe perechi, un jucător în poziţie fundamentală, celălalt încearcă să-l dezechilibreze;
• Sărituri cu aterizare în poziţie fundamentală cu accent pe balansul vertical:
- fără schimbarea planului de aterizare;
- cu schimbarea planului de aterizare.

Exerciţii din deplasare

• Din alergare, la semnal, oprire în poziţie fundamentală;
• Din alergare, la semnal, săritură cu aterizare în poziţie fundamentală:
- pe direcţia de deplasare;
- cu schimbare de plan faţă de direcţia de deplasare.
• Pe perechi, faţă în faţă, cu mâinile sprijinite de umerii partenerului, deplasare în poziţie fundamentală;
• Pe perechi, menţinând o poziţie fundamentală joasă, jucătorii încearcă să atingă unul celuilalt genunchii
("leapşa cu atingerea genunchilor").
• Din poziţie fundamentală, jucătorii execută deplasări cu paşi adăugaţi
înainte, înapoi, lateral, oblic înainte, oblic înapoi. Profesorul va fi plasat
în faţa colectivului şi va dirija deplasarea prin semne. Exerciţiul se poate
executa şi combinând deplasările în ritm susţinut cu sărituri cu
desprindere de pe două picioare, de pe un picior, cu ghemuiri.
• Jucătorii execută "joc de picioare şi lucru de braţe", menţinând o
poziţie fundamentală joasă. La primul semnal al profesorului,
sprintează înainte, la al doilea execută oprire şi deplasare cu
spatele în poziţie fundamentală cu paşi adăugaţi.

DEPLASAREA

Sistematizarea procedeelor tehnice de deplasare în teren este următoarea:

 Indicatii metodice:

 Deplasarea se realizează cu un scop bine definit;

 Jucătorul trebuie să fie pregătit să acţioneze în orice moment;
 Se utilizeză deplasările cele mai adecvate în teren în funcţie de situaţia concretă
de joc;
 Jucătorul trebuie preia iniţiativa, să fie hotărât în tot ceea ce face şi agresiv - în
limitele regulamentului - ca să intre în posesia mingii.
 
Dintre aceste deplasări, probleme metodice specifice jocului de baschet reclamă pasul
adăugat, de aceea în continuare sunt prezentate exerciţii în eşalonare metodică pentru
învăţarea şi perfecţionarea pasului adăugat.
 EXERCITII:

Execuţii individuale
Lucru individual: din poziţie fundamentală se execută paşi adăugaţi înainte, înapoi, oblic
înainte, oblic înapoi şi lateral.
Individual, jucătorul execută deplasare în poziţie fundamentală cu paşi adăugaţi între
două linii paralele trasate pe sol la o distanţă de 3-4m. Execuţia se poate desfăşura şi sub
formă de concurs, elevii fiind împărţiţi în 2-3 sau mai multe grupe. La fiecare deplasare,
elevul trebuie să atingă linia cu piciorul:
- "Cine execută mai repede 15 lungimi"
- "Cine execută mai multe lungimi în 20 de secunde"
în stabilirea câştigătorului se ia în consideraţie execuţia ultimului elev din grupă.

Individual, elevul execută deplasare în poziţie fundamentală pe traseul indicat în figură.

• Individual, jucătorul execută deplasare în poziţie fundamentală cu pas
adăugat oblic cu faţa(1), cu spatele(2), lateral(3), pe traseul indicat în fig.
Execuţia se poate desfăşura şi sub formă de concurs.

• Pe perechi, lucru în oglindă, jucătorii execută deplasare cu paşi

adăugaţi, la început numai lateral, apoi şi spre înainte şi spre înapoi;

• In grup, profesorul cu minge în faţa colectivului, execută dribling,

pe direcţii diferite, elevii deplasându-se în funcţie de sensul de
deplasare în dribling al profesorului.

Structuri de procedee tehnice

• Jucătorii împărţiţi în două grupe, pe jumătate de teren execută:
1. sprint până sub panou, 2 sărituri cu desprindere de pe două picioare;
2. deplasare cu paşi adăugaţi lateral;
3. deplasare cu paşi încrucişaţi (cu faţa îndreptată spre panou);
4. deplasare cu paşi adăugaţi lateral.
Execuţia se poate desfăşura şi sub formă de concurs între cele două
grupe de elevi.
• Elevii împărţiţi în două grupe, pe jumătate de teren, execută:
1 - sprint paralel cu linia laterală a terenului,
2 - retragere cu spatele până sub panou;
3 - sprint până la centrul terenului;
4 - deplasare cu pas adăugat oblic înapoi, conform figurii:

•Elevii execută deplasare în poziţie fundamentală cu pas

adăugat după indicaţiile profesorului, la semnal execută
sprint - 5 sărituri cu desprindere de pe două picioare - sprint
până la linia de centru - piruetă - retragere cu spatele.

• Elevii dispuşi pe 3 şiruri, la unul din capetele terenului. La

celălalt capăt al terenului, în faţa fiecărui jucător se află un
jucător cu minge. Elevii execută deplasare în poziţie
fundamentală cu pas adăugat, la semnal sprint, primesc
mingea, o repasează, sprintează până la centru, se întorc
180° şi execută deplasare în poziţie fundamentală cu pas
adăugat până la linia de fund.
• Execuţia în relaţii de adversitate a deplasărilor se va realiza în cadrul exerciţiilor complexe cu
desfăşurare pe ½ de teren şi pe tot terenul, ce au ca scop perfecţionarea procedeelor tehnice, a acţiunilor
tactice individuale şi colective.

SCHIMBAREA DE DIRECŢIE