Comentarii, citate, aprecieri şi referinţe critice despre „Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă

În literatura noastră, Povestea lui Harap-Alb ilustrează, dimpotrivă, realismul, deoarece „Creangă e
altceva, nici narator ţăran, nici folclorist, culegător, prelucrător, basmele lui nu sunt rescrise,
împodobite, alterate în structura lor (ca ale lui Slavici). Fără a ieşi din schemele basmului popular, fără a
inventa nimic esenţial, Creangă retrăieşte cu ingenuitate întâmplările povestite. Geniul humuleştean
este această capacitate extraordinară de a-şi lua în serios eroii (fabuloşi sau nu, oameni sau animale), de
a le retrăi aventurile, de a pune cu voluptate în fiecare propriile lui aspiraţii nerostite, slăbiciuni,
tulburări şi uimiri, adică de a crea viaţă. El e creatorul unei «comedii umane» tot aşa de profundă şi de
universală în tipicitatea ei precum a lui Sadoveanu.”

Nicolae Manolescu, Lecturi infidele

_________________________________________________________________________________

„… e însăşi sinteza basmului românesc. Toată filosofia noastră populară, între fatalitatea răului şi ideala
căutare a binelui, se lămureşte în încercările grele ale fiului de împărat, robit diavolului cu chip de om,
preschimbat în Spân şi mântuit de bunătatea şi curăţia lui prin colaborarea uriaşilor întruchipând
principiul puterii cosmice şi al eticului popular.”

Pompiliu Constantinescu, Scrieri

_________________________________________________________________________________

„Principiul râsului şi viziunea carnavalescă, aflate la temelia grotescului, distrug seriozitatea mărginită şi
orice pretenţii de valoare extratemporală şi incontestabilă a ideii de necesitate, ele eliberează conştiinţa,
gândirea şi imaginaţia omului în vederea unor noi posibilităţi.”

Mihail Bahtin, Francois Rabelais şi cultura populară în Evul Mediu şi în Renaştere

_________________________________________________________________________________

„Gerilă, Ochilă şi celelalte fiinţe monstruoase de basm, intrate în casa de aramă înfierbântată a
împăratului Roş, se ceartă întocmai ca dascălii în gazdă la ciubotarul din Fălticeni sau ca Smaranda cu
copiii şi cu bărbatul.”

George Călinescu, Estetica basmului

_________________________________________________________________________________
„… animalele şi fiinţele supranaturale sunt la Creangă ţărani de-ai lui, încât în cadrul extraordinar al
basmului se constituie scenele unui realism poporal.”

Tudor Vianu, Studii de literatură română modernă