O scrisoare pierduta

de I.L.Caragiale

Intre anii 1878 si 1885 Caragiale a scris comediile: „O noapte furtunoasa”, „Conu
Leonida fata cu Reactiunea”, „O scrisoare pierduta”si „D’ale carnavalului”. Piesele
sunt comedii de moravuri, realizate intr-o viziune clasica si intr-un limbaj de un umor
inconfundabil. Datorita lor, Caragiale a fost socotit un „Molière” al romanilor.
Tema: O scrisoare pierduta este o comedie de moravuri, dezvaluind viata publica si
de familie a unor politicieni care, ajunsi la putere si rosi de ambitie, se caracterizeaza
printr-o crestere brusca a instinctelor de parvenire. Interesele eroilor se armonizeaza
in final, pentru ca toti stiu sa speculeze avantajele unui regim politic in folosul lor.
Titlul sugerează obiectul de şantaj pentru obţinerea funcţiei politice. Articolul
nehotărât „o” arată gradul de generalitate a întâmplărilor si repetabilitatea lor.
Opera este  structurată în patru acte divizate în scene.
Subiectul
Expoziţiunea
Acţiunea se desfăşoară „în capitala unui judeţ de munte”, în anul 1883, pe fondul
agitat al unei campanii electorale.
Aici are loc conflictul dintre ambiţiosul avocat Nae Caţavencu, „din opoziţie” ( care
aspiră la funcţia de deputat) şi grupul conducerii locale, format din prefectul Ştefan
Tipătescu şi prezidentul Zaharia Trahanache, care conduc abuziv şi în interes personal
viaţa politică a judeţului.
Intriga acţiunii constă în pierderea unei scrisori de „amor” de către Zoe, soţia
„prezidentului”, primită de la Ştefan Tipătescu.
Desfăşurarea acţiunii
Scrisoarea este găsită de cetăţeanul turmentat şi sustrasă de la acesta de Nae
Caţavencu.
Pentru a-i forţa să-l propună candidat în locul lui Farfuridi, preferatul conducerii
judeţului, Caţavencu îi şantajează cu publicarea scrisorii în gazeta sa, „Răcnetul
Carpaţilor”.
Şantajul o sperie mai ales pe Zoe, care – de teama de a nu fi compromisă public –
exercită presiuni asupra celor doi bărbaţi (Zaharia şi Ştefan), făcând uz la început de
lacrimi şi leşinuri. Nereuşind în acest fel, ea îşi dovedeşte autoritatea şi obţine
promisiunea candidaturii lui Caţavencu.
Punctul culminant
Când totul părea rezolvat, urmează o adevărată „lovitură de teatru”: de la Bucureşti
se cere, fără explicaţii, să fie trecut pe lista candidaţilor un anume Agamemnon
Dandanache.
În timpul şedinţei de numire oficială a candidatului (actul III), are loc o încăierare
iscată de poliţistul Pristanda, iar Caţavencu îşi pierde pălăria în căptuşeala căreia se
alfa scrisoarea. Aceasta este găsită din nou de cetăţeanul turmentat care o înapoiază
în sfârşit „andrisantului”, adică lui Zoe.
Tactica de parvenire a lui Dandanache fusese asemănătoare cu cea a lui Caţavencu.
Acesta povestise încă de la sosirea sa că prezenţa în acel oraş se datora unei scrisori
de dragoste găsite în buzunarul unei „pesoane însemnate”.
Deznodământul
Nae Caţavencu, fără scrisoare, se simte dezarmat şi schimbă tactica parvenirii,
acceptând patronajul coanei Joiţica. El ţine un discurs în cinstea lui Dandanache într-o
atmosferă de carnaval şi se îmbrăţişează cu vechii adversari politici.