1.

1
Cultura juridică este o parte indispensabilă a culturii umane care defineste cunoștințele juridice,
procesele, regulile și posibilitatea de a utiliza și respecta legea în practică viața de zi cu zi socială și
legală a membrilor societății. În primul rând, cultura juridică este o măsură a nivelului cultural
umane. Un element foarte important al culturii juridice este constiinta juridică, care exprimă puterea
cunoașterii legii și posibilitatea de a percepe și aplica legea, conștientizarea sentimentelor de
respectare a legii legitimitate, corectitudine și dreptate. Aceasta înțelege legea, o societate dreaptă și
corectă care susține drepturile omului calitatea înaltă este nucleul punctului de plecare perfect.
Adoptați și aplicați legile ca reper pentru societățile avansate.

1.2
Cand vorbim de cultura juridică și rolul ei în formarea persofesională, avem în vedere mai ales
componentele ideale ale acesteia cum sunt: credințe, obiceiuri, norme, legi, valori, simboluri și
modele de acțiune. În cultura juridică găsim răspunsuri standartizate, normate, pentru a interacționa
corect cu semenii noștri în situații concrete și foarte diverse. Din asta rezultă ca activitatea zilnică
indiferent de care nu ar fi ne formează din punct de vedere profesional oferindu-ne experință și
practică care ulterior ne ajuta sa ne dezvoltăm pe plan profesional.

1.3
După cum este cunoscut, procesul de formare a normelor juridice are la bază activitatea conştientă şi
volitivă a persoanelor implicate în procesul dat, adică anumite interese şi necesităţi sunt trecute cel
puţin prin conştiinţa juridică a acestor persoane. Astfel, rolul conştiinţei juridice în viaţa socială a
societăţii se manifestă în două direcţii principale: în procesul de elaborare a dreptului şi în procesul
de realizare a acestuia. Activitatea de aplicare a dreptului, privită ca un proces complex, se
desfășoară cu respectarea unor cerințe, legate atât de necesitatea stabilirii corecte a împrejurărilor de
fapt, cât și de cea a aplicării corecte a normei de drept ce reglementează respectiva situațieConștiința
juridică creează un context psihologic și ideologic necesar pentru activitatea de aplicare a dreptului.
Pin prisma conștiinței juridice sunt analizate și evaluate probele cazului respectiv, se elaborează
actul de aplicare, se înlătură lacunele în drept etc. Prin intermediul criteriului de eficacitate a
activității de aplicare a dreptului de către subiecții organelor puterii de stat se determină nivelul înalt
al conștiinței juridice, care este strâns legată de calitatea legislației.

2.1
a) Independenţa şi libertatea de a apăra şi consilia -El nu trebuie să admită presiuni din partea
statului sau a asociaţilor săi.
b) secretul profesional- Esenţa profesiei de avocat presupune faptul că acestuia i se vor comunica
lucruri pe care clientul nu le-ar spune altei persoane şi că avocatului.
c) evitarea conflictelor de interese-Avocatul nu este în drept să acorde asistenţă juridică persoanei
dacă, în cauza dată, el acordă sau a acordat asistenţă juridică unor persoane ale căror interese vin în
contradicţie cu interesele persoanei în cauză.
d) demnitatea, onoarea şi probitatea-Avocatura este o profesie nobilă, care cere de la avocaţi un
comportament pe măsura profesiei.
e) respectul faţă de supremaţia legii şi buna administrare a justiţiei-Avocatul este indispensabil
justiţiei. El nu trebuie să afecteze prin comportamentul propriu buna funcţionare a acesteia.

2.2
1. Avocații trebuie sa aiba abilități excelente de comunicare,trebuie să-și poată exprima clar opiniile
în formă verbală și scrisă. La fel, avocatul trebuie să fie un bun ascultător. Comunicarea publică este
esențială pentru a convinge în fața judecătorilor.
2. Un bun avocat trebuie să fie capabil să tragă concluzii rezonabile și logice. Pentru a putea
prevedea punctele slabe ale argumentelor care trebuie prezentate, nu trebuie să lipsească criticile.
3. Atât cercetarea abilității analitice, cât și practica juridică implică absorbția unei cantități mari de
informații, care trebuie transformate în informații ușor de gestionat și logice.
4. Avocații cu abilități de cercetare trebuie să poată efectua cercetări rapid și eficient. Când pregătiți
o strategie legală, este important să înțelegeți nevoile clientului.
5. Cei mai creativi avocați nu numai că au abilități logice și analitice în gândire, dar au nevoie și de
creativitate în rezolvarea problemelor. Cea mai bună soluție nu este întotdeauna cea mai evidentă și
adesea pentru a contracara planul adversarului, trebuie să gândiți într-un mod diferit.

2.3
1) Judecătoare dna Roibu trebuie să fie sensibil şi să evite contactele care pot da naştere la speculaţii
privind existenţa unei relaţii speciale cu cineva pe care judecătorul ar putea fi tentat să îl avantajeze
cumva, din asta rezulta suspiciuni ca judecatorul special a favorizat sentinta inculpatului deoarece
intretinea relații intime cu el, acest comportament se consideră inadmisibil.
2) Bunele maniere şi respectarea lor în mod vizibil sunt esenţiale în îndeplinirea tuturor activităţilor
desfăşurate de către judecător-

a)Aflându-se permanent în vizorul public, judecătorul trebuie să accepte, în mod liber şi de

bunăvoie, anumite restricţii personale care ar părea o povară cetăţeanului de rând. În particular,
judecătorul trebuie să aibă o conduită care să fie conformă cu demnitatea funcţiei de magistrat.

Imparţialitatea este esenţială pentru îndeplinirea adecvată a funcţiei judiciare. Ea priveşte nu doar
hotărârea însăşi, ci şi întreg procesul prin care se ajunge la aceasta-

a) Judecătorul îşi va exercita îndatoririle judiciare fără favoruri, subiectivism şi prejudecăţi.

b) Judecătorul se va strădui, atât cât poate într-o măsură rezonabilă, să adopte o conduită care să
reducă la minimum numărul situaţiilor de recuzare a sa.

c) Judecătorul se va abţine să soluţioneze orice dosar pe care constată că nu îl va putea judeca într-o
manieră imparţială sau în care unui observator rezonabil i s-ar putea părea că judecătorul nu este
capabil să judece imparţial.

3) Este important ca puterea judecătorească să fie percepută ca fiind independentă, şi ca testul de

independenţă să ia în considerare şi această percepţie. Deşi independenţa justiţiei este o stare sau o
relaţie bazată pe condiţii sau garanţii obiective, ea este la fel de mult şi o stare de spirit sau o
atitudine în exercitarea concretă a atribuţiilor judecătoreşti. Daca exista asemenea cazuri ca
judecatorul de fie impartial cu inculpatul clar lucru ca se va forma precedente în care justițiabilii vor
avea dubii în măsură cat de drepți sunt judecați. Daca avea sa fie o altă situație în care judecatorul a
intretinut relații intime cu inculpatul care si-a ispășit pedeapsa fara ca judecatorul dat sa fie parte la
proces, avea sa fie o alta situatie si ar putea fi acceptata deoarece toți putem greși și daca am ispășit
pedepsa nu trebuie sa fim ponegriți sau devalorizați în societate, desi statutul de judecator este unul
strict și sever.