Clasicismul

Clasicismul este un current literar-artistic , avand centrul

de iradiere in Franta , ale carui pricipii au orientat creatia
artistica europeana intre secolele al XVII-lea si al XVII-lea
Dimitrie Popovici spune astfel:
,,clasic inseamna ceva ce era de primul rang, ceea ce era
perfect , ceea ce se putea da ca model in clase , iar autorii
clasici erau cei ce stabileau modelele , cei ce deveneau in
genul lor”

Trasaturi dominante ale clasicismului

 Accentual pus pe rationalitate in dauna pasiunii
 Cultiva legile armoniei, echilibrului , simetriei;
 Personajele sunt construite cu eroi ideali, functionand ca
modele pentru societate ; ele sunt animate de principii
morale ferme

Un reprezentant al clasicismului este Anton Pann.

Aceasta alaturi de Mureaseanu au pus bazele operei”un
rasunet” sau cum o cunoastem azi ”Desteapta-te romane”
Poetul si Prozatorul in perioada Pașoptistă

Poetul si prozatorul,din dorința de a-și intălța

neamul,deschid noi dimensiuni,dar in același timp
consoldidează temelia culturii neamului,prin raportarea la
elementul originar.
Un exemplu semnificativ in acest sens este Gheorghe
Asachi:
"Doritori de a vedea așezată cultura neamului romanesc pe
trainice temeiuri,noi impărtăsim aici portretul si insusirile
neamului literar, pe care sa aibă intotdeauna tinerii nostri
de model intru a lor țintire";
Majoritatea scriitorilor pașoptiști au avut dascăli
particulari,cu care au invățat limba greaca,apoi și-au
continuat studiile in franța. dragos
Proza in perioada pașoptistă

Prima parte a perioadei pașoptiste înregistrează o

serie de opere în groză care însă apar izolate și nu toate
semnificative.
1. Cea mai frapantă trăsătură a prozei în epoca
pașoptistă este caracterul memoralistic, lipsa invenției
pure,a ficțiunii.
Tudor Vianu spunea "primul nostru realism este
memoralistic"
2. A doua trăsătură globală a prozei pașoptiste o
constituie importanța pe care continuă să o aibă
retorismul,moștenirea oratoricală a perioadei clasice și a
culturii din secolele precedente.

Poetul este orientat spre atingerea zonelor abstracte,in

timp ce prozatorul rămane cantonat in realitate.
Vasile Alecsandri
Poet, prozator și dramaturg, provine dintr-o familie
boierească de curînd ridicată la o poziție de oarecare
însemnătate. El este fiul medelnicerului Vasile Alecsandri
și al Elenei.Ca scriitor, a debutat în 1840, cu nuvela
Bucheti, publicată în "Dacia literară", și cu pieseta
"Farmazonul din Hîrlău". După câteva încercări în limba
franceză, ca poet de limba română apare pentru prima dată
în 1843 în Calendar pentru poporul românesc.
T. Maiorescu, într-un text din 1886, sintetizează într-o
formulă pregnantă și acceptabilă până azi însemnătatea
operei lui în ansamblu: “În Alecsandri vibrează toată inima,
toată mișcarea compatrioților săi, câtă s-a putut întrupa
într-o formă poetică în starea relativă a poporului nostru
de astăzi.
Farmecul limbei române în poezia populară, el ni l-a
deschis; iubirea omenească și dorul de patrie în limitele
celor mulți dintre noi el le-a întrupat; frumusețea proprie a
pămîntului nostru natal și a aerului nostru el a descris-o;
[…] Cînd societatea mai cultă a putut avea un teatru în Iași
și București, el a răspuns la această dorință, scriindu-i
comedii și drame; cînd a fost chemat poporul să-și
jertfească viața în războiul din urmă, el singur a încălzit
ostașii noștri cu raza poeziei.