Poezia pașoptistă

Poezia pașoptistă pune bazele liricii moderne românești

și principiilor formulate de Mihail Kogălniceanu în articolul
"introducție" din primul număr al revistei "Dacia literară"
Poezia Pașoptistă este o poezie socială, adaptată la
momentul istoric și chiar politic,conformă cu idealurile de
libertate și unire ce animau sufletele românilor de
pretutindeni.
Se manifestă, în ansamblu,două tendințe de ordin
cultural și literal: deschiderea spre cultură și literatura lumii,
alături de revenirea spre valorile morale și artistice
spiritualității românești. tudor
Ideea națională poate fi considerată nucleul tematic al
poeziei pașoptiste,nuanțată sub forma atașamentului la
valorile poporului,ale pământului și ale tradițiilor românești.

Trăsăturile poeziei pașoptiste:

*eul poetic se adresează direct,folosind retorica
sentimentelor.
*apar specii noi precum balada și cântecul.
*sub influența clasicismului,se dezvoltă fabula și oda.
*forma de exprimare a poeziei pașoptiste este influențată de
deschiderea culturală a scriitorilor
*sursele de inspirație ale liricii pașoptiste: folclorul,peisajul
românesc, istoria națională.

INTRO
 Scriitorii pasoptisti reprezinta o generatie solidara, care participa activ
la procesul de constituire a identitatii noastre nationale si de modernizare a
societatii romanesti.
Sub influenta ideologiei romantice, ei descopera si valorifica traditiile,
istoria, natura, fiind elemente ale specificului national si principale teme
literare.
Prin creatiile lor contribuie la dezvoltarea limbii romane literare si a
stilului beletristic

BIOGRAFIE

Un scriitor pasoptist renumit este Nicolae Balcescu. Născut în

Bucureşti, într-o familie de mici boieri, fiind fiul cel mare al pitarului Barbu
Bălcescu şi al Zincăi Petrescu.
Bălcescu se înscrie la Colegiul „Sfântul Sava” din Bucureşti, avand
printre profesorii săi pe Ion Heliade Rădulescu, considerat cea mai
importantă personalitate din cultura română prepașoptistă, prin aportul său
cultural și estetic la dezvoltarea literaturii române.
Atras de ideile politice liberale promovate de colonelul Ion
Câmpineanu şi Heliade Rădulescu în cadrul Societăţii Filarmonice,
Bălcescu participă alături de mentorii săi la o conjuraţie împotriva
domnitorului Alexandru D. Ghica, dupa care este incarcerat într-o chilie de
la Mănăstirea Mărgineni.
În toamna anului 1843, împreună cu Christian Tell şi Ion Ghica,
Nicolae Bălcescu fondează Societatea „Frăţia”,, cu scopul de a iniţia o
mişcare care să reformeze din temelii Principatele Române.
Gheorghe Bibescu semnează proclamaţia iar pe 13 iunie s-a format
guvernul revoluţionar provizoriu, prezidat de mitropolitul Neofit. Nicolae
Bălcescu se număra printre secretarii guvernului. Sfârşitul mişcării a apărut
odată cu neînţelegerile survenite în Comisia Proprietăţii iar majoritatea
conducătorilor paşoptişti sunt nevoiţi să se autoexileze, deoarece
autorităţile ruso-otomane încep întocmirea de dosare penale finalizate cu
condamnări la ani grei de temniţă pentru militanţii revoluţiei.
După acest moment, Bălcescu se stabileşte in Italia unde îşi continuă
activitatea ştiinţificăpana la finalul vietii.