Regimentul 15 Infanterie 

a fost o unitate de nivel tactic care s-a constituit la 14/27 august 1916,

prin mobilizarea unităților și subunităților existente pe timp de pace care au aparținut de Regimentul
Războieni No. 15. Unitatea a făcut parte din organica Brigăzii 13 Infanterie, fiind dislocată în timp de
pace în garnizoana Piatra Neamț. Regimentul a participat la acțiunile militare desfășurate
pe frontul românesc pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - și prima
sa demobilizare din 28 mai/10 iunie 1918.
În timpul ofensivei din Transilvania și a operației de apărare a trecătorilor a luptat mai întâi în
zona Ciucului și Odorheiului, iar mai apoi în apărarea văi Uzului.
În luna noiembrie 1916 a luat parte la bătălia dusă pentru apărarea Capitalei. Ulterior s-
a retras luptând până la Măgura Odobeștilor, aducându-și contribuția atât la acțiunile militare de pe
aliniamentul Cricov-Ialomița cât și la încercarea de rezistență de pe aliniamentul Râmnicu Sărat-
Viziru. Luptând în continuare pe frontul de la Oituz, a participat la acțiunea de stabilizare a frontului
pe Siret.
Din cele 4 batalioane inițiale ale regimentului, Batalionul 4 (Teritorial) a intrat în noiembrie 1917
în ordinea de bătaie a Divizia 17 Infanterie, fiind distrus în Bătălia de la Târgu Jiu din noiembrie
1916. Cei care au mai supraviețuit, au continuat să ducă în cadrul resturilor Diviziei 17
Infanterie (desființată ulterior la sfârșitul anului 1917), lupte de ariergardă în Oltenia.
În primăvara anului 1917 a fost retras temporar de pe front și dislocat în Județul Bacău, în cadrul
procesului de reorganizare a Armatei României. La momentul retragerii din linia întâi, din efectivul
inițial de 3.221 de militari cu care unitatea mobilizase, mai erau 300 de militari. Reorganizat și cu
efectivul completat, la începutul verii în perspectiva ofensivei e la Nămoloasa unitatea s-a deplasat
spre Tecuci, de unde a revenit după 1 lună în zona Oituzului și Slănicului și a participat mai apoi la a
treia bătălie de la Oituz.
În ultima parte a anului 1917 și la începutul anului 1918, regimentul a fost dislocat în zona
Neamțului pentru a contribui la dezarmarea trupelor ruse aflate în retragere. Redislocată ulterior pe
frontiera cu Bucovina, după încheierea Păcii de la Buftea unitatea a demobilizat în garnizoana de
reședință până la 23 mai/5 iunie 1918.
La 27 octombrie/9 noiembrie 1918 întreaga armată română a trecut din nou pe picior de
război. Regimentul 15 Infanterie – care se găsea în garnizoana de reședință Piatra Neamț, a fost din
nou mobilizat în cadrul Diviziei 7 Infanterie. A aparținut astfel celor dintâi unități mobilizate în
octombrie 1918, urmând să opereze în Transilvania.
Articol principal: Regimentul 15 Infanterie (1918-1920).
În semn de apreciere a comportamentului regimentului în luptă, drapelul unității a fost decorat
cu Steaua României.