5.1.

Esența și însemnatatea cercetărilor monografice, comparație și

detalizare
Metoda monografică prevede studierea unor unități de producții aparte care
sunt îndeajuns pentru studierea obiectelor sau sunt reprezentați a unei grupe de
întreprinderi tipice.
Întreprinderea tipică este o unitate agricolă care după structura de producție,
structura terenului însămînțat, structura consumurilor de muncă și a mijloacelor
fixe este identică cu structura unui grup de întreprinderi în mediu.
Studierea activităților întreprinderilor tipice se petrece în următoarea ordine:
1. Se determină nivelul de dezvoltare a producției;
2. Se determină mărimea, specializarea și intensificarea producției agricole;
3. Se determină îndeplinirea programei de producție în ramurile agricole;
4. Se determină productivitatea muncii și remunerarea ei;
5. Se determină nivelul de folosire a resurselor de producție și se analizează
activitatea financiară și rezultatele de producție.
În procesul de studiere a activității întreprinderilor tipice se folosește
comparația datelor reale cu cele planificate, a celor analizate cu cele de bază.
Pentru a petrece comparația este necesar de a transforma toți indicatorii într-o
formă comparabilă. Pentru aceasta, se folosesc așa metode ca:
1. Schimbarea indicatorilor absoluți cu cei relativi;
2. Neutralizarea indicatorilor calitativi;
3. Recalcularea indicatorilor de planificare;
4. Aducerea la una și aceeași metodă de calcul a indicatorilor;
5.Identitatea perioadei de timp după care se petrece comparația.
Este necesar de comparat indicatorii pe mai mulți ani deoarece în agricultură
o mare influență la procesele economice o au condițiile climaterice.
Cercetările arată că cu cîți mai mulți ani se iau în perioadă cu atît mai
argumentat este tendința schimbării unui indicator oarecare.
Cunoașterea fenomenelor și a proceselor de producție cere studierea tuturor
părților în dezvoltare. Detalizarea dă posibilitate cantitativ de exprimat esența
părților studiate și legăturile reciproce dintre ele. Toate fenomenele economice sunt
caracterizate de sisteme de indicatori și detalizarea lor dă posibilitatea de a
cunoaște esența calitativă și cantitativă a fenomenelor. Procedeul substituției în
lanț permite de a găsi influența cantitativă a factorilor principali la mărimea
schimbărilor indicatorilor rezultativi care se studiază, cu condiția că alti factori
ramăn neschimbați. Procedeul substituției în lanț constă în izolarea unor factori de
acțiune, prin studierea acțiunii altor factori.
Esența procedeului diferențelor absolute constă în determinarea abaterilor
între indicatorii factorilali și în calcularea influenței acestora asupra indicatorilor
rezultativi.