NASTEREA LUI ISSUS , dupa Matei

După ce s-a născut Isus în Betleemul Iudeii, în zilele regelui Irod, magii din
Răsărit au venit la Ierusalim  şi au întrebat: „Unde este regale Iudeilor, Cel ce S-a
născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui!“
Regele Irod s-a tulburat auzind acest lucru şi, împreună cu el, s-a tulburat tot
Ierusalimul.  El i-a adunat pe toţi preoţii conducători şi pe toţi cărturarii poporului şi i-a
întrebat unde urma să se nască Hristos.  Ei i-au răspuns: „În Betleemul Iudeii, că este
scris de proorocul care zice:
Si tu, Betleeme, pamantul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic intre capeteniile
lui Iuda, căci din tine va ieşi un Conducătorul care va paste pe poporul Meu, Israel!»“
Atunci Irod i-a chemat în ascuns pe magi şi a aflat de la ei vremea când apăruse
steaua. 8 Apoi i-a trimis la Betleem, spunându-le: „Mergeti şi cercetaţi cu de-amanuntul
despre Prunc, iar daca Îl veţi afla, vestiti-mi şi mie, ca, venind si eu, sa ma inchin Lui“
După ce l-au ascultat pe rege, magii au plecat. Şi iată că steaua pe care o
văzuseră în Răsărit a mers înaintea lor până când a ajuns şi s-a oprit deasupra locului
unde era Pruncul.  Ei s-au bucurat nespus de mult la vederea stelei. Când au intrat în
casă şi L-au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, au ingenuncheat
închinându-se înaintea Lui, şi-au deschis cuferele cu comori şi I-au oferit daruri: aur,
tămâie şi smirnă. Apoi, fiind înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu se mai întoarcă pe la
Irod, au pornit înapoi spre ţara lor, pe un alt drum.
 
După ce au plecat ei, un înger al Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif şi i-a zis:
„Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt si stai acolo până ce-ţi voi spune,
fiindca Irod are sa căute Pruncul ca să-L ucida.“
Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în timpul nopţii în
Egipt,  unde a rămas până la moartea lui Irod.
 
Irod s-a înfuriat foarte tare când a văzut că a fost înşelat de magi şi a trimis să fie
ucişi toţi băieţii care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, de la vârsta de doi ani
în jos, potrivit cu perioada pe care o aflase de la magi.
După ce a murit Irod, un înger al Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif, în Egipt,  şi i-
a zis: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în pamantul lui Israel, căci au murit
cei ce căutau să ia sufletul Pruncului.  Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a
venit în Israel.  Dar când a auzit că în Iudeea domnea Arhelau în locul tatălui său Irod,
Iosif s-a temut să se ducă acolo şi, fiind înştiinţat de Dumnezeu în vis, a plecat în
ţinuturile Galileii.  S-a dus acolo şi a locuit într-o cetate numită Nazaret.

Botezul lui Isus

Isus a venit din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el.  Însă Ioan
încerca să-L oprească spunând:
– Eu am trebuinta să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?
 
Isus i-a răspuns:
– Lasă acum, că asa se cuvine noua să împlinim toata dreptatea.
Atunci Ioan a încuviinţat.  Imediat după ce a fost botezat, Isus a ieşit din apă. Şi
cerurile  erau deschise şi L-a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel şi
venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu cel iubit
întru Care am binevoit!

Naşterea lui Isus, dupa LUCA

 
Iosif a plecat din Galileea, din cetatea Nazaret, înspre Iudeea, în cetatea lui
David, numită Betleem, ca să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era
însărcinată, la recensamant. În timp ce se aflau acolo, s-a împlinit vremea ca ea să
nască.  Şi L-a născut pe Fiul ei. Ea L-a înfăşat şi L-a culcat într-o iesle.
În ţinutul acela erau nişte păstori care rămăseseră afară, pe câmp, şi stăteau de
pază în timpul nopţii în jurul turmei lor. Un înger al Domnului a apărut înaintea lor şi
slava Domnului a strălucit în jurul lor. Ei s-au speriat foarte tare. Îngerul le-a zis: „Nu vă
temeţi, Că iată, vă binevestec voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul: ca vi s-
a născut azi Mântuitor, Care este Hristos [i], Domnul, in cetatea lui David . Si acesta va fi
semnul: Veţi găsi un prunc, înfăşat, culcat într-o iesle.“ După ce îngerii s-au întors de la
ei în ceruri, păstorii s-au şi i-au găsit pe Maria, pe Iosif şi Pruncul culcat în iesle. Când
i-au văzut, le-au făcut cunoscut ceea ce li se spusese despre Prunc. Toţi cei ce i-au
auzit, s-au mirat de ceea ce le-au spus păstorii.   Apoi păstorii s-au întors slăvindu-L şi
lăudându-L pe Dumnezeu pentru toate lucrurile pe care le-au auzit şi le-au văzut şi care
erau întocmai cum li se spusese.
 
Când a venit ziua a opta, I-au pus numele Isus, nume pe care îl spusese îngerul.
L-au dus la Ierusalim ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului,  aşa cum este scris în
Legea Domnului: „ca orice întâi născut de parte barbateasca să fie inchinat Domnului“,
[ 
şi ca să aducă jertfă, „o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.“
In Ierusalim era un om pe care-l chema Simeon. Acest om era drept şi evlavios.  Duhul
Sfânt îi făcuse cunoscut că nu va vedea moartea înainte de a-L vedea pe Hristosul
Domnului. Călăuzit de Duhul, el a venit în Templu. Când părinţii L-au adus înăuntru pe
Copilul Isus, Simeon L-a luat în braţe, L-a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
„Acum slobozeste pe robul Tău, dupa cuvantul Tau, în pace
 
Simeon i-a binecuvântat şi i-a zis Mariei, mama lui Isus:
„Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un
semn care va stârni împotriviri.
In templu mai era şi o profetesă, pe nume Ana, care avea optzeci şi patru de
ani[s]. Ea nu se îndepărta de la Templu, slujind zi şi noapte prin post şi rugăciune. Ea a
început să-I mulţumească lui Dumnezeu şi să le vorbească despre El tuturor.
Ei s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret.  Copilul creştea, se întărea[t] şi
era umplut cu înţelepciune, iar harul lui Dumnezeu era peste El.
În fiecare an, părinţii Lui se duceau la Ierusalim, la Sărbătoarea Paştelui. Când era El la
vârsta de doisprezece ani, s-au dus la sărbătoare, potrivit obiceiului.  După ce au trecut
zilele sărbătorii, la întoarcere, Copilul Isus a rămas în urmă în Ierusalim. Părinţii Lui n-
au ştiut lucrul acesta.  Ei au crezut că se află undeva în caravană şi au mers aşa cale
de o zi. Apoi au început să-L caute printre rude şi cunoştinţe, dar nu L-au găsit, aşa că
s-au întors la Ierusalim să-L caute. După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în
mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. Toţi cei care-L auzeau erau
uimiţi de priceperea şi de răspunsurile Lui. Când L-au văzut, părinţii Lui au rămas
înmărmuriţi. Mama Lui i-a zis:
– Fiule, de ce ne-ai făcut noua asa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijorati!
El le-a răspuns:
– De ce era sa Ma căutati? Oare, nu ştiaţi că in cele ale Tatalui Meu trebuie să
fiu?
 Ei n-au înţeles ceea ce le-a zis El. Apoi a coborât împreună cu ei, a venit în
Nazaret şi le era supus. Isus creştea în înţelepciune, în statură şi Îi era tot mai plăcut lui
Dumnezeu şi oamenilor.