Manevrele

fundamentale de masaj
manual
■ Tehnica aplicării masajului manual are la bază o
serie de manevre fundamentale / principale,
care nu pot lipsi din efectuarea sa:
1. netezirea (efleurajul):
- manevra introductivă şi finală pentru orice
şedinţă de masaj;
- se poate intercala între diferitele manevre
fundamentale de masaj
= alunecarea mâinilor pe suprafaţa cutanată,
executată cu o anumită apăsare, un sens bine
determinat (centripet, de la extremitatea
distală, periferică, spre cea proximală, centrală
a segmentului masat) şi cu un ritm variabil, în
funcţie de necesităţi;
■ Se poate efectua cu:
– faţa palmară/dorsală a mâinilor întinse având
degetele apropiate/depărtate între ele
– faţa palmară a policelui/cu faţa palmară a 2-3
degete, pe suprafeţe mici
– o singură mână/cu ambele mâini, pe suprafeţe mai
mari.
Ca intensitate, manevra poate fi:
– uşoară şi superficială 🡩piele
– mai intensă 🡩 ţesutul celular subcutanat
– intensă, pentru ţesuturile mai profunde
(musculatură) 🡩manevra „în pieptene”, efectuată cu
articulaţiile interfalangiene/metacarpofalangiene,
pumnul fiind închis;
■ Sensul manevrei este determinat de circulaţia
superficială sau de întoarcere a sângelui în
capilare şi vene şi de circulaţia limfei în spaţiile
interstiţiale şi în vasele limfatice.
■ Viteza manevrei poate fi redusă,
efectuându-se mişcări lente, cu efect relaxant
sau poate fi crescută, mişcările fiind rapide, cu
efect stimulant.
■ Manevrele pot fi executate longitudinal, circular
sau transversal, în funcţie de relieful regiunii
masate.
■ Efectele netezirii pot fi:
❖mecanice, imediate, obiective:
- vasodilataţie locală şi generală🡩hiperemie;
- stimularea circulaţiei de întoarcere: venoasă
şi limfatică;
- scăderea excitabilităţii neuromusculare, prin
manevre lungi, simultane
- creşterea excitabilităţii neuromusculare, prin
manevre scurte, alternative, sacadate;
- influenţarea directă a funcţiilor pielii:
termoreglare, excreţie, respiraţie;
❖ reflexe, de lungă durată, subiective:
modificarea stării psihice, cu efect calmant sau
excitant, după cum predomină manevrele lungi
şi simultane sau cele scurte şi alternative.
2. fricţiunea este o manevră care se adresează
ţesuturilor mai profunde subcutanate
(conjunctiv şi adipos);
- constă din apăsarea pielii şi a acestor ţesuturi
pe un plan profund dur şi deplasarea lor în sens
circular sau longitudinal, în funcţie de
elasticitatea lor.
■ se poate efectua cu:
- vârfurile degetelor mâinii/faţa palmară a lor,
pe suprafeţe mici (spaţiile interosoase
metacarpiene sau metatarsiene);
- faţa dorsală a pumnului strâns, pe suprafeţe
mai mari;
- cu eminenţele tenară sau hipotenară ale
mâinilor, pe suprafeţe cu sensibilitate mai
mare;
- cu ambele palme cu degetele întinse, pe
regiuni foarte mari.
■ Ca intensitate, fricţiunea poate fi superficială, medie
sau profundă, degetele sau mâinile aplicându-se pe
piele sub un unghi variabil între 300 şi 700-800.
■ Sensul manevrei poate fi:
- linear, de-a lungul tendoanelor şi spaţiilor
interosoase;
- circular, în jurul articulaţiilor şi ligamentelor;
- în „zig-zag”, de-a lungul coloanei vertebrale, de o
parte şi de alta a apofizelor spinoase, în sens
descendent, de la ceafă către sacru;
- cutele de piele şi ţesuturi se fricţionează prin
manevra „în cleşte”, fiind cuprinse şi comprimate între
police şi celelalte degete sau între marginile cubitale
ale palmelor.
■ Efecte:
- îmbunătăţeşte elasticitatea pielii şi a ţesutului
celular subcutanat, prin acţiune directă;
- influenţează circulaţia sanguină:
• direct, prin deschiderea capilarelor şi
vasodilataţia locală
• indirect, reflex, prin stimularea circulaţiei
sanguine în organele profunde;
- îmbunătăţeşte permeabilitatea cutanată pentru
diverse substanțe aplicate local, efect util în
procesele aderenţiale posttraumatice,
hematoamele organizate (fricţiunea este
contraindicată în procesele inflamatorii şi
hemoragice acute);
 - scade pragul de sensibilitate locală, cu efect
analgezic, dacă se efectuează lent şi prelungit;
- produce relaxare musculară şi îmbunătăţeşte
schimburile nutritive de la acest nivel;
- stimuleză sistemul nervos periferic, atunci
când fricţiunea se efectuează în ritm alert, cu
mişcări scurte şi intense;
3. frământatul (petrisajul) se adresează
straturilor profunde, în special masei musculare
şi constă din prinderea, ridicarea, stoarcerea
ţesuturilor moi şi presarea acestora pe planul
osos subiacent;
■ modalităţilor tehnice de realizare:
- „în cută”- prin ridicarea şi apucarea părţilor moi
între degete şi rădăcina mâinii, cu stoarcerea lor 🡩 pe
regiuni întinse şi plane (spate, torace, regiunea
lombară) sau pe braţe şi coapse; se efectuează
longitudinal faţă de direcţia fibrelor musculare;
- cu două degete, police şi index, pe tendoane sau
pe muşchii mai subţiri;
- „în brăţară” / circular în jurul segmentului masat,
musculatura fiind cuprinsă între degete şi palme, care
exercită presiuni asupra ei 🡩 pe membrele superioare
şi inferioare;
- şerpuit /alternativ – diferă de procedeul anterior
prin deplasarea succesivă a palmelor.
■ Efecte :
– stimulează circulaţia profundă, sanguină şi
limfatică;
– stimulează proprioceptorii de la nivelul
muşchilor şi tendoanelor 🡩 🡩excitabilitatea şi
contractilitatea musculară;
– îndepărtează produsele rezultate în urma
catabolismului muscular.
Frământatul este manevra de elecţie pentru
musculatură;
se utilizează pentru recuperarea sechelelor
posttraumatice ale aparatului locomotor, în
special a hipotrofiilor musculare de inactivitate;
 4. tapotamentul (baterea) = cel mai intens şi
excitant procedeu de masaj;
- constă din baterea sau lovirea uşoară şi
ritmică a ţesuturilor moi ale corpului, efectuată
cu degetele, palmele sau cu pumnii;
modalităţi tehnice de realizare:
- plescăit, cu faţa palmară/dorsală a mâinii şi
a degetelor;
- în ventuză, cu palmele şi degetele făcute
căuş;
- cu faţa dorsală a mâinilor şi degetele uşor
flectate;
- bătătorit, cu marginea cubitală a pumnului
incomplet închis;
 - tocat, cu marginea cubitală a mâinilor, degetele
fiind apropiate şi întinse;
- percutat, cu vârfurile degetelor flectate şi uşor
depărtate între ele;
- în picătură de ploaie, formă specială de
tapotament folosită la masajul capului, constând din
căderea uşoară a degetelor pe creştetul capului,
urmată de alunecarea uşoară a mâinilor spre părţile
laterale ale acestuia.
Efecte :
– acţiune stimulantă prin excitarea fibrelor nervoase
motorii 🡩 🡩 tonusul muscular şi chiar o contracţie
locală a miofibrilelor;
 - 🡩 excitabilitatea neuromotorie prin stimularea
proprioceptorilor din muşchi şi tendoane;
- stimulează lipoliza şi mobilizarea adipocitelor
din ţesuturile subtegumentare;
- creşte afluxul de sânge în regiunea masată,
cu stimularea nutriţiei locale.
Manevra se utilizează în tratamentul
recuperator al hipotrofiilor musculare de
inactivitate şi este contraindicată în afecţiunile
aparatului locomotor însoţite de dureri şi/sau
contracturi musculare.
 5. Vibraţiile constau din mişcări oscilatorii
ritmice şi presiuni intermitente, efectuate cu
frecvenţă mare şi uniformă, cu ajutorul mâinilor
sau al unor aparate de vibromasaj.
■ Deşi sunt greu de executat, sunt obositoare
pentru maseur şi nu sunt perfect ritmice,
vibraţiile manuale pot fi adaptate cu uşurinţă
necesităţilor pacientului.
■ Vibraţiile mecanice sunt însă mult mai eficiente;
efectul vibrator este constant şi se poate
menţine un timp nedefinit.
■ Dacă vibraţiile sunt însoţite de apăsări mai
intense se realizează o presiune vibrantă,
care se poate aplica într-un singur punct sau se
deplasează pe întinderi variabile, în sens liniar.
■ Dacă vibraţiile au o frecvenţă şi o amplitudine
crescute, ele îmbracă aspectul unor trepidaţii
(manuale sau mecanice).
Efectele vibraţiilor depind de intensitatea
manevrei:
- cele uşoare şi superficiale 🡩 acţiune
calmantă, de 🡩 a sensibilităţii locale, produc o
senzaţie de încălzire şi relaxare musculară;
 - cele cu amplitudine mare, mai profunde şi
mai puternice produc o 🡩 a circulaţiei sanguine
în zona masată, cu efecte decongestionante.
■ Vibraţiile sunt manevre de masaj indicate în
tratamentul afecţiunilor dureroase sau
congestive, în cele însoţite de contracturi
musculare şi încordare psihică, precum şi
pentru combaterea oboselii musculare induse
de efort.