Prescriptia in Noul Cod civil

nstitutia prescriptiei extinctive a suferit unele modificari prin Noul Codul civil (Legea
287/2009), fiind reglementata in art. 2500-2544, care constituie dreptul comun in materie.

Obiectul prescripţiei extinctive îl reprezintă ceea ce se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost
exercitat în termenul prevăzut de lege, este dreptul material la acţiune; dreptul la acţiune
reprezintă dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forţei publice, să execute o anumită
prestaţie, să respecte o anumită situaţie juridică sau să suporte orice altă sancţiune civilă, după
caz.

Prescriptibilitatea dreptului la acţiune

Sunt supuse prescripţiei extinctive drepturile la acţiune având un obiect patrimonial, afară de
cazul în care prin lege s-ar dispune altfel şi alte drepturi la acţiune, indiferent de obiectul lor, în
cazurile anume prevăzute de lege.

Imprescriptibilitatea dreptului la acţiune

Dreptul la acţiune este imprescriptibil în următoarele cazuri în cazurile prevăzute de lege; ori de
câte ori, prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit, exerciţiul său nu poate fi limitat în
timp şi drepturile privitoare la:

– acţiunea privind apărarea unui drept nepatrimonial, cu excepţia cazului în care prin lege se
dispune altfel;

– acţiunea în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept;

– acţiunea în constatarea nulităţii absolute a unui act juridic;

– acţiunea în constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor, dacă obiectul său îl

constituie fie stabilirea masei succesorale, fie partajul succesoral, sub condiţia acceptării
moştenirii în termenul prevăzut de lege.

Prescripţia dreptului la acţiune privind drepturile accesorii

Odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal, se stinge şi dreptul la acţiune
privind drepturile accesorii, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel. În cazul în care un
debitor este obligat la prestaţii succesive, dreptul la acţiune cu privire la fiecare dintre aceste
prestaţii se stinge printr-o prescripţie deosebită, chiar dacă debitorul continuă să execute una sau
alta dintre prestaţiile datorate. Totuşi, aceste din urmă dispoziţii nu sunt aplicabile în cazul în
care prestaţiile succesive alcătuiesc, prin finalitatea lor, rezultată din lege sau convenţie, un tot
unitar.
Prescripţia dreptului la acţiune privind creanţa garantată

Prescripţia dreptului la acţiune privind creanţa principală nu atrage şi stingerea dreptului la

acţiunea ipotecară, creditorul ipotecar putând urmări, în condiţiile legii, doar bunurile mobile sau
imobile ipotecate, însă numai în limita valorii acestor bunuri. Aceste dispoziţii nu se aplică
prescripţiei dreptului la acţiune pentru plata dobânzilor şi a altor accesorii ale creanţei ipotecare,
care, în afara capitalului, nu mai pot fi acoperite după împlinirea prescripţiei din valorificarea, pe
cale silită, a bunului grevat.

Compensaţia şi dreptul de retenţie

Prescripţia nu împiedică stingerea prin compensaţie a creanţelor reciproce şi nici exercitarea

dreptului de retenţie, dacă dreptul la acţiune nu era prescris în momentul în care s-ar fi putut
opune compensarea sau dreptul de retenţie, după caz.

Efectele prescripţiei împlinite

Prescripţia nu operează de plin drept, ci trebuie invocată; după împlinirea termenului de

prescripţie, cel obligat poate să refuze executarea prestaţiei. Cel care a executat de bunăvoie
obligaţia după ce termenul de prescripţie s-a împlinit nu are dreptul să ceară restituirea prestaţiei,
chiar dacă la data executării nu ştia că termenul prescripţiei era împlinit.

Recunoaşterea dreptului, făcută printr-un act scris, precum şi constituirea de garanţii în folosul
titularului dreptului a cărui acţiune este prescriptibilă sunt valabile, chiar dacă cel care le-a făcut
nu ştia că termenul de prescripţie era împlinit, în aceste cazuri fiind aplicabile regulile de la
renunţarea la prescripţie.

Renunţarea la prescripţie

Noul Cod civil dispune că nu se poate renunţa la prescripţie cât timp nu a început să curgă, ci
doar la prescripţia împlinită, precum şi la beneficiul termenului scurs pentru prescripţia începută
şi neîmplinită.

Renunţarea la prescripţie poate să fie expresă sau tacită – în acest caz, trebuie să fie
neîndoielnică, putând rezulta numai din manifestări neechivoce.

Nu va putea renunţa la prescripţie cel lipsit de capacitatea de a înstrăina sau, după caz, de a se
obliga.

Efectele renunţării la prescripţie

După renunţare, începe să curgă o nouă prescripţie de acelaşi fel; dacă partea îndreptăţită renunţă
la beneficiul termenului scurs până la acea dată, sunt aplicabile dispoziţiile privind întreruperea
prescripţiei prin recunoaşterea dreptului.

Întinderea renunţării la prescripţie

Renunţarea îşi produce efecte numai în privinţa celui care a făcut-o; nu poate fi invocată
împotriva codebitorilor solidari ori ai unei obligaţii indivizibile sau împotriva fideiusorilor.

Persoanele care pot invoca prescripţia

1. cel în folosul căruia curge; prescripţia poate fi opusă personal sau prin reprezentant, fără ca
persoana să fie ţinută a produce vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credinţă; organul de
jurisdicţie competent nu poate aplica prescripţia din oficiu, chiar dacă invocarea prescripţiei ar fi
în interesul statului sau al unităţilor sale administrativ-teritoriale.

2. codebitorii unei obligaţii solidare sau indivizibile şi fideiusorii; ei pot invoca prescripţia, chiar
dacă unul dintre debitori a neglijat să o facă ori a renunţat la ea;

3. creditorii celui interesat, precum şi orice altă persoană interesată.

Momentul până la care se poate invoca prescripţia

Prescripţia poate fi opusă numai în primă instanţă, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel
mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.

Regulile aplicabile prescripţiei extinctive

Prescripţia extinctivă este reglementată prin lege; este interzisă orice clauză prin care fie direct,
fie indirect o acţiune ar fi declarată imprescriptibilă, deşi, potrivit legii, aceasta este
prescriptibilă, sau invers, o acţiune declarată de lege imprescriptibilă ar fi considerată
prescriptibilă; cu toate acestea, în limitele şi condiţiile prevăzute de lege, părţile care au
capacitatea deplină de exerciţiu pot, prin acord expres, să modifice durata termenelor de
prescripţie sau să modifice cursul prescripţiei prin fixarea începutului acesteia ori prin
modificarea cauzelor legale de suspendare ori de întrerupere a acesteia, după caz. Fac excepţie
drepturile la acţiune de care părţile nu pot să dispună şi nici acţiunilor derivate din contractele de
adeziune, de asigurare şi cele supuse legislaţiei privind protecţia consumatorului.

Termenele de prescripţie pot fi reduse sau mărite, prin acordul expres al părţilor, fără însă ca
noua durată a acestora să fie mai mică de un an şi nici mai mare de 10 ani, cu excepţia
termenelor de prescripţie de 10 ani ori mai lungi, care pot fi prelungite până la 20 de ani. Aceste
dispoziţii nu se aplică în cazul drepturilor la acţiune de care părţile nu pot să dispună şi nici
acţiunilor derivate din contractele de adeziune, de asigurare şi cele supuse legislaţiei privind
protecţia consumatorului.

Orice convenţie sau clauză contrară dispoziţiilor prezentului articol este lovită de nulitate
absolută.

Prescripţia dreptului de a obţine executarea silită a unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale ori a
altui titlu executoriu este supusă dispoziţiilor Codului de procedură civilă, afară de cazul în care
acestea din urmă ar fi neîndestulătoare.
Sursa: CSM

Despre Prescriptie in Modulul Doctrina continut de Biblioteca Legislativa online Legalis

2.0:

Volum: Noul Cod civil – Note • Corelaţii • Explicaţii – ediţia 1, ed. C.H. Beck, an 2011

„… Art. 2525.

Dreptul la acţiunea în restituirea prestaţiilor.

Prescripţia dreptului la acţiune în restituirea prestaţiilor făcute în temeiul unui act anulabil ori
desfiinţat pentru rezoluţiune sau altă cauză de ineficacitate începe să curgă de la data rămânerii
definitivă a hotărârii prin care s-a desfiinţat actul ori, după caz, de la data la care declaraţia de
rezoluţiune sau reziliere a devenit irevocabilă.

Notă. Prin noua reglementare se tranşează controversele doctrinare anterioare (generate

de absenţa unei reglementări exprese), referitoare la momentul începerii prescripţiei
dreptului la acţiune în restituirea prestaţiilor în temeiul unui act juridic desfiinţat, în
sensul că prescripţia începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-
a desfiinţat actul.
(A.G. Atanasiu, A.P. Dimitriu, A. Dobre, D. Dumitru, A. Georgescu-Banc, R. Ionescu, M.
Paraschiv, I. Pădurariu, P. Piperea, M. Piperea, A. Răţoi, A. Slujitoru, I. Sorescu, M. Şerban,
A.G. Uluitu, C. Văduva)

„……Art. 2528.

Dreptul la acţiunea în repararea pagubei cauzate printr-o faptă ilicită.

(1) Prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă
ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba,
cât şi pe cel care răspunde de ea.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul acţiunii în restituire
întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză, plata nedatorată sau gestiunea de afaceri.

Notă. Pentru ipoteza dreptului la acţiunea în repararea pagubei cauzate printr-o faptă
ilicită, similar reglementarii anterioare (art. 8 din Decretul nr. 167/1958), art. 2.528 NCC
stabileşte două momente alternative pentru începerea cursului prescripţiei: un moment
subiectiv, reprezentat de cunoaşterea pagubei şi a celui care răspunde de ea; un moment
obiectiv, reprezentat de data la care păgubitul trebuia sa cunoască aceste doua elemente.

Aşadar, rezultă că, în acest caz, prescripţia nu începe sa curgă de la data producerii
pagubei, ci de la momentul când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba
cât şi autorul acesteia, ceea ce ne conduce la concluzia că legiuitorul a optat pentru
acordarea unei protecţii corespunzătoare victimei faptei ilicite.
(A.G. Atanasiu, A.P. Dimitriu, A. Dobre, D. Dumitru, A. Georgescu-Banc, R. Ionescu, M.
Paraschiv, I. Pădurariu, P. Piperea, M. Piperea, A. Răţoi, A. Slujitoru, I. Sorescu, M. Şerban,
A.G. Uluitu, C. Văduva)

„……Art. 2529.

Dreptul la acţiunea în anularea actului juridic.

(1) Prescripţia dreptului la acţiunea în anularea unui act juridic începe să curgă:

a) în caz de violenţă, din ziua când aceasta a încetat;

b) în cazul dolului, din ziua când a fost descoperit;

c) în caz de eroare ori în celelalte cazuri de anulare, din ziua când cel îndreptăţit, reprezentantul
său legal ori cel chemat de lege să îi încuviinţeze sau să îi autorizeze actele a cunoscut cauza
anulării, însă nu mai târziu de împlinirea a 18 luni din ziua încheierii actului juridic.

(2) În cazurile în care nulitatea relativă poate fi invocată de o terţă persoană, prescripţia începe să
curgă, dacă prin lege nu se dispune altfel, de la data când terţul a cunoscut existenţa cauzei de
nulitate.

Notă. Prescripţia dreptului la acţiunea în anularea unui act juridic începe să curgă de la
momente diferite, în funcţie de cauza de nulitate relativă. Se observă că, în cazul violenţei,
există un singur moment de la care prescripţia începe să curgă, anume data încetării
violenţei, deoarece victima violenţei nu ar fi putut acţiona mai devreme.

În cazul dolului, prescripţia începe să curgă de la momentul descoperirii manoperelor

dolosive care au viciat consimţământul.

În celelalte cazuri de anulare (eroare, leziune, lipsa discernământului, existenţa unor

incapacităţi, lipsa autorizaţiei), se identifică două momente de la care prescripţia poate
începe să curgă, respectiv: un moment subiectiv, determinat de cunoaşterea cauzei şi un
moment obiectiv, determinat de împlinirea termenului de 18 luni din ziua încheierii
actului.

Elementul de noutate adus de alin. (2) al prezentului articol constă în posibilitatea legală
acordată terţului interesat să solicite anularea actului, caz în care prescripţia începe sa
curgă de la data la care a cunoscut cauza de nulitate, dacă prin lege nu se dispune altfel.
(A.G. Atanasiu, A.P. Dimitriu, A. Dobre, D. Dumitru, A. Georgescu-Banc, R. Ionescu, M.
Paraschiv, I. Pădurariu, P. Piperea, M. Piperea, A. Răţoi, A. Slujitoru, I. Sorescu, M. Şerban,
A.G. Uluitu, C. Văduva)
 PRESCRIPTIA EXTINCTIVA

CONSIDERAŢII GENERALE:

Principalul mijloc de apărare al drepturilor subiective este acţiunea în justiţie, care constă in
facultatea de a introduce actiune la organele judecatoresti competente, pentru apararea drepturilor
incalcate sau nesocotite.

La baza actiunii in justitie sta dreptul de a porni actiunea, dreptul la actiune.

Utilizarea actiunii in justitie pentru apararea drepturilor subiective, este subordonata unor
conditii, dintre care una este prescriptia extinctiva.

Prescriptia extintiva limiteaza timpul in care o persoana, fizica sau juridica, poate sa-si valorifice un
drept subiectiv prin intermediul organelor de judecata. Aceste limite sunt stabilite de lege si poarta
numele de termene de prescriptie.

Dupa terminarea termenului de prescriptie, apararea dreptului pe calea actiunii in justitie nu mai
este posibila.

De retinut ca dreptul la actiune, in sens material, poate fi exercitat numai in limita termenului de
prescriptie, in timp ce in sens procesual, poate fi exercitat oricand, nefiind conditionat de un anumit
termen.

Trecerea timpului nu are consecinte juridice asupra posibilitatii unei persoane de a se adresa
justitiei, aceasta cale fiind oricand deschisa.

NOTIUNEA SI CARACTERELE PRESCRIPTIEI EXTINCTIVE

Prin prescriptie extinctiva, intelegem stingerea dreptului la actiune in sens material, neexecutat in
termenul stabilit de lege.

Ratiunea reglementarii acestei institutii este aceea de a se inlatura incertitudinea din viata
juridica, de a asigura fluiditatea circuitului civil, deoarece reglementarea materiei prescriptiei extinctive
indeamna la executarea dreptului intr-un anumit termen.

Daca protectia juridica a drepturilor ar fi fara limita de timp, ar exista o serie de consecinte,
precum: cresterea dificultatii administrarii probelor, cresterea numarului proceselor, mentinearea
incertitudinii in circuitul civil.
 PRESCRIPTIA PREZINTA URMATOARELE CARACTERE

         Sanctiune specifica de drept civil

         Sanctioneaza atitudinea pasiva a titularului care nu actioneaza pentru valorificarea dreptului sau
         Sanctiunea consta in pierderea dreptului la actiune in sens material

Prescriptia este reglementata in Codul Civil, art. 2500-2544, precum si in alte acte normative.

NATURA JURIDICA A PRESCRIPTIEI EXTINCTIVE SI DELIMITAREA EI DE ALTE SANCTIUNI DE DREPT

CIVIL

Prescriptia extinctiva este un mod de transformare a continutului raportului juridic civil, care
devine un raport obligational natural.

DELIMITAREA PRESCRIPTIEI DE ALTE SANCTIUNI DE DREPT CIVIL

                          I.            Delimitarea prescriptiei extinctive fata de prescriptia achizitiva.

ASEMANARI: 

         Ambele sunt sanctiuni de drept civil aplicabile titularilor inactivi ai dreptului subiectiv
         Ambele presupun termene.

DEOSEBIRI:

         Efectul principal al prescriptiei extinctive consta in stingerea dreptului la actiune in sens material, in
timp ce efectul principal al prescriptiei achizitive consta in dobandirea unui drept real prin posesie utila.
         Fiecare din cele doua prescriptii au reguli de calcul al termenelor, dar suspendarea si intreruperea
termenului este specifica numai prescriptiei achizitive.

                       II.            Delimitarea prescriptiei de termenul extinctiv

Termenul extinctiv amana inceperea executarii dreptului, sau stingerea acestuia pana la implinirea
lui.

ASEMANARI:

         Ambele presupun efect extinctiv

 DEOSEBIRI:

         Prescriptia extinctiva stinge dreptul la actiune in sens material, in timp ce termenul extinctiv marcheaza
stingerea dreptului sau obligatiei corelative.
         Termenul extinctiv poate fi modificat prin acordul partilor, in timp ce termenul de prescriptie nu poate fi
modificat.
         Suspendarea, intreruperea, repunerea in termen de prescriptie, sunt proprii numai prescriptiei
extinctive.

                    III.            DELIMITAREA PRESCRIPTIEI DE DECADERE

Decaderea este stingerea dreptului subiectiv civil, neexercitat in termenul de decadere.

ASEMANARI:

         Ambele sunt institutii de drept civil

         Ambele presupun termene
         Ambele au efect extinctiv

DEOSEBIRI:

         Prescriptia stinge dreptul la actiune in sens materia, decaderea stinge dreptul insusi
         Prescriptia are termene mai lungi si mai numeroase, decaderea presupune termene mai scurte si mai
putine
         Prescriptia extinctiva are reguli proprii privind suspendarea, intreruperea si repunerea in termen,
decaderea nu are asemenea reguli.

PRESCRIPTIBILITATEA DREPTULUI LA ACTIUNE

Avem 3 categorii de drepturi prescriptibile:

1.      Prescriptibilitatea dreptului la actiune avand un obiect patrimonial: aceste drepturi sunt supuse
prescriptiei, afara de cazul cand, prin lege, s-ar dispune altfel. Art. 2501 C.C “Sunt supuse prescriptiei si
alte drepturi la actiune, indiferent de obiectul lor”.
2.      Drepturile accesorii: odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal, se stinge si
dreptul la actiune privind un drept accesoriu.
3.      Drepturile de creanta garantate: prescriptia dreptului la actiune privind creanta principala, nu stinge si
dreptul la actiunea ipotecara. Creditorul ipotecar va putea urmari bunurile mobile si imobile ipotecate.

IMPRESCRIPTIBILITATEA DREPTULUI LA ACTIUNE

 Dreptul la actiune este imprescriptibil in cazurile prevazute de lege, precum si atunci cand, prin
natura si obiectul sau, dreptul subiectiv executat nu poate fi limitat in timp.

Sunt imprescriptibile drepturile privitoare la:

         Actiunea privind apararea unui drept nepatrimonial

         Actiunea in constatarea existentei sau inexistentei unui drept
         Actiunea in constatarea nulitatii unui act juridic
         Actiunea in constatarea nulitatii unui certificat de mostenitor.

INVOCAREA PRESCRIPTIEI

Prescriptia poate fi invocata de partea interesata ori de alte persoane. Prescriptia poate fi opusa
numai de cel in folosul caruia curge, fara a fi tinut sa produca vreun titlu contrar sau ca ar fi fost de buna
credinta.

Prescriptia mai poate fi invocata si de alte persoane, precum codebitorii unei obligatii solidare si
fideiusorii, chiar daca unui din debitori a neglijat sa o faca sau a renuntat la prescriptie.

Aceste persoane pot opune prescriptia pentru prima oara chiar si in apel, iar in arbitraj, prescriptia
poate fi opusa pe tot parcursul solutionarii litigiului. Art. 2513 C.C

RENUNTAREA LA PRESCRIPTIE

Este un act unilateral prin care persoana indreptatita renunta la prescriptia implinita, ori la
beneficiul termenului scurs pentru prescriptia implinita si neimplinita.

Renuntarea la prescriptie poate fi expresa sau tacita, dar trebuie sa fie neindoielnica.

Nu poate renunta la prescriptie cel lipsit de capacitatea de a instraina sau de a se obliga.

EFECTUL RENUNTARII LA PRESCRIPTIE

Dupa renuntarea la prescriptie, incepe sa curga o noua prescriptie de acelasi fel.

Daca partea indreptatita pentru renuntare la beneficiul termenului scurs, pana la acea data se
aplica dispozitiile privind intreruperea prescriptiei prin recunoasterea dreptului. Art. 2510 C.C.

INTINDEREA RENUNTARII LA PRESCRIPTIE

Renuntarea isi produce efectele numai in privinta celui care a facut-o. Ea nu poate fi invocata
impotriva codebitorilor solidari, a unei obligatii indivizibile sau a fideiusorilor.
 REGULI APLICABILE PRESCRIPTIEI EXTINCTIVE

Prescriptiei i se aplica urmatoarele reguli:

1.      Sunt interzise clauzele prin care o actiune ar fi declarata imprescriptibila sau prescriptibila, daca legea o
declara prescriptibila sau imprescriptibila.
2.      Termenele de prescriptie pot fi reduse prin acordul expres al partilor, fara ca noua durata sa fie mai mica
de un an si mai mare de 10 ani, cu exceptia termenelor 10 sau mai multi ani.
3.      Orice conventie sau clauza contrara dispozitiilor legale, este lovita de nulitate absoluta.

EFECTELE PRESCRIPTIEI IMPLINITE

Dupa implinirea prescriptiei, cel obligat este indreptatit sa refuze executarea prestatiei.

Cel care a executat de buna voie obligatia, dupa prescrierea dreptului la actiune, nu are dreptul sa
ceara restituirea prestatiei.

Recunoasterea unui drept prescris, facuta prin act scris si constituire de garantii in folosul
titularului dreptului a carui actiune este precrisa, este valabila si se aplica regulile de la renuntarea la
prescriptie.

Din faptul ca prescriptia stinge numai dreptul la actiune in sens material, decurg urmatoarele
consecinte: dreptul subiectiv nu se stinge si dreptul la actiune in sens procesual nu se stinge.

Efectele prescriptiei sunt carmuite de doua principii:

1.      Odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal, se stinge si dreptul la actiune privind
drepturile accesorii.
2.      Pentru obligatiile cu executare succesiva, pentru fiecare prestatie curge o prescriptie proprie.

TERMENELE DE PRESCRIPTIE EXTINCTIVA

NOTIUNE SI CARACTERE

Termenul prescriptiei extinctive este intervalul de timp stabilit de lege, inauntrul caruia trebuie
exercitat dreptul la actiune in sens material, sub sanctiunea pierderii acestui drept.

CARACTERE

         Un termen legal pe care numai legea il stabileste

         Termenul de prescriptie are un inceput marcat de data de la care incepe sa curga, o durata si un sfarsit
marcat de implinirea termenului de prescriptie extinctiva.
 TERMENELE GENERALE DE PRESCRIPTIE

Codul civil reglementeaza urmatoarele termene generale:

1.      Termenul de prescriptie de 3 ani – care, potrivit art. 2517 C.C, prescriptia este de 3 ani daca legea nu
prevede alt termen.
2.      Termenul de prescriptie de 10 ani – care se aplica actiunilor privitoare la: drepturi reale care nu sunt
declarate de lege imprescriptibile, actiuni privind repararea prejudiciului material sau mental cauzat
unei persoane prin tortura, acte de barbarie, violenta, agresiuni sexuale asupra unui minor sau a unei
persoane aflata in imposibilitate de a se apara; actiuni in repararea prejudiciului adus mediului
inconjurator.
3.      Termenul de prescriptie de 2 ani – care se aplica raporturilor de asigurare sau reasigurare.
4.      Termenul de prescriptie de 1 an – care se aplica ospatarilor sau hotelierilor pentru serviciile pe care le
presteaza; profesorilor, institutorilor, maistrilor si artistilor pentru lectii date cu ora, ziua, luna;
medicilor, asistentilor, farmacistilor pentru vizite, operatii, medicamente; vanzatorilor cu amanuntul
pentru plata marfurilor vandute; mestesugarilor si artizanilor pentru plata muncii lor; avocatilor pentru
onorarii si cheltuieli; notarilor si executorilor judecatoresti in ceea ce priveste plata sumelor datorate
pentru actele functiei lor; inginerilor, arhitectilor, contabililor, liber-profesionistilor pentru plata sumelor
care li se cuvin.

CURSUL PRESCRIPTIEI EXTINCTIVE                            

INCEPUTUL PRESCRIPTIEI EXTINCTIVE

Prescriptia incepe sa curga de la data cand titularul dreptului la actiune a cunoscut sau a trebuit sa
cunoasca nasterea lui.

In cazul obligatiei de a da si a face, prescriptia curge de la data la care prescriptia devine exigibila.

Prescriptia dreptului la actiune in restituirea prestatiilor, incepe sa curga de la data ramanerii

definitive a hotararii prin care s-a desfiintat actul.

In cazul prestatiilor succesive, prescriptia curge de la data cand fiecare prestatie devine exigibila.

In materia repararii pagubei cauzate prin forta ilicita, prescriptia incepe sa curga de la data cand
pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca pe cel ce raspunde de ea.

In materia asigurarilor, prescriptia incepe sa curga la expirarea termenului de plata a primei de

asigurari.
 In materia nulitatii actului juridic, prescriptia incepe sa curga in caz de violenta, din ziua cand s-a
produs amenintarea; in cazul dolului, din ziua cand a fost descoperit si in caz de eroare, cand cel
indreptatit a cunoscut cauza erorii.

In materia raspunderii pentru vicii, prescriptia incepe sa curga de la implinirea unui an de la data
predarii ori receptiei bunurilor; in cazul constructiilor, de la implinirea a 3 ani de la data predarii si
receptiei constructiei, iar in cazul lucrarilor curente, prescriptia curge in termen de 3 luni sau 1 luna.

SUSPENDAREA PRESCRIPTIEI EXTINCTIVE   

In cazul cand apar situatii care impiedica pe titular sa actioneze, legiuitorul a reglementat
suspendarea cursului prescriptiei.

Suspendarea este acea modificare a cursului prescriptiei, care consta in oprirea de drept a curgerii
termenului de prescriptie pe timpul cat dureaza anumite situatii prevazute de lege, care il pun pe
titularul dreptului la actiune in imposibilitatea de a actiona.

CARACTERELE SUSPENDARII

1. suspendarea este cauzata de imprejurari ce il impiedica pe titular sa actioneze pentru

valorificarea dreptului sau.

2. Cauzele de suspendare sunt mentionate expres de lege.

3. Cauzele de suspendare sunt limitativ prevazute de lege.

CAZURI GENERALE DE SUSPENDARE A PRESCRIPTIEI

Art. 2532 C.C. prescriptia nu incepe sa curga sau se suspenda in urmatoarele situatii:

a.       Intre soti, cat timp dureaza casatoria si nu sunt separati in fapt
b.      Intre parinti, tutori, curatori si cei lipsiti de capacitate de exercititu, cat timp dureaza ocrotirea si
socotelile nu au fost date si aprobate.
c.       Intre orice persoana care administreaza bunurile altuia si cei a caror bunuri sunt administrare, cat timp
administratia nu a incetat si socotelile nu au fost date si aprobate.
d.      In cazul celui lipsit de capacitate sau cu capacitate restransa, cat timp nu are reprezentant legal sau
ocrotitor legal.
e.       Cand cel indreptatit la actiune trebuie sa foloseasca o anumita procedura, cat timp nu a cunoscut
rezultatele acestei proceduri, insa nu mai mult de 3 luni de la inregistrarea cererii.
f.       Cand titularul dreptului sau cel ce l-a incalcat face parte din fortele armate ale Romaniei, cat timp se afla
in stare de mobilizare sau de razboi.
g.      Cand cel impotriva caruia curge prescriptia este impiedicat de un caz de forta majora sa faca acte de
intrerupere, cat timp nu a incetat aceasta impiedicare. Forta majora temporara, constituie caz de
suspendare, numai daca survine in ultimele 6 luni de expirare a termenului de prescriptie.
h.      In alte cazuri prevazute de lege.

In materia succesorala, prescriptia nu curge impotriva creditorului defunctului in privinta creantei

pe care o are asupra mostenirii, cat timp aceasta nu a fost acceptata de succesibil.

Prescriptia nu curge contra mostenitorilor defunctului, cat timp acestia nu au acceptat

mostenirea.

EFECTELE SUSPENDARII PRESCRIPTIEI

1. Suspendarea prescriptiei poate fi invocata numai de partea care a fost impiedicata sa faca act
de intrerupere.

2. cand cauza de intrerupere a incetat, prescriptia isi reia cursul, socotindu-se si timpul scurs
inainte de aparitia cauzei de suspendare.

Totusi, prescriptia nu se va implini inainte de expirarea unui termen de 6 luni sau mai scurt.

INTRERUPEREA PRESCRIPTIEI EXTINCTIVE  

Consta in modificarea cursului prescriptiei in sensul inlaturarii prescriptiei scurse, inainte de

aparitia unei cauze intreruptive si inceperea unei alte prescriptii.

Dupa intrerupere, incepe sa curga o noua prescriptie, timpul scurs anterior cauze de intrerupere
nefiind cuprins in termenul de prescriptie.

Art. 2537 C.C. Prescriptia se intrerupe in urmatoarele situatii:

a.       Printr-un act voluntar de executare sau prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta
de cel in folosul caruia curge prescriptia. Recunoasterea trebuie sa fie completa, neindoielnica si expresa
sau tacita.
b.      Prin introducerea unei cereri de chemare in judecata sau arbitrare; prin inscrierea creantei la masa
credala; prin depunerea cererii de interventie in cazul urmaririi silite, promovate de alti creditori; Prin
invocarea dreptului a carui actiune se prescrie.
c.       Prin constituirea ca parte civila pe parcursul urmaririi penale, sau in fata instantei de judecata, pana la
citirea actului de sesizare. Prin orice act prin care cel in folosul caruia curge prescriptia este pus in
intarziere.
d.      In alte cazuri prevazute de lege.
 EFECTELE INTRERUPERII PRESCRIPTIEI

Art. 2540 C.C. Intreruperea prescriptiei sterge prescriptia inceputa inainte de a se ivi cauza de
intrerupere, iar dupa intrerupere incepe sa curga o noua prescriptie.

Efectul intreruperii prescriptiei profita celui de la care emana actul de intrerupere si acest act nu
poate fi opus decat celui impotriva caruia a fost indreptat actul de intrerupere.

REPUNEREA IN TERMENUL DE PRESCRIPTIE

Este beneficiul acordat de lege titularului dreptului la actiune, care, din motive temeinice, nu a
putut formula actiune in justitie inauntrul termenului de prescriptie, astfel ca, organele judecatoresti
sunt indreptatite sa solutioneze in fond cererea de chemare in judecata, desi  a fost introdusa dupa
implinirea termenului de prescriptie.

Art. 2552 C.C. Cel care, din motive temeinice nu si-a exercitat in termen dreptul la actiune supus
prescriptiei, poate cere organelor judecatoresti competente, repunerea in termen si judecarea cauzei.

Repunerea in termen nu poate fi dispusa decat daca partea si-a exercitat dreptul la actiune inainte
de implinirea unui termen de 3 zile, socotit din ziua in care a cunoscut sau trebuia sa cunoasca incetarea
motivelor care au justificat depasirea termenului de prescriptie.

O serie de dispozitii legale folosesc repunerea in termenul de prescriptie. Astfel:

         Legea 18/1991 – Legea fondului funciar, art. 13 alin 2, “mostenitorii care nu-si pot dovedi aceasta
calitate, intrucat terenul nu s-a gasit in circuitul civil, sunt socotiti repusi de drept in termenul de
acceptare. Ei sunt socotiti ca au acceptat mostenirea prin cererea pe care o fac comisiei de
reimproprietarire”.
         Legea 112/1995 – art. 5 alin. 4, “mostenitorii sunt socotiti de drept acceptantii succesiunilor, de la data
punerii cererii prevazuta de lege”.

Termenele judiciare de repunere in termen, opereaza prin hotarare judecatoreasca, dupa

aprecierea motivelor pentru care termenul de prescriptie a fost depasit.

IMPLINIREA/CALCULUL PRESCRIPTIEI EXTINCTIVE

NOTIUNE SI REGULU DE CALCUL

Prin implinirea termenul prescriptiei, intelegem cunoasterea momentului in care expira termenul
de prescriptie.
 Art. 2551 C.C., dispune urmatoarele reguli:

a.       Termenele stabilite pe saptamani, luni, ani, se implinesc in ziua corespunzatoare din ultima saptamana
ori luna, sau din ultimul an.
b.      Termenul stabilit pe zile nu ia in calcul prima si ultima zi a termenului, care se va implini la ora 24 a
ultimei zile.
c.       Termenele stabilite pe ore, nu iau in calcul prima si ultima ora a termenului.

PROROGRAREA TERMENULUI

Daca ultima zi a termenului este o zi nelucratoare, termenul se considera implinit la sfarsitul

primei zile lucratoare care ii urmeaza. Art. 2554 C.C.

PREZUMTIA DE EFECTUARE IN TERMEN A ACTELOR

Actele de orice fel, se considera facute in termen, daca inscrisurile care le constata au fost predate
oficiului postal sau telegrafic, cel mai tarziu in ultima zi a termenului cand inceteaza in mod obisnuit
activitatea acestui oficiu.

TERMENELE DE DECADERE

Decaderea este o sanctiune de drept civil, care consta in stingerea dreptului civil, neexercitat in
termenul de decadere.

Decaderea stinge insusi dreptul subiectiv.

INSTITUIREA TERMENELOR DE DECADERE

Art. 2545 C.C. Prin lege sau prin vointa partilor, se pot stabili termene de decadere pentru
exercitarea unui drept sau savarsirea unui act unilateral.

Neexercitarea dreptului subiectiv in termenul stabilit, atrage pierderea lui sau impiedica
savarsirea lui.

Este lovita de nulitate absoluta clauza prin care se stabileste un termen de decadere ce ar face
dificila exercitarea dreptului sau savarsirea actului de partea interesata.

Daca din lege nu rezulta ca este in mod neindoielnic un termen de decadere, atunci sunt aplicabile
regulile de la prescriptie.
 REGIMUL TERMENULUI DE DECADERE

Art. 2548 C.C:

a.       Termenele de decadere nu sunt supuse suspendarii si intreruperii.

b.      Forta majora impiedica curgerea termenului de decadere. Daca termenul de decadere a inceput sa
curga, el se suspenda, insa este socotit ca implinit dupa 5 zile de la data cand suspendarea a incetat.
c.       Atunci cand realizarea dreptului presupune exercitarea unei actiuni in justitie, termenul de decadere
este intrerupt pe data cand cererea de chemare in judecata, sau cererea arbitrala, ori punerea in
intarziere sunt aplicabile regulile privitoare la intreruperea prescriptiei.

RENUNTAREA LA BENEFICIUL TERMENULUI DE DECADERE

Cand termenul de decadere a fost stabilit prin contract sau dispozitie legala care ocroteste un
interes privat, cel in folosul caruia a fost instituit poate sa renunte dupa implinirea termenului, la
beneficiul decaderii.

Daca renuntarea intervine inainte de implinirea termenului, sunt aplicabile regulile privitoare la
intreruperea prescriptiei prin recunoasterea drepturilor.

Partile nu pot renunta la termenele de decadere de ordine publica, si nici nu le pot modifica,
micsora sau mari.

Decaderera poate fi opusa de partea interesata.

Organele de justitie sunt obligate sa aplice din oficiu termenele de decadere.