Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ICECON S.A.
INSTITUTUL DE CERCETARI PENTRU ECHIPAMENTE
SI TEHNOLOGII IN CONSTRUCTII
- noiembrie 2013 -
Colectiv de elaborare:
Şef proiect Ş.l.dr.ing.Ovidiu VASILE
Colaboratori:
Conf.univ.dr.ing. Mariana Cristina STAN
2
SPECIFICAŢIE TEHNICĂ PRIVIND CERINŢELE TEHNICE
SPECIFICE PENTRU ECHIPAREA CĂILOR DE TRAFIC RUTIER
CU DISPOZITIVE DE REDUCERE A ZGOMOTULUI
CUPRINS
Pagina
1. Prevederi generale 5
1.1. Obiect şi domeniu de aplicare 5
1.2. Terminologie 5
1.3. Simboluri 10
Lista figurilor
Figura 1. Locul de amplasare a ecranului în raport cu receptorul
Figura 2. Mod de amplasare a ecranului de protecţie acustică, A1 – defavorabil,
A2 - favorabil
Figura 3. Mod de amplasare a ecuanului de protecţie acustică, B1 – defavorabil,
B2 – favorabil
Figura A1.1. Propagarea undei sonore: reflexie, absorbţie, difracţie, transmitere
Figura A1.2. Propagarea undei sonore de la sursă la receptor – câmp sonor
Figura A1.3. Exemplu de dispozitiv de protecţie la zgomot
Figura A1.4. Schema de montare protecţie fonoabsorbantă
Figura A2.1. Exemplu de panouri acustice din sticlă
Figura A2.2. Exemplu de panouri acustice din beton armat
Figura A2.3. Materiale fonoabsorbante. a), b) Fibre de lemn liate cu ciment; c) placă de fibre
de lemn liate cu ciment
Figura A2.4. Plăci de cauciuc
Figura A2.5. Placi de vată minerală
Figura A2.6.. Barieră acustică realizată dintr-o placa cu granule de cauciuc
Figura A2.7. Bariere de zgomot realizate din gabioane
Figura A2.8. Bariere acustice realizate din material transparent (policarbonat)
Figura A2.9. Bariere de zgomot metalice: a) oţel, b) aluminiu
Figura A2.10. Barieră de zgomot combinată cu/din vegetaţie naturală
Figura A2.11. Transmiterea undelor sonore în prezenţa dispozitivului de reducere a
zgomotului
Figura A2.12. Modalităţi de diminuare a undei reflectate în cazul barierelor fonoabsorbante
Figura A2.13. Propagarea unidirecţională a undei
Figura A2.14. Legea masei
Figura A2.15. Medii elastice separate
Figura A2.16. Propagarea oblică a undelor la o suprafaţă de separare
Figura A2.17. Efectul asupra înălţimii al încărcării dinamice provocată de deszăpezire
Figura A2.18. Mărimea încărcării dinamice datorate deszăpezirii
Figura A2.19. Dimensiunile vârfului percutorului din oţel.
Figura A2.20. Puncte de referinţă pentru încercarea la impact,
Lista tabelelor
Tabelul 1 – Valori ale indicilor de izolare la zgomot aerian, funcţie de spectrul sonor
standardizat al circulaţiei
Tabelul 2 - Categorii pentru încadrarea rezultatelor performanţelor de izolare
Tabelul 3 - Categorii pentru încadrarea rezultatelor performanţelor de izolare la zgomote
aeriene
Tabelul A2.2 – Valori ale atenuării datorate absorbţiei, în funcţie de distanţa dintre receptor
şi sursă
Tabelul A2.1 - Necesitatea utilizării materialelor fonoabsorbante în funcţie de înălţimea
ecranelor acustice
Tabelul A3.1 - Valorile impedanţei specifice, pentru unele materiale uzuale şi medii de
propagare a undelor acustice
Tabelul A5.1 - Caracteristicile materialelor fonoabsorbante, pentru care se aplică metoda de
încercare cerută de standardul în vigoare
4
1. PREVEDERI GENERALE
1.2 Terminologie
Încărcare din vânt - încărcare din vânt care include toţi factorii din standardul
european SR EN 1794-1.
Încărcare din vânt de proiectare - încărcare din vânt specifică unei regiuni
geografice aşa cum este definită în eurocoduri (EN 1991-2-4N1) .
Viteză de deszăpezire - viteza utilajului de deszăpezire atunci când trece prin faţa
ecranului anti-zgomot.
t 2 t1 t1 p 0
2
unde: LAeq ,T - este nivelul de presiune acustică ponderat A, continuu echivalent, în
decibeli, determinat într-un interval de timp T care începe la t1 şi se
termină la t2 ;
p0 - este presiunea acustică de referinţă (20 μPa)
p A t - este presiunea ponderată A instantanee a semnalului acustic.
N1)
NOTĂ NAŢIONALĂ – a se citi EN 1991-1-4
7
Nivel de expunere acustică, în decibeli. Nivelul de expunere acustică corespunzător
unui eveniment (zgomot) discret este dat de relaţia:
1 2 p A2 t
t
L AE 10 lg dt
t 0 t1 p 02
unde: p A t - este presiunea acustică ponderată A instantanee;
t 2 t1 - este intervalul de timp stabilit, destul de lung pentru a cuprinde toate
sunetele semnificative ale evenimentului respectiv;
p 0 - este presiunea acustică de referinţă (20 Pa);
t 0 - este timpul de referinţă (1s).
Interval de timp de referinţă - interval de timp normat la care se poate referi un nivel
de presiune acustică ponderată A, continuu echivalent. Aceasta poate fi specificat în standarde
internaţionale sau internaţionale sau de către autorităţile locale astfel încât să cuprindă
activităţile umane tipice şi variaţiile în funcţionare ale surselor sonore.
Nivel acustic mediu în interval lung de timp - medie, în interval lung de timp
considerat, a nivelurilor de presiune acustică ponderată A continue echivalente pentru o serie
de intervale de timp de referinţă cuprinse în intervalul lung de timp. Medierea trebuie
efectuată aşa cum este descris în SR ISO 1996-2:2008
Nivel de evaluare mediu într-un interval lung de timp - medie pe interval lung de
timp a nivelurilor de evaluare, pentru o serie de intervale de timp de referinţă. Medierea
trebuie efectuată aşa cum se descrie în SR ISO 1996-2:2008
Zgomot ambiant - zgomot înconjurător total într-o situaţie dată, la un moment dat,
care este de obicei compus din zgomote ce provin de la multe surse.
Zzgomot iniţial - zgomot ambiant care predomină într-o zonă înainte de o modificare
a situaţiei existente
8
Capacitatea fonoabsorbantă – capacitatea materialului de a transforma energia
acustică în energie termică (vibraţii), reflectând o parte minimă.
Zgomot de impact - Zgomot care ia naştere sub formă de sunet structural, produs prin
lovirea unui element de construcţie şi care este radiat în încăpere sub formă de zgomot aerian.
Absorbanţi acustici poroşi cu schelet rigid - Absorbanţi acustici poroşi ai căror pori
nu suferă deformări sub acţiunea undelor acustice.
1.3 Simboluri
10
2. SPECIFICAŢII DE PERFORMANŢĂ PENTRU DISPOZITIVE DE
REDUCERE A ZGOMOTULUI GENERAT DE TRAFICUL RUTIER
11
2.3.Performante cu privire la durabilitate
Sarcini – rezistență,
SR EN 1794-1 - minim 3,5 kN/m
greutate proprie
Sarcini – rezistență, sarcina
SR EN 1794-1 - minim 50 kN/m
maximă verticală
Sarcini – rezistență, sarcina SR EN 1794-1,
SR EN 1794-1 minim 2,5 kN/m
maximă normală (90°) A3.3
Sarcini – rezistență, sarcina SR EN 1794-1,
SR EN 1794-1 minim 2,5 kN/m
maximă normală (90°) A3.2 și B3.3
0 1 2 3 4
12
Sarcina dinamică după
deszăpezire: momentul SR EN 1794-1 - minim 4,9 kNm
încovoietor maxim
Sarcina dinamică după
deszăpezire: sarcina SR EN 1794-1 - minim 10 kNm
maximă normală (90°)
Grad de pericoluzitate din
cauza căderilor unor parți SR EN 1794-2 minim Clasa 1 - -
din panou
Capacitate de reflectare a
SR EN 1794-2 NDP NDP -
luminii
cerinţa
Rezistenţă la şoc la lovirea
SR EN 1794-1 - respectivă -
cu pietre
îndeplinită
Capacitate de funcţionare
SR EN 14389
continuă: parametrii NDP NDP
-1
acustici
Cerinţa
minimă este
Capacitate de funcţionare
SR EN 14389 Grad III,
continuă: parametrii non- Grad III Ani
-2 respective
acustici
între 20-50
ani
Capacitate de rezistenţă
privind expunerea la foc SR EN 1794-2 Clasa 3 - -
deschis
se pot
depozita la
Emisii de substanţe nocive - - groapa de -
gunoi
convenţional
13
3. PREVEDERI CU PRIVIRE LA AMPLASAREA
DISPOZITIVELOR DE REDUCERE A ZGOMOTULUI
14
Direcţia de
propagare a
zgomotului
Direcţia de
propagare a
zgomotului
Direcţia de
propagare a
zgomotului
unde
este poziţia receptorului, amplasat în funcţie de direcţia de
propagare a zgomotului.
15
natura şi tipul fundaţiei. Împreună cu primul parametru amintit anterior, acest
factor este determinant în ceea ce priveşte stabilitatea şi capacitatea de
realizarea a gradului de izolare impus pentru dispozitivul de protecţie
considerat.
un alt parametru este gradul de protecţie la şoc, ce poate proveni din impactul
cu vehicule rutiere. În funcţie de cerinţa iniţială de a asigura şi o protecţie sau
nu la şocuri
provenite din impact,
construcţia
ecranelor poate fi simplă
sau combinată cu
diferite elemente
suplimentare. Valorile
specifice pentru
încercarea la şoc a
ecranelor sunt specifice
fiecărei ţări, şi sunt
stabiliţi în funcţie
de
reglementările concrete privind modul de utilizare al căilor de comunicaţie
rutiere.
dacă ecranele acustice sunt dispuse pe o lungime foarte mare sau în zone în
care există căi de acces transversal pe direcţia sursei, se impune existenţa în
structura ecranelor respective a unor elemente de trecere dintr-o parte în
cealaltă a respectivelor ecrane. Acestea trebuie dimensionate în raport cu
mărimea căilor de acces şi cu volumul traficului.
se recomandă ca riscul de accidente sau ambuteiaje să fie evitat sau diminuat,
prin utilizarea unor măsuri specifice de marcare şi/sau prin utilizarea unor
materiale şi soluţii constructive corespunzătoare.
în general, nu sunt necesare măsuri speciale în ceea ce priveşte protecţia la foc.
În cazul în care ecranul este poziţionat în imediata apropiere a construcţiilor (în
special a locuinţelor) se impune utilizarea unor materiale care să asigure un
grad sporit de protecţie împotriva incendiilor.
factorul estetic este de asemenea important deoarece, o soluţie de protecţie
acustică care nu este bine adaptată şi nu se integrează în peisajul urban, poate fi
la fel de dăunătoare ca o soluţie de protecţie ineficientă din punct de vedere
acustic.
16
Modul de prezentare trebuie să fie clar, concis și ușor de înțeles de personalul
care se va ocupa de instalarea și montarea pe șantier a panourilor acustice. În
cazul în care trebuie prevăzute puncte de acces pentru pietoni, iar uşile de
acces nu sunt practice nereducând nivelul de zgomot transmis, se vor introduce
secţiuni suplimentare de panou, paralele cu uşile de acces astfel încât să nu
influiențeze performanţele acustice ale dispozitivelor de reducere a zgomotului
rutier.
Pentru evitarea accidentelor se vor prezenta cerințele care trebuie să le
îndeplinească personalul uman în timpul manipulării panourilor acustice.
Parametrii tehnologici privind condiţiile de execuţie, calitate şi conformitate în
raport cu documentele de referinţă, se refera la execuţia dispozitivelor de
reducere a zgomotelor care trebuie să fie definită în mod corespunzător prin
documentaţia de execuţie tehnologică, în toate etapele de fabricaţie, cât şi prin
documentaţia de instalare-montare in situ. În acest sens, vor fi precizate în
concordanţă cu standardele naţionale, europene şi internaţionale toate condiţiile
parametrilor constructivi, funcţionali şi de performanţă în raport cu
documentele de referinţă. Se vor prezenta parametrii tehnologici reprezentativi
ai dispozitivelor de reducere a zgomotului prin care se poate verifica cu
usurintă respectarea calitătii de executie a fabricatiei produsului, a modului de
transport/depozitare si a punerii în operă. Respectarea parametrilor tehnologici
în cadrul procesului de executie si calitate a elementelor componente
dispozitivelor de reducere a zgomotului, influentează în mod direct operatiile
de instalare - montare precum si proprietătile acustice ale acestor dispozitive
antizgomot.
17
4. REGULI DE BUNĂ PRACTICĂ PENTRU PROIECTAREA
PANOURILOR ACUSTICE
4.1. În cazul căilor rutiere existente sau care sunt în faza de proiectare, pentru
reducerea zgomotului produs de trafic, se recomandă:
- realizarea unei structuri rutiere cu un strat de uzură silenţios, pentru reducerea
zgomotului de contact pneu-şosea;
- reducerea vitezei de deplasare a vehiculelor (de ex. introducerea de marcaje
rutiere de limitare a vitezei maxime);
- amplasarea căilor rutiere, la o distanţă mai mare faţă de receptor.
4.2. Pentru adoptarea unei soluţii corespunzătoare de panouri acustice şi de amplasare
a panourilor acustice, înainte şi după montarea panourilor acustice, se vor efectua măsurări
acustice la sursă şi la receptor pentru evidenţierea spectrului sonor al circulaţiei şi verificarea
nivelului de zgomot admisibil la receptor. În cazul în care, limita nivelului de zgmot admisibil
este depăşită, se impune utlizarea unor panouri acustice care să asigure o reducere suficientă a
nivelului de zgomot la receptor.
4.3. Principalele caracteristici de care trebuie să se ţină seama atunci când se doreşte
proiectarea şi alegerea unui anumit tip de barieră de zgomot, sunt:
a alegerea materialului care trebuie să ţină seama de:
o transmisibilitatea acestuia, deoarece undă sonoră ajunge de la sursă la
receptor prin fenomenul de transmisie. Pentru că protecţia receptorului să
fie asigurată, trebuie ca energia transmisă să fie cât mai mică, deci indicele
de atenuare a zgomotului să aibe valori cât mai mari;
o absorbţia şi izolarea acustică.
b înălţimea ecranului. Din practică s-a dovedit că valoarea optimă a acestui
parametru este acea valoare pentru care receptorul este situat, în totalitate, în
zona de umbră din spatele ecranului (relativ la linia sursă - receptor). Astfel,
înălţimea optimă a ecranului acustic este evaluată în funcţie de doi parametri
importanţi, şi anume: înălţimea receptorului şi distanţa sursă – receptor. La
proiectarea soluţiei constructive trebuie să se ţină seama că o înălţime foarte
mare a ecranului poate diminua semnificativ gradul de vizibilitate al
receptorului. Acest lucru poate fi evitat prin “rabatarea” ecranului înspre sursa de
zgomot, cu unghiuri de până la 900, astfel încât receptorul să rămână în
continuare, în totalitate, în zona de umbră din spatele ecranului.
c locul de amplasare a barierei în raport cu sursa de zgomot. Pentru un maxim
de eficacitate, ecranul acustic trebuie amplasat cât mai aproape de sursa de
zgomot.
d locul de amplasare a barierei în raport cu receptorul de zgomot.
e greutatea proprie a structurii ecranului acustic. Acest factor este impus de
natura terenului pe care va fi amplasat ecranul şi poate fi influenţat atât de starea
naturală a acestuia, cât şi de existenţa sau posibilitatea executării unor lucrări de
consolidare a acestuia.
18
f încărcarea datorată vântului. Acest factor este influenţat de locul de amplasare
a dispozitivului de protecţie în funcţie de frecvenţă şi intensitatea vântului din
zona geografică respectivă.
g natura şi tipul fundaţiei. Împreună cu greutatea proprie a structurii ecranului
acustic, acest factor este determinant în ceea ce priveşte stabilitatea şi capacitatea
de realizarea a gradului de izolare impus pentru dispozitivul de protecţie
considerat.
4.4. Analizând aspectele prezentate mai sus se constată că proiectarea unei bariere de
zgomot este dependentă de înălţimea sa, de distanţa de la sursă la receptor şi invers şi de
tipurile de materiale folosite la construcţia ei. De asemenea eficacitatea unei bariere de
zgomot depinde şi de natura frecvenţelor undelor sonore incidente sunetului.
4.5. În stadiul de proiectare a ecranelor acustice trebuie avute în vedere aspectele
privind atât parametrii acustici (caracteristica de izolare acustică şi caracteristica de
fonoabsorbţie) cât şi parametrii privind siguranţa în exploatare (rezistenţă mecanică la şocuri,
încărcări din vânt, zăpadă, etc).
4.6. Analizând legea maselor (Anexa 2, paragraf A.2.5.), pentru realizarea unui indice
de atenuare acustică "R" cât mai mare, trebuie respectat principiul conform căruia capacitatea
de izolare acustică a unui element de construcţie creşte odată cu mărirea masei superficiale a
acestuia.
În acest sens, în literatura de specialitate se menţionează că, pentru a fi eficiente,
ecranele acustice trebuie să fie alcătuite dintr-o structură de tip sandwich, în care unul dintre
straturi - numit strat de bază - să aibă un indice de atenuare acustică R ≥ 20 dB.
Pentru a fi utilizate ca materiale cu proprietăţi fonoabsorbante, la realizarea ecranelor
acustice, materialele de construcţii trebuie să fie caracterizate prin coeficienţi de absorbţie
acustică, α ≥ 0,3 în toată banda de frecvenţe cuprinsă între 125 ÷ 4000 Hz.
Pentru a indica performanţa produselor fonoabsorbante, trebuie stabiliţi indici de
evaluare, indice ce trebuie ponderaţi în funcţie de spectrul sonor standardizat al circulaţiei,
aşa cum este definit în standardul SR EN 1793-3:1998:
Tabelul 1
fi [Hz] Li [dB] 4.7. Spectrul sonor standardizat al circulaţiei se
100 -20 utilizează pentru calculul performanţei acustice a
125 -20 dispozitivelor de reducere a zgomotului din trafic,
160 -18 amplasate în apropierea căilor rutiere, sub formă de
200 -16 indici de evaluare a absorbţiei acustice şi a izolării la
250 -15 zgomote aeriene. Spectrul sonor standardizat al
315 -14 circulaţiei se exprimă prin niveluri relative ale presiunii
400 -13 acustice ponderate A, în dB, în benzi de treime de
500 -12 octavă Li în domeniul de frecvenţă de la 100 Hz până la
630 -11 5 kHz şi niveluri relative al presiunii acustice ponderate
800 -9 A, în dB, a spectrului sonor standardizat al circulaţiei
1000 -8
măsurat în banda de treime de octavă cu frecvenţă
1250 -9
centrală fi.
1600 -10
Astfel, pentru a indica performanţele acustice şi
2000 -11
2500 -13 de izolare la zgomote aeriene, se definesc următorii
3150 -15 indici în funcţie de spectrul sonor standardizat al
4000 -16 circulaţiei indicat în tabelul alăturat.
5000 -18
19
4.8. Indicele unic de evaluare a absorbţiei acustice, DLα, dB:
18
Si 100,1Li
DL 10 log 1 i 1
18 , i=1,2,….,18 (1)
10
i 1
0,1Li
unde:
DL α este indicele unic de evaluare a perormanţei de absorbţie acustică, exprimat sub
forma unei diferenţe de nivel de presiune acustică ponderată A, în dB;
αSi - coeficientul de absorbţie în banda spectrală de 1/3 octavă, centrată pe frecvenţa fi;
Li - nivelul presiunii acustice standardizate ponderată A, exprimat în dB, a zgomotului
de circulaţie în banda spectrală de 1/3 octavă, centrată pe frecvenţa fi.
Indicele unic de evaluare DLα este un element adaptat, în mod special, pentru a caracteriza
performanţa de absorbţie a zgomotului în situaţia în care zgomotul produs de trafic se reflectă
pe suprafaţa absorbantă şi se propagă direct până la receptor fără o altă reflexie pe suprafeţe
sau difracţie, prin marginile ecranelor antizgomot sau obstacole. Dacă raportul sumelor din
expresia DLα depăşeşte valoarea 1, valoarea maximă a acestui raport trebuie să fie limitată
la valoarea 0,99.
Valorile obţinute pentru coeficienţi de evaluare a absorbţiei acustice trebuie rotunjite la
cea mai apropiată a doua zecimală, iar indicele DLα trebuie doar consemnat după ce a fost
rotunjit.
Pentru încadrarea rezultatelor performanţelor de izolare se utilizează următoarele
categorii, aşa cum este prezentat în tabelul 4, în conformitate cu cerinţele din standardul de
referinţă SR EN 1793-1, astfel:
4.9. Indicele unic de evaluare a performanţei de izolare la zgomote aeriene DLR, dB:
18
10 0,1Li
100,1Ri
DLR 10 log 1 i 1
18 , i=1,2,….,18. (2)
10
i 1
0,1Li
unde:
Ri este indicele de reducţie sonoră în banda spectrală de 1/3 octavă, centrată
20
pe frecvenţa fi;
Li - nivelul presiunii acustice standardizate, ponderat A, normalizat, al spectrului
zgomotului provenit de la traficul stradal, în banda spectrală de 1/3 octavă, centrată pe
frecvenţa fi, exprimat în dB.
Indicele unic de evaluare DLR este un element adaptat, în mod special, pentru a
caracteriza izolarea la zgomote aeriene în situaţiile în care sunetul incident primit de ecran,
vine direct din fluxul de circulaţie fără să fi suferit reflexii sau difracţii cauzate de obstacole
intermediare până la ecranele anti-zgomot.
Pentru încadrarea rezultatelor performanţelor de izolare la zgomote aeriene se utilizează
următoarele categorii, în conformitate cu cerinţele din standardul de referinţă
SR EN 1793-2:1999 şi prezentate în tabelul 3.
Tabelul 3. Categorii pentru încadrarea rezultatelor performanţelor
de izolare la zgomote aeriene
21
ANEXA 1
(informativă)
CARACTERISTICI CONSTRUCTIVE ŞI FUNCŢIONALE
22
Figura A1.2. Propagarea undei sonore de la sursă la receptor – câmp sonor
Elemente
fonoabsorbante
(panouri acustice)
Stâlpi fixați în
fundație
Fundație din
beton
24
ANEXA 2
(informativă)
Fiecare tip de material folosit la construcţia unei bariere de zgomot are avantaje
şi caracteristici individuale de către trebuie să se ţină seama la proiectarea structurilor
barierelor.
Pentru definirea tipurilor de bariere trebuie să se facă referire la cerințele specifice,
condițiile tehnice și tehnologice necesare care trebuie să le îndeplinească dispozitivele
adăugate, sistemele de fixare/ancorare și fundare, în funcție de topologia terenului și
panourile acustice din componența structurii dispozitivelor de reducere a zgomotului.
Majoritatea cerințelor specifice și condițiile tehnologice sunt prevăzute în documentația de
realizare a proiectului de echipare a căilor rutiere cu dispozitivele de reducere a zgomotului.
În cazul în care, executantul lucrărilor de echipare cu aceste dispozitive, respectă cu stricteţe
prevederile documentației tehnice se va putea asigura o funcționare corectă și eficientă la
exploatarea dispozitivelor de reducere a zgomotului din traficul rutier. Garantarea lucrărilor
de echipare cu aceste dispozitive ţine seama de durabilitatea predictibilă a fiecărui element
component în parte, astfel se vor putea indica perioadele de garanție specifice.
În general, prin "ecrane fonoizolante", se înţeleg pereţi verticali, denivelările naturale
sau artificiale ale terenului, acoperirile parţiale sau totale ale căilor de circulaţie. Această
definiţie nu este exhaustivă, ea putând fi completată printr-o serie de metode şi tehnici de
micşorare a nivelului zgomotului în interiorul domeniului ce trebuie protejat, cum ar fi: modul
de dispunere a elementelor construcţiei, alegerea şi sortarea activităţilor, cât şi zonarea din
punct de vedere urbanistic, astfel încât să se evite concentrarea surselor de poluare fonică.
In continuare se vor prezenta exclusiv ecranele verticale si denivelarile de pamant
(naturale sau artificiale), cu rol de ecran fonoizolator.
Dupa tipul acestora ecranele fonoizolatoare utilizate in mod frecvent se pot clasifica
astfel:
ecrane verticale - sunt elemente verticale (pereti). In functie de inaltimea
acestora, se disting urmatoarele categorii de pereti verticali:
ecrane inalte (sau cu inaltime mare) - peste 6 m
ecrane cu inaltime medie - cu valori cu prinse intre 2 si 6 m
ecrane joase (sau cu inaltime mică) - sub 2 m
25
curent, ecranele modulare pentru reducerea zgomotului din trafic au înălţimile uzuale între
3,00 şi 7,00 m (dimensiunile variază în funcţie de lăţimea ecranului, de unghiurile de
înclinare, mărimi ce depind de stabilitatea structurală a materialelor folosite în construcţia
lor). În cazul ecranelor montate pe ambele părţi ale arterei de trafic, înălţimea eficientă a
acestora în raport cu lungimea lor, dar şi necesitatea utilizării materialelor fonoabsorbante
din tabelul A2.1.
Numărul tipurilor de ecrane acustice este foarte mare, astfel acestea se pot clasifica
după cum urmează:
- ecrane reflectante - datorită modului de punere în operă (acestea pot fi turnate „in-
situ”, metoda fiind utilizată mai ales la poduri şi ziduri de susţinere, datorită
rezistenţei crescute în cazul impactului cu autovehiculele);
- compacte - datorită structurii constructive şi modului de asamblare a elementelor
componente.
Se prezintă câteva exemple de ecrane acustice, compuse dintr-o structură portantă
rigidă, pe care se montează panouri distincte (plăci) şi care împreună cu structura formează o
construcţie care se poate considera un ecran fonoizolator dacă îndeplineşte funcţiile de mai
sus.
În figura A2.1 este prezentat un exemplu de ecran fonoabsorbant format din panouri
de sticlă acrilică montate într-o structură portantă din aluminiu. Panourile de sticlă pot fi
realizate din foi individuale sau geam stratificat. Sticla folosită poate fi colorată, gravată sau
clară. Cât priveşte întreţinerea barierelor alcătuite din materiale transparente, acestea necesită
o mentenanţă mai frecventă, dacă nu au fost proiectate cu suprafeţe special tratate pentru
autocurăţare în timpul ploilor şi prevenirea depunerilor de praf.
În figura A2.2 este prezentat un ecran format dintr-o structură portană rigidă, alcătuită
din profile metalice şi panouri din beton armat. Panourile se montează între profile prin
26
culisare pe direcţie verticală. Având în vedere dimensiunile relativ mari ale acestor plăci din
beton (implicit masa ridicată a acestora), pentru montaj se utilizează macarale.
Altă categorie de ecrane acustice sunt ecranele fonoabsorbante. Acestea variază ca
formă, model şi dimensiuni, în funcţie de elementele de proiectare şi de scopul pentru care au
fost concepute. Pentru aceste tipuri de ecrane acustice, definitoriu este tipul materialului
absorbant utilizat la construcţia elementelor de bază ale panourilor. Categoria ecranelor
fonoabsorbante poate fi împărţită, astfel:
ü ecrane absorbante a căror structură este formată dintr-un material cu proprietăţi
fonoabsorbante;
ü ecrane absorbante formate dintr-o structură portantă rigidă, şi un material distinct,
cu proprietăţi fonoabsorbante.
a) b) c)
Bariere de zgomot din materiale reciclate. figura A.2.6. Pentru barierele de zgomot
din materiale reciclate, faţă de materialele clasice, se încearcă obţinerea unor noi tipuri de
materiale compozite care înglobează diferite deşeuri, care pot afecta mediul înconjurător. Un
material compozit este realizat atunci când două sau mai multe materiale, prin combinare,
conduc la un produs cu proprietăţi superioare. Utilizarea granulelor de cauciuc reciclat din
anvelopele uzate, reprezintă o preocupare asiduă pe plan mondial, pentru organizaţiile care se
ocupă cu protecţia mediului. Cauciucul este un produs sintetic sau natural (obţinut din latex),
atestat istoric încă din anul 1525 în zona Mexicului de azi. O anvelopă uzată este în mare
27
parte identică în privinţa proprietăţilor fizice şi chimice cu una nouă, datorită faptului că uzura
acesteia duce la pierdearea a numai câtorva grame din masa iniţială. Cauciucul uzat, ca deşeu,
este un produs greu biodegradabil el ajungând în starea elementară într-o perioadă de
aproximativ 100 de ani de la depozitarea sa în gropile de gunoi dedicate acestui scop. În
continuare se prezintă câteva caracteristici ale cauciucului reciclat din anvelope uzate. O
anvelopă este compusă din câteva materiale al cărui conţinut de cauciuc este cuprins între
46% - 48%, negru de fum 25% - 28%, oţel între 10% - 12%, ulei şi agenţi de vulcanizare 10%
- 12% şi textile între 3% - 6%. Din anvelopele uzate, în urma unui proces de măcinare şi
cernere se pot obţine granule de cauciuc şi pudretă. Utilizarea cauciucului reciclat în producţia
de materiale fonoabsorbante va ajuta la combaterea problemelor existente, atât de eliminarea a
deşeurilor cât şi a poluării fonice. Folosirea granulelor de cauciuc reciclat la construcţia
barierelor de zgomot, oferă o serie de avantaje, dintre care: porozitatea reprezintă proprietatea
de bază în ceea ce priveşte o absorbţie cât mai bună a undelor sonore, rezistenţă crescută faţă
de intemperii, coeficient de absorbţie acustică crescut chiar şi după impregnarea cu praf şi alte
deşeuri reziduale rezultate din traficul rutier. Panourile din granule de cauciuc trebuie montate
pe elemente de susţinere, datorită rigidităţii scăzute, pentru a oferi rezistenţă structurală
asupra ansamblului în care sunt încorporate.
Bariera de zgomot formată din gabioane cu pietriş (figura A2.7) este construită din
coşuri gabion, realizate din plase de sârmă din oţel rezistent la tracţiune, galvanizat special cu
aluminiu. Pentru stabilitate, se folosesc în spaţiul interior elemente suplimentare din sârmă
galvanizată numite distanţiere. Interiorul coşurilor poate fi împărţit în mai multe
compartimente la umplerea cărora se poate folosi nisip (principala proprietate a acestuia este
împiedicarea pătrunderii zgomotului) sau/şi pietre sfărâmate. Materialul folosit pentru
umplutură trebuie să aibă rezistenţa la comprimare şi durabilitatea crescută, astfel încât să
reziste atât la încărcare, cât şi la efectele produse de apă şi de condiţiile climatice. Mărimea
cea mai potrivită a pietrei folosită la umplere (conform încercărilor efectuate – greutate
volumică, densitate aparentă, grad de sfărâmare, uzură) variază de la 1-1,5 până la de două ori
diametrul ochiurilor plasei de sârmă din care sunt fabricate gabioanele. Pietrele cu dimensiuni
mai mici permit o mai bună şi economică umplere a gabioanelor asigurând totodată o
adaptabilitate bună la deformări.
Barierele de zgomot formate din gabioane conferă libertate de proiectare în formă şi
aspect. Se încadrează perfect în mediul natural, fiind construite repede şi eficient şi putând fi
acoperite cu vegetaţie, conferind peisajului un aspect favorabil ecologic. La faza de proiectare
a gabioanelor trebuie avute în vedere următoarele aspect: aşezarea gabioanelor în lucrare şi
umplerea acestora, sistemul de legare a gabioanelor între ele, fundarea construcţiei în care
28
sunt încorporate. În funcţie de domeniul de utilizare al gabioanelor (în construcţii de drumuri
ca: protecţie împotriva căderilor de pietre, ziduri de sprijin, asigurarea taluzurilor, bariere de
zgomot în zone rezidenţiale, etc.) acestea pot fi montate fie direct pe pământ, cu folosirea
unor materiale de completare cum ar fi: geogrile pentru ancorarea pereţilor de
reazem, geotextile ca strat separator între gabioane şi sol, saltele de cocos pentru înverzirea
gabioanelor, sau cu sistemul de fundare a construcţiei. Atunci când este necesară fundarea
construcţiei pentru amplasarea gabioanelor, condiţiile de fundare se stabilesc în faza de
proiectare iniţială, ţinându-se cont de caracteristicile geotehnice ale solului (analiza
mineralogică şi petrografică) şi dimensiunea lucrării ce urmează a fi executată (lungime,
înălţime, greutate specifică). În funcţie de natura solului straturile superioare de pământ sunt
înlăturate până la stratul care asigură stabilitate construcţiei (cazul lucrărilor mari unde
trebuie stabilite verificări privind răsturnarea faţă de piciorul aval, alunecarea pe talpa de
fundare, presiunea pe fundare).
Bariere de zgomot din materiale plastice, figura A2.8. Panourile din materiale
transparente reprezintă un mod ideal de a reduce sau elimina practic impactul vizual al unei
bariere de zgomot, din acest motiv fiind utilizate frecvent pentru protecţia fonică a unor
construcţii speciale, a celor cu o arhitectură deosebită şi, în general, a zonelor de interes
vizual. Panourile transparente sunt asamblate într-o structură metalică portantă, grosimea unui
astfel de panou fiind cuprinsă între 10-16 mm, în funcţie de natura materialului care se
utilizează. Principalul avantaj oferit de folosirea acestor tipuri de bariere este faptul că
acestea pot fi curbate, crescând astfel rigiditatea lor. Plasticul fiind un material elastic şi
robust şi luându-se în considerare tendinţa tot mai mare de reciclare a deşeurilor, este posibil
ca pe viitor acesta să devină o alternativă viabilă pentru construcţia barierelor. Barierele din
plastic pot fi construite şi în combinaţie cu alte elemente. Pe lungimile de drum considerabile,
pentru evitarea monotoniei, la reducerea înălţimii aparente în cazul barierelor de tip consolă
se încorporează de obicei la partea de sus geamuri, astfel pe aceste lungimi de drum panourile
antizgomot ar trebui proiectate pe tipuri/variante, alternându-se panourile solide cu cele
transparente astfel încât conducătorii autovehiculelor să recunoască ruta pe care se deplasează
şi totodată dându-le acestora senzaţia de drum lărgit. În prealabil, se va face o analiză a
fezabilităţii şi a normelor Eurocod.
29
Figura A2.8. Bariere acustice realizate din material transparent (policarbonat)
Bariere de zgomot metalice, figura A2.9. Panourile metalice pot fi realizate din
panouri de oţel galvanizat, oţel sau aluminiu. Aluminiul este des utilizat datorită greutăţii
reduse şi tratamentelor specifice aplicate pe suprafaţa acestuia. Oţelul este un aliaj de fier,
carbon şi alte elemente în funcţie de proprietăţile fizice ale materialului fonoabsorbant care se
doreşte a fi obţinut. Oţelul este des întrebuinţat datorită rezistenţei, durităţii şi elasticităţii lui.
Oţelul inoxidabil este un amestec de oţel carbon, nichel şi crom, fiind des folosit datorită
faptului că nu oxidează şi nu rugineşte. Cu excepţia cazurilor în care este dorit un aspect
natural, culoarea pe panourile metalice (care trebuie să ofere o bună rezistenţă a culorii
împotriva coroziunii) se obţine de obicei prin vopsire sau aplicarea unui anumit tip de
acoperire a suprafeţei. În acest caz acoperirile pot fi aplicate folosind o varietate de tehnici
cum ar fi aplicarea unui strat de email pentru finisare, pulverizarea unui spray pentru finisare
sau prin cufundare şi vopsite cu vopsea pulbere de poliester, procedeu realizat electrostatic.
Indiferent de procedeeul de acoperire, pregătirea suprafeţei este critică ţinându-se seama de
straturile iniţiale, intermediare şi finale ale suprafeţei. Celelalte componente din structura
barierei trebuie să ofere o bună rezistenţă împotriva impactului cu agregate, a focului, a
transmisiei luminii, a culorii pentru suprafeţele vopsite şi a acțiunii vântului, etc. La
amplasarea barierelor de zgomot metalice se va ţinea seama de condiţiile meteo din zonă.
Astfel panourile care vor fi montate în locuri cu condiţii meteo nefavorabile, vor avea în
componenţă materiale mai dure decât cele montate în locuri cu condiţii meteo favorabile.
a) b)
30
Figura A2.9. Bariere de zgomot metalice: a) oţel, b) aluminiu
31
(1)
Rezistenţa la trecerea curenţilor de aer (σ), reprezintă una dintre cele mai
importante calităţii a unui material fonoabsorbant, influenţând în mod direct absorbţia
sunetului. Proprietăţile materialelor, din punct de vedere acustic, sunt dependente într-o mare
măsură de rezistenţa la curenţii de aer ai materialului. Rezistenţa la trecerea curenţilor de aer
este definită ca fiind diferenţa de presiune necesară pentru a forţa o cantitate de aer să treacă
printr-un material şi ilustrează pierderile de energie datorate efectului de vâscozitate la
propagarea undelor sonore. Relaţia de calcul pentru determinarea rezistenţei la trecerea
curenţilor de aer, este de forma:
(4)
(5)
Din punct de vedere acustic, proprietăţile materialelor cele mai importante sunt
constantă de propagare şi impedanţa acustică specifică. Impedanţa acustică specifică este
definită în raport cu o undă plană progresivă. Aceasta presupune că grosimea materialului să
fie, cel puţin teoretic, infinită, iar din punct de vedere practic, suficient de mare astfel încât
unda reflectată să fie neglijabilă.
33
În ceea ce priveşte absorbţia aerului, ca mediu de propagare, în tabelul 1, sunt
prezentate câteva valori ale atenuării datorate absorbţiei, în funcţie de distanţa dintre receptor
şi sursă.
Atenuarea datorată
Distanţa S – R, [m]
absorbţiei , dB(A)
50 1
150 2
300 4
1000 6
Zgomotul de impact ca şi zgomotul de rulare sunt dintre cele mai importante surse de
zgomot emise de traficul rutier. Parametrii cei mai importanţi pentru zgomotul de impact sunt
masa şi viteza corpurilor care se lovesc, dar şi durata impactului. În cazul zgomotului de
rulare, care reprezintă rezultatul asperităţilor sau neregularităţilor din zona de contact a
suprafeţelor de rulare, acesta depinde şi de elasticitatea zonelor de contact. Pentru reducerea
zgomotului de rulare, se pot aplica următoarele regului:
- Menţinerea netedă a suprafeţelor de rulare;
- Aplicarea unei lubrifieri corecte în zona de rulare;
- Mărirea elasticităţii zonei de contact.
35
Figura A2.11. Transmiterea undelor sonore în prezenţa dispozitivului de reducere a
zgomotului
Aşa cum putem observa în figura A2.12 o parte din undă este reflectată de ecran
(energia reflectată este energia purtată de undele reflectate de către suprafeţele delimitatoare
ale ecranului), o altă parte este absorbită, o altă parte este transmisă prin ecran către receptor
(energia transmisă reprezintă o fracţiune din energia emisă de o anumită sursă şi transmisă
dincolo de elementele delimitatoare ale acesteia) şi o ultimă parte este difractată. Pentru a
evita perturbarea unor vecinătăţi de către unda reflectată, figura A2.12 (a) aceasta trebuie
îndreptată dincolo de zonele ce trebuie protejate, figura A2.12 (b). Pentru diminuarea undei
reflectate se poate acţiona prin aplicarea unor materiale fonoabsorbante pe suprafaţa ecranului
îndreptată către sursa sonoră, figura A2.12 (c).
b)
a)
c)
(1)
a=1-(R+τ) (5)
Dacă unda acustică, care se propagă prin aer, are impedanţa acustică specifică
şi este reflectată de un perete fonoabsorbant cu impedanţa acustică Z, în acest caz factorul
de reflexie R, este dat de relaţia:
(6)
Ţinându-se cont de relaţiile (5) şi (6) se defineşte o relaţie care leagă coeficientul
de absorbţie sonoră de impedanţa acustică specifică a unui material, la incidenţa normală:
(7)
Impedanţa şi coeficientul de absorbţie a materialului pot fi puternic afectate de către
condiţiile de montare a materialului în aparatura pentru încercare.
37
Determinarea intensităţii sonore şi a presiunii sonore se face raportând valorile
măsurate la valoarea de referinţă, astfel încât relaţiile pentru nivelul intensităţii sonore (LI) şi
pentru nivelul presiunii sonore (LP) devin:
(8)
(10)
se obţine
(11)
(12)
(13)
În figura A2.13 este reprezentată propagrea undei directe în sensul pozitiv axei Ox,
caracterizând unda progresivă, şi având ecuaţia de forma:
(14)
iar unda reflectată de suprafaţa rigidă este reprezentată prin unda care se propaga în sensul
negativ al axei Ox. Astfel, se caracterizeză unda care se înapoiază spre sursa sonoră care
a produs-o, având ecuaţia de forma:
(15)
38
Însumând ecuaţiile (14) şi (15) se obţine ecuaţia presiunii p, într-un punct oarecare M,
pe axa comună, scrisă sub formă exponenţială :
(16)
unde A1 este amplitudinea presiunii undei plane care se propaga în sensul pozitiv axei Ox,
[m];
A2 – amplitudinea presiunii undei plane care se propaga în sensul negativ axei Ox, [m];
ω – frecvenţa unghiulară, [rad/s], ω=2πf, f fiind frecvenţa, [s-1];
k – numărul de undă ( , este lungimea de undă, [m]);
t – timpul [s].
Ţinând cont de mărimile fizice din ecuaţia (16) şi notând cu relaţia ce
reprezintă constanta de propagare a undei, cu şi vând următoarele forme, putem determina
relaţia presiunii p:
, constanta de atenuare – (17)
reprezintă scăderea amplitudinii pe unitatea de distanţă,
(19)
(20)
denumită şi legea masei, deoarece atenuarea este influenţată în mod direct de produsul .
Analizând legea maselor, Figura A2.14, se constată următoarele:
1. indicele de atenuare R sau D creşte odată cu mărirea frecvenţei, în cazul unui perete
cu masă dată, rezultând că sunetele de frecvenţă înaltă sunt atenuate mai mult decât cele
cu frecvenţă joasă;
39
2. indicele de atenuare poate fi mărit în cazul sunetelor de frecvenţă joasă dacă se
mareşte masa peretelui, adică dacă se realizează un perete masiv, pentru care produsul
μω este semnificativ mărit;
3. indicele de atenuare pentru o frecvenţă oarecare, dar constantă, creşte cu masa unitaţii
de suprafaţă; se remarcă faptul că la frecvenţă constantă indicele de atenuare creşte cu 6
dB pentru fiecare dublare a masei.
Rw(dB)
60
55
50
45
40
35
30
25
m (kg/m2)
2 3 4 5 6 7 8 9 10 12 15 20 25 30 40 50 60 70 80 100 120140 180 220 300 400 500
16 33 45 55 90 110 130 160 200 260 340 480
S-a arătat anterior că izolaţia fonică depinde de frecvenţa sunetului f[Hz] şi de masa
pe unitatea de suprafaţă m[kg/m2], potrivit relaţiei (21). Un panou separator fonoabsorbant,
sub acţiunea presiunii sunetului, este supus vibraţiilor şi eventual stărilor de rezonanţă,
fenomene care îi pot influenţa comportamentul acustic. Astfel, în zonele de înaltă şi joasă
frecvenţă pot să apară pierderi de izolare fonică datorate frecvenţelor de rezonanţă sau
coincidenţă; frecvenţa la care începe să aibă loc pierderea se defineşte ca frecvenţă critică (fc),
valoarea sa putând fi calculată, în cazul în care este cunoscută viteza de propagare a sunetului
în material, cu relaţia (21):
(21)
unde E este modulul lui Young pentru materialele folosite,
ν - coeficientul lui Poisson,
μ - masa specifică,
h - grosimea materialului,
c - viteza de propagare a sunetului prin perete.
Coeficientul de transmisie acustică τ este definit de raportul dintre fluxul de energie
acustică a undelor transmise şi fluxul de energie acustică a undelor incidente pe suprafaţa
de separare a celor două medii, aşa cum este definit în relaţia (22):
40
(22)
în care .
Deoarece în viaţa de zi cu zi ne confruntăm cu multiple surse de zgomot, este
important să cunoaştem efectul cumulat asupra percepţiei umane cauzat de prezenţa surselor
multiple de zgomot. Astfel, se stabileşte legea de variaţie a nivelului de intensitate într-un
punct de recepţie pentru mai multe surse, distincte, pe o lungime de trafic semnificativă. Se
consideră n unde sonore, având frecvenţe diferite, fiecare sursă fiind caracterizată de
presiunea eficace, .
Analizând Figura A2.15, se constată că o undă plană dacă ajunge la suprafaţa plană de
separare (P), în punctul x=0 dintre cele două medii distinct notate cu (1) şi (2), suferă o
reflexie, caracterizată prin faptul că o parte din energie este reflectată şi înapoiată în primul
mediu, iar cealaltă parte este transmisă (prin difracţie) în cel de-al doilea mediu.
În Figura A2.16 este reprezentată suprafaţa elastică de separare sub forma unui plan
raportat la sistemul de axe Oxy, în care axa Ox este axa normală la plan. Astfel, presiunile
undelor sonore vor fi: în primul mediu vom avea undă incidentă i, care se propagă sub unghiul
de incidenţă α în raport cu axa normală Ox, şi o undă reflectată r care se propagă sub unghiul
de reflexie β. În cel de-al doilea mediu presiunile undelor sonore vor fi: undă transmisă t sau
unda refractată, care se propagă sub unghiul de refracţie θ, în raport cu axa normală Ox:
41
Figura A2.16. Propagarea oblică a undelor la o suprafaţă de separare
Distanţele variabile (dr, di, dt) se pot scrie în raport cu sensul axei normale Ox la frontul
de undă, sub următoarea formă:
(24)
Pe baza relaţiilor pentru distanţele variabile (24), se pot determina expresiile complexe
ale presiunilor fronturilor de undă, astfel:
(25)
(26)
sau
(27)
(28)
sau
(29)
(30)
42
sau
(31)
Pe baza condiţiilor impuse (32) şi ţinând seama de relaţiile (28), condiţia pentru
presiunea transmisă se poate scrie sub formă simplificată:
(33)
astfel, se obţine o relaţie asociată unghiurilor de propagare, cunoscută ca fiind legea lui
Snellius care spune ca şi formulare uzuală că “unghiul de reflexie este egal cu unghiul de
incidenţă”, în cazul de faţă:
(34)
Ţinând cont de impedanţele caracteristice celor două medii, de viteza sunetului c1 în
mediul (1) pentru unda incidentă şi viteza sunetului c2 în mediul (2), pentru unda refractată şi
de k1, k2 numerele de undă pentru cele două medii, putem scrie relaţia:
(35)
Din relaţiile prezentate pentru unda incidentă, unda reflectată şi unda transmisă putem
concluziona că fenomenul de reflexie poate fi caracterizat de doi parametrii, coeficientul de
reflexie acustică (R) şi factorul de transmisie acustică (T).
şi (36)
(37)
(38)
43
În funcţie de unghiul de incidenţă, α, avem relaţia:
(39)
(40)
(41)
Legendă
A Încărcarea dinamică pe 2m x 2m
B Distanţa d faţă de marginea suprafeţei deszăpezite
C Viteza de deszăpezire
L
d h max S pentru Hnrd > 4,5 m
150
(42)
46
Element montat vertical
suprafaţă sferică
47
ANEXA 3
(Informativă)
Una din măsurile legislative este HG 321/20053) care abordează într-un mod unitar, la
nivel naţional, evitarea, prevenirea şi reducerea efectelor dăunătoare provocate de zgomotul
ambiental, inclusiv a disconfortului, prin implementarea următoarelor măsuri:
(a) monitorizarea problemelor de mediu prin întocmirea hărţilor de zgomot, pentru
şosele, căi ferate, aeroporturi şi aglomerările urbane importante, utilizând indicatori de
zgomot armonizaţi precum nivelul de zgomot în perioada de zi, nivelul de zgomot în perioada
de seară şi nivelul de zgomot din perioada nopţii;
(b) punerea la dispoziţia publicului a informaţiilor privind zgomotul ambiental şi
efectele sale, precum şi a măsurilor ce se pot lua pentru combaterea efectelor negative ale
acestuia;
(c) adoptarea, pe baza datelor din hărţile de zgomot, a planurilor de acţiune, având ca
scop prevenirea şi reducerea zgomotului ambiental, în special a nivelurilor de expunere care
au efecte dăunatoare asupra sănătăţii şi confortului populaţiei.
Analizând măsurile de combatere a propagării zgomotului, se constată că acesta are
acţiune dăunătoare asupra sănătăţii şi securităţii oamenilor. Reducerea nivelului de zgomot a
devenit o problemă majoră, statele din întreaga lume făcând cercetări şi analize din ce in ce
mai ample privind dezvoltarea măsurilor de combatere şi diminuare a nivelului de zgomot
emis atât de echipamentele utilizate în exteriorul/interiorul clădirilor, cât şi de traficul rutier.
Pe lângă măsurile pentru combaterea zgomotului prezentate anterior, în funcţie de
scopul şi obiectivele impuse, se impun şi următoarele măsuri organizatorice:
a) instruirea personalului privind riscul expunerii la acţiunea zgomotului şi modul
de utilizare a echipamentului individual de protecţie împotriva zgomotului;
b) examinarea stării auzului personalului care lucrează în locuri de muncă cu niveluri
de zgomot ridicate (la angajare şi periodic);
c) stabilirea programului de lucru pe posturi de muncă în funcţie de durata expunerii
la zgomot.
Zgomotul poate fi redus astfel: pasiv (prin folosirea materialelor fonoabsorbanate)
eficient pentru frecvenţe mai mari de 500 Hz, şi activ eficient în special pentru frecvenţe
joase.
Barierele anti-zgomot trebuie să fie suficient de înalte şi lungi, pentru ca din punctul
care trebuie protejat acustic, autostrada să nu fie vizibilă. De asemenea, se au în vedere
măsurile necesare pentru respectarea nivelelor echivalente de zgomot, real măsurate, cât mai
apropiate de valorile minime prevăzute în reglementările naţionale fără a se admite depăşirea
valorilor maxime.
Ecranele fonoizolante si fonoabsorbante se utilizeaza pentru protectia impotriva
zgomotului produs de surse fixe (stadioane, scoli, piete – pentru asigurarea confortului
acustic) si de asemenea pot fi montate la marginea unei strazi, pot fi instalate pe post de ecran
in zonele industriale cu tehnologii zgomotoase (exemplu: separarea unei parti dintr-o hala cu
utilaje zgomotoase fata de o alta parte cu utilaje silentioase), pe arterele de trafic (montate pe
marginea drumurilor nationale, a autostrazilor, a cailor ferate, in aeroporturi), cu dublu rol:
fonoizolare – pentru receptorii situati pe partea opusa fata de sursa (pe marginea arterelor de
3)
Hotărârea de Guvern nr. 321 din 14 aprilie 2005 – privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental
48
trafic) si fonoabsorbtie – pentru receptorii situati pe aceeasi parte cu sursa (autovehicule in
trafic).
A.3.1. Analiza spectrului acustic al circulaţiei
Modul în care sunt evitate undele reflectate este un factor important privind
amplasarea şi montarea panourilor acustice. În practică se constată că la receptor pot ajunge,
alături de unda directă, şi alte unde, provenite din reflexii simple sau multiple, a căror
intensitate este semnificativă şi care influenţează negativ gradul de izolare fonică a
receptorului. Evitarea unor asemenea fenomene poate fi obţinută prin amplasarea judicioasă a
ecranelor atât faţă de sursă cât şi faţă de receptor, şi prin adoptarea unor înălţimi şi unghiuri
de înclinare faţă de verticală, cu valori corespunzătoare situaţiei concrete.
Trebuie amintit de asemenea, modul în care este realizată etanşeitatea la asamblare
a dispozitivului de protecţie fonică. Din acest punct de vedere, sunt trei factori semnificativi
ce pot influenţa în mod decisiv gradul de izolare al ecranului considerat, şi anume:
modul de montare, fixare şi executare a joncţiunilor dintre elementele componente;
49
profilul terenului pe care va fi montat ecranul şi existenţa unor neregularităţi
naturale în zona în care va fi amplasat acesta;
modul de asamblare a elementelor constitutive ale panourilor fonoizolatoare.
Un caz special, în ceea ce priveşte soluţia constructivă şi eficacitatea izolării fonice,
este cel al ecranelor joase. Pentru a asigura încadrarea în cerinţa privind amplasarea
receptorului în zona de umbră acustică, înălţimea minimă necesară pentru ecranele joase este
de 0.8 ... 1.0 m. Din punct de vedere al eficacităţii izolării trebuie ca valoarea acesteia să fie
cuprinsă între 0 şi 5 dB(A), relativ la poziţia receptorului şi înălţimea ecranului.
Pentru anumite cazuri particulare, se pot estima diferenţele dintre valorile teoretice şi
cele experimentale, dar rezultatele nu se pot generaliza datorită gradului foarte mare de
diversitate a situaţiilor de analizat.
50
absorbţie, izolare, etc. se pot verifica prin măsurări sonometrice in situ sau în condiţii de
laborator.
Sunt multiple situaţii în care traficul rutier este dirijat pe astfel de poduri şi viaducte, la
care se impune echiparea cu dispozitive de protecţie pentru reducerea zgomotului. Pentru
echiparea podurilor suspendate şi a viaductelor cu dispozitive antizgomot, trebuie să se ţină
seama, încă din fazele de proiectare şi calcul structural, de încărcarile masice suplimentare
datorate acestor dispozitive. De asemenea, se vor prezenta cerinţele prevăzute în
reglementarile naţionale în vigoare, privind modul de montaj, fixare şi stabilitate la nivelul
podului/viaductului dar şi acţiunile preventive pentru evitarea căderilor de bucăţi de materiale.
În mod obişnuit, zgomotul de trafic este rezultatul câtorva contribuţii principale.
Potrivit [17], zgomotul sistemului de propulsie este dominant la viteze mici de trafic, şi
anume pînă la 40-50 km/h pentru vehicule mici şi pînă la 50-60 km/h pentru vehicule grele.
La viteze de rulare mai mari, zgomotul de contact pneu/şosea domină zgomotul de vehicul. La
viteze foarte mari (peste 150 km/h), care pot fi considerate condiţii de deplasare neobişnuite,
zgomotul aerodinamic datorat curentului de aer de jur împrejurul vehiculului produce cea mai
mare parte din zgomotul total de vehicul.
Pentru estimarea zgomotului de pneu la rulare, au fost dezvoltate câteva tehnici de
măsurare. De exemplu, se poate rula pneul pe un tambur de probă. Un astfel de echipament
poate fi utilizat pentru măsurarea zgomotului radiat şi deasemenea pentru calculul dinamicii
pneului. Totuşi, suprafeţele reale de drum nu pot fi simulate pe suprafaţa tamburului. Din
acest motiv, pentru a măsura „în-situ” zgomotul de pneu la rulare, au fost proiectate remorci
speciale care să evite contribuţia zgomotului provenit de la trenul de forţă.Cu acest
echipament se pot efectua măsurători folosind de exemplu holografia acustică proximă, cu
scopul de-a identifica zonele cu nivel înalt de presiune sonoră. Această tehnică constă în
amplasarea unor senzori pe un plan în vederea refacerii câmpului de presiune pe o suprafaţă
distantă care poate fi plată. Măsurătorile au fost efectuate amplasând sursele principale de
zgomot pe suprafaţa laterală a anvelopei într-o ordine de frecvenţe joase şi medii, până la
aproximativ 600 Hz, şi pe suprafaţa de contact dintre anvelopă şi şosea la frecvenţe mai înalte.
51
ANEXA 4
(Normativă)
LIMITE ADMISIBILE ALE NIVELULUI DE ZGOMOT. EFECTELE
ZGOMOTULUI RUTIER ASUPRA OCUPANŢILOR DIN CLĂDIRILE DE LOCUIT
DIN VECINĂTATE
STAS 10009-88, precizează care sunt limitele maxime admisibile pe baza cărora se
apreciază starea mediului din punct de vedere acustic, astfel:
Ř în zona unui obiectiv aflat în exterior (zona industrială), valoarea maximă
admisibiă pentru nivelul de presiune sonoră, continuu, echivalent, ponderat A,
este de 65 dB(A), la limita incintei întreprinderii;
Ř la amplasarea clădirilor de locuit, ţinând cont de prevederile documentului
normativ şi de Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 536 din iulie 1997, trebuie
avut în vedere alegera unor soluţii constructive astfel încât să se asigure
valoarea maximă pentru nivelul de zgomot exterior clădirii, măsurat la 2 m
faţă de faţa acesteia (conform prevederilor din SR 6161-1 de 50 dB (A));
Ř pentru străzi de categorie tehnică II, (colectoare), valoarea maximă admisibilă
pentru nivelul de presiune sonoră, continuu, echivalent, exterior pe străzi,
măsurată la bordura trotuarului ce mărgineşte partea carosabilă, este de
70 dB(A);
Ř pentru străzi de categorei tehnică II, de legătură, la limita zonelor operaţionale,
valoarea maximă admisibilă a nivelului de zgomot este de 65 dB(A);
Ř pentru străzi de categorie tehnică I, magistrală, valoarea maximă admisibilă
pentru nivelul de presiune sonoră, continuu, echivalent, exterior pe străzi,
măsurată la bordura trotuarului ce mărgineşte partea carosabilă, este de
75 – 85 dB(A).
Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2003/10/CE din 6 februarie
2003 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la
riscuri generate de agenţi fizici (zgomot) (a şaptesprezecea Directiva individuală în sensul art.
16, paragraful 1 din Directiva 89/391/CEE) transpusă în România prin HG 493/2006 –
Zgomot. Una dintre cele mai importante prevederi ale acestei Directive este faptul că valoarea
acţiunii expunerii zilnice a fost scăzută cu 5 dB(A), de la 85 dB(A) la 80 dB(A) şi de la 90
dB(A) la 85 dB(A) pentru valorile maxime şi minime ale acesteia. Aceste valori limită se
referă la nivelul de zgomot în timpul purtării echipamentului de protecţie şi sunt limite absolut
maxime care nu trebuiesc depăşite după ce toate măsurile de control au fost aplicate.
Traficul rutier afectează mediul în principal prin elminarea de noxe, dar şi din
cauza creşterii numărului de vehicule care amplifică poluarea sonoră. Presiunea exercitată de
traficul auto creşte de la an la an, ca urmare a creşterii numărului de mijloace auto aflate în
circulaţie. Nivelul de zgomot maxim admis pe timpul zilei (între orele 6,00-22,00) conform
STAS 10009-88, este:
- străzi cu trafic intens: 70 dB;
- străzi cu trafic mediu: 65 dB;
52
- străzi cu trafic redus (zone rezidenţiale): 60 dB, iar pe timpul nopţii, valorile
trebuie să fie cu minim 10 dB mai mici.
Poluarea fonică are efect nefast asupra stării psihice a omului. Zgomotul din mediul
înconjurător se constituie una din cele mai importante probleme de poluare ambientală cu care
se confruntă în prezent populaţia globului.
Efectele psihosenzoriale cu caracter progresiv până la apariţia unor forme de maladii
provocate de poluarea sonoră, reprezintă un factor de risc major într-o pondere de peste 30%
din populaţia marilor oraşe ale lumii, cu evidenţierea vulnerabilităţii în domeniul psiho-
fiziologic.
Efectele poluării sonore se manifestă prin acţiunea de iritare, scăderea autocontrolului
şi reduce atenţia persoanelor care petrec timp îndelungat în apropierea surselor de zgomot.
Zgomotul produs de traficul urban are un caracter discontinuu şi afectează în principal
ocupanţii clădirilor din vecinătatea căilor rutiere. Este important şi esenţial să se măsoare
nivelul de zgomot în diferite intervale orare ale zilei şi pentru diferite zone (industriale,
rezidenţiale, din oraşele aglomerate, etc.).
În literatura de specialitate este definit termenul „Lzsn” (indicator de zgomot pentru zi-
seara-noapte) reprezentând indicatorul de zgomot asociat în mod general pentru disconfort, în
decibeli (dB), calculat cu următoarea formulă:
1
Lziua Lseara 5 Lnoapte 10
Lziua = nivelul mediu de presiune acustică ponderat A pe termen lung, măsurat într-un
an (aşa cum este acesta definit în ISO 1996-2:1987, determinat în toate zilele dintr-un
an);
Lseara = nivelul mediu de putere acustică ponderat A pe termen lung, măsurat într-un an
(aşa cum este definit in ISO 1996-2:1987, determinat în toate serile dintr-un an);
Lnoapte = nivelul mediu de putere acustică ponderat A pe termen lung, măsurat într-un an
(aşa cum este definit în ISO 1996-2:1987, determinat pe perioada tuturor nopţilor dintr-
un an);
Se considera că ziua are 12 ore, seara are 4 ore şi noaptea are 8 ore. Statele Membre
pot scurta perioada de seara cu una sau doua ore şi pot lungi corespunzator perioada de zi
şi/sau de noapte, cu condiţia că aceasta alegere să fie aceeaşi pentru toate sursele şi că ele vor
furniza informaţii asupra oricărei diferenţe sistematice care decurge din vina acestei opţiuni.
Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 536/1997, pentru intervalul orar 6.00 – 22.00
impune ca limită de zgomot (nivelul de presiune sonoră continuu, echivalent, ponderat A)
valoarea de 50 dB(A), iar pentru intervalul orar 22.00 – 6.00 impune ca limită de zgomot
(nivelul de presiune sonoră continuu, echivalent, ponderat A) valoarea de 40 dB(A)
53
ANEXA 5
(Normativă)
56
Producătorul trebuie să stabilească, să întocmească documentaţia şi să menţină la zi un
sistem de control al producţiei în fabrică pentru a se asigura că produsele introduse pe piaţă
sunt conforme cu caracteristicil de performanţă declarate de acesta. Sistemul CPF trebuie să
fie alcătuit din proceduri, inspecţii precum şi încercări şi/sau evaluări şi utilizării ale
rezultatelor pentru controlul materiilor prime, altor materiale şi componente care intră în
procesul de producţiei.
În aceste condiţii producătorul trebuie să întocmească o descriere detaliată a
produselor supuse certificării care să asigure informaţiile necesare proiectării şi execuţiei
dispozitivelor de reducere a zgomotului din trafic. Aceasta trebuie să cuprindă formularea
elementelor descriptive, parametrice şi de performanţă a dispozitivelor de reducere a
zgomotului ca produs, în vederea echipării căilor de trafic rutier pe baza unor explicaţii
fundamentate, a prezentărilor şi formulărilor amănunţite din care să rezulte rolul şi importanţa
parametrilor de sinteză. Standardul de referintă, SR EN 14388, care reglementează cerinţele
specifice de evaluare a conformităţii pentru dispozitivele de reducere a zgomotului din traficul
rutier este aplicabil pentru a demonstra conformitatea acestora, cu detaliile procedurale
privind încercările fizico-mecanice, durabilitatea, compatibilitatea produselor cu factorii de
agresivitate proveniţi din mediul înconjurător, precum şi emanarea de substanţe periculoase.
Criteriile prevăzute stabilesc baza pentru evaluarea conformităţii dispozitivelor de
reducere a zgomotului din traficul rutier, astfel încât decizia finală privind atestarea
conformităţii acestora, să fie făcută într-un mod corect de către un evaluator de specialitate,
în conformitate cu cerinţele impuse de standardele existente. Pentru evaluarea conformităţii
dispozitivelor de reducere a zgomotului din traficul rutier de către un organism de terţă parte,
acestea trebuie să îşi demonstreze funcţia acustică, prin încercările efectuate pe elementele
componente, şi cerinţele de proiectare structurală în conformitate cu standardele europene
aplicabile, dar şi să îşi menţină performanţele declarate de producător pentru o durată de
serviciu garantată, rezonabilă din punct de vedere economic.
57
În cazul utilizării unor sisteme inflamabile se recomandă a se încorpora în dispozitivul
pentru reducere a zgomotului un dispozitiv antifoc din materiale rezistente la foc sau alte
dispozitive care să împiedice propagarea incendiului. Această anexă nu este aplicabilă acestor
materiale.
Dispozitivul de reducere a zgomotului, după ce a fost supus unei încercări prin metoda
prezentată la A.3 - SR EN 1794-2, trebuie să fie clasificat într-o categorie după cum urmează:
clasa 1: dacă deteriorările suferite de panou sunt mai importante decât cele definite pentru
clasele 2 şi 3;
clasa 2: dacă zona deteriorată situată deasupra uneia din cele două surse este mai mică de
0,06 m2 şi se întinde pe maximum 200 mm deasupra bazei panoului şi dacă panoul nu a
ars din loc în loc;
clasa 3: dacă nu există nici o altă deteriorare decât o decolorare.
Elementele acustice cu cel puţin 2 m lungime pe 1,5 m înălţime trebuie să fie supuse la
o încercare prin expunere la surse de foc localizate la baza lor, respectiv în apropierea feţelor
anterioară şi posterioară. Aceste panouri trebuie să fie lipsite de apa absorbită înaintea
încercării; în cazul elementelor de lemn, conţinutul de umiditate trebuie redus la 18% printr-o
metodă de uscare omologată.
Masa şi dimensiunile panoului supus la încercare trebuie măsurate şi panoul trebuie
fotografiat. Un panou identic trebuie examinat pentru determinarea structurii; dimensiunile
elementelor acestuia, inclusiv grosimile pereţilor secţiunilor cu concavităţi, trebuie măsurate
şi notate pe o schiţă la scara 1/20.
Încercările trebuie executate în sală de încercări ignifugată închisă, la adăpost de
curenţi de aer şi cu un volum de minimum 150 m3.
Este permisă instalarea dispozitivelor de extragere a fumului în plafon sau în
apropiere, dar trebuie să se împiedice întreţinerea flăcărilor în timpul încercării.
Temperatura sălii înainte de începerea încercărilor, inclusiv a solului, trebuie să fie
între 15oC şi 25oC. Această sală trebuie echipată cu un vizor sau o altă fereastră într-o poziţie
corespunzătoare pentru observarea panoului în timpul încercării.
Când este obţinută conformitatea în corelaţie cu cerinţele tabelului ZA.3 din standardul
de referinţă SR EN 14388, producătorul sau agentul său stabilit în Spaţiul Economic
European trebuie să emită o declaraţie de conformitate (declaraţie de conformitate CE) care
permite producătorului să aplice marcajul CE.
Atestarea conformităţii se referă la încercările iniţiale de tip sau evaluarea acestora de
către un laborator acreditat.
59
ANEXA 6
A.6.1. Legislaţie
Notă:
1. Referinţele datate au fost luate în considerare la data elaborări prezentei
reglementări tehnice;
2. La data utilizării reglementării tehnice se va consulta ultima formă în vigoare a
referinţelor legislative şi tehnice.
A.6.2. Standarde
60
4. STAS 1957/1-88 Acustică. Acustică fizică. Terminologie
5. STAS 1957/2-87 Acustică. Acustică psihofiziologică. Terminologie
6. STAS 1957/3-88 Acustică. Acustică în construcţii şi transporturi.
Terminologie
7. SR EN ISO 80000-4: Mărimi şi unităţi. Partea 4: Mecanică
2013
8. SR EN ISO 80000-8: Mărimi şi unităţi. Partea 8: Acustică
2007
9. SR EN 61672-1:2004 Electroacustică. Sonometre. Partea 1: Specificaţii
10. SR EN 1793-3: 1999 Dispozitive pentru reducerea zgomotului din traficul
rutier. Metodă de încercare pentru determinarea
performanţei acustice. Partea 3: Spectrul sonor
standardizat al circulaţiei
11. SR EN ISO 3095:2006 Aplicaţii feroviare. Acustică. Măsurarea zgomotului
emis de vehicule care circulă pe şine
12. SR EN ISO 11200:2010 Acustică. Zgomotul emis de maşini şi echipamente. Ghid
de utilizare a standardelor de bază pentru determinarea
nivelurilor de presiune acustică ale emisiei la locul de
muncă şi în alte poziţii precizate
13. SR ISO 1996-1:2008 Acustică. Descrierea, măsurarea şi evaluarea zgomotului
din mediul ambiant. Partea 1: Mărimi fundamentale şi
metode de evaluare
14. SR ISO 1996-2:2008 Acustică. Descrierea, măsurarea şi evaluarea zgomotului
din mediul ambiant. Partea 2: Determinarea nivelurilor
de zgomot din mediul ambiant
15. SR EN 61260:1997 Electroacustică. Filtre de bandă de octavă şi de bandă de
fracţiune de octavă
16. SR EN 14389-2:2005 Dispozitive de reducere a zgomotului din traficul rutier.
Metode de evaluare a performanţelor pe termen lung.
Partea 2: Caracteristici neacustice
17. SR EN 1794-1:2011 Dispozitive de reducere a zgomotului din traficul rutier.
Performanţe neacustice. Partea 1: Performanţe mecanice
şi cerinţe de stabilitate
18. SR EN 60721-3-4: 2006 Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 3: Clasificarea
grupelor de agenţi de mediu şi a gradelor de severitate
ale acestora. Secţiunea 4: Utilizarea staţionară în spaţii
neprotejate împotriva intemperiilor
19. SR EN 1793-1: 2013 Dispozitive pentru reducerea zgomotului din traficul
rutier. Metodă de încercare pentru determinarea
performanţei acustice. Partea 1: Caracteristici intrinseci
ale absorbţiei acustice
20. SR EN 14389-1:2008 Dispozitive de reducere a zgomotului din traficul rutier –
Proceduri de evaluare a performanţei pe termen lung.
Partea 1 – Caracteristici acustice
21. SR EN 1794-2:2011 Dispozitive de reducere a zgomotului din traficul rutier.
Performanţe neacustice. Partea 2: Cerinţe generale de
securitate şi mediu
22. SR EN 1991-1-4:2006 Eurocod 1: Actiuni asupra structurilor. Partea 1-4:
/AC:2010/A1:2010 Actiuni generale – Actiuni ale vantului
23. SR EN 1991-1-4:2006 Eurocod 1: Actiuni asupra structurilor. Partea 1-4:
/NB:2007 Actiuni generale – Actiuni ale vantului. Anexa nationala
61
24. CEN/TS 1793-4:2003 Road traffic noise reducing devices - Test method for
determining the acoustic performance - Part 4: Intrinsic
characteristics - In situ values of sound diffraction
25. SR EN 1317-2:2000 Dispozitive de protecţie la drumuri. Partea 2: Clase de
performanţă, criterii de acceptare a încercărilor la şoc şi
metode de încercare a parapetelor de siguranţă
26. SR EN 60651:2002 Sonometre
27 SR EN 1317-2:2010 Dispozitive de protecţie la drumuri. Partea 2: Clase de
performanţă, criterii de acceptare a încercărilor la impact
şi metode de încercare pentru parapetele de siguranţă
62