Sunteți pe pagina 1din 424

J O R D A N B.

PETERSON

12 R E G U L I
DE V I A T Ă V

UN A N T I D O T L A H A O S U L
DIN J U R U L N O S T R U

„Unul d in tre cei im p o rtan ţi g ân d ito ri care au p ă şit


pe scen a lum ii în anii din u rm ă .*4 ÎHISPECTATIR

P R E F A Ţ Ă DE N O R M A N D O I D G E

PSIHO LO G IE
TRei PRACTICĂ
TRei

12 Reguli de viaţă
UN ANTIDOT LA HAOSUL DIN JURUL NOSTRU

JORDAN B. PETERSON

Cu o prefaţă de Norman Doidge


Ilustraţii de Ethan van Scriver

Traducere din engleză de Florin Tudose şi Vlad Vedeanu


EDITORI:
Sliviu Dragomir
Vasile Oem. Zamfirescu

DIRECTOR EDITORIAL:
Magdalena Mărculescu

REDACTOR:
Victor Popescu

DESIGNUL COPERTEI:
lis a Jager

DIRECTOR PROOUCTIE:
Cristlan Claudiu Coban

DTP:
florin Paraschiv

CORECTURA:
Mădălina Geambaşu
Maria Muşuroiu

Oescrierea CIP a Bibliotecii Nationals a României


PETERSON, JORDAN B. '
12 Reguli de viată: un antidot la haosul din jurul nostru / Jordan B. Peterson:
cu o pref. de Norman Ooidge: ii. de Ethan van Scriver: trad. din engleză
de Florin Tudose şi Vlad Vedeanu. - Bucureşti: Editura Trei, 2018
ISBN 978-606-40-0507-6
I. Van Scriver, Ethan (ii.)
li. Tudose, Florin (trad.)
Ill. Vedeanu, Vlad (trad.)

159.9

lltlul original: 12 RULES FOR LIFE. AN ANTIDOTE TO CHAOS


Autor: Jordan B. Peterson

Copyright © 2 0 1 8 Or. Jordan B. Peterson


by arrangement with CookeMcOerrnld Agency, The Cooke Agency International
and Simona Kessler International Copyright Agency.
Originally published In English by Random House Canada.

Foreword copyright © 2018 Norman Ooidge


lllustrations copyright © 2018 Luminate Psychological Services, Ltd.

Copyright © Editura Trei, 2018


pentru prezenta ediţie

O.P. 16, GHIŞEUL 1. C.P. 0490. BUCUREŞTI


Tel.: + 4 021 300 60 90: FAX: + 4 0372 25 20 20
E-mail: COMENZl@EOITURATREI.RO

IW l.edilllratrei.ro
Cuprins
Prefaţă de Norman Doidge 7
Uvertură 25

Regula 1. Stai drept şi trage umerii înapoi 37


Regula 2. Ai responsabilitatea de a te ajuta; comportă-te ca atare 67
Regula 3. Împrieteniţi-vă cu cei ce vă doresc numai binele 101
Regula 4. Compară-te cu cel ce erai tu în trecut,
nu cu altcineva din prezent 119
Regula 5. Nu-ţi lăsa copiii să-ţi facă lucruri care te vor enerva 147
Regula 6. Fă-ţi ordine în propria casă înainte de a judeca lumea 181
Regula 7. Concentrează-te pe lucrurile cu adevărat importante
(şi nu pe plăcerile imediate) 195
Regula 8. Spune adevărul - sau cel puţin nu m inţi 243
Regula 9. Porneşte de la premisa că s-ar putea ca persoana
pe care o asculţi să ştie ceva ce tu nu ştii 271
Regula 10. Fii precis în exprimare 295
Regula 11.- Lăsaţi-i pe copii în pace când fac skateboarding 321
Regula 12. Când întâlneşti o pisică pe stradă, mângâi-o 371

Coda 391
Mulţumiri 405
Note de final 407
Pretată ♦

Reguli? Şi m ai m ulte reguli? Pe bune? Viaţa n o a stră n u este deja sufi­


cient de com plicată şi de restrictivă ca să o m ai încărcăm cu noi reguli
abstracte care n u ţin cont de circum stanţele n o astre individuale şi spe­
cifice? D ar de ce ne-am aştepta ca aceste câteva reguli să funcţioneze
p e n tru toată lum ea, când creierul este caracterizat de p lasticitate şi de
o dezvoltare diferenţiată în funcţie de experienţele de viaţă?
O am enii nu se prea om oară după reguli, nici m ăcar în Biblie^„ Vedeţi
episodul în care M oise coboară de pe m unte după o absenţă în d elu n ­
gată, cu cele zece porunci, şi-i găseşte pe copiii lu i Israel în p lin ă săr­
bătoare. Aceştia fuseseră sclavii lui Faraon şi ai regim ului lui au to ritar
sute de an i, după care Moise i-a supus încă p atru zeci de a n i asp rim ii
d e şertu lu i, p e n tru a-i c u răţa de sclavie. Acum, în sfâ rşit lib e ri, su n t
de nestăvilit şi-şi p ierd controlul d an sân d în faţa u n u i idol, u n viţel de
a u r, în ju ru l c ăru ia se dedau la păcate carnale.
— Am veşti bune şi veşti proaste, le spune legiuitorul. Pe care să vi
le d au m ai întâi?
— Pe cele bune! răsp u n d hedoniştii.
— L-am convins pe Cel de Sus să scadă de la cincisprezece p o ru n ci
la zece!
— Aleluia, ţipă m ulţim ea de bezm etici. Şi veştile proaste?
— A dulterul a răm as pe lista de păcate capitale.
Aşadar, reguli să fie — d a r nu prea m ulte, dacă se poate. Avem o ati­
tudine am bivalentă faţă de reguli, chiar şi atunci când ştim că su n t în
beneficiul nostru. Dacă suntem oam eni iubitori de viaţă, cu personali­
tate, atunci regulile vor p ărea d o ar nişte constrângeri, u n afro n t adus
autonom iei noastre şi m ân d riei de-a fi fău rito rii propriei vieţi. De ce
să fim judecaţi după regulile altcuiva?
12 R eguli de viata
JORDAN 8. PETERSON

D ar suntem judecaţi. În definitiv, D um nezeu n u i-a d at lui M oise o


listă cu „Cele Zece Sugestii", ci i-a dat nişte Porunci. Ia r dacă sunt u n om
autonom , cu liber-arbitru, p rim a mea reacţie este aceea de a nu lăsa pe
nim eni, nici m ăcar pe D um nezeu, să-mi com ande ce să fac, nici m ăcar
atunci când acest lucru a r fi în avantajul m eu. În să povestea viţelului
de a u r ne am inteşte că, fără reguli, devenim rap id sclavii in stin cte lo r
n oastre — şi aceasta nu are nim ic de-a face cu libertatea.
Povestea m ai sugerează şi altceva: lăsaţi liberi şi să judecăm de capul
n ostru, ne vom propune scopuri sub dem nitatea n o astră um ană şi vom
adora calităţi sub nivelul n o s tru —vom deveni anim ale artificiale care-şi
scot la suprafaţă propriile p o rn iri anim alice în tr-o m an ieră complet
haotică. Vechea legendă iudaică arată foarte clar ce credeau anticii des­
pre şansele um anităţii de a accede la o conduită civilizată în lipsa u nor
reguli care să ne eleveze perspectiva şi să ne ridice standardele.
Povestea d in Biblie e bine spusă, în tru c â t n u se rezum ă la a ne livra
nişte re g u li, cum fac avocaţii, legislatorii sau a d m in is tra to rii, ci le
îm b ra că în tr-o in trig ă d ram atică p r in care n i se explică de ce avem
nevoie de aceste legi, ajutându-ne în cele d in u rm ă să le înţelegem m ai
bine. în m od sim ilar, pro feso ru l Peterson n u d o a r că propune regulile
sale, ci spune şi poveşti relevante, p u n â n d la bătaie cunoştinţele sale
d in m ulte dom enii p e n tru a ilu stra şi explica de ce n işte reguli bune nu
sunt, în cele din urm ă, doar nişte restric ţii, ci rep rezin tă n işte in g re ­
dien te necesare atingerii sco p u rilo r n o a stre şi accesării unei vieţi m ai
îm plinite şi m ai libere.

Pe Jo rd a n P eterson l-am cu n o scu t p e 12 septem brie 2 0 04, în casa a


doi d in tre p rieten ii n o ştri com uni, producătorul de televiziune Wodek
Szem berg şi m edicul in te rn is t Estera Bekier. De ziua lui Wodek. Wodek
şi Estera su n t im igranţi polonezi, oam eni crescuţi în im periul sovietic,
un d e era de la sine înţeles că m ulte subiecte n u pu teau fi abordate şi
că sim pla chestionare a a n u m ito r in stitu ţii sociale sau id ei filosofice
(ca să n u m ai vorbim de regim ul dictatorial în sine) putea atrage con­
secinţe foarte serioase.
D ar acum gazdele se răsfă ţa u cu o viaţă relaxată, cu conversaţii sin­
cere şi cu petreceri rafin ate , având satisfacţia de-a putea spune exact
CD

ce gândesc şi de a-i asculta pe ceilalţi, care puteau fi la fel de sinceri în


acest schim b lipsit de inh ib iţii. La petrecerile lor, reg u la era „Spune ce
gândeşti". Dacă discuţia ajungea la subiecte politice, o a m e n i cu dife­
rite o pţiuni îşi vorbeau u n ii celorlalţi — ba ch iar de-abia aşteptau să se
e x p rim e —în tr-o m anieră d in ce în ce m ai r a r ă azi. U neori, opiniile şi
adevărurile lu i W odek p u r şi sim plu explodau din el, la fel ca râsu l lui.
Apoi îm brăţişa pe oricine îl făcuse să râdă sau să-şi su sţin ă p ărerea cu
m ai m ult foc decât a r fi vrut. Acestea erau m om entele cele m ai bune ale
petrecerilor, ia r fran ch eţea şi îm b ră ţişă rile sale calde erau u n m otiv
suficient ca să-l provoci. în tim p u l acesta, vocea E sterei îşi croia d ru m
cu cadenţa ei p r in cam eră, ajungând d ire c t la p e rso a n a cu care voia să
vorbească. A devărurile form ulate răsp icat n u în g re u n a u atm osfera,
i;:i făceau loc p e n tru şi m ai m ulte explozii de adevăr, eliberându-ne,
stâ rn in d şi m ai m ulte râsete copioase şi c o n trib u in d la b u n a dispozi­
ţie a oaspeţilor. în com pania est-europenilor elib eraţi de sub povara
represiunii, aşa cum era p erechea Szemberg-Bekier, ştiai în totdeauna
cu ce şi cu cine ai de-a face, ia r sinceritatea lo r era m ereu vitalizantă.
R om ancierul H onoră de Balzac descria cândva balurile şi petrecerile
d in F ran ţa, observând că ceea ce p ărea a fi o sin g u ră petrecere erau de
fapt două. î n prim ele ore, g ru p u l de oam eni era sufocat de personaje
venite să pozeze şi să iasă în evidenţă şi de p a rticip a n ţi v eniţi poate să
în tâlnească o sin g u ră p e rso a n ă care să le valideze frum useţea şi sta­
tu tu l. A doua petrecere, cea adevărată, începea cu m ulte ore m ai tâ r ­
ziu, du p ă ce pleca m ajoritatea in v itaţilo r. Acum , conversaţia im plica
pe toată lum ea şi aerele sclifosite erau în lo cu ite de râsetele sincere,
d in to ată inim a. La petrecerile date de E stera şi W odek, fran ch eţea şi
in tim ita te a care, de obicei, a p a r abia spre orele d im in e ţii se in stalau
im ediat ce in tra i în încăpere.
Wodek este u n bărbat grizonant, u n vân ăto r cu coam ă de leu m ereu
în căutare de p otenţiali intelectuali publici, foarte abil în identificarea
persoanelor care pot vorbi cu adevărat în faţa cam erelor de film at şi care
au u n aer autentic tocm ai p e n tru că su n t sinceri (cam erele sesizează
im ediat im postura). El invita adesea oam eni de acest tip la petrecerile
lui. în ziu a aceea, a adus u n p ro feso r de psihologie de la şcoala m ea,
U niversitatea d in Toronto, care se potrivea cerinţelor: o com binaţie de
intelect şi emoţie. Wodek a fost p rim u l om care l-a pus pe Peterson în
faţa cam erelor de film at şi care l-a perceput ca pe u n m aestru în căutare.
i t l\ ty u ii u t via ia
JORDAN 8. PETERSON

de discipoli — datorită d isponibilităţii acestuia de-a oferi întotdeauna


explicaţii. A ajutat şi faptul că el şi cam era s-au plăcut reciproc.

în seara aceea, a fost aşezată o m asă m are în grăd in a casei cuplului


Szem berg-B ekier; în ju ru l ei era a d u n at g ru p u l obişn u it de buze şi
u re c h i, de vo rb ito ri v irtu o z i. D oar că eram ased ia ţi de o a rm a tă de
albine sâcâitoare, de care tip u l cel nou, u n bărb at cu accent de A lberta,
în c ă lţa t cu cizm e de cowboy, nu p ărea deloc deranjat. A c o n tin u a t să
vorbească în tim p ce noi flu tu ra m m âin ile p r in aer ca să scăpăm de
pacostea insectelor, ned o rin d to tu şi să plecăm de la m asă când perso­
n aju l nou-venit era atâ t de interesant.
O m ul avea stra n iu l obicei de-a discuta despre cele m ai profunde
chestiuni cu oricine se afla la m asă cu el - m ajoritatea oam eni pe care
abia îi cunoscuse - , ca şi cum a r fi vorbit nim icu ri. Ia r când c h ia r vor­
bea despre m ă ru n ţişu ri, d istan ţa d in tre „Cum i-ai cunoscut pe Wodek
şi E stera?“ sau „Sunt obişn u it cu albinele, am fost apicultor cândva“ şi
subiectele serioase era de o rdinul nanosecundelor.
D iscuţii de tipul acesta auzim , de regulă, la petrecerile profesorilor
sau oam enilor cu specializări înalte, d ar su n t pu rtate de obicei de doi
experţi retraşi în tr-u n colţ ori de vreun personaj lovit de-o criză de orgo­
liu. D ar acest dom n Peterson, deşi erudit, nu părea u n pedant. Vorbea cu
entuziasm ul unui copil care tocm ai a descoperit ceva pe care vrea să îl
arate şi celorlalţi. Şi, la fel ca u n copil — înainte de-a afla cât de plictisiţi
su n t adulţii —, p ărea să creadă că ce era interesant p entru el era in tere­
sant p e n tru toată lumea. Acest cowboy avea ceva de adolescent, abordând
subiectele ca şi cum am fi crescut cu toţii îm preună în acelaşi orăşel sau
în aceeaşi fam ilie, preocupaţi de aceleaşi dileme ale existenţei um ane.
P eterson n u era ceea ce am putea n um i u n „excentric"; avea sufi­
ciente tră s ă tu ri convenţionale, fusese profesor la H arv ard şi e ra u n
g entlem an (atât cât poate fi u n cowboy), deşi îşi co ndim enta d in bel­
şug d iscursul cu te rm e n i ca la naiba sau al dracu ’p ro n u n ţa ţi în m an i­
era ru ra lă a a n ilo r 1950. D ar oam enii l-au ascultat, fascinaţi, deoarece
ridica problem e care îi preocupau pe to ţi cei de la m asă.
Exista ceva care te făcea se te deschizi în conversaţia cu acest om
a tâ t de educat, to tu şi a tâ t de lib e r în vorbire. G ândirea lui avea ceva
chinestezic, de parcă om ul d in faţa n o astră a r fi avut nevoie să gân­
dească cu voce tare, să-şi folosească c o rtex u l m otor, d a r nu oricum ,
ci la viteze m ari, căci n u m ai aşa p u tea să fu n cţio n eze la p a ra m e tri
optim i. Ca să decoleze. Viteza lui de croazieră era d estu l de ridicată,
fără a friz a m aniacalul. G ândurile în ţelep te ieşeau ca o cascadă d in
m intea lui. D ar, spre deosebire de m ajoritatea universitarilor, care vor
ca reflectoarele să-i scoată doar pe ei în evidenţă, lui Peterson p ărea
să-i placă m om entele când era provocat sau corectat. Nu s-a cabrat şi
n u a nechezat. Avea u n fel oarecum ţără n esc de-a spune „M da“, după
care îşi apleca involuntar capul, ia r dacă se întâm pla să scape ceva d in
vedere, scutura din cap şi râdea de sine p e n tru generalizarea exagerată
pe care tocm ai o comisese. Aprecia când cineva îi ară ta o altă perspec­
tivă asupra u n ei chestiuni, fiin d lim pede că procesul cognitiv era în
c azu l său u n u l profund dialogic.
M ai era ceva u im ito r la acest om: p e n tru un intelectual a tâ t de rasat,
Peterson era u n om extrem de practic. Exem plificările lui abundau în
trim ite ri la viaţa cotidiană: m anagem entul afacerilor, tâm plărie (îşi
făcuse s in g u r m obila), sc h iţa re a m odelului u n e i case sim ple, am ena­
ja re a u n ei încăp eri (subiect tra n sfo rm a t într-o „mem ă“ pe in te rn et)
sau, ca într-un caz specific legat de politicile educaţionale, crearea unui
proiect online de com punere de eseuri, m enit să-i îm piedice pe tin e rii
m in o rita ri să abandoneze şcoala to tul se baza aici pe u n tip de exer­
ciţiu psihanalitic, în care aceştia asociau liber idei despre trecut, p re­
zen t şi viitor (proiectul este cunoscut azi ca Self-Authoring Program ).
Am apreciat d in to td eau n a tip u l u m an al V estului M ijlociu, om ul
de p rerie crescut la o ferm ă (unde a în v ăţat to tu l despre n a tu ră ) sau
în tr-u n orăşel de provincie, care a lucrat cu m âinile sale, care a p e tre ­
cut perioade îndelungate în fru n tâ n d stihiile n a tu rii, care este în m are
m ăsură autodidact, d a r ajunge şi la universitate, adesea îm potriva tu tu ­
ro r aşteptărilor. Pe aceşti indivizi îi găsesc foarte diferiţi de echivalen­
ţii lo r u rb an i, sofisticaţi, d a r u şo r dezorientaţi, p e n tru care educaţia
superioară este de la sine înţeleasă şi este. considerată n u ca u n scop
în sine, ci ca o etapă de viaţă în tr-u n parcu rs al succesului în carieră.
Aceşti vestici ru ra li însă erau altfel: îm pliniţi, lipsiţi de sen tim en tu l că
to tu l li se cuvinte, săritori, b u n i vecini şi m ai p u ţin afectaţi decât m ulţi
d in tre echivalenţii lo r orăşen i, care-şi p etrec to t m ai m ult d in viaţă
în tre p a tru pereţi, m anipulând lim baje simbolice în faţa computerelor.
12 R eguli de viaţă
JORDAN B. PETERSON

Acest psiholog cowboy p ă re a să fie tip u l de om care ia în considerare


u n gând num ai dacă gândul respectiv poate fi, într-o oarecare m ăsură,
de a jutor cuiva.

Am devenit prieteni. Ca p sih ia tru şi p sih a n a list care iubeşte literatu ra,
fireşte că am fost atras de u n clinician cu o bună form are culturală, care
nu doar că iubea romanele profunde ruseşti, filosofia şi mitologia antică,
d ar care părea că le consideră cea m ai m are com oară a sa. Peterson se
ocupa totodată şi cu cercetări statistice despre personalitate şi tem pe­
ram ent, după ce se iniţiase în neuroştiinţe. Deşi specializat în ştiinţele
com portam entale, era fascinat de p sihanaliză, cu accentul acesteia pe
vise, pe arhetipuri, pe influenţa conflictelor din copilărie în viaţa adultă
şi pe rolul m ecanism elor de apărare şi al „raţionalizării" în viaţa de zi
cu zi. El era şi u n caz unic în sensul că era singurul m em bru al D epar­
tam entului de Psihologie al Universităţii din Toronto o rien tat spre cer­
cetare, d ar care deţinea în acelaşi tim p u n cabinet de psihologie clinică.
Cu p rile ju l vizitelo r mele, conversaţiile începeau cu ta c h in ă ri şi
râ se te — acesta era P eterso n u l de oraş m ic din stră fu n d u l s ta tu lu i
A lberta, a c ă ru i adolescenţă părea decupată d in film ul FUBAR —, în
tim p ce m ă poftea osp italier în casă. Casa a fost ren o v a tă de Tammy,
soţia lui, şi de el, devenind probabil cel m ai fascinant şi m ai su rp rin ză ­
to r căm in de clasă m ijlocie d in câte am văzut. Aveau a rtă , n işte m ăşti
sculptate şi câteva p o rtre te abstracte, d a r ceea ce te şoca era colecţia
lui u ria şă de p ic tu ră realist-socialistă înfăţişându-l pe Lenin şi p rim ii
com unişti, lucrări com andate de oficialităţile URSS. Nu m ult după p ră ­
buşirea U niunii Sovietice, când m are p arte din lum e a răsu flat uşurată,
Peterson a început să achiziţioneze de pe in te rn e t piese de propagandă
la p r e ţu r i m odice. P icturile idealizând s p iritu l rev o lu ţio n ar sovietic
um pleau to ţi pereţii, tavanul, ba chiar şi p e re ţii băilor. Tablourile n u se
aflau acolo p e n tru că Jordan a r fi avut cine ştie ce sim patii totalitare, ci
p e n tru că voia să-şi ream intească, lu i şi cu n o ştin ţelo r sale, ceva ce ştia
că şi el, şi restu l lu m ii a r fi p referat să uite: sute de m ilioane de oam eni
au fost u cişi în num ele utopiei.
Îţi lu a ceva să te o b işn u ieşti cu această casă b â n tu ită , „decorată"
de o idee d e lira n tă care p ra c tic a d istru s om enirea. D ar a d a p ta re a la
®

acest spaţiu era m u lt facilitată de Tammy, soţia m in u n a tă a lui Peter­


son; care su sţin e a în tru to tu l şi încuraja această nevoie n eo b işn u ită
de exprim are! P ic tu rile îi ofereau v iz ita to ru lu i o p rim ă idee despre
îngrijorarea lui Jo rd an legată de capacitatea oam enilor de-a face rău în
numele binelui şi de m isterul psihologic al autoam ăgirii (cum reuşeşte
u n om să se păcălească pe sine şi să scape basm a curată?) — interes
pe care îl îm p ărtăşesc şi eu. E xistau şi acele ceasu ri în care discutam
d espre ceea ce aş n u m i o p ro b lem ă m ai re s trâ n s ă (adică m ai ra ră ),
anum e despre capacitatea om ului de a face rău de d ragul răului, despre
b u cu ria cu care u n ii oam eni îi d istru g pe ceilalţi, p o rn ire s u rp rin să
m a g istra l de p o e tu l englez de secol şaptesprezece J o h n M ilto n , în
Paradisul pierdut.
Aşa că vorbeam şi beam ceai în colţişorul retras al bucătăriei, în tre
pereţii acoperiţi cu obiecte d in colecţia lui ciudată, u n sim bol vizual al
încercării lui oneste de a depăşi ideologiile sim pliste, fie ele de stânga
sau de d reapta, şi de a nu rep eta greşelile tre c u tu lu i. D upă u n tim p ,
n u m ai era nim ic ciudat în a sta la u n ceai în bucătărie şi a discuta des­
pre problem ele de fam ilie sau ultim ele lecturi, în decorul im aginilor
sinistre de deasupra capetelor noastre.

În Maps o f Meaning (Cartografieri ale sensului), p rim a şi sin g u ra carte


scrisă de J o rd a n în a in te de p re z e n tu l volum , el d etaliază ideile sale
p ro fu n d e legate de tem ele universale ale m itologiei, explicând în ce
fel diversele civilizaţii au creat legende care ne-au ajutat să gestionăm
dezordinea şi, în cele din u rm ă, să cartografiem haosul în care suntem
a ru n c a ţi încă de la naştere; haosul rep re z in tă to t ceea ce este necunos­
cut p e n tru noi, orice teritoriu neexplorat pe care trebuie să-l traversăm ,
atât în lum ea exterioară, cât şi în lum ea psihicului.
Com binând evoluţionism ul, n e u ro ştiin ţa em oţiilor, cele m ai bune
idei ale lui Ju n g , ceva d in Freud, o p a rte d in m arile lu c ră ri ale lui
N ietzsche, D ostoievski, S oljeniţîn, E liade, N eum ann, Piaget, Frye şi
F rankl, Maps o f Meaning, publicată acum două decenii, dem onstrează
ca Jo rd a n creează u n cadru lă rg it în care încearcă să înţeleag ă felul
în care fiinţele şi creierele um ane au făcut faţă situ a ţiilo r arhetipale
ce a p a r de fiecare d a tă când în tâ ln im , în viaţa c o tid ian ă, ceva ce nu
1 2 R eguli de viata
JORDAN B. PETERSON

înţelegem . G enialitatea că rţii constă în m aniera în care dem onstrează


cât de în ră d ă cin a tă este această situaţie în evoluţie, în ADN, în creie-
rele n oastre şi în cele m ai vechi legende. Ia r autorul dem onstrează că
aceste poveşti au supravieţuit deoarece ne-au călăuzit în negocierea cu
in certitu d in ea şi cu necunoscutul de neevitat.
Una dintre multiplele v irtu ţi ale cărţii pe care o citiţi acum este aceea
de a oferi o cale de acces către Maps of Meaning, lucrare cu u n în alt nivel
de com plexitate, com pusă în epoca în care Jo rd an îşi contura orienta­
rea psihologică. L ucrarea lu i m ai veche este fundam entală, deoarece,
dincolo de diferenţele genetice şi de experienţă care există în tre noi şi
dincolo de cât de diferit su n t m odelate de m ediu creierele noastre plas­
tice, to ţi avem de-a face cu necunoscutul şi to ţi încercăm să ne deplasăm
dinspre haos către ordine. De aceea, m ulte dintre regulile din prezenta
carte, bazate pe Maps of Meaning, conţin u n elem ent de universalitate.

Scrierea c ă rţii Maps o f Meaning a fost stim ulată de m odul în care Jor­
d an, adolescent în plin Război Rece, a conştientizat în tr-u n m od acut
fap tu l că m are p a rte d in om enire p are m ereu p re g ă tită să aru n ce în
a er p la n e ta d o a r p e n tru a-şi proteja diferitele id en tităţi. El a sim ţit că
trebuie să înţeleagă cum se face că oam enii su n t dispuşi să sacrifice
to tu l p e n tru a conserva o a n u m ită „identitate", orice a r însem na asta.
Şi credea că trebuie să înţeleagă ideologiile care au condus regim urile
to ta lita re la versiu n i ale aceluiaşi tip de com portam ent: m asacrarea
p ro p riilo r cetăţeni. în cartea de faţă, la fel ca în Maps of Meaning, u nul
d in tre lucrurile asupra cărora autorul atrage cel m ai in siste n t atenţia
este ideologia, avertizându-i pe cititori să fie precau ţi în preajm a ei,
in d ife re n t cine o propagă şi în ce scop.
Ideologiile su n t idei simple, deghizate în ştiin ţă sau filosofie, care-şi
p ro p u n să explice com plexitatea lum ii şi să ofere soluţii p e n tru per­
fecţionarea ei. Ideologii su n t oam eni care p re tin d că ştiu cum „să facă
lum ea u n loc m ai b u n “, în a in te de a se fi ocupat de haosul d in ei înşişi
(rolul de lu p tă to ri cu care îi învesteşte ideologia lo r le ascunde acest
haos), ia r asta este un sem n de aroganţă, desigur, şi u n a d in tre cele m ai
im p o rtan te tem e ale c ă rţii de faţă este „fa-ţi o rd in e m ai în tâ i în p ro ­
p ria casă“, sugestie p e n tru care Jo rd an oferă o serie de sfatu ri practice.
®

Ideologiile su n t su b stitu te ale cu n o a şte rii autentice, ia r ideologii


su n t p ericu lo şi de fiecare d ată când ajung la p u tere , deoarece nicio
abordare sim plă de tip u l „eu-le-ştiu-pe-toate“ nu poate explica com ­
plexitatea ex isten ţei. M ai m ult, când proiectele lor sociale n u fu n cţi­
onează, ideologii nu-şi asum ă răspunderea, ci dau vina pe aceia care
demască sim plism ul ideilor lor. Un alt m are profesor de la Universitatea
din Toronto, Lewis Feuer, observa în cartea sa Ideology and the Ideolo­
gist s că ideologii rein stru m en te az ă c h ia r acele isto risiri religioase pe
care su sţin că le-au în lă tu ra t, sacrificându-le în să b ogăţia narativă şi
psihologică. Com unism ul s-a in sp irat d in povestea Copiilor lui Israel
asupriţi în Egipt, folosind motive, precum „clasa oropsită", „persecu­
to rii bogaţi" şi „liderul" — L enin — care pleacă în stră in ă tate , trăieşte
p rin tre stăpâni, după care îi conduce pe cei în ro b iţi în ţa ra făgăduită
(utopia, d ictatu ra pro letariatu lu i).
P en tru a înţelege ideologia, Jo rd an a c itit în profunzim e nu d o a r des­
pre lagărele sovietice, ci şi despre Holocaust şi apariţia nazism ului. Nu
am cunoscut niciodată o persoană din generaţia mea, născută creştină,
care să fie a tâ t de tu lb u ra tă de ce li s-a întâm plat evreilor în E uropa sau
care să fi stu d ia t la fel de aplicat p e n tru a înţelege cum s-a în tâm p lat
asta. Am stu d ia t şi eu, la rân d u l m eu, în profunzim e subiectul. Tatăl
meu este u n supravieţuitor al Auschwitzului, Bunica era o femeie între
două vârste când a stat faţă în faţă cu doctorul Joseph Mengele, m edicul
nazist care a coordonat o serie de experim ente pe oam eni deosebit de
crude. A supravieţuit doar p e n tru că l-a sfidat pe M engele a tu n c i când
el i-a spus să tre a că în rân d u l celor b ă trâ n i şi slăbiţi, strecurându-se în
rând cu tinerii. A mai evitat o dată camera de gazare, dându-şi m âncarea
în schim bul vopselei de păr, ca să-şi ascundă p ă ru l în c ă ru n ţit care a r
fi condus-o la m o arte. Soţul ei, b u n icu l m eu, a supravieţuit lagărului
de Ia M authausen, d a r s-a înecat m ortal cu o bucăţică de h ra n ă solidă
în ziua e lib e ră rii. Povestesc aceasta, deoarece, la câţiva ani după ce
am devenit p rie ten i, d in cauza poziţiei lui clasic-liberale de apărare a
lib ertăţii de expresie, Jordan a fost acuzat de către stâ n g işti că ar fi u n
ex trem ist de dreapta.
D aţi-m i voie să afirm , cu to ată m oderaţia de care s u n t capabil: în
cel m ai b u n caz, acuzatorii nu şi-au făc u t cu s â rg u in ţă tem ele. Eu m i
le-am făcut; cu o poveste de fam ilie ca a m ea, ajungi să-ţi dezvolţi nu
d o ar u n rad ar, ci c h ia r u n so n ar p e n tru to t ce ţin e de extrem ism ul de
1 2 R e g u li de viata
JORDAN D. PETERSON

dreapta; şi, m ai im p o rtan t, înveţi să-i recu n o şti pe cei ce d e ţin înţele­
gerea, in strum entele, bunăvoinţa şi curajul de a-l combate, ia r Jo rd an
este tocm ai o astfel de persoană.
P ropriile m ele n em u lţu m iri legate de încercările ştiin ţelo r politice
m oderne de a înţelege dezvoltarea nazism ului, totalitarism ului şi a gân­
dirii ideologizate au reprezentat u n factor m ajor în decizia de a adăuga
la studierea ştiinţelor politice şi cercetarea inconştientului, proiecţiilor,
psihanalizei, psihiatriei, creierului şi potenţialului de regresie la nive­
lul psihologiei de grup. D in motive sim ilare a p ărăsit şi Jordan terenul
ştiin ţelo r politice. Pe acest teren comun, noi nu am fost m ereu de acord
în p riv in ţa „răspunsurilor" (slavă Dom nului!), d a r am fost aproape de
fiecare dată de acord în p riv in ţa în tre b ărilo r ce trebuie puse.
Prietenia noastră n u a fost m arcată doar de tem e sumbre. Mi-am făcut
u n obicei din a asista la cursurile colegilor mei, aşa că am mers şi la ale
sale, care aveau m ereu u n auditoriu foarte num eros, unde am văzut ceea
ce văd astăzi m ilioane de oam eni on-line: u n o rato r sclipitor, adesea
am eţitor, care în m om entele cele m ai bune im provizează ca u n a rtist
de jazz; în anum ite m om ente, îm i am intea de u n predicator din prerie
(nu p rin evanghelism , ci p rin pasiunea şi talentul lui de a spune poveşti
despre m izele din viaţă şi despre ideile corelative la care putem sau nu
adera). în plus, făcea la fel de lejer sinteze năucitoare ale u n o r serii de
stu d ii ştiinţifice. Era u n m aestru al g hidării studenţilor către u n nivel
de reflecţie şi aprofundare care să-i ajute să-şi ia viitorul m ai în serios.
I-a învăţat să respecte m ulte dintre m arile cărţi scrise de-a lungul isto­
riei. Oferea exemple vii din practica clinică, vorbea (cât trebuie) despre
sine, ch iar despre vulnerabilităţile sale, creând legături fascinante între
evoluţie, creier şi poveştile religiei. într-o lum e în care stu d en ţii sunt
învăţaţi să perceapă evoluţia şi religia ca absolut opuse (de către gândi­
to ri ca R ichard Dawkins), Jordan le arăta studenţilor că evoluţionism ul
poate de fapt ajuta la explicarea felului în care suntem atraşi (m ental şi
la nivel sapienţial) de m ulte d in tre vechile poveşti ale om enirii, de la
Ghilgameş la viaţa lui Buddha, de la mitologia egipteană la Biblie. Jordan
dem onstra, de pildă, că naraţiunile despre călătoria deliberată în necu­
noscut — aventurarea ero u lu i—reflectă nişte sarcini universale care au
stim ulat evoluţia creierului. El respecta poveştile, n u era reducţionist
şi nu p retin d ea niciodată să le fi epuizat înţelepciunea. Când discuta u n
subiect, precum cel al prejudecăţilor sau pe cel în rudit, la nivel afectiv, al
fricii şi dezgustului, sau când vorbea despre diferenţele dintre sexe, era
capabil să explice cum au evoluat şi de ce au supravieţuit aceste trăsături.
Dar, m ai presus de toate, le p ro p u n ea stu d e n ţilo r subiecte rare o ri
discutate în u n iv ersită ţi, cum a r fi sim plul fapt că to ţi anticii, de la
Buddha la a u to rii biblici, ştiau că orice adult trecu t u n pic p rin viaţă
ştie că viaţa înseam nă suferinţă. Desigur, dacă tu suferi sau dacă cineva
drag ţie se află în suferinţă, este u n lucru trist. D ar nu la acest gen de
suferinţă se referea Peterson. Noi nu suferim doar d in cauza „politici­
enilo r im becili", a „sistem ului corupt" sau din cauză că tu şi eu, la fel
ca aproape toţi ceilalţi oam eni, ne putem descrie în mod legitim, într-un
sens sau altul, ca victim e a ceva sau a cuiva. Pe lângă toate acestea, m ai
e ceva: sim plul fapt de a ne fi n ă scu t oam eni ne condam nă la o bu n ă
doză de suferinţă. Că suferi sau nu în prezent, există toate şansele, dacă
n u eşti foarte norocos, să suferi în u rm ă to rii cinci a n i — şi dacă nu tu ,
atunci cineva apropiat ţie . E g reu să c re şti copii, e greu să m unceşti, e
greu să îm bătrâneşti, să te îm bolnăveşti, să m ori, ia r Jo rd an subliniază
că toate acestea su n t cu atât m ai dificile în lipsa unei relaţii de iubire, a
înţelepciunii şi a explicaţiilor m arilo r psihologi. Jo rd an nu obişnuia să-i
sperie pe studenţi; de fapt, pe aceştia îi liniştea stilul lui direct, întrucât
în adâncul sufletu lu i lor, ei ştiau că li se spunea adevărul, deşi nu era
genul de lu c ru ri pe care să le discuţi în fam ilie sau cu p rie te n ii. Aceste
tem e erau poate evitate d in cauză că adulţii d in viaţa lo r fuseseră sufi­
cient de naivi şi supraprotectori încât să creadă că, ev itând discuţiile
despre suferinţă, aceasta avea să disp ară ca p rin m agie.
P riv ito r la acest subiect, Jo rd a n ne spune povestea eroului — este
o tem ă in te rc u ltu ra lă e x p lo rată p sih a n a litic de către O tto R an k , cel
care observa, pe urm ele lui Freud, că m itu rile ero u lu i s u n t sim ilare în
m ulte cu ltu ri. Tema a fost abordată şi de Carl Jung, Joseph Campbell
şi E rich N eum ann, p rin tre alţii. Acolo unde Freud a adus c o n trib u ţii
substanţiale în explicarea nevrozei, pornind, p rin tre altele, de la înţe­
legerea a ceea ce am putea num i povestea eroului ra ta t (Oedip), Jordan
s-a concentrat pe poveştile eroilor triu m făto ri. În poveştile învingăto­
rilor, eroul trebuie să p ă tru n d ă în necunoscut, în te rito rii neexplorate,
să facă faţă un ei provocări noi şi dificile şi să-şi asum e risc u ri uriaşe.
P entru ca eroul să renască şi să accepte provocarea, ceva d in el trebuie
să m oară sau să fie abandonat în cadrul acestui proces. P en tru asta este
nevoie de curaj, u n subiect r a r discutat în m anualele sau cu rsu rile de
12 R eguli de via tă
JORDAN 8. PETERSON

psihologie. Recent, când Peterson s-a p o ziţio n at public faţă de lib e rta ­
tea de expresie şi îm potriva a ceea ce eu num esc „discursul constrâns"
(când guvernul îşi forţează c etăţen ii să exprim e anum ite op ţiu n i poli­
tice), m izele au fost foarte m ari; avea m ulte de p ie rd u t şi ştia asta. Cu
toate acestea, l-am v ăzu t (şi pe Tammy la fel) nu d o ar afişând u n astfel
de curaj, ci şi tră in d după m ulte d intre regulile cărţii, d intre care unele
p o t fi foarte solicitante.
L-am văzut evoluând d in perso an a rem arcabilă care era în tr-u n om
şi m ai capabil, şi m ai convingător, tră in d după aceste reguli. De fapt,
to cm ai scrierea acestei c ă rţi şi dezvoltarea acestor reg u li l-au făcut să
ia poziţie îm potriva discu rsu lu i c o n strâ n s sau im pus. Acesta este şi
m otivul p e n tru care, în tim pul acelor evenim ente publice, a început să
posteze pe in te rn e t fragm ente din gândurile sale despre viaţă şi reguli.
Acum, după 100 de m ilioane de v izualizări, ştim că m esajul său a atins
o coardă sensibilă.

Cunoscând antipatia n oastră faţă de reguli, cum să ne explicăm succesul


conferinţelor sale, care livrează de fapt ... reguli? În cazul lui Jordan,
vorbim despre charism ă şi despre determ in area de a susţine principiul
care i-a adus o m are audienţă încă de la început; vizualizările prim elor
sale d iscursuri de pe YouTube au ajuns rapid la ordinul sutelor de m ii.
D upă care oam enii au c o n tin u a t să-l a scu lte, în tr u c â t d isc u rsu l său
satisface o nevoie p rofundă şi n earticu lată. Ia r aceasta s-a în tâm p lat
deoarece vrem să fim despovăraţi de reguli, d a r căutăm în acelaşi tim p
n işte cadre care să ne ordoneze viaţa.
A petitul m ultor tin e ri p e n tru reguli, oI'.i cel p u ţin p e n tru călăuzire,
este m ai p ro n u n ţa t azi din m ai m ulte motive evidente. Cel p u ţin în Occi­
dent, m ilenialii (cei născuţi în anii ’8 0 -’90) traversează o situaţie istorică
unică. Sunt, cred, prim a generaţie educată tem einic în spiritul a două
idei m orale aparent co n trad icto rii — aşa cum l-au receptat în şcoli şi
univ ersităţi de la m ulţi profesori din generaţia mea. Aceste contradicţii
au creat oam eni dezorientaţi şi nesiguri, lipsiţi de direcţie şi, m ai tra ­
gic, lipsiţi de acele bogăţii de existenţa cărora n ici m ăcar nu au habar.
P rim a idee sau în v ăţă tu ră spune că m oralitatea este relativă, fiind
în cel m ai b u n caz o „judecată de valoare" personală. Relativ înseam nă
®

că nu există bine sau ră u absolut; m oralitatea şi regulile asociate ei sunt


o chestiune ce ţine de o piniile personale, de co njunctură, su n t „rela­
tive la“ sau „legate de“ u n an u m it context, cum a r fi e tn ia , educaţia sau
m om entul cu ltu ral şi istoric în care s-a întâm plat să te n a şti. Sistem ul
de valori este doar u n accident care ţin e de m om entul naşterii. Potrivit
acestui argum ent (devenit crez între tim p), istoria ne învaţă că religiile,
triburile, naţiunile şi grupurile etnice au avut dintotdeauna ten d in ţa
de a se poziţiona în dezacord în p rivinţa c h estiu n ilo r fundam entale.
Stângiştii postm odem i de azi su sţin , pe lângă asta, că m oralitatea unui
grup este d o ar încercarea g ru p u lu i respectiv de a-şi exercita puterea
asupra u n u i alt grup. în condiţiile acestea, cea m ai decentă decizie -
odată ce înţelegi cât de a rb itrare su n t „valorile morale", ale tale şi ale
grupului d in care faci p a rte — este aceea de a-i tolera pe cei ce gândesc
d iferit şi v in d in m edii diferite (diverse). Acest accent pe to le ra n ţă a
devenit atât de im p o rta n t, încât m ulţi oam eni consideră că u n u l d in ­
tre cele m ai grave defecte de c a ra c te r este acela de a em ite „judecăţi
morale"*. Cum n u ştim să deosebim binele de ră u şi nici nu ştim ce este
binele, a r p ărea că lucrul cel mai nepotrivit pe care îl poate face un adult
este să dea tinerilor sfaturi de viaţă.
A şa s-a aj u n s ca o întreagă generaţie să fie crescută fără ceea ce se
num ea cândva, foarte precis, „înţelepciune practică", ingredient ce nu a

* Unii argumentează —în mod eronat —că Freud (pomenit adesea în paginile aces­
tea) a contribuit la dorinţa noastră curentă de a avea o cni^tură, şcoli şi instituţii
eliberate de „judecăţile morale". Este adevărat că el le-a recomandat terapeuţi­
lor să fie toleranţi şi empatici cu pacienţii lor şi să nu formuleze judecăţi critice,
moralizatoare. Dar scopul era crearea unei atmosfere în care pacienţii să poată
fi cât mal oneşti în abo^rdarea problemelor lor. Aceştia erau în^curajaţi la exerciţii
de autoreflecţie, care le pe^alteau să exploreze sentimente şi dorinţe as^uise, ba
chiar şi nevoi ruşinoase, antisociale. Dar le pe^altea —iar aceasta a fost o mişcare
de maestru —şi să descopere zona lor de moralitate inconştientă (cu tot cu jude­
căţile ei de valoare) şi zona de autocritică severă pentru propriile „slăbiciuni”. De
asemenea, le pe^nite să-şi descopere culpa inconştientă, as^uisă adesea de sine,
de la care pleacă stima de sine sccăzută, depresia şi anxietatea. Putem fi si^tri că
Freud ne-a arătat că suntem deopotrivă mai imorali şi mai morali decât credeam.
ln terapie, acest tip de „atitudine noumoralizatoare" este o tehnică sau o strategie
eliberatoare şi de impact —este atitudinea ideală şi atimci când vrei să te înţelegi
mal bine. însă Freud nu a ^^m at niciodată (aşa (^m susţin cei care vor să ^ ^ -
forme cultura într-o imensă şedinţă de terapie de grup) că un om şi-ar putea
întreaga viaţă fără a face vreodată judecăţi morale sau fără să se bizulască pe un
set de valori morale. De fapt, Freud afirmă, în Disconfort în cultură, că civilizaţia
apare doar acolo unde există morală şi nişte re^ni constrângătoare.
1 2 Reguli de viată
JORDAN I. PETERSON

lipsit d in educaţia generaţiilor anterioare. M ilenialii, cărora li se spune


adesea că au beneficiat de cea m ai bu n ă educaţie posibilă, suferă în rea­
litate de pe urm a fap tu lu i că nevoile m orale şi intelectuale le-au fost
neglijate. Relativiştii generaţiei mele şi a lui Jordan, m ulţi aj u n şi profe­
sori p e n tru tin e rii de azi, aleg să devalorizeze m ii de ani de cunoaştere
în dom eniul d obândirii v irtu ţii, expediind toate aceste abordări ca pe
ceva depăşit, „nerelevant", ba c h ia r „opresiv". Şi au av u t a tâ t de m ult
succes, că p â n ă şi cu v ântul „virtute" p a re azi dem odat, ia r cel care-l
foloseşte este etichetat ca m o ra list an acronic şi arogant.
Studiul v irtu ţii n u este sinonim cu cercetarea m oravurilor (a ceea ce
este corect şi greşit, b u n şi rău). A ristotel definea v irtu tea ca pe o cale
de com portam ent care înlesneşte o viaţă fericită. Viciul era considerat o
cale către u n tra i nefericit. Tot el observa că virtu tea caută întotdeauna
ech ilib ru l şi evită extrem ele viciului. A ristotel analizează v irtu ţile şi
viciile în lucrarea Etica nicomahică. C artea se bazează pe experienţă şi
observaţie, nu pe ipoteze teoretice. Ea analizează tipul de fericire acce­
sibil fiin ţe i um ane. Cultivarea judecăţilor m orale p riv in d diferenţele
d in tre v irtu te şi viciu este în cep u tu l în ţe le p c iu n ii practice, ia r acest
aspect nu va deveni n iciodată dem odat.
Pe de altă p a rte , relativ ism u l n o stru m oral pleacă de la p o s tu la ­
tu l im posibilităţii em iterii de judecăţi de valoare asupra m odului cum
tre b u ie tr ă ită v ia ţa , în tru c â t nu ex istă u n bin e re a l şi n ic i o v irtu te
adevărată (întrucât şi acestea su n t relative). Astfel, „toleranţa" devine
atitu d in ea cea m ai apropiată de „virtute". N um ai to le ra n ţa poate asi­
gura coeziunea socială în tre g ru p u ri diferite şi ne poate salva de la a ne
face ră u u n ii altora. Facebook şi alte reţele sociale su n t locuri în care
ne afişăm aşa-zisa v irtu te, an u n ţân d pe to ată lum ea cât de to leran ţi,
deschişi şi em patici suntem , după care aşteptăm să strângem like-uri.
(În tre a că t fie spus, trâ m b iţa re a v irtu ţii n u este în sine o v irtu te , ci
autoprom ovare. D eclararea v ir tu ţii n u este o v irtu te — s-ar p u te a să
fie cel m ai frecvent viciu al nostru.)
Lipsa de toleranţă faţă de viziunile celorlalţi (indiferent cât de igno­
ra n te sau incoerente a r fi) este m ai m u lt decât o eroare; în tr-o lum e
în care nu există bine şi ră u , in to leran ţa e u n sem n că eşti pen ib il de
nesofisticat şi poate chiar periculos.
Însă se p a re că n u m u lţi p ot to le ra golul — haosul — in e re n t vie­
ţii, accentuat de acest relativ ism m oral; p u ţin i p o t tră i fă ră o busolă
@

m orală, fără u n ideal către care să-şi îndrepte vieţile (relativiştii con­
sideră că şi id ea lu rile su n t n iş te v alo ri, „relative" ca to ate valorile,
p e n tru care n u p re a e ren ta b il să faci sacrificii). A stfel, relativism ul
vine la p achet cu nih ilism u l şi disp erarea, d a r şi cu o p u su l relativ is­
m ului m oral: sig u ra n ţa oarb ă oferită de ideologii care p re tin d că au
răsp u n s p e n tru orice.
Şi cu aceasta ajungem la cea de-a doua lecţie cu care au fost bom bar­
daţi m ilenialii. S-au înscris la cu rsu ri um aniste ca să studieze cele m ai
im portante cărţi scrise vreodată. D ar nu li se dau propriu-zis cărţile, ci
sunt expuşi u n o r atacuri ideologice asupra lor, bazate pe sim plificări
groteşti. Acolo un d e relativistul este p lin de nesiguranţă, ideologul este
exact opusul. Ideologul este foarte critic şi d ispreţuitor, ştie m ereu ce
este în neregulă cu ceilalţi şi cum să îndrepte situaţia. U neori pare că
singurii oam eni dispuşi să dea sfa tu ri într-o societate relativistă su n t
cei care au cel m ai p u ţin de oferit.

Relativism ul m oral modern are m ulte surse. Noi, vesticii, pe m ăsură ce


am învăţat m ai m ultă istorie, am înţeles că epoci diferite au beneficiat
de coduri m orale diferite. C ălătorind pe m ări şi traversând uscatul, am
descoperit trib u ri în d ep ărtate, de pe alte continente, ale c ăro r coduri
m orale aveau o logică d o a r în c a d ru l societăţilo r în care ap ăru seră.
Ş tiin ţa şi-a ju c a t ro lu l ei, atacân d viziunile religioase şi su b m in ân d
bazele religioase ale eticii şi regulilor de viaţă. Ştiinţele sociale m ate­
ria liste su sţin im plicit că putem îm p ă rţi lum ea în fapte (observabile
de către to ată lum ea, deci obiective şi „reale") şi v alo ri (subiective şi
personale). Aşadar, ne p u tem pu n e m ai în tâ i de acord asupra faptelor
şi poate că într-o zi vom dezvolta u n cod m oral pe baze ştiin ţifice (cod
pe care în că nu-l avem ). M ai m ult, sugerând că valorile s u n t m ai p u ţin
reale decât faptele, ştiin ţa a contribuit d in nou la creşterea relativism u­
lui m oral, tra tân d „valorile" ca pe ceva secundar. (Însă ideea că putem
separa faptele de valori răm ân e u n a naivă, deoarece, în tr-u n an u m it
sens, valorile ne orientează aten ţia şi ne determ ină să alegem ce con­
siderăm a fi u n „fapt" şi ce nu.)
Ideea că societăţi diferite au coduri şi reguli m orale diferite le era
cunoscută şi celor din A ntichitate şi este foarte interesant să com parăm
1 2 R e g u li de viata
JORDAN B. PETERSON

reacţiile de atunci la această descoperire cu reacţiile m oderne (rela­


tiv ism , n ih ilism şi ideologie). N avigând în India sau în alte lo cu ri,
grecii au descoperit că regulile, m orala şi obiceiurile v a ria ză de la u n
loc la a ltu l şi au observat că ju stific a re a c o m p o rtam e n te lo r corecte
sa u greşite e ra adesea în ră d ă cin a tă în tr-o a u to ritate ancestrală. Răs­
p u n su l grecilo r la aceste diferenţe c u ltu ra le n u a fost d isp erarea, ci
in v en ta re a filosofiei.
R ăspunsul lui Socrate la partea de necunoscut venită odată cu obser­
varea u n o r contraste în tre co duri m orale d iferite nu a fost nihilism ul,
relativism ul sau ideologia, ci dedicarea vieţii că u tă rii u n ei înţelepciuni
care să explice diferenţele, ceea ce a c o n trib u it enorm la in v en tarea
filosofiei. Socrate şi-a p e tre c u t viaţa fo rm ulând în tre b ă ri deconcer­
tante, fundam entale, precum „Ce este virtutea?", „Cum se poate tr ă i o
viaţă bună?" sau „Ce este dreptatea?", observând diversele abordări şi
cerându-le o am en ilo r să aleagă varian ta cea m ai coerentă şi m ai apro­
p ia tă de n a tu ra um ană.
A nticii nu au fost paralizaţi de descoperirea faptului că oam enii au
idei diferite despre cum treb u ie să ne tră im viaţa; ei au ajuns, p o rn in d
de aici, la o înţeleg ere m ai p ro fu n d ă a u m a n ită ţii şi la u n e le d in tre
cele m ai p ro fu n d e dialo g u ri p u rta te vreodată de oam eni despre cum
trebuie să ne tră im viaţa.
La fel şi A ristotel. Nu a fost c u p rin s de d isp e ra re d in p ric in a dife­
ren ţe lo r de coduri m orale, ci a conchis că, dincolo de diferenţele spe­
cifice în tre reguli, legi şi obiceiuri, n u m ito ru l com un este reprezentat
de nevoia o am enilor de p re tu tin d e n i de a le crea. î n term en i m oderni,
se p are că există o în ze stra re biologică ce îi face pe to ţi oam enii să fie
atât de preocupaţi de m orală, încât, oriunde am tră i, ajungem să creăm
o stru c tu ră de legi şi reguli. Ideea că viaţa u m a n ă poate fi to tal s tră in ă
de p reo cu p ări m orale este o aiureală.
Noi, oam enii, suntem generatori de reguli. Ştiind că suntem ani­
m ale sociale, trebuie să ne întrebăm care este efectul relativism ului
m odern sim plist asupra noastră? Ne face să ne p u n em sin g u ri piedici,
p re tin z â n d a fi ceva ce nu suntem . E o m ască, d a r u n a ciudată, care îl
păcăleşte pe cel ce o p o artă. Trageţi o dungă cu cheia pe M ercedesul
celui m ai iste ţ profesor relativist-postm odern şi veţi vedea ce repede
cade m asca relativism ului (cu p rete n ţia sa că binele şi rău l n u există),
dim preună cu m antia to leran ţei radicale.
@

în tru c â t n o i n u avem încă u n sistem m o ral în te m e ia t pe ş tiin ţa


m o d ern ă, J o rd a n n u în ce a rc ă să-şi dezvolte re g u lile p le c â n d de la
zero - adică el nu anulează m ii de a n i de înţelepciune, deoarece n u o
trece în categoria su p erstiţiilo r şi nici nu ignoră cele m ai m ari realizări
morale ale om ului. M ult m ai u til este să integrăm în ceea ce în v ăţăm
în p rezen t acele cărţi pe care oam enii au considerat că este bine să le
păstreze de-a lungul m ileniilor şi acele poveşti care au supravieţuit, în
ciuda tu tu ro r întâm plărilor potrivnice, tendinţei tim pului de a îngropa
to tu l în uitare.
Jo rd an face ceea ce au făcut d in to td ea u n a c ă lă u z ito rii chibzuiţi:
nu susţine că înţelepciunea u m an ă începe cu el în su şi, ci îşi întoarce
m ai în tâ i aten ţia către propriile sale spirite călăuzitoare. Deşi tem ele
abordate în carte su n t serioase, Jo rd an scrie adesea cu u m o r şi lejeri-
tate, aşa cum sugerează şi titlu rile capitolelor. El nu ridică p rete n ţii de
exhaustivitate, ia r capitolele conţin u n eo ri d iscu ţii larg i despre psiho­
logie, aşa cum o vede el.
De ce nu i-am putea spune volum ului de faţă m anual de „in stru c­
ţiuni", u n term en m ai relaxat, m ai p rie ten o s şi m ai p u ţin rigid decât
cel de „reguli"?
P entru că vorbim în tr-ad ev ăr despre n işte reguli. Ia r p rim a regulă
este să-ţi asum i responsabilitatea vieţii tale. Punct.
Am p u tea crede că o generaţie care a auzit în co n tin u u de la educa­
to rii săi ideologici despre drepturile, d rep tu rile şi ia r drep tu rile ce i se
cuvin va obiecta atunci când i se va spune că a r face m ai bine să se con­
centreze pe asum area responsabilităţii. Şi totuşi, m ilioane de oam eni
d in această generaţie, com pusă din m ulte persoane crescute în m ici
fam ilii cu p ă rin ţi hip erp ro tecto ri, pe suprafeţe de joacă m oi, educate
m ai apoi în universităţi dotate cu „zone de siguranţă" (în care tin e rii —
a n tre n a ţi să aibă aversiune faţă de risc — nu trebuie să audă ceea ce nu
doresc să audă), se sim t păcăliţi de această subestim are a p otenţialului
lor de rezilienţă şi îm brăţişează m esajul lui Jordan, conform căruia fie­
care individ p o a rtă o responsabilitate fundam entală; ia r p e n tru a tr ă i
deplin, trebuie m ai în tâ i să-ţi p u i casa în o rd in e, altfel fiin d im posibil
să aspiri la răsp u n d e ri m ai m ari. A nvergura acestor re a c ţii pozitive
ne-a m işcat pe am ândoi, de m ulte o ri p ân ă la lacrim i.
R egulile d in această c a rte s u n t u n e o ri s o lic ita n te . Ele im p u n
parcurgerea u n u i proces tre p ta t care te îm pinge c ă tre o n o u ă lim ită.
1 2 R e g u li de viată
JORDAN B. PETERSON

A ceasta presupune, cum am spus, a v en tu rarea în necunoscut. Depă­


şirea lim itelor sin elu i actual solicită nişte decizii atente şi u rm ă rire a
îndeaproape, a idealurilor: idealuri poziţionate undeva sus, deasupra ta,
superioare ţie — despre care n u poţi fi întotdeauna sigur că le vei atinge.
D ar dacă n u e sigur că ne p u tem atinge idealurile, de ce să le m ai
u rm ă rim ? P entru că dacă nu te străd u ieşti să le realizezi, n-o să sim ţi
niciodată că viaţa ta are u n sens.
D ar şi p e n tru că, aşa neobişnuit şi ciudat cum sună, în zona cea m ai
profundă a psihicului nostru, ne dorim cu to ţii să fim judecaţi.

N orm an Doidge, doctor în m edicină,


autor al c ă rţii TheBrain That Changes I t self
Uvertură
Cartea aceasta are o istorie sc u rtă ş i o istorie lungă. Să începem cu cea
scurtă.
în anul 2012, am în cep u t să c o n trib u i cu articole la u n site n u m it
„Quora“. Pe Q uora oricine poate să în tre b e orice - şi oricine poate să
răsp u n d ă. C ititorii au opţiunea de a reacţiona cu aprecieri pozitive la
răsp u n su rile care le su n t pe plac şi cu vo tu ri negative la cele care n u le
convin. în felul acesta, cele m ai utile răsp u n su ri ajung în vârful topului
preferinţelor cititorilor, în tim p ce restul se scufundă în u itare. Site-ul
m-a f ăcut curios. Mi-a plăcut atm osfera de libertate-pentru-toţi. Discu­
ţiile erau adesea provocatoare, fiin d u n prilej de a observa diversitatea
spectrului de răsp u n su ri iscate de aceeaşi întrebare.
O bişnuiam să in tru pe Q uora în căutare de dezbateri când făceam
câte o pauză de la lu c ru (sau cân d evitam m unca). Am abordat în tre ­
b ă ri precum „Care este d iferenţa d in tre a fi fericit şi a fi m ulţum it?",
„Ce lu cru ri devin m ai bune odată cu vârsta?" şi „Ce aduce sens vieţii?"
Q uora îţi spune câţi oam eni au citit ră s p u n s u rile tale şi-ţi oferă
statistica re a c ţiilo r pozitive şi negative, p e rm iţâ n d u -ţi să calculezi
a u d ien ţa op in iei tale , p rec u m şi ră s p u n s u l o a m e n ilo r la g â n d u rile
tale. De reacţionat, reacţionează doar o m inoritate a cititorilor. în iulie
2017, în tim p ce scriam râ n d u rile de faţă — la cinci ani de la aborda­
rea în tre b ă rii „Ce aduce sens vieţii?" —, ră s p u n s u l m eu la în tre b are a
aceasta în re g istrase o au dienţă relativ red u să (14 OOO de v izu a liz ă ri
şi 133 de aprecieri), în tim p ce ră sp u n su l la în tre b a re a despre îm b ă­
tr â n ir e ad u n ase 7 2 0 0 de v iz u a liz ă ri şi 36 de a p re c ie ri. Nu p u tem
spune că ră s p u n s u rile m ele a r fi avut u n succes-m onstru. D ar era de
a şte p tat. Pe platform ele de tip u l acesta, cele m ai m u lte ră sp u n su ri au
p a rte de p u ţin ă ate n ţie , în vrem e ce abia o m in o rita te ajunge la u n
g rad d isp ro p o rţio n a t de p o p u laritate.
1 2 R e g u li de viată
JOROAN I. PETERSOI

La sc u rt tim p după, am abordat o altă întrebare: „Care su n t cele m ai


valoroase lucruri pe care a r trebui să le cunoască oamenii?" Am răspuns
cu o listă de reguli de viaţă sau m axim e; unele teribil de serioase, altele
jucăuşe: „Fu recunoscător, în ciuda suferinţei tale“, „Nu face ceea ce nu-ţi
place“, „Nu ascunde lucruri sub preş“ şi aşa m ai departe. Cititorii Quora
au p ă ru t m ulţum iţi de lista mea. Au răspuns cu replici de tipul: „în mod
categoric voi tip ă ri lista asta şi o voi folosi ca pu n ct de referinţă. E p u r
şi sim plu fenom enală" sau „Tocmai ai cucerit Quora. De-acum putem
închide liniştiţi site-ul". Studenţii de la University of Toronto, unde pre­
dam eu, au venit la m ine şi mi-au m ărtu risit cât de m ult le plăcuse lista.
R ăspunsul m eu la întrebarea „Care su n t cele m ai valoroase lu c ru ri. .." a
fost vizualizat de o sută douăzeci de m ii de ori şi a fost apreciat de două
m ii trei sute de ori. D oar câteva sute de răsp u n su ri d in cele aproxim ativ
şase sute de m ii d in arhiva Quora au trecu t de pragul de două m ii de apre­
cieri. Reflecţiile mele d in m omentele în care voiam să am ân alte sarcini
(deci „procrastinam ") au p rin s de m inune. Formulasem u n răspuns care
ajunsese în categoria de 0,1 % a celor m ai apreciate răspunsuri.
în m om entul a lc ă tu irii acelei liste de re g u li p e n tru v iaţă, n u am
bănuit că răsp u n su l va avea parte de u n asem enea destin. În lunile d in
preajm a scrierii sale, am contribuit pe Q uora cu m ai bine de şaizeci de
ră s p u n s u ri d estu l de a te n t form ulate, d a r fă ră ca audienţa lor să explo­
deze. Ia r statisticile oferite de Quora su n t de cea m ai b u n ă calitate. Să
m ai spun că identitatea respondenţilor răm âne anonim ă. Aceştia nu au
n iciu n fel de interese ascunse în aprecierile şi reacţiile lor. Adică, opi­
niile exprim ate su n t spontane şi n e p ă rtin ito a re . Aşa că am fost atent
la rezu ltate şi m-am gândit la motivele succesului d isp ro p o rţio n at de
care s-a b u cu rat lista m ea cu regulile de viaţă. Poate că găsisem echili­
b ru l o ptim în tre fam ilia r şi nefam iliar în a lcătu irea acelei liste. Poate
că oam enii au fost a tra şi de ordinea pe care aceste reguli o prom iteau.
Poate că oam enilor d o ar le plac listele.
Cu câteva lu n i în ain te , în m artie 2012, am p rim it u n e-m ail de la o
agentă litera ră . M-a contactat după ce m ă auzise vorbind la p o stu l de
radio CBC într-o em isiune in titu la tă Just Say No to Happiness (Spune
„nWferidriî), u n d e criticam ideea conform căreia fericirea a r fi cel m ai
dem n de u rm a t scop al vieţii. în ultim ele decenii am c itit suficient de
m ulte c ă rţi sum bre despre secolul XX, cu precădere despre G erm ania
n a z istă şi U niunea Sovietică. A lexandr S oljeniţîn, cu excepţionalele
®

1al e m ă rtu rii despre ororile suferite de priz o n ierii d in lagărele sovie­
t Ice de m uncă sclavagistă, scria cândva că „ideologia jalnică" ce su sţi­
nea că „omul e creat p e n tru fericire" s-a n ă ru it „sub p rim a lovitură de
par a şefului de lu crări"*• Suferinţa care ne copleşeşte în m om entele
de criză poate să tra n sfo rm e destul de repede într-o glum ă ideea că
fericirea trebuie să fie scopul vieţii u n u i om . Eu am sugerat, în cadrul
em isiunii radio, că avem nevoie de u n sens m ai p ro fu n d de-atât. Am
observat atunci că m arile poveşti ale trecu tu lu i co n ţin adesea u n sens
m ai în alt, care are de-a face m ai m ult cu edificarea caracterului decât
cu fericirea. Aici ajungem la lu n g a isto rie a n a şte rii c ă rţii de faţă.
În tre 1985 şi 1999, am lucrat câte tre i ore pe zi la cealaltă carte publi­
cată de m ine: Maps o f Meaning: The Arhitecture o f Belief (C artografieri
ale sensului: arh itec tu ra credinţei). În aceeaşi perioadă, d a r şi în a n ii
ce-au urm at, am ţin u t un curs plecând de la m aterialul acestei că rţi, m ai
în tâ i la H arvard, ia r acum la U niversitatea din Toronto. în 2013, obser­
vând ascensiunea platform ei YouTube, d ar şi d atorită popularităţii u nor
colaborări cu TVO, u n post canadian de televiziune publică, am decis să
filmez conferinţele mele universitare şau publice şi să le urc pe internet.
Acestea s-au bucurat de o audienţă incredibil de m are — peste u n m ilion
de vizualizări p ân ă în aprilie 2016. N um ărul lo r a crescut dram atic de
atunci p â n ă azi (m ai m ult de optsprezece m ilioane în m om entul acesta),
d a r aceasta se datorează p a rţia l im plicării m ele într-o controversă poli­
tică ce a avut parte de o atenţie exagerat de m are.
Însă asta e altă poveste. Poate ch iar o altă carte.
în Maps of Meaning am p ro p u s ideea conform căreia m arile m itu ri
şi poveşti religioase ale trecu tu lu i, şi cu atât m ai m ult cele derivate din
tra d iţiile m ai tim p u rii, orale, su n t morale în in te n ţia lor, m ai cu rân d
decât descriptive. Ele n u sunt preocupate, aşadar, să descrie cum func­
ţionează lum ea, aşa cum se în tâm p lă în cazul om ului de ştiin ţă , ci vor­
besc despre cum trebuie să se com porte omul. Am sugerat în cartea mea
anterioară că străm oşii n o ş tri şi-au im aginat lum ea ca pe o scenă — o
piesă de te a tru —, şi n u ca pe u n depozit de obiecte. Am descris tot în
acea lucrare p a rc u rs u l in te le c tu al pe care eu l-am tra v e rsa t p â n ă la
concepţia că elem entele constitutive ale lu m ii ca te a tru su n t ordinea
şi haosul, şi nu nişte elem ente de o rd in m aterial.
O rdinea apare atunci când oam enii din ju ru l tău acţionează în con­
form itate cu norm e sociale asumate, fiind previzibili şi cooperanţi. Este
12 R eguli de viaţă
JORDAN B. PETERSON

lum ea stru c tu rii sociale, a terito riilo r explorate şi a fam iliarităţii. Sta­
rea de Ordine este p o rtre tiza tă , simbolic - im aginativ - , ca fiind m as­
culină. Regele Înţelept şi T iranul su n t u n iţi p en tru totdeauna, în tru cât
societatea este deopotrivă stru c tu ra re şi constrângere.
H aosul, pe de altă p a rte , survine acolo u n d e - sau când - se p ro ­
duce ceva neaşteptat. H aosul apare, într-o form ă banală, atu n ci când te
afli la o petrecere cu oam eni pe care crezi că-i cu noşti şi spui o poantă
la care antu raju l răsp u n d e cu o răceală m ută şi stânjenitoare. H aosul
apare, la u n nivel m ai am eninţător, atu n ci când te trezeşti brusc şom er
sau eşti tră d a t de persoana pe care o iubeşti. Im aginaţia l-a identificat
ca fiin d fem inin, în antiteză cu ordinea m asculină simbolică. Este apa­
riţia bruscă, inedită şi im previzibilă în m iezul fam iliarităţii. Este Cre­
aţie şi D istrugere, sursa lu cru rilo r n o i şi d estin aţia lu cru rilo r m oarte
(la fel ca n a tu ra şi diferit de cu ltu ră). H aosul este naştere şi m oarte în
acelaşi tim p.
O rdinea şi haosul su n t ju m ătăţile yang şi yin ale faim osului sim bol
taoist: doi şerpi încolăciţi, fiecare m uşcând d in coada c e lu ila lt: O rdi­
nea este şarpele alb, p rincipiul m asculin; H aosul este c o n trap artea lu i
n eagră, p rin c ip iu l fem inin. P u n c tu l n eg ru d in zona albă, precum cel
alb d in zona neagră, indică posibilitatea tra n sfo rm ării: necunoscutul
poate să-şi facă sim ţită p rez e n ţa , în m od n e a şte p ta t şi copleşitor, toc­
m a i cân d lucrurile p a r m ai aşezate. Invers, cân d to tul pare pierdut, din
catastrofă şi haos poate să ră sa ră o ordine nouă.
T aoiştii găseau sensul la g ra n iţa d in tre cele două elem ente m ereu
în tre ţe su te . A p ăşi pe această gran iţă în seam n ă a răm âne pe calea vie­
ţii, Calea divină.
Ia r asta înseam nă ceva m ult m ai bun decât a u rm ă ri fericirea.
P erso an a de la agenţia lite ra ră despre care am p o m en it m ai sus a
ascultat la radio CBC em isiunile în care discutam aceste chestiuni. Ce
a a u z it a pus-o pe g â n d u ri. M i-a scris să m ă în tre b e dacă n-aş vrea să
sc riu o ca rte p e n tru publicul larg. Am în cercat, în trecu t, să com pun
o v a ria n tă m ai accesibilă a lu c ră rii Maps o f Meaning, o c a rte fo arte
d en să. Prilej' cu care am co n sta tat că nu -m i găseam su flu l p e n tr u a*

* Simbolul yin/yang este partea secundară a unui simbol mai cuprinzător, din
cinci p^ărţi tajitu, o diag^ramă ce reprezintă atât unitatea originară absolută, cât
şi divizarea acesteia in multiplicitatea lumii obsedate. Discut mai multe despre
acest subiect la Regula 2, mai jos, dar şi in alte locuri din carte.
®

o scrie şi că nici m a te ria lu l re d a c ta t n u prea re s p ira . P robabil d in


cauză că îm i im ita m v e c h iu l sine, cel d in c a rte a p re c e d e n tă , în loc
să mă aşez în in te rv alu l d in tre o rd in e şi haos, p e n tr u a p ro d u ce ceva
nou. I-am su gerat agentei lite ra re să se u ite pe c a n alu l m eu de You­
Tube la p a tru d in tre conferinţele pe care le-am făcu t p e n tru o em isi­
une TVO n u m ită Big Ideas. M i-am im a g in a t că după ce le va vedea o
să putem p u rta o d iscuţie m ai in fo rm a tă şi m ai a m ă n u n ţită despre
tipul de subiecte pe care le-aş p u tea atin g e în tr-o lu c ra re accesibilă
publicului larg.
M-a contactat d in nou câteva săptăm âni m ai tâ rz iu , după ce a văzut
cele p a tru conferinţe şi a d iscutat despre ele cu u n coleg. Era acum şi
m ai dedicată proiectului decât fusese în ain te. Acest lu cru m i s-a p ă ru t
destul de pro m iţăto r — şi de su rp rin zăto r. Sunt u im it de fiecare dată
când oam enii răsp u n d po zitiv afirm a ţiilo r mele, dată fiind seriozi­
tatea şi stran ietatea lor. Sunt u lu it că m i s-a perm is (ba c h ia r am fost
încurajat) să ţin cu rsu l pe care l-am ţin u t, m ai în tâ i la Boston, acum
la Toronto. M i-am im ag in at d in totdeauna că, atunci când oam enii vor
înţelege cu adevărat ce le predau, voi avea foarte m ult de pierdut. Dar,
p â n ă la urm ă, fiecare cititor va p u tea decide sin g u r cât adevăr conţinea
îngrijorarea mea după ce va fi term in a t lectura acestei cărţi. :)
Agenta lite ra ră mi-a sugerat să sc riu u n fel de ghid al lu c ru rilo r
necesare u n e i persoane care vrea „să trăiască bine“ — orice a r fi însem ­
n a t asta. M -am gândit im ediat la lista m ea de pe Q uora. în tre tim p,
m ai făcusem diverse com entarii pe m arginea listei de reguli publicate
atunci, com en tarii la care c itito rii răsp u n se seră la fel de pozitiv. De
aceea, m i s-a p ă ru t că în tre lista de pe Quora şi ideea agentei exista u n
spaţiu care m erita exploatat. I-am trim is lista. I-a plăcut.
în aceeaşi perioadă, u n p rie ten de-al m eu, fost stu d e n t — rom anci­
e ru l şi scenaristul Gregg H urw itz —, plănuia o carte nouă: este vorba
despre ceea ce u rm a să devină bestsellerul OOrphan X. Şi lui i-au plăcut
regulile d in lista m ea. A pus-o pe M ia, protagonista c ă rţii, să lipească
pe frigider, în momentele sem nificative ale in trig ii sale rom aneşti, câte
u n a d intre regulile de pe lista m ea. A fost încă un indiciu care confirm a
bănuiala mea legată de interesul sporit suscitat de aceste reguli de viaţă.
I-am sugerat agentei că aş putea să scriu câte u n s c u rt capitol p e n tru
fiecare d in tre reguli. Ea a fost de acord, ia r eu i-am în a in ta t o schiţă
de carte, în care precizam aceste lu cru ri. Totuşi, după ce am început
12 R eguli de viata
JORDAN I . PETERSON

să scriu, capitolele s-au dovedit a n u fi deloc scurte. Am avut m u lt m ai


m ulte de spus decât m i-am im aginat in iţial.
S-a întâm plat astfel şi d in cauza perioadei îndelungate petrecute cu
docum entarea p e n tru p rim a m ea carte: studiasem istorie, m itologie,
n eu ro ştiin ţe, p sih an aliză, psihologia copilului, poezie şi secţiuni con­
sistente d in Biblie. Am c itit şi probabil am înţeles m ult d in Paradisul
pierdut al lui M ilton, d in Faustul lu i G oethe şi d in Infernul lu i D ante.
Am sin tetizat, cu m ai m ult sau m ai p u ţin succes, toate acestea p e n tru
a explica o problem ă foarte încâlcită: m otivul sau motivele care au stat
în spatele am en in ţării nucleare a Războiului Rece. Nu reuşeam să în ţe ­
leg cum a fost posibil ca oam enii să ţin ă atât de m u lt la sistem ele lo r de
cred in ţe, încât să fie dispuşi să-şi asum e risc u l d istru g erii lum ii doar
p e n tru a conserva acele credinţe. Am ajuns să înţeleg că sistemele de
credinţe îi fac pe oam eni inteligibili u n ii altora - şi că aceste sistem e
n u vizează doar credinţele.
O am enii care trăiesc după acelaşi cod su n t previzibili u n ii p e n tru
alţii. A cţiunile lor ţin cont de aştep tările şi de dorinţele celorlalţi. Ei
p o t coopera. Ba p ot ch ia r să concureze paşnic, p e n tru că oam enii ştiu
la ce să se aştepte de la ceilalţi. Vorbim despre u n sistem de credinţe
îm p ă rtă ş it a tâ t la nivel psihologic, cât şi la nivelul acţiunilor, fapt care
sim plifică to tu l - în ochii individului şi ai celorlalţi. Sistemele de cre­
d in ţe îm p ă rtă şite sim plifică lum ea, deoarece oam enii care ştiu la ce să
se aştep te de la ceilalţi p o t colabora la îm b lân zirea lum ii. Nu există,
probabil, ceva m ai im p o rta n t ca m en ţin e re a acestei o rg a n iz ă ri - a
acestei sim plificări. De exem plu, statul începe să se clatine atunci când
această sim plificare este am eninţată.
O am enii n u lu ptă, de fapt, p e n tru credinţele lor, ci p e n tru a m en­
ţin e echilibrul dintre credinţele, aşteptările şi dorinţele lor. Luptă p e n ­
t r u m enţinerea echilibrului d in tre a şte p tările lo r şi com portam entul
celorlalţi. P entru că m en ţin erea acestui ech ilib ru ne perm ite să tră im
îm p re u n ă în pace, în tr-u n m od previzibil şi productiv. Şi p e n tr u că
d im inuează in ce rtitu d in e a şi am estecul haotic de em oţii intolerabile
produs de starea de in d eterm in are.
Im aginaţi-vă scenariul în care cineva este tră d a t de persoana iubită.
Sacrul co n tract social asu m at de către cei doi a fost violat. Faptele vor­
besc m ai m ult decât cuvintele, astfel încât actul tră d ă rii strică pacea fra­
gilă şi a te n t negociată a relaţiei intim e. O am enii trăiesc em oţii teribile
®

în u rm a u n e i dovezi de neloialitate: dezgust, desconsiderare (de sine


şi a celui ce-a trăd at), vină, anxietate, furie şi spaim ă. C onflictul este
inevitabil, iar consecinţele su n t uneori fatale. Sistemele noastre de cre­
dinţe îm p ărtăşite — adică acele com portam ente şi a şte p tă ri asum ate
de com un acord — reglează şi controlează aceste forţe puternice. Nu
ne m iră faptul că oam enii vor lu p ta să conserve acel ceva care îi p ro ­
tejează de a fi „posedaţi" de em oţii, haos şi tero a re (şi de a ajunge la
conflict şi încleştare).
D ar acest ghem de credinţe este m ai m ult decât atât. U n sistem cul­
tu ra l îm p ă rtă şit stab ilizează in te rac ţiu n e a u m a n ă , fiin d to to d ată şi
u n sistem de v alo ri — o ierarh ie valorică în care unele lu c ru ri au parte
de m ai m ultă atenţie şi consideraţie decât altele. În absenţa u n u i astfel
de sistem de valori, oam enii p u r şi sim plu nu pot acţiona. M ai m ult,
nici nu m ai pot să perceapă sem nificaţia lu crurilor din ju ru l lor, în tru ­
cât atât acţiunea, cât şi percepţia p resu p u n u n scop, ia r u n scop valid
este, în m od necesar, ceva valorizat. M are p a rte d in em oţiile pozitive
pe care le tră im au de-a face cu scopurile n o astre. Nu suntem fericiţi,
tehnic vorbind, decât atu n ci când vedem că progresăm — ia r ideea de
progres im plică nişte valori la care ţinem . î n plus, să m ai precizăm că,
dacă sen su l vieţii va fi lipsit de o valoare pozitivă, acest lu cru nu ne va
răm âne indiferent. Suntem v ulnerabili şi m u rito ri; durerea şi anxieta­
tea fac parte din existenţa um ană. Avem nevoie de nişte in stru m e n te pe
care să le folosim în contracararea suferinţei inerente Fiinţei*. Fără u n
sistem pro fu n d de valori care să im plice acest sens, ajungem repede să
fim d om inaţi de teroarea existenţei. Ia r aceasta atrage după sine n ih i­
lism ul, cu lipsa lu i de speranţă şi cu disperarea lui specifică.

• Folosesc termenul „Fiinţă" ( cu „F“ mare) parţial datorită influenţei ideilor filo­
sofului german de secol XX Martin Heidegger. Heidegger a încercat să distingă
între realitatea concepută obiectiv şi totalitatea experienţei umane (pe care o
numea „Fiinţă"). Fiinţa (cu „F“ mare) este ceea ce trăieşte fiecare dintre noi la
modul subiectiv, personal şi individual, dar şi ceea ce trăim împreună cu cei­
lalţi. Aici includem emoţiile, instinctele, visele, viziunile şi revelaţiile noastre,
gândurile şi percepţiile noastre intim e. Fiinţa este, în cele din urmă, şi acel
ceva care capătă contur prin acţiunile noastre, astfel încât natura Fiinţei este,
într-o oarecare măsură, şi o consecinţă a deciziilor şi opţiunilor noastre — ceva
modelat de ipoteticul nostru liber-arbitru. în această logică interpretativă, Fiinţa
este (1) ceva ce nu e lesne de redus la un nivel material şi obiectiv şi (2) ceva ce
solicită categoric un nume propriu, aşa cum Heidegger s-a străduit zeci de ani
să arate.
1 2 R eguli de viată
JORDAN B. PETERSON

A şadar: n u există valori, nu există nici sens. în s ă sistem ele de cre­


d in ţe pot in tra în conflict. Suntem p rin şi p e n tru eternitate în tre ciocan
şi nicovală. Pierderea credinţelor centrate pe grup face viaţa haotică,
m izerabilă şi intolerabilă; p re z e n ţa cred in ţelo r cen trate pe g rup face
inevitabil conflictul cu alte grupuri. Noi, occidentalii, am început să ne
retragem d in culturile centrate pe trad iţie, religie şi ch iar n aţiu n e par­
ţial p e n tru a reduce riscul conflictului în tre grupuri. D ar asta înseam nă
că suntem tot m ai expuşi la deznădejdea lipsei de sens, ceea ce n u repre­
z in tă în niciun caz u n progres.
În tim p ce scriam la Maps of Meaning, am fost m otivat (printre altele)
de conştientizarea faptului că noi nu ne m ai perm iteam conflagraţii —
cu sig u ra n ţă nu la scara co nflictelor m ondiale d in secolul douăzeci.
Tehnologia distrugerii ajunsese m ult prea puternică. Potenţialele con­
secinţe ale războiului erau de-acum apocaliptice, la propriu. D ar nu
pu team nici să abandonăm p u r şi sim plu sistem ele n oastre de valori,
credinţele şi cu ltu rile n o astre. Această dilem ă a p a re n t nerezolvabilă
m-a chinuit lu n i la rân d . E xista şi o a tre ia cale, u n a pe care n-o vedeam?
În tr-u n a din nopţile din p erioada aceea, am visat că eram su sp en d at
în aer, a tâ rn â n d de u n candelabru, la m ulte etaje deasupra solului, sub
dom ul u n ei catedrale masive. Oam enii de jos îm i p ăreau foarte depăr­
ta ţi şi foarte mici. E ram foarte departe de orice z id — chiar şi de cupola
dom ului de care atârnam .
Am în v ăţat să acord atenţie viselor datorită, în bu n ă m ăsu ră, pre­
g ă tirii mele de psiholog clinician. Visele a ru n c ă o lu m in ă în lo cu ri
obscure în care ra ţiu n e a în c ă n u a ajuns. Am s tu d ia t într-o oarecare
m ăsu ră şi creştin ism u l (m ai m ult decât alte tra d iţii religioase, d a rfa c
e fo rtu ri să rem ediez acest d ezechilibru). La fel ca to a tă lum ea, su n t
in flu e n ţa t de ceea ce ştiu, n u de ceea ce n u ştiu. Ca să revenim la visul
m eu, ştiam că o catedrală este co n stru ită în form ă de cruce şi că punc­
tu l de sub dom este c e n tru l crucii. Ştiam că acea cruce este în acelaşi
tim p p u n ctu l culm inant al suferinţei, p u n c tu l m o rţii şi al transform ă­
rii şi cen tru l simbolic al lum ii. Nu era tocm ai locul în care-m i doream
să m ă aflu. Am re u ş it să cobor d in în ă lţim i — d in cerul sim bolic —
în ap o i pe uri tere n sigur, fam iliar şi anonim . Nu ştiu cum . Apoi, to t
în vis, m -am în to rs în d orm itorul şi în p a tu l m eu, c ău tân d să rev in la
so m n u l m eu şi la pacea in co n ştie n tu lu i. Dar, pe m ăsu ră ce m ă rela­
xam , am sim ţit to t m ai p re g n a n t cum co rp u l îm i era dus în a ltă p arte.
®

Eram descom pus de u n vânt puternic, m enit să m ă propulseze înapoi


în catedrală, înapoi în p u n ctu l central. Nu exista scăpare. U n adevărat
coşmar! M -am fo rţa t să m ă trezesc. Perdelele d in spatele m eu m ângâ-
iau pernele patului. Pe ju m ă ta te adorm it, am p riv it înspre m arginea
p atu lu i. Am v ăzu t uşile m ari ale catedralei. Am tre s ă rit, alungând cu
to tu l som nul, şi au disp ăru t.
Visul m-a plasat în însuşi c e n tru l Fiinţei, de unde n u aveam scăpare.
Mi-a luat lu n i de zile ca să înţeleg ce-a vrut să spună. în tim pul acesta,
am ajuns la o înţelegere m ai a m ă n u n ţită şi m ai personală a ideii asu­
pra căreia insistă m arile poveşti ale trecutului: cen tru l este ocupat de
către individul um an. C entrul este m arcat de o cruce, la fel cum locul
este m arcat de u n X. În p u n c tu l c e n tra l al crucii, existenţa în seam n ă
suferinţă şi tran sfo rm are - acesta este adevărul care treb u ie asum at,
m ai presus de toate, la m odul voluntar. E xistă posibilitatea de a tran s-
cende aderenţa servilă la grup şi la d o ctrin ele acestuia, fără a cădea,
totodată, în capcanele opusului său, n ih ilism u l. Este posibil să găsim
suficient sens în c o n ştiin ţa şi ex p erienţa individuale.
Cum poate fi lum ea eliberată de terib ila dilem ă a conflictului (pe de
o parte) şi a d e stră m ă rii sociale şi psihologice (pe de altă parte)? Răs­
p u nsul m eu a fost urm ătorul: p rin elevarea şi dezvoltarea individului,
precum şi p rin disponibilitatea tu tu ro r de a lua pe u m eri povara Fiin­
ţei şi de a păşi pe calea eroică. Fiecare d in tre noi trebuie să-şi asum e
cât m ai m ultă responsabilitate p e n tru v ia ţa individuală, p e n tru soci­
etate şi lume. Fiecare d in tre noi treb u ie să spună adevărul, să repare
ce a fost stricat, să d istru g ă şi să recreeze ce e vechi şi depăşit. Aceasta
e calea p rin care p u tem şi trebuie să reducem suferinţa care otrăveşte
lum ea. E nevoie de m u lt efort. D in p a rte a tu tu ro r. D a r m erită, dacă
ţin em cont de cât de cenuşie este a ltern ativ a rep rezen tată de oroarea
credinţei autoritariste, de haosul colapsului statal, de tragica catastrofă
a unei n atu ri incontrolabile, de angoasa existenţială şi de slăbiciunea
individului lipsit de sens.
Au trecut decenii de când m editez şi conferenţiez pe aceste subiecte.
Am adunat u n corpus considerabil de poveşti şi concepte legate de ele.
Nu su sţin , cu toate acestea, nicio clipă că aş avea dreptate în to talitate
sau că gândirea m ea a r fi exhaustivă. F iinţa depăşeşte p u tere a de în ţe ­
legere a u n u i singur om , ia r eu nu m ă aflu îrţ posesia poveştii integrale.
Ofer doar cea m ai bună perspectivă la care am acces.
12 Reguli de viata
JORDAN B. PETERSON

În orice caz, re z u lta tu l c ercetărilo r şi al g â n d irii mele an terio are


su n t eseurile care alcătuiesc cartea de faţă. Ideea in iţia lă a fost să scriu
câte u n scu rt eseu p e n tru fiecare d in tre cele patruzeci de ră sp u n su ri
pe care le-am oferit în Quora. P ropunerea a fost acceptată de sucursala
can ad ian ă a ed itu rii enguin R andom H ouse. T otuşi, după ce m-am
apucat de scris, am redus n u m ăru l eseu rilo r la douăzeci şi cinci, apoi la
şaisprezece şi în final la cele douăsprezece incluse în p rezen tu l volum.
în u ltim ii tre i ani am lucrat la revizia celor 12 reguli răm ase, cu ajuto­
ru l ed itorului m eu oficial (şi al criticilor nem iloase şi terib il de exacte
ale lui H u rw itz, p rie ten u l m eu a m in tit anterior).
A d u ra t m ult p â n ă am g ăsit titlu l: 12 Reguli de viaţă: un antidot la
haosul din jurul nostru. Cum de s-a evidenţiat acesta d intre toate? în p ri­
m ul rân d , datorită sim plităţii sale. Sugerează clar faptul că oam enii au
nevoie de principii ordonatoare, p e n tru a evita in sta u ra rea haosului.
Avem nevoie de reguli, stan d ard e, valori — şi lu aţi separat, d a r şi luaţi
îm preună. Suntem n işte anim ale de povară, obişnuite să trag ă la jug.
Avem nevoie de o în cărcătu ră care-să ne justifice existenţa m izerabilă.
Avem nevoie de ru tin ă şi de trad iţie. Aceasta înseam nă ordine. O rdinea
poate deveni excesivă, ceea ce nu e bine, d a r haosul e o m laştină în care
ne înecăm — şi n ici asta n u e bine. Trebuie să ne m enţinem pe calea
dreaptă şi îngustă. Fiecare d in tre cele douăsprezece reguli d in cartea
aceasta —îm p re u n ă cu eseurile care le acom paniază — operează ca un
ghid p e n tru a ne m enţine pe această „cărăruie". „Cărăruia" este fâşia
care desparte ordinea de haos. Acolo suntem suficient de stabili, d a r şi
suficient de curioşi, de metamorfozabili, de vindecabili şi de cooperanţi.
U rm ând această cărăruie, n e găsim sensul care poate justifica viaţa cu
inevitabila ei suferinţă. Dacă am tr ă i cum se cuvine, am fi capabili să
to lerăm p o v a ra c o n ştiin ţe i de sine. D acă am tr ă i cum se cuvine, am
re u şi să ne asum ăm p ro p ria fragilitate şi m ortalitate, fă ră să ne sim ţim
ca nişte victim e nevinovate, fără să cădem în starea de invidie sau să
ajungem , m ai apoi, la d o rin ţa de răz b u n a re şi distrugere. Dacă am tră i
cum se cuvine, n u a r m ai fi nevoie să apelăm la securitatea oferită de
totalitarism e, p e n tru a ne proteja de recunoaşterea propriei fin itu d in i
şi ignoranţe. Poate că am reu şi să evităm cărările ce duc sp re Iad — ia r
secolul XX ne-a a ră ta t cam cât de re a l poate fi Iadul.
Sper ca aceste reguli şi eseurile care le însoţesc să-i ajute pe oam eni
să înţeleagă ceea ce ştiu deja: că sufletul individului este veşnic flăm ând
®

după eroism ul F iinţei autentice şi că voinţa de asum are a acestei res­


ponsabilităţi este identică, de fapt, cu decizia de a tră i o viaţă cu sens.
Dacă fiecare d in tre noi va tră i cum se cuvine, atunci ne va fi tu tu ­
r o r m ai bine.
Vă doresc to t ce se poate m ai b u n vouă, celor care aţi deschis pagi­
nile acestei cărţi.

Jo rd a n B. Peterson
Psiholog clinician, profesor univ ersitar şi doctor în psihologie
R e g u la 1
Stai drept
şi trage umerii înapoi
i a I I / v I

HOMARII ŞI TERITORIUL
Dacă sunteţi precum cei m ai m ulţi d in tre noi, n u vă g ândiţi prea des la
hom ari2 — în a fa ră de m om entele în care vă în fru p ta ţi d in carnea lor.
Totuşi, aceste crustacee m inunate şi delicioase m erită din p lin atenţia
noastră. Sistem ul lo r nervos este m ai sim plu decât al n o stru , ia r neu­
ronii, celulele magice ale creierului, sunt m ari şi uşor de observat. Din
acest motiv, oam enii de ştiin ţă au reu şit să întocm ească în m od precis
h a rta circuitelor neuronale ale hom arului. Aceasta ne-a ajutat să în ţe ­
legem m ai bine stru c tu ra şi funcţia creierului. D ar şi com portam entul
unor anim ale m ai complexe, inclusiv al oam enilor. Căci aveţi în com un
cu hom arii m ulţ m ai m ulte decât credeţi (în special când vă enervaţi şi
vă faceţi roşii ca racii — ha, ha!).
H om arii trăiesc pe fundul oceanului. Acolo îş i au reşed in ţa, area­
lul în care vânează şi în care scorm onesc după bucăţele com estibile şi
orice m ai cade din haosul continuu şi din carnajul de deasupra. Hom a­
rii caută locuri sigure, unde p o t vâna şi scorm oni cu succes. îşi caută
o casă.
Şi cum n u m ăru l lor e m are, m ai a p a r şi problem e. Ce se întâm plă
dacă doi hom ari vor să ocupe concom itent acelaşi terito riu de pe fun­
dul oceanului? Şi ce s-ar întâm pla dacă sute de hom ari a r încerca să-şi
facă o v iaţă şi o fam ilie pe acelaşi petec în g h esu it de nisip şi gunoi?
Şi alte creatu ri se lovesc de problem a asta. Păsările cântătoare care
em igrează prim ăvara în nord, de pildă, au p a rte de dispute terito riale
12 R eguli de viaţă
JORDAN B. PETERSON

feroce. Cântecele lor, a tâ t de lin iştito a re şi frum oase p e n tru u rechea


u m a n ă ,s u n t sunete de a la rm ă şi ţip e te de d o m in a ţie . O z b u ră to are
trilu ito a re este u n mic lu p tăto r care îşi p ro clam ă suveranitatea. Luaţi
exem plul p itu licii, o pasăre cântătoare mică şi arţăg o asă, am atoare
de insecte. O pitulice nou-sosită în tr-u n an u m it areal îşi cau tă u n loc
ferit în care să-şi facă u n cuib m enit s-o protejeze de v â n t şi de ploaie.
Are nevoie de u n loc aflat în apropierea surselor de h ran ă , d a r care să
fie şi atractiv p e n tru p o ten ţia lii p a rte n eri. D ar trebuie, totodată, să-şi
convingă concurenţa să se ţin ă departe.

PĂSĂRILE ŞI TERITORIUL
Când aveam zece a n i, a m făcut îm p reu n ă c u ta tă l m eu‘o casă p e n tru
p itu lic i. Sem ăna cu o c ă ru ţă cu co viltir şi era p rev ăzu tă cu o in tra re
principală de m ărim ea u n e i m onede de douăzeci şi cinci de cenţi. Era
n u m ai b u n ă p e n tru p itu lic i, care su n t de d im e n siu n i m ai m ici, d a r
n epotrivită p e n tru alte specii m ai corpolente. I-am c o n stru it şi vecinei
noastre m ai vârstnice o asem enea căsuţă, dintr-o ciubotă veche din cau­
ciuc. Avea o in tra re suficient de largă p e n tru u n stu rz. Vecina n o astră
abia aştepta ziua în care casa avea să-şi prim ească locatarii.
Căsuţa n o a s tră a fo st d esco p erită c u râ n d de o p itu lice, care s-a
in sta la t confortabil în ea. Era începutul prim ăverii şi-i auzeam tr ilu ­
rile lungi, repetate la nesfârşit. Însă im ediat ce şi-a am enajat căm inul
în căru ţa cu coviltir d in grădina noastră, a în cep u t să care b eţişoare
în ciubota d in grăd in a vecinei. A în g h esu it câte a fost nevoie p â n ă ce
in trarea a devenit im practicabilă p e n tru păsările de toate dim ensiunile.
Vecina n o a stră nu a fost în cân tată de această lovitură preventivă, d a r
n u avea ce să facă în p riv in ţa asta. „Dacă dăm jos căsuţa d in vecini“, a
spus ta ta , ,,o curăţăm şi o u rcăm înapoi, pitulicea o va astupa d in nou
cu beţe.“ Pitulicea este o p asăre m ică, sim patică şi n eîndurătoare.
în ia rn a an terio ară îm i rupsesem piciorul la schi — p rim a dată când
coboram o pantă — şi prim isem nişte bani dintr-o asigurare şcolară des­
tin a tă copiilor neîndem ânatici şi lipsiţi de noroc. D in banii aceia mi-am
cum părat un reportofon cu casetă (o noutate tehnologică pe atunci). Tata
mi-a sugerat să mă în tin d pe spate în grădină, să înregistrez cântecul
pitulicii, după care să dau drum ul în reg istrării şi să observ ce se întâm ­
plă. Am ieşit din casă în lum ina soarelui de prim ăvară şi am înregistrat
câteva m inute pasărea care-şi afirm a categoric p rin cântecul său suve­
ranitatea asu p ra teritoriului. Apoi am p o rn it în re g istra re a cu p ropria
sa voce. Pasărea aceea m icuţă, cam o treim e dintr-o vrabie, a început să
se năpustească asupra m ea şi a reportofonului meu, plonjând înainte şi
tnapoi, la n u m ai câţiva centim etri distan ţă. C om portam entul a persis­
tat chiar şi după ce am închis reportofonul. Orice pasăre m ai mare, care
ar fi în d răzn it să se odihnească p uţin în apropierea cuibului, avea toate
şansele să fie doborâtă de asalturile acestei pitulici-kam ikaze.
Bun. Pitulicea şi h o m aru l s u n t foarte diferiţi. H om arii n u zboară,
nu cântă şi nu se cocoaţă în copaci. Pitulicea are pene, n u o cochilie
dură. Pitulicea n u poate re sp ira sub apă şi este rare o ri servită în un t.
Totuşi, pitulicea şi hom arul su n t asem ănători în p rivinţa u n o r aspecte
im portante. Ambele specii su n t obsedate de sta tu t şi de poziţia în ier­
arhie, ca m ulte alte c re a tu ri. Zoolog şi specialist în psihologie com­
p arată, norvegianul T h o rlief Schjelderup-Ebbe observa (în 1921) că
şi banalele găini de cu rte stabilesc o ierarh ie, aşa-num ita „ierarhie a
ciugulitului"^
Stabilirea o rd in ii ierarhice în lum ea găinilor are im plicaţii im por­
tan te în ce priveşte su p ravieţuirea fiecărei păsări d in această specie,
în special în perioadele de pen u rie. Găinile care au p rio rita te la h ra n a
ce a te riz e a ză zilnic în c u rte a lo r su n t vedetele g ru p u lu i. D upă ele,
u rm ează secunzii, sicofanţii şi in d iv izii care a sp iră la u n loc în ier­
arhie. Apoi vin păsările de pe tre a p ta a tre ia şi tot aşa, p â n ă la u ltim a
tre a p tă ie ra rh ic ă, o cu p ată de nişte g ă in i am ărâte, cu pene ră rite şi
ciocuri strâm be, cele care v in d in s tra tu l cel m ai p u ţin dezirabil al
ierarhiei găinilor,.
G ăinile, la fel ca lo cu ito rii d in oraşe, trăiesc în tr-u n stil com uni­
tar. Păsările cân tăto are, cum este pitulicea, nu trăiesc în com unitate,
d ar respectă to tu şi o iera rh ie . D oar că m em brii acestei ie ra rh ii su n t
ră sp â n d iţi pe u n terito riu de d im ensiuni m ai m ari. Păsările cele m ai
răz b ă tă to a re , m ai p u tern ice, m ai sănătoase şi m ai norocoase ocupă
cele m ai bune te rito rii, pe care m ai apoi şi le apără. A stfel, vor atrage
p arten eri de calitate şi vor avea m ai m ulte şanse să asigure supravieţu­
irea şi dezvoltarea puilor. P rotecţia faţă de vânt, ploaie şi prăd ăto ri, ca
şi accesul la o h ra n ă de calitate superioară facilitează o existenţă m ai
12 R eguli de via tă
JORDAN 8. PETERSON

p u ţin stresată. T eritoriul e vital, astfel că d re p tu l te rito ria l e aproape


sinonim cu statutul social. Adesea este o chestiune de viaţă şi de m oarte.
în cazul în care o com unitate bine stratificată de p ă sări cântătoare
este lovită de o boală aviară, indivizii cu cele m ai m ulte şanse de îm bol­
năvire şi deces su n t ocupanţii ran g u rilo r inferioare, adică cei m ai p u ţin
dom inanţi şi cei m ai stresaţi din lum ea păsărilor4. Acest lucru este vala­
bil şi în cazul com unităţilor um ane, când acestea su n t lovite de viru şii
gripei aviare sau când alte boli m ătu ră planeta. Cei săraci şi epuizaţi
m or de fiecare dată p rim ii în n u m ă r m are. Tot ei su n t cei m ai expuşi
şi faţă de bolile neinfecţioase, cum su n t cancerul, diabetul şi bolile de
inim ă. Când aristocraţia răceşte — spune o vorbă —, clasa m uncitoare
m oare de pneum onie.
P e n tru că terito riu l este im portant şi p e n tru că spaţiile optim e su n t
to t tim p u l puţine, căutarea teritoriului adecvat naşte conflicte în lumea
anim ală. La rândul său, conflictul iscă o altă problem ă: cum să câştigi
sau să pierzi fără costuri prea m ari? Acest aspect este extrem de im por­
ta n t. Im aginaţi-vă două p ă să ri care se c e a rtă pe u n loc bun de cuib.
In teracţiu n ea poate degenera repede în conflict fizic. în circu m stan ­
ţele acestea, un a d in tre păsări, de regulă cea de d im ensiuni m ai m ari,
va câştiga lupta — d a r şi în v in g ăto ru l poate ieşi ră n it din tr-o bătălie.
M om ent în care o a tre ia pasăre, u n observator şiret, poate p ro fita de
op o rtu n itate p e n tru a-l pune pe goană pe învingătorul ră n it. O afacere
cam păguboasă p e n tru prim ele două păsări.

CONFLICT ŞI TERITORIU
Anim alele care de-a lungul m ileniilor au avut de îm p ă rţit te rito riu l cu
alte vieţuitoare au învăţat, în consecinţă, m ulte tru c u ri p rin care să-şi
im pună dom inanţa cu cele m ai mici risc u ri posibile. L upul învins, de
exem plu, se rostogoleşte pe spate şi îşi expune beregata în faţa în v in ­
gătorului, care îl va cru ţa în acel m om ent. Lupul învingător s-ar putea
să aibă nevoie de u n p a rte n e r de v ânătoare în viitor, ch iar şi de u n u l
atât de p răp ăd it precum duşm anul pe care to cm ai l-a învins. D ragonii
bărboşi, o specie de reptile rem arcabil de sociale, îşi flu tu ră picioarele
frontale paşnic u n ii către ceilalţi, p e n tru a indica d orinţa de a conserva
®

arm onia socială. D elfinii em it sem nale sonore specifice în tim pul vână­
torii şi al altor m om ente de entuziasm crescut, p e n tru a reduce poten­
ţialele conflicte d in tre m em brii d o m in a n ţi şi subordonaţii din grup.
Este u n com portam ent ato tp rezen t în rân d u l vieţuitoarelor.
Nici hom arii, în goana lo r de pe fundul oceanului, nu fac e x cep ţiei
Dacă p rin z i câteva zeci şi-i m u ţi în tr-u n alt loc, le p oţi observa ritu a ­
lurile şi tehnicile de stabilire a iera rh ie i. M ai în tâ i, fiecare h o m ar va
purcede la explorarea noului terito riu , p a rţia l p e n tru a-l cartografia,
parţial p e n tru a identifica u n loc bun de adăpost. H om arii învaţă foarte
m ulte despre m ediul lo r de v iaţă, d a r şi re ţin ce învaţă. S urprins în
apropierea cuibului său, h o m aru l se va refugia repede în el. D ar când
este su rp rin s m ai departe de cuib, el va fugi către p rim a ascunzătoare
pe care o ţin e m inte din perioada explorării terito riu lu i.
Un hom ar are nevoie de u n loc ferit p e n tru odihnă, protejat de prădă­
tori şi de forţele n a tu rii. Mai m ult, pe m ăsură ce cresc, hom arii năpâr­
lesc, adică îşi leapădă carapacea, devenind fragili şi vulnerabili p e n tru
perioade îndelungate. Un adăpost ascuns sub o p iatră e o casă p o tri­
vită p e n tru u n hom ar, în special în locurile în care se găsesc scoici şi
alte re stu ri vegetale (detritus) ce pot fi trase în faţa in tr ă rii, p e n tru a
o cam ufla, odată ce crustaceul s-a in stalat confortabil în in terio r. D oar
că într-un terito riu nou s-ar putea să existe u n n u m ă r lim ita t de adă­
posturi sau ascu n zăto ri de calitate. Acestea su n t ra re şi preţioase. Vor
fi neîncetat vânate de către a lţi hom ari.
Aceasta înseam nă că h o m arii dau adesea nas în nas când pleacă în
explorare. C ercetătorii au d e m o n strat că p ân ă şi hom arii crescuţi în
condiţii de izolare ştiu ce au de făcut când se în tâ m p lă asta6^H om arul
dispune de o serie de com portam ente sofisticate, defensive şi agresive,
program ate d irect în sistem ul său nervos. El începe să danseze ca un
pugilist, deschide şi ridică cleştii, se m işcă în a in te şi înap o i, într-o
parte şi-n cealaltă, în oglindă cu m işcările adversarului, fluturându-şi
înainte şi înapoi cleştii. În acelaşi tim p, declanşează je tu r i speciale,
înm agazinate sub ochi, trim iţâ n d săgeţi lichide direct către oponent.
Lichidul conţine u n amestec de chim icale d in care d e stin a ta ru l află
dim ensiunea, sexul, starea s ă n ă tă ţii şi dispoziţia celuilalt.
Uneori, u n h o m ar îşi va da seam a, după afişarea cleştilor, că adversa­
ru l său este m ai m are şi se va retrage înainte să înceapă lupta. Inform a­
ţia chim ică schim bată p rin aceste je tu ri are acelaşi efect, convingându-i
@ 12 R e g u li de viată
JORDAN 8. PETERSON

pe in d iv izii m a i p u ţin săn ăto şi sau m a i p u ţin agresivi să re n u n ţe la


co n fru n tare. Acesta este Nivelul 1 al rezolvării conflictelor^ D a r dacă
cei doi adversari su n t asem ănători ca dim ensiune şi ca a p titu d in i ori
dacă schim bul de lichid n u a tran sm is suficientă inform aţie, atunci se
ajunge la Nivelul 2 de rezolvare a conflictelor. U nul va avansa, cu ante­
nele ca nişte bice furioase şi cu cleştii în d re p taţi în jos, ia r celălalt se
va retrage. Apoi vor schim ba rolurile. D upă câteva ru n d e, cel m ai slab
de în g er d in tre cei doi s-ar putea să sim tă că o continuare a co n fru n tă­
rii nu-i va aduce n iciu n beneficiu. Va scutura în m od reflex coada şi se
va retrage de to t, u rm â n d să-şi încerce n orocul în altă p arte. D ar dacă
n iciu n u l n u dă înapoi, atunci h o m arii trec la Nivelul 3, care im plică o
confruntare corporală propriu-zisă.
De data aceasta, h o m arii în fu ria ţi se vor n ăpusti feroce u n u l către
celălalt, cu cleştii gata să sfâşie. Fiecare va încerca să-l ră sto a rn e pe
celălalt pe spate. H om arul care va ateriza pe spate va trag e concluzia
că ad v ersaru l său este capabil să-i provoace ră n i foarte serioase. De
regulă, va abandona şi se va retrage (deşi va fi p lin de resentim ente şi-l
va bârfi pe la spate pentru totdeauna pe învingător). Dacă niciunul nu-l
poate ră s tu rn a pe celălalt - sau dacă cel ră s tu rn a t nu abandonează - ,
se trece la Nivelul 4. U rm ăto ru l nivel presupune risc u ri extrem e şi nu
va fi in iţia t fă ră o evaluare aten tă a situ aţiei: u n u l sau am bii h o m ari
vor sfârşi cu răn i, poate c h ia r fatale.
A nim alele avansează u n u l spre celălalt cu viteze to t m ai m ari. Cleş­
tii su n t desfăcuţi, preg ătiţi să p rin d ă u n picior, o antenă, u n peduncul
o c u la r sau orice este expus şi vulnerabil. O dată înşfăcată cu succes o
p a rte a corpului, hom arul o va trage spre el, încercând să o sm ulgă cu
cleştele strâ n s cu putere. D isputele care escaladează până aici depar­
tajează clar c âştig ăto ru l de învins. Cel în f r â n t n u are şan se m ari de
supravieţuire, în special dacă el sau ea răm â n e pe terito riu l o cupat de
în v in g ăto r, acum d u şm an u l său de m oarte.
D upă o luptă p ierdută, ind iferen t cât de agresiv a luptat, cel învins
nu va m ai purta alte bătălii, nici m ăcar cu acei hom ari pe care i-a învins
în trecu t. Cel în frâ n t îşi pierde încrederea, u n e o ri p e n tru m ai m ulte
zile la rân d . Uneori o înfrângere poate să aibă consecinţe şi m ai severe.
Când u n h o m ar d o m in an t suferă o în frân g ere d u ră, creierul acestuia
se topeşte. Îi va creşte altu l, secundar — u n u l m ai pe m ăsu ra noii sale
poziţii sociale inferioare8^Creierul iniţial p u r şi simplu nu este suficient
®

de sofisticat încât să suporte tran sfo rm area din rege în vagabond — de


aceea este nevoie ca el să fie d istru s şi apoi refăcut. Cine a trecu t p rin
experienţa dureroasă a u n u i eşec serios în dragoste sau în carieră s-ar
putea să sim tă o oarecare em patie p e n tru crustaceul cândva de succes.

NEUROCHIMIA ÎNFRÂNGERII ŞI VICTORIEI


Chimia cerebrală a hom aru lu i învins este substanţial diferită de cea a
hom arului învingător. Lucru evident în posturile lor.. P ostura încreză­
toare sau cea tim idă depind de rap o rtu l din tre două substanţe chim ice
care determ ină com unicarea d in tre neuronii hom arului: serotonina şi
octopam ina. O victorie creşte nivelul celei d in tâ i în defavoarea celei­
lalte substanţe.
Un hom ar cu u n nivel ridicat de serotonină şi cu m ai p u ţin ă octopa-
m ină va fi u n crustaceu aro g an t şi ţan ţo ş, prea p u ţin d ispus să evite o
confruntare când este provocat. Serotonina ajută la m ai b u n a flexare
posturală. H om arul flexat îşi în tin d e m em brele, astfel în cât să p ară
înalt şi periculos, precum C lint Eastw ood în tr-u n w estern spaghetti.
Atunci când u n h o m ar învins prim eşte u n ap o rt de sero to n in ă, el îşi
va întinde d in n o u corpul, îşi va ataca foştii adversari care l-au învins
şi va lupta m ai îndelung şi m ai aprig9. M edicam entele p rescrise fiin ­
ţelor um ane aflate în depresie s u n t practic n işte in h ib ito ri selectivi
ai re c a p tă rii serotoninei, deci au u n efect chim ic şi com portam ental
sim ilar. Într-una d in tre cele m ai am eţitoare d e m o n stra ţii ale continu­
ităţii evoluţioniste a vieţii de pe P ăm ânt, Prozacul îi înveseleşte până
şi pe h o m ari10
Când avem u n nivel crescut de serotonină şi u n nivel scăzut de octo-
pam ină, aceasta este m arca învingătorului. O pusul acestei configura­
ţii neurochim ice (un nivel crescut de octopam ină în defavoarea celui
de serotonină) va crea u n h om ar cu aspect de învins, şifonat, in h ib at,
strâns în el şi tupilat, genul care stă pe la colţuri şi fuge la p rim u l sem n
al u n o r eventuale probleme. Serotonina şi octopam ina reglează şi refle­
xul de „retragere a cozii“, im p o rta n t p e n tru h o m aru l care vrea să se
dea repede înapoi. U n h o m ar învins va activa acest reflex c h ia r şi în
faţa u n o r provocări care n u l-ar fi sp e ria t p â n ă să fie în frâ n t. U n ecou
® IP 12 R eguli de viată
JORDAN D. PETERSON

al acestui fenom en poate fi în tâ ln it la soldaţii sau la copiii su ferin zi


de sin d ro m u l de stres p o sttrau m atic, care p re z in tă rea c ţii exagerate
de tre să rire .

PRINCIPIUL DISTRIBUŢIEI INEGALE I

Când un hom ar învins îşi adună curajul şi îndrăzneşte să lupte din nou,
ra ta eşecului e mai m are decât am putea anticipa, statistic, bazându-ne
d o ar pe palm aresul său anterior. Pe de altă parte, adversarul care l-a
învins are şanse sporite de succes. În lum ea hom arilor, se aplică princi­
piul învingătorul-ia-totul, la fel ca în lum ea oam enilor, unde p rim ii 1%
deţin la fel de m ultă pradă ca ultim ii 50% din ierarh ie11 — şi unde cei
m ai în stă riţi optzeci şi cinci de oam eni deţin la fel de m ult precum cele
tre i m iliarde şi jum ătate de oam eni aflaţi la baza piram idei bogăţiei.
Acelaşi p rin c ip iu crud al d istrib u ţie i inegale se aplică şi în afara
dom eniului economic, de fapt oriunde vorbim despre o producţie crea­
tivă. Astfel, m ajoritatea lu crărilo r ştiinţifice su n t publicate de u n n u m ăr
re s trâ n s de oam eni de ştiin ţă . Un n u m ăr in fim de m uzicieni produc
aproape toate piesele com erciale. D oar câţiva scriitori îşi v ân d toate
cărţile. În Statele Unite se com ercializează anual u n m ilion şi jum ătate
de titlu ri originale (!), d a r n u m ai cinci sute d in tre acestea depăşesc, ca
vânzare, suta de m ii de exem plare12• La fel, m ajoritatea lucrărilor inter­
pretate de orchestrele m oderne au fost scrise de doar p a tru com pozitori
clasici (Bach, Beethoven, M ozart şi Ceaikovski). Bach, bunăoară, a fost
a tâ t de prolific, în cât a r fi nevoie de zeci de an i de m uncă d o ar p e n tru
a copia de m ână p a rtitu rile sale, d a r în m od c u re n t su n t in te rp re ta te
d o ar câteva lu cră ri din creaţia sa prodigioasă. Acelaşi lu cru este vala­
b il şi în cazul celorlalţi tre i m em bri ai acestu i g ru p h ip e rd o m in a n t
de com pozitori: astăzi se m ai c ân tă d o a r u n pro cen t redus d in m unca
lor. P rin u rm a re, lum ea cunoaşte şi iubeşte u n eşan tio n m inuscul d in
lucrările muzicale com puse de un n u m ă r in fim de com pozitori clasici.
Acest principiu este cunoscut ca „Legea lui Price“, după Derek J. de
Solla Price13, cercetătorul care a descoperit în 1963 felul în care acest
principiu poate fi aplicat în ştiinţe. Legea lui Price poate fi m odelată
folosind u n grafic cu o form ă aproxim ativă de „ L“, un d e pe axa verticală
®

CHte contorizat n u m ă ru l persoanelor, ia r pe axa orizontală avem p ro ­


ductivitatea sau resursele. Acest p rin c ip iu de b ază a fost descoperit
m ult m ai devrem e. V ilfredo P areto (1848-1923), u n geniu ita lia n , a
observat, la în cep u tu l secolului XX, aplicabilitatea acestei legi în dis­
trib u ţia averilor, ia r co n statările sale p a r să fie valabile p e n tru orice
lip de societate studiat, indiferent de regim ul politic. Acest principiu se
aplică, de asem enea, şi în ce priveşte po p u laţia oraşelor (un n u m ă r mic
dc localităţi includ aproape to ţi o răşenii dintr-o anum ită ţară), m asa
corpurilor astrale (un n u m ă r m ic de stele înglobează to ată m ateria)
şl frecvenţa cuvintelor dintr-o lim bă (90% din com unicare utilizează
aceleaşi 500 de cuvinte), p rin tre m ulte alte lucruri. U neori i se spune
jl „Principiul M atei“ (Matei 25:29), derivat din ceea ce a r putea fi cea
mai aspră afirm aţie atrib u ită lui Cristos: „Celui ce are i se va da şi-i va
prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua“.
Poţi fi sigur că eşti Fiul lui D um nezeu când vezi că m ax im a ta se
aplică până şi crustaceelor.
înapoi la h o m a rii a rţă g o şi: n u d urează m u lt p â n ă când aceştia
tnvaţă, p rin încercare şi eroare, cine poate fi provocat şi cine trebuie
respectat — şi, odată ce au în v ăţat, ie ra rh ia rez u lta tă va fi extrem de
stabilă. Tot ce trebuie să facă învingătorul, după ce a ieşit triu m făto r,
este să-şi fluture antenele am eninţător şi foştii oponenţi d isp a r im ediat
în tr-u n n o r de nisip. U n h o m ar slab n u va m ai încerca să se războiască,
îşi va accepta s ta tu tu l in fe rio r şi-şi va ţin e m em brele pe lân g ă corp.
H om arul dom inant, pe de altă p a rte — celcare ocupă cel m ai bun adă­
post şi are p a rte de cea m ai bună od ih n ă şi p rad ă —, va face p a ra d ă de
sta tu tu l său su p erio r în te rito riu şi-i va tre z i pe subordonaţi noaptea
d in ascunzişurile lor, doar p e n tru a le am in ti cine este şeful.

M A S C U LU L DOM INANT SE ALEG E CU TOATE FETELE


Femelele h o m ar (care, de asem enea, au dispute te rito ria le , m ai ales
în stadiile m ate rn e ale existenţei lor14) îi identifică rapid pe m asculii
dom inanţi şi devin irezistibil atrase de aceştia. O strategie genială, după
părerea mea. Este folosită de femelele m ultor specii, inclusiv din specia
um ană. în loc să-şi bată capul cu nişte calcule dificile de identificare a
® 1 2 R e g u li de viată
JORDAN B. PETERSON

celui m a i bun m ascul, femelele a u delegat m unca aceasta so rtă rii m ate­
m atice, m ecanice, a ierarhiei d o m in ării. Îi lasă pe m asculi să se bată
şi îşi pescuiesc ibovnicii d in vârful ierarhiei. Ceva sim ilar se întâm plă
cu p re ţu rile a cţiu n ilo r pe piaţă , unde valoarea oricărei com panii este
determ inată de dinam ica d in cadrul com petiţiei între toate companiile.
Femelele devin interesate de îm perechere când se liniştesc şi sunt
pregătite să ren u n ţe la carapace, să năpârlească. Încep să dea târcoale
b ârlo g u lu i hom aru lu i d o m in a n t şi în cearcă să-l seducă cu je tu r i de
se cre ţii îm bietoare şi m iro su ri afrodiziace. A gresivitatea i-a asigurat
succesul, aşa că este foarte probabil să reacţioneze, şi acum , irita t, la
fel de dom inator. În plus, e m are, sănătos şi putern ic. E destul de difi­
cil să-i în d rep ţi atenţia dinspre luptă spre îm perechere. (Totuşi, atunci
când este fermecat cum trebuie, hom arul mascul îşi va schim ba compor­
tam e n tu l faţă de femele. Avem aici echivalentul d in lum ea h om arilor
p e n tru Cincizeci de umbre ale lui Gray, cartea cu cele m ai rapide vânzări
d in toate tim p u rile — şi aici ne referim la sc en a riu l ro m a n tic a rh e ti­
pal al Frum oasei şi Bestiei. Este u n tip a r com portam ental rep rezen tat
p e rm a n e n t în fanteziile litera re cu c o n ţin u t sexual explicit; p e n tru
fem ei, este u n scenariu la fel de p o p u lar cum s u n t im aginile cu femei
dezgolite care-i aţâţă pe bărbaţi.)
Trebuie să rem arcăm , cu toate acestea, că forţa fizică nu poate asi­
g u ra de u n a singură o bază solidă p e n tru o dom inare îndelungată, aşa
cum s-a străd u it să dem onsfreze prim atologul olandez Frans de Waal15.
în grupurile de cim panzei stu d iaţi de el, m asculii care aveau succes pe
term en lung dem onstrau că-şi s u s ţin atractivitatea fizică şi cu alte abi­
lită ţi m ai sofisticate. î n definitiv, şi cel m ai b ru ta l despot cim panzeu
poate fi doborât de doi adversari, fiecare având tre i sferturi d in răutatea
lui. P rin urm a re, în v ârfu l ierarhiei rezistă cei care reuşesc să creeze
coaliţii cu sem enii lo r de sta tu t inferior, cei care s u n t a te n ţi cu fem e­
lele şi cu p u ii gru p u lu i. Stratagem a p o litică a s ă ru tă rii copiilor este,
la p ro p riu , veche de m ilio an e de ani. Însă h o m arii su n t încă prim itivi,
p rin com paraţie cu cim panzeii, aşa că se m ulţum esc cu elem entele de
bază din scenariul „Frum oasa şi Bestia“.
Odată ce Bestia este cucerită, femela victorioasă se va dezgoli, renun­
ţâ n d la carapace şi devenind periculos de m oale şi v u ln erab ilă, deci
p reg ă tită de îm perechere. M asculul, tra n sfo rm a t acum în tr-u n iubit
g riju liu , va depozita la m om entul o p o rtu n o c a n titate de sperm ă în
®

receptaculul femelei. Ea va răm âne o vrem e p rin preajm ă, ia r în u rm ă ­


toarele să p tă m â n i se vă în tă ri, adică îşi va reface carapacea (un a lt
fenom en despre care şi oam enii ştiu câte ceva). Va reveni la p ro p riu l
dom iciliu când va dori, p u rtâ n d în ea ouăle fertilizate. D upă plecarea
el, îşi va face ap ariţia o nouă fem elă - şi to t aşa. M asculul dom inant,
cu p o stu ra sa dreap tă şi încrezătoare, n u d o ar că are parte de cea m ai
bună locuinţă şi de u n acces im ediat la cele m ai bune te rito rii de vână­
toare. Are p a rte şi de toate fetele. Devine d in ce în ce m ai convenabil
să fii de succes, dacă eşti ho m ar şi m ascul.
De ce s u n t im p o rtan te to ate acestea? D intr-un n u m ă r incredibil de
motive, dincolo de cele am uzant de evidente. în p rim u l rân d , ştim că
hom arii trăiesc pe p lanetă, într-o form ă sa u alta, de peste 350 de m ili­
oane de a n i16• O perioadă foarte m are de tim p. Acum şaizeci şi cinci
de m ilioane de ani în că existau dinozauri. Inim aginabil de d ep arte de
noi. P en tru ho m ari, dinozaurii au fost u n fel de nouveaux riches, care
au ap ăru t şi au disp ăru t pe fundalul u n u i tim p aproape etern . Aceasta
tnseam nă că ie ra rh iile bazate pe dom inare au co n stitu it o tră s ă tu ră
absolut perm an en tă a m ediului la care s-au adaptat diversele form e de
viaţă com plexă. Acum peste 350 de m ilioane de ani, creierele şi siste­
mele nervoase erau m ai sim ple. D ar deţineau deja s tru c tu ra şi neuro-
chim ia necesare procesării inform aţiei referitoare la sta tu t şi la rangul
social. Im p o rtan ţa acestui fapt este nem aipom enită.

NATURA NATURII
Un tru ism al biologiei spune că evoluţia este conservatoare. Ceva evolu­
ează ducând m ai departe lucru ri deja produse de n a tu ră . Se pot adăuga
caracteristici noi, altele vechi pot su feri m odificări, d ar m ajoritatea
lu c ru rilo r ră m â n la fel. Acesta este m otivul p e n tru care aripile lilia ­
cului, degetele m â in ii um ane şi aripioarele d e lfin ilo r seam ănă atât
de izbitor în form a scheletului. C onţin c h ia r şi acelaşi n u m ă r de oase.
Evoluţia a p u s de m ult fu n d aţia fiziologiei de bază.
Evoluţia lucrează, în m are m ăsură, p rin variaţie şi selecţie naturală.
V ariaţia apare din m ai m ulte m otive, incluzând aici am estecul genelor
(ca să ne exprim ăm simplu) şi m utaţia aleatorie. Acestea su n t raţiunile
® !!!!!»
12 R eguli de viată
JORDAN B. PETERSON

p e n tru care indivizii diferă în in te rio ru l speciei. În tim p , n a tu r a are


de u n d e să aleagă. Această teorie, aşa cum se afirm ă adesea, p a re să
explice continua m odificare a formelor- de viaţă de-a lu n g u l eonilor.
D ar mai există o în treb are ce pândeşte de după colţ: cât este „natură"
d in „selecţia n atu rală"? Ce anum e este „m ediul" la care se adaptează
anim alele? Facem m ulte presupuneri despre n a tu ră — despre m ediu —
ia r presupunerile n oastre au efecte. M ark Twain spunea cândva: „Nu
ceea ce nu ştim ne bagă în belea, ci ceea ce ştim prea bine, când de fapt
lucrurile stau altfel decât credem noi."
În prim ul rând, e facil să presupui că „natura" a r fi ceva static, pre-
defin it. Nu este aşa: cel p u ţin n u în tr-u n sens sim plu. Este statică şi
dinam ică în acelaşi tim p. M ediul — n a tu ra care selectează — se tra n s ­
form ă la rân d u l lui. Faimosul simbol yin şi yang al taoism ului sinteti­
zează frum os toate acestea. F iinţa — ceea ce, p e n tru taoişti, e to tu n a
cu realitatea în să şi — este com pusă din două p rincipii opuse, traduse
adesea ca fem inin şi m ascu lin sau, în g u stâ n d perspectiva, ca femelă
şi m ascul. Totuşi, yin şi yang pot fi m ai bine înţelese ca haos şi ordine.
Simbolul taoist este u n cerc în care su n t închişi doi şerpi, fiecare m uş­
când d in coada celuilalt. Şarpele neg ru , h ao su l, are u n pu n ct alb pe
cap. P e n tru că haosul şi o rd in ea s u n t interschim babile, în tr-o veşnică
ju xtapunere. Nu există nim ic atât de sig u r în cât să nu cunoască v aria­
ţie. Soarele în su şi trece p rin cicluri de in stab ilitate. În aceeaşi logică,
nu există nim ic atât de m obil, încât să n u poată fi fixat. Orice revoluţie
produce o ordine nouă. Orice m oarte este, sim ultan, o m etam orfoză.
Perceperea n a tu rii ca în tru to tul statică produce e ro ri foarte seri­
oase de înţelegere. N atura „selectează". Ideea de selecţie im plică p rin c i­
piul adaptării. De fapt, ceea ce este „selectaţ" este tocm ai „adaptarea".
A daptarea este probabilitatea ca u n organism să lase u rm aşi (adică să-şi
propage genele pe axa tim pului). A fi „adaptat" presupune, aşadar, o
potrivire în tre tră să tu rile organism ului şi cerinţele m ediului. Atunci
când aceste cerinţe s u n t conceptualizate ca fiind ceva static — când
n a tu ra este gândită ca e te rn ă şi neschim bătoare —, evoluţia devine o
serie n esfârşită de îm b u n ă tă ţiri lineare, ia r adaptarea devine ceva ce
poate fi aproxim at to t m ai precis în tim p. Ideea victoriană de p rogres
evoluţionist, încă in flu e n tă în cu ltu ra n o astră, ideea după care om ul
stă aşezat pe o culm e, este o consecinţă p a rţia lă a acestui m odel te o ­
re tic al n a tu rii. U n m odel care introduce id eea e ro n ată de d e stin a ţie
a selecţiei n atu rale (de adaptare crescută la m ediu), care poate fi con-
ccptualizată ca punct fix.
D ar n a tu ra , agentul selector, n u este u n selector static. N atura ia
forme diferite în funcţie de ocazie. N atura variază ca o p a rtitu ră - ceea
ce explică, parţial, de ce m uzica oferă sugestii ale unui sens profund.
Pe m ăsură ce m ediul care susţine o specie se transform ă şi se modifică,
abilităţile care asigură succesul unui in divid la nivel de supravieţuire
şi reproducere se vor m odifica la râ n d u l lor. P rin u rm are, teo ria selec­
ţiei n a tu ra le nu afirm ă că o c re a tu ră „adaptată" este cea care ajunge
tot m ai aproape de o fo rm ă ideală, prescrisă de m ediu. E m ai cu râ n d
un dans al c re a tu rilo r cu n a tu ra , c h ia r dacă u n u l m ortal. „în regatul
meu, spune Regina Roşie d in Alice în Ţara Minunilor, trebuie să alergi
cât poţi de ta re do ar ca să stai pe loc.“ N iciun organism care stă pe loc
nu poate trium fa, oricât de bine dotat a r fi.
N atu ra n u e nici, sim plu spus, d inam ică. U nele lu c ru ri se m odi­
fică rapid, d a r ele s u n t c u p rin se în altele care se m odifică m ai p u ţin
a le rt (m uzica resp ectă adesea şi această lege). F ru n zele se m odifică
m ai rapid decât copacii, ia r copacii m ai ra p id decât p ă d u re a . V rem ea
se m odifică m ai rapid decât clim a. Altfel n ici nu a r fu n c ţio n a conser­
vatorism ul evoluţiei, în tru c â t m orfologia de bază a b raţelo r şi m âin i­
lor a r tre b u i să se m odifice la fel de ra p id ca lu n g ire a oaselor b raţu lu i
şi ca fu n cţiile schim bate ale degetelor. U n haos în tr-o o rd in e aflată
într-un haos, care, el în su şi, e în g lo b at de o o rd in e m ai m are. O rdi­
nea cea m ai reală este ord in ea n eschim bătoare — şi n u este n eap ărat
ordinea cel m ai u şo r de perceput. Perceperea fru n z e i s-ar p u tea să-i
blocheze observatorului perceperea copacului. Perceperea copacului
s-ar putea să o b stru cţio n eze v ed erea p ă d u rii. Ia r u n ele lu c ru ri cât se
poate de reale (cum a r fi o m n ip rezen ta ierarh ie a d o m in ării) n u p o t
fi „percepute" nicicum .
La fel de g reşit este să teo retizăm n a tu ra la m odul rom antic. Oră­
şenii m oderni, bogaţi, înconjuraţi de betoane încinse îşi im aginează
m ediul ca pe ceva p u r şi paradiziac, ca pe u n peisaj d in im presionis­
m ul francez. Eco-activiştii, şi m ai idealişti în viziunea lor, consideră
că n a tu ra este ceva echilibrat şi arm onios, ba c h ia r perfect, atâta tim p
cât nu e atinsă de scandalul şi d istrugerile oam enilor. D in nefericire,
„mediu" m ai în seam n ă şi elefantiazis, vierm i de guineea (nu în treb aţi
ce sunt), ţâ n ţa ri anofeli şi m alarie, secetă aducătoare de foam ete, SIDA
1 2 R eguli de viată
JORDAN 8. PETERSON

şi cium ă neag ră. Desigur, despre aceste „frum useţi" ale n a tu rii n u ne
creăm fantezii, deşi s u n t la fel de reale, precum aspectele edenice ale
n a tu rii. Iar existenţa acestor lu cru ri n e d eterm in ă, desigur, să încer­
căm să m odificăm m ediul, să ne protejăm copiii, să construim oraşe şi
sistem e de tra n sp o rt, să producem h ra n ă şi să generăm energie. Dacă
m am a n a tu ră nu a r fi a tâ t de ho tărâ tă să ne distrugă, a r fi m ai u şo r să
tră im p u r şi sim plu în arm onie cu legile sale.
Ajungem acum la cel de-al treilea concept eronat: cel potrivit căruia
n a tu ra este ceva strict delim itat de constructele culturale ce-au a p ăru t în
cadrul ei. O rdinea d in cadrul haosului şi ordinii Fiinţei este cu atât m ai
„naturală" cu cât e m ai îndelungată. Deoarece „natura" este „agentul de
selectare" şi deoarece cu cât o tră să tu ră este m ai longevivă, cu a tâ t ea va
fi avut m ai m ult tim p p e n tru a fi selectată — deci p e n tru a m odela viaţa.
Nu contează dacă această tră să tu ră este fizică, biologică, socială sau cul­
tu rală. Tot ce contează, din perspectivă d arw inistă, sunt conservarea şi
ierarhia dom inării — indiferent cât de socială sau culturală a r putea să
pară aceasta, ea există de vreo jum ătate de m iliard de ani. Este perm a­
n entă. Este reală. Ierarhia dom inării n u este produsul capitalismului. Nu
este produsul complexului industrial-m ilitar. Nu este produsul p a triar­
hatului — acel artefact cultural înlăturabil, maleabil şi arbitrar. Nu este,
în sensul cel m ai profund, nici măcar u n produs al speciei um ane. Este,
de fapt, u n aspect aproape etern al m ediului şi m are p a rte d in ceea ce
se atribuie m anifestărilor sale m ai efemere este o consecinţă a existen­
ţei sale neschim bate. Noi (acel noi p rin care regele face referire la sine;
acel noi care există încă de la începuturile vieţii) trăim de foarte, foarte
m u lt tim p în această ierarh ie a dom inării. Ne luptăm p e n tru sta tu t încă
dinainte de-a avea piele, m âini, plăm âni sau oase. Puţine lucruri sunt mai
naturale decât cultura. Ierarhiile dom inării sunt mai vechi decât copacii.
A şadar, zona cerebrală responsabilă cu u rm ă rire a propriei poziţii
în ierarhia dom inării este excepţional de veche şi de im portantă 17 Este
u n sistem superior de control ce m odelează percepţiile, valorile, emo­
ţiile, gândurile şi acţiunile noastre. Este u n factor de in flu e n ţă m ajor
ce afectează toate aspectele Fiinţei, deopotrivă conştiente sau inconşti­
ente. Acesta este m otivul p e n tru care sem ănăm atât de m ult cu hom arii
în în frângerile noastre. Ne cad um erii. Privim în p ăm ânt. Ne sim ţim
am eninţaţi, suferim , suntem anxioşi şi slabi. Dacă lucrurile nu se îm bu­
nătăţesc, ajungem la depresie cronică. În aceste condiţii, nu m ai putem
®

lupta aşa cum ne cere viaţa şi devenim u şo r ţin ta u n o r indivizi cu cara­


pacea tare. D ar uim itoare nu su n t doar asem ănările com portam entale
yl experienţiale. M are p a rte d in neurochim ia de bază este, şi ea, la fel.
Să ne gândim la serotonină, acea substanţă chim ică care reglează
postura şi retragerea la hom ari. H om arii de pe poziţii ierarhice inferi­
oare produc m ai p u ţin ă serotonină. Această regulă se aplică şi în cazul
oam enilor cu u n statu t social inferior (statut care scade cu fiecare nouă
înfrângere). Nivelul scăzut de serotonină înseam nă încredere scăzută
î n sine. Nivelul redus de serotonină presupune rea c ţii m ai intense la
stres şi p regătiri fizice m ai costisitoare în situaţii de urg en ţă — în con-
d Iţiile în care la baza ierarh iei d o m in ă rii se în tâ m p lă m ereu m ulte
evenim ente (şi ra re o ri ele su n t de bine). Nivelul scăzut de serotonină
înseam nă m ai puţină fericire, m ai m ultă durere şi anxietate, m ai m ultă
boală şi o s p eran ţă de viaţă mai scăzută — la oam eni, d a r şi la crusta­
cee. Treptele superioare ale ierarh iei dom inării, îm preună cu nivelele
ridicate de serotonină caracteristice celor aflaţi în vârf, înseam nă m ai
puţină boală, m ai pu ţin ă suferinţă şi m oarte, c h ia r şi în condiţiile în
care factori p recu m venitul global — sau can titatea de restu ri de pe
fundul oceanului — ră m â n co n stan ţi. Im p o rta n ţa acestu i adevăr nu
este niciodată subliniată îndeajuns.

în p ro fu n zim ile fiecăru ia d in tre n o i, c h ia r la baza c re ieru lu i, m ult


sub nivelul g â n d u rilo r şi em oţiilor, există u n calculator d in vrem uri
străvechi. Acesta m onitorizează exact poziţia individului în societate.
Să folosim, de dragul discuţiei, o scară de la u n u la zece. Dacă eşti pe
poziţia unu pe scară, atunci te b u cu ri de u n succes copleşitor. Dacă eşti
mascul, asta înseam nă că ai acces preferenţial la cele m ai bune locuinţe
şi la cea m ai b u n ă h ra n ă . C eilalţi se bat ca să-ţi facă pe plac. O portu­
nităţile de a in iţia rela ţii rom antice şi sexuale su n t nelim itate. Eşti u n
hom ar de succes, ia r femelele fac râ n d şi se întrec p e n tru aten ţia ta 18.
Dacă eşti fem elă, a i parte de m ulţi p e ţito ri de calitate superioară:
tnalţi, pu tern ici şi bine p ro p o rţio n aţi; creativi, de încredere, oneşti şi
generoşi. Şi, la fel ca figurile dom inante m asculine, vei concura feroce,
® 1 2 R e g u li de viaţă
JORDAN B. PETERSON

ba c h ia r fără m ilă, p e n tru m enţinerea sau îm bunătăţirea poziţiei tale


în ie ra rh ia de îm perechere a fem elelor, o ie ra rh ie la fel de com peti­
tiv ă ca şi cea a m asculilor. Cu toate că e m ai p u ţin probabil să foloseşti
fo rţa fizică, ai la dispoziţie m ulte tru c u ri verbale şi strateg ii eficiente,
inclusiv denigrarea adversarelor, în care s-ar putea chiar să fii expertă.
P rin contrast, bărbaţii şi femeile de la baza ierarhiei, de pe poziţia
zece, n u au unde să trăiască (sau trăiesc în locuri deloc propice). M ân­
carea, atunci când există, e groaznică. Condiţia fizică şi psihică e p re­
cară. Ceilalţi, în afara cazului în care s u n t la fel de disperaţi ca persoana
în cauză, nu m anifestă niciu n fel de interes rom antic. Şansele de a te
îm bolnăvi, de a îm b ătrân i devrem e şi de a m u ri tâ n ă r su n t sporite, ia r
la deces n u te va plânge aproape n im en i19^ Ba c h ia r şi banii s-a r putea
să fie de prea p u ţin ajutor în cazul acesta. Nu vei şti cum să-i foloseşti,
deoarece e destul de dificil să foloseşti banii inteligent, în special atunci
când nu eşti obişnuit cu ei. B anii te vor expune ten ta ţiilo r periculoase,
ca drogurile şi alcoolul, care s u n t m ult m ai satisfăcătoare în cazul per­
soanelor ce-au avut p a rte d o a r de neplăceri pe perioade lungi de tim p.
B anii te vor face o ţin tă p e n tru p răd ă to ri şi psihopaţi, care trăiesc din
exploatarea celor de pe treptele inferioare ale societăţii. Baza ierarhiei
d o m in ării este u n loc groaznic şi periculos.
Zona străveche a creierului, specializată în dobândirea d o m in ării,
supraveghează felul în care suntem tra ta ţi de către ceilalţi oam eni. Por­
n in d de la aceste in fo rm a ţii, va determ in a valoarea ta şi-ţi va atrib u i
u n sta tu t. Când ceilalţi te consideră p u ţin valoros, contorul re stric ţi­
onează disponibilitatea serotoninei. Lipsa de serotonină te face m ult
m ai reactiv fizic şi psihologic la evenim entele sau circum stanţele care
p o t produce em oţie, în special em oţie negativă. R eactivitatea este o
necesitate. La baza ierarh iei, urgenţele su n t frecvente, ia r tu trebuie
să fii preg ătit de supravieţuire.
D in nefericire, această reactivitate exagerată, această stare constantă
de alertă, consum ă m ult din energia preţio asă şi din resursele fizice.
Acest tip de reacţie este ceea ce oam enii num esc „stres“ şi nu este nici­
decum ceva stric t som atic. Este oglindirea c o n strân g erilo r autentice
din partea u nor circum stanţe defavorabile. Când operează la baza ierar­
hiei, contorul creieru lu i străvechi p resu p u n e că şi cele m ai m ă ru n te
im pedim ente a r p u tea să genereze u n la n ţ incontrolabil de evenim ente
negative ce vor trebui rezolvate de u n u l singur, în tru cât la m arginea
®

11ocictăţii p rie ten ii sunt p u ţin i. P rin urm are, vei sacrifica m ereu ceea ce
AI fi putut altfel să depozitezi p e n tru viitor, consum ând resursele pen-
l ru a fi m ereu alert şi gata de a trece la acţiune (m ânat de panică). Când
nu ştii ce să faci, eşti p re g ă tit să faci orice şi totul, în caz că e nevoie de
acţiune. E şti la volan, cu m o to ru l p o rn it şi cu pedalele apăsate p ân ă
la podea. Când starea asta se prelungeşte, to tu l se n ă ru ie şte . Contorul
străvechi îţi va lăsa fără energie chiar şi sistem ul im u n itar, cheltuind
acum, în criza d in prezent, resursele rezervate v iitorului. Vei deveni
Impulsiv20 şi te vei arunca cu capul în ain te, de pildă, în orice o p o rtu ­
n itate rom antică pe term en sc u rt sau c ă tre orice posibilitate de-a sim ţi
plăcere, oricât de indecentă, de dizgraţioasă sau de ilegală a fi. Vei fi
expus la a avea o viaţă sau m oarte nechibzuită, căci vei căuta doar acele
rare o p o rtu n ită ţi de tră ire a plăcerii. Solicitările fiziologice specifice
stării de alertă te vor consum a în toate sensurile21^
Dacă te b u cu ri de u n s ta tu t ridicat, pe de altă p arte, m ecanism ele
calme, prereptiliene, ale contorului vor presupune că n işa în care tră ­
ieşti este sigură, creativă şi bine p ro te jată şi că te b u c u ri de sp rijin
social. Acesta va considera că şansele să te vatăm e ceva su n t reduse şi că
pot fi neglijate fără niciun risc. Schim barea poate fi o op o rtu n itate, nu
un dezastru. Serotonină va fi din belşug. Asta te face încrezător şi calm,
îţi asigură o p o stu ră sem eaţă şi reduce starea perm an en tă de alertă. Şi
p en tru că poziţia ta e sigură, viito ru l tău are m ari şanse să arate bine.
M erită să gândeşti lucrurile pe term en lung şi să-ţi faci p lan u ri p e n tru
o m ai bu n ă zi de m âine. Nu te crispezi d in reflex în faţa tu tu ro r nim i­
curilo r care vin în calea ta, deoarece te p o ţi aştepta, realist, la lu cru ri
pozitive. Eşti capabil să am âni gratificarea, fără a o reporta la nesfârşit.
îţi perm iţi să fii u n cetăţean de încredere şi grijuliu.

DEFECŢIUNEA
i

Cu toate acestea, u n e o ri contorul poate s ă funcţioneze pro st. Som nul


p ro st şi m âncatul dezordonat p o t in terfera cu funcţionarea creierului.
N esiguranţa îl poate arunca în tr-u n cerc vicios. Corpul, cu m ultiplele
sale p ă rţi, are nevoie să funcţioneze ca o orchestră bine pregătită. Fie­
care sistem trebuie să-şi îndeplinească cum se cuvine rolul, la m om entul
12 Reguli de viaţă
JORDAN B. PETERSON

p o triv it, p e n tru a fi ev itată alunecarea în g ălăgie şi haos. De aceea,


ru tin a este foarte im p o rta n tă . A cţiunile vitale pe care le rep etăm zil­
nic tre b u ie autom atizate. Trebuie tra n sfo rm a te în obiceiuri stabile,
fiabile, p e n tru a pierde d in com plexitate şi a câştiga în predictibili-
tate şi sim plitate. Lucrul acesta poate fi cel m ai u şo r constatat la copii:
delicioşi, am uzanţi şi ju cău şi atunci când p ro g ra m u l de som n şi m asă
este stabil, ei devin groaznici, plângăcioşi şi m o fturoşi când nu au u n
p rogram stabil.
Acestea su n t m otivele p e n tru care, în practica m ea clinică, le cer
m ai în tâ i clien ţilo r m ei detalii despre som n. Se trezesc dim in eaţa la
ora la care se trezeşte de regulă lum ea, ia r ora este aceeaşi în fiecare zi?
Dacă răspunsul este nu, le recom and să regleze cât de repede această
problem ă. Nu contează la fel de m ult dacă ora de culcare este aceeaşi
în fiecare seară, dar este im p o rta n t ca ora de trezire să fie aceeaşi. Este
dificil să tra te z i anxietatea şi depresia în cazul persoanelor cu o ru tin ă
zilnică haotică. Sistem ele care reglează em oţiile negative su n t s trâ n s
legate de u n ciclu circadian bine reglat.
U rm ăto area m ea în treb are vizează m icul dejun. Le recom and cli­
e n ţilo r să m ănânce u n m ic dejun bogat în g răsim i şi proteine cât de
repede după ce se trezesc (fără carb o h id raţi sim pli, fără z a h ăr, în tr u ­
cât acestea s u n t digerate p rea rap id , p ro d u câ n d o cre ştere ra p id ă a
z a h ă ru lu i în sânge, u rm a tă de o scădere b ru scă). D eoarece p e rso a ­
nele anxioase şi depresive s u n t deja stre sa te , în special în cazu rile în
care n u au m ai avut de m u lt control a su p ra p ro p rie i vieţi, c o rp u rile
lo r au făc u t o p rio rita te dirt h ip e rse c re ţia de in s u lin ă în s itu a ţii de
activitate com plexă sa u so licitan tă. D acă aceste p e rso a n e consum ă
astfel de alim ente în ain te de m icul dejun, pe stom acul gol, excesul de
in su lin ă d in sânge va „rade“ to t z a h ăru l d in sânge. Persoana în cauză
ajunge la hipoglicem ie şi la o in stab ilitate psiho-fiziologică22^ P entru
to t restu l zilei. Sistem ul nu poate fi rese tat p â n ă la o nouă rep riză de
som n. Am avut m u lţi clien ţi care au re u şit să reducă nivelul a n x ie tă ­
ţii la cote n o rm ale d o ar p e n tru că şi-au reg la t o ra ru l de som n şi nu au
m ai s ă rit peste m icul dejun.
A curateţea contorului poate fi in flu en ţată şi de alte obiceiuri nesă­
n ătoase. U neori acest lucru se întâm plă d irect, d in m otive biologice
p rea p u ţin elucidate, a lte o ri se în tâ m p lă d in p ric in a com portam en­
telor care in iţia z ă o buclă com plexă de feedback pozitiv. O buclă de
®

feedback pozitiv presupune u n d e te c to r de stim u li, u n am plificator


1 o form ă de ră sp u n s. Im aginaţi-vă că detectorul id en tifică u n sem ­
nal, îl am plifică şi apoi îl em ite în form ă am plificată. P ân ă aici, nicio
problem ă. Problem a apare în m om entul în care detectorul de stim u li
identifică em isia, o trece d in n o u p r in sistem , o am plifică şi o em ite
lncă o dată. Câteva ru n d e de ream plificare şi lu cru rile scapă pericu­
los de sub control.
Cei m ai m ulţi d in tre n oi au avut p a rte de u rle tu l a s u rz ito r al buclei
de feedback la u n concert în care sistem ul de su n e t ajunge să. ţipe dure­
ros. M icrofonul trim ite u n sem nal către difuzoare. D ifuzoarele em it
semnalul, care, în cazul în care m icrofonul are volumul prea ridicat sau
sc află prea aproape de boxe, este prelu at din nou de m icrofon şi ru la t
încă o dată p rin sistem . S unetul se am plifică rapid până la u n nivel
insuportabil, suficient cât să d istrugă difuzoarele, dacă lu cru rile vor
continua în acelaşi ritm .
Aceeaşi buclă d istru c tiv ă acţio n ează şi în v iaţa n o a s tră . Cel m ai
adesea n u m im a s ta „boală m entală", d e şi ea nu a re loc in te g ra l (ia r
uneori c h ia r deloc) în p sih ic u l oam enilor. A dicţia faţă de alcool sau
alte substanţe m enite să ne am elioreze starea de sp irit sunt u n exem ­
plu frecvent de b u clă de feedback pozitiv. Im aginaţi-vă o p e rso a n ă
căreia îi place alcoolul, poate u n pic prea m u lt. Dă rap id peste cap tre i
sau p a tru pahare. Nivelul de alcool d in sânge îi u rcă im ediat, ceea ce
poate fi extrem de îm bucurător, în special p e n tru persoanele cu o pre­
dispoziţie genetică p e n tru alcoolism 23. D ar euforia co n tin u ă num ai
în condiţiile în care nivelul alcoolului d in sânge creşte în m od activ,
adică n u m ai dacă acel c o n su m ato r co n tin u ă să bea. Când se opreşte,
nu d o a r că nivelul alco o lu lu i d in corp ajunge la o cotă sta b ilă , d a r
începe să şi scadă, în tim p ce o rg an ism u l produce o serie de to x in e
p e n tru a m etaboliza alcoolul etilic. C onsum atorul începe, de asem e­
nea, să sim tă starea de sevraj, în tru c â t sistem ele a n x ie tă ţii, suprim ate
în tim pul in to x icaţiei, îşi re ia u activ itatea în ritm accelerat. S tarea
de m ah m u reală este o form ă de sevraj (care adesea îi d e tu rn e a z ă pe
alcoolicii care în cearcă să se lase) ce deb u tează im e d ia t ce este o p rit
c o n su m u l de alcool. P e n tru a m e n ţin e c ă ld u ra euforică şi p e n tru a
în d ep ă rta efectele neplăcute, b ăutorul va continua să bea, p â n ă ce nu
va m ai răm â n e n iciu n strop de alcool în casă, b a ru rile vor fi închise
şi to ţi b a n ii vor fi ch eltu iţi.
1 2 R e g u li de viata
JORDAN 8. PETERSON

A doua z i d im in e a ţă , b ă u to ru l su feră de o m ah m u rea lă severă.


P ân ă aici, e d o ar o în tâm p lare nefericită. Problem ele încep să ap ară
în m om entul în care co n su m ato ru l descoperă că starea lu i p o ate fi
„vindecată" cu câteva păhărele dis-de-dim ineaţă. Acesta este u n „trata­
m ent" tem porar, desigur. Nu face decât să îm pingă în v iito r simptomele
sevrajului. Şi poate că, pe term en sc u rt, asta şi trebuie, atu n ci când
su fe rin ţa este prea acută. Aşadar, acum om ul n o stru a în v ă ţa t să bea
ca să-şi vindece m ahm ureala. A tunci când m edicaţia provoacă boala,
p u tem fi siguri că avem de-a face cu in sta la rea unei bucle de feedback
pozitiv. În aceste condiţii, alcoolism ul nu în târzie să apară.
Ceva sim ilar se în tâm p lă cu p ersoanele care dezvoltă o tu lb u ra re
d in sp e ctru l an x io s, cum a r fi agorafobia. Persoanele care suferă de
agorafobie p o t fi a tâ t de speriate, că aleg să nu m ai iasă din casă. Agora­
fobia este consecinţa unei bucle de feedback pozitiv. Evenim entul care
declanşează in sta la rea tu lb u ră rii este, de regulă, u n atac de panică.
P ersoana su ferin d ă este, de reg u lă, o fem eie la v ârsta a doua care a
depins prea m ult de ceilalţi. Poate că a tre c u t brusc de la dependenţa
de tată la o relaţie sim ilară cu u n iu b it sau cu u n soţ m ai în v â rstă şi
la fel de dom inator, fără să aibă parte de o p auză sau de u n episod de
existenţă independentă.
În săptăm ânile prem ergătoare m an ifestării agorafobiei, fem eia în
cauză trăieşte, de obicei, ceva neaşteptat şi anorm al. A r putea fi vorba
despre ceva fizic, cum su n t palpitaţiile la in im ă, destul de frecvente şi
a căro r incidenţă creşte în tim p u l m enopauzei, când procesele horm o­
nale care reglează dinam ica fiziologică fluctuează im previzibil. Orice
m odificare perceptibilă a ritm ului cardiac provoacă idei despre u n posi­
b il atac de cord, d a r şi o afişare m ult-prea-publică şi stâ n je n ito are a
suferinţei post-atac (în condiţiile în care m oartea şi u m ilirea publică
s u n t cele două frici de bază ale fiin ţei um ane). Evenim entul neaştep­
ta t care provoacă toate acestea a r p u tea fi u n conflict în m ariaj, d a r şi
îm bolnăvirea ori c h ia r m oartea p a rte n eru lu i. Ar p u tea fi d iv o rţu l sau
spitalizarea unui amic apropiat. în orice caz, este vorba de u n evenim ent
real care de obicei accelerează am plificarea in iţia lă a fricii de m oarte
şi de judecata socială24.
Poate că după şoc fem eia pre-agorafobică iese din casă şi se duce la
c u m p ă ră tu ri în tr-u n m all. D ar e aglom erat şi n u prea găseşte loc de
parcare. Asta o stresează şi m ai m ult. G ândurile despre vulnerabilitate,
®

rare-i ocupă m in tea de când a tre c u t p rin ex p e rien ţa n ep lăcu tă, ies
|l mai m ult la su p rafaţă. Acestea provoacă a n x ietate. Creşte p ulsul.
Femeia începe să re sp ire su p e rfic ial, în ritm a le rt. Sim te că in im a
A luat-o la goană şi se în tre a b ă dacă n u cum va u rm e a z ă u n in fa rct.
Gândul acesta generează şi m ai m ultă anxietate. Respiră şi m ai super­
ficial, sp o rin d nivelul de bioxid de carbon d in sânge. Frica suplim en­
t .1ră accelerează şi m ai ta re ritm u l cardiac. Ea sim te asta, ia r bătăile
Inim ii cresc d in nou.
Hopa! Avem din nou o buclă de feedback pozitiv. C urând, anxieta­
tea se tra n sfo rm ă în panică, stare reglată de alte sistem e cerebrale, de
cele care răsp u n d la cele m ai periculoase a m e n in ţă ri, atu n ci când se
acum ulează p rea m ultă fric ă. Copleşită de sim ptom ele ei, fem eia fuge
l.1 U rgenţă, unde, după o aşteptare anxioasă, îi este verificată funcţi­
onarea cardiacă. Nu e nim ic în neregulă. D ar ea n u se poate lin işti în
ii rm a controlului m edical.
P entru a transform a această ex p erienţă neplăcută în agorafobie e
nevoie de încă o buclă de feedback pozitiv. U rm ătoarea dată când va
dori să m eargă la c u m p ă ră tu ri, pre-agorafobica va deveni anxioasă,
am intindu-şi ce s-a întâm plat u ltim a d ată. Va m erge, to tu şi. Pe d ru m
tşi va sim ţi in im a b ă tâ n d cu p utere. A sta va declanşa u n nou ciclu de
anxietate şi îngrijorare. P e n tru a evita m om entul de panică, va h o tă rî
să evite stre su l m ag a z in e lo r şi să rev in ă acasă. D o a r că acum siste­
mele cerebrale ale a n x ietăţii iau no tă de faptul că fem eia a fugit de la
cum părături, de unde vor trage concluzia că această călătorie este cu
adevărat periculoasă. Aceste sisteme su n t foarte pragm atice. Ele pre­
supun că orice lucru de care fugi este neapărat periculos. Dovadă a r fi
însăşi fuga, desigur.
De-acum m ersul la m all este etichetat ca „prea periculos" (sau agora-
fobica în devenire s-a etichetat pe sine ca „prea fragilă p e n tru a merge
la cum părături"). Poate că, în p u n ctu l acesta, lucrurile nu au ajuns încă
atât de departe încât să-i creeze problem e. M ai există şi alte locuri în
care poate să-şi facă cu m p ărătu rile. D ar iată că u rm ă to ru l superm ar­
ket seam ănă suficient cu fo stu l m all în cât să declanşeze u n răsp u n s
sim ilar. Femeia abandonează şi această in iţiativ ă, ia r n o u l superm ar­
ket in tră de-acum în aceeaşi categorie. Apoi va încerca să m eargă la
m agazinul d in colţ. M ai departe, îi va fi la fel de greu şi cu autobuzele,
taxiurile şi m etroul. Apoi cu toate. Agorafobica va ajunge să se team ă
® - - 1 12 R eguli de viaţa
JORDAN B. PETERSON

şi de p ro p ria casă, de care a r fu g i dacă a r putea. D ar n u poate, aşa că


răm ân e blocată în casă. R etragerile pricinuite de anxietate provoacă o
retragere com pletă d in faţa oricărui lucru anxiogen. R etragerile cau­
zate de anxietate fac sinele m ai mic, ia r lum ea-tot-m ai-periculoasă din
ce în ce m ai m are.
E xistă multe sisteme de interacţiune în tre creier, corp şi l ^ e a soci­
ală care p o t fi p rin se în buclele de feedback pozitiv. Persoanele depre­
sive, de p ild ă, se pot sim ţi in u tile şi îm povărătoare, d a r şi suferinde.
Aceasta le face să se retrag ă d in in te rac ţiu n ile cu p rie te n ii şi fam ilia.
R etragerea le face pe persoanele depresive to t m ai singuratice şi m ai
izolate, e x istâ n d posibilitatea ca sentim entele de in u tilitate şi povară
să sporească. Apoi se vor retrage şi m ai m ult. în ritm u l acesta, depresia
se am plifică ca într-o spirală.
Când cineva este r ă n it grav în tr-u n m om ent al v ieţii — când suferă
o tra u m ă —, contorul d o m in ării se poate m odifica, astfel încât şansele
de a suferi în v iito r cresc, în loc să scadă. Se întâm plă adesea în cazul
persoanelor adulte care au fost h ă rţu ite grav în copilărie sau adoles­
cenţă. Ele devin anxioase şi u şo r de necăjit. Se protejează prin tr-o pos­
tu ră defensivă şi evită contactul vizual d irect, pe care îl in terp retează
ca pe o provocare în scop de dom inare.
Aceasta înseam nă că pagubele provocate de h ă rţu ire a din copilărie
(şi n e referim aici la scăderea în s ta tu t şi la m icşorarea în cre d erii de
sine) po t continua şi du p ă încheierea acţiu n ii de intim id are2^ î n cazul
cel m ai fericit, persoana h ă rţu ită s-a m a tu riz a t şi a ajuns într-o etapă
n ouă, m ai fericită, în viaţa ei. D oar că ea nu conştientizează pe deplin
asta. Adaptările fiziologice la realitatea anterioară, acum contraproduc-
tive, ră m â n active, ia r persoana este m ai stresată şi m ai nesigură decât
a r fi cazul. În contextele m ai dificile, ob işnuinţa p ersoanei de a se lăsa
dom inată face ca persoana în cauză să fie m ai stresată şi m ai nesigură
decât a r fi n o rm al — iar această postură de supunere continuă să atragă
o atitu d in e negativă d in p artea indivizilor dom inatori, m ai ra ri şi m ai
p u ţin eficienţi de-acum, dar încă p rezen ţi în m ediul adultului trau m a­
tizat. în aceste cazuri, consecinţele psihice ale h ă rţu irilo r an terio are
cresc probabilitatea producerii u n o r h ă r ţu ir i şi în p rezen t (deşi, stric t
vorbind, lucrul acesta nu a r avea de ce să se întâm ple, în tru cât persoana
s-a m atu riz a t, şi-a schim bat poate oraşul, a co n tin u at să se educe sau
şi-a îm b u n ă tă ţit p ercepţia asupra statu tu lu i său real).
DIN NOU CU CAPUL SUS
Uneori, oam enii su n t h ă rţu iţi deoarece nu se pot apăra. Se întâm plă
tn cazul celor m ai slabi d in punct de vedere fizic decât adversarii lor.
Este u n u l d in tre cele m ai frecvente m otive p e n tru care apare h ă rţu i­
rea (bullying) în tre copii. Nici cel m ai d u r p u şti de şase an i n u poate
să-i facă faţă u n u ia de nouă an i. Totuşi, la vârsta a d u ltă , diferenţele de
putere se estom pează, dim ensiunile fizice fiind com parabile (cu excep­
ţia diferenţelor d in tre bărbaţi şi femei, cei dintâi fiin d în general m ai
m ari şi m ai puternici, în special în jum ătatea superioară a corpului),
iar pedepsele fiin d în general m ai m a ri p e n tru a d u lţii care continuă
să practice intim idarea fizică.
Dar oam enii sunt um iliţi la fel de des şi p e n tru că nu vor să se apere.
Li se întâm plă destul de des celor ce dau dovadă de com pasiune şi sacri­
ficiu de sine — cu atât m ai des cu cât su n t dependenţi de em oţiile nega­
tive şi scot sunete incitante când u n sadic le provoacă su ferin ţă (copiii
care plâng uşor, de pildă, su n t m ai des h ă rţu iţi decât ceilalţi)26. Li se
întâm plă şi celor care au decis, dintr-un motiv sau altul, că orice form ă
de agresivitate, inclusiv sentim entul de furie, este greşită din p u n c t de
vedere m oral. Am văzut oam eni deosebit de sensibili la tira n ia m es­
chină şi la com petitivitatea agresivă ce-şi in h ib ă exprim area oricăro r
emoţii care a r putea da naştere u n o r asem enea situaţii. Sunt persoane
care au crescut, adesea, cu ta ţi excesiv de furioşi şi obsedaţi de control.
Totuşi, forţele psihice n u au n icio d ată u n sens u n id im en sio n a l, ia r
potenţialul cu adevărat în sp ă im â n tăto r al fu rie i şi al agresivităţii de
a produce cruzim e şi haos este contrabalansat de p o te n ţia lu l acestor
forţe prim ordiale de a lupta îm potriva opresiunii, de a spune răspicat
adevărul, de a încuraja m ersul în ain te , în ciuda co n flictului, nesigu­
ra n ţe i şi pericolului.
Când ten d in ţe le agresive su n t în co rse ta te în tr-o m o ra litate prea
îngustă, persoanele ce su n t d o a r em patice şi capabile de sacrificiu de
sine (fiind totodată naive şi exploatabile) nu p o t apela, în legitim ă apă­
rare, la fu ria de autoprotejare în d re p tăţită şi adaptată situaţiei. C ân d '
poţi m uşca, de regulă nu trebuie să o şi faci. Când e in te g rată cu succes,
ten d in ţa de a ră sp u n d e în mod agresiv şi violent scade, n u sporeşte
probabilitatea de a apela cu adevărat la agresivitate. Dacă sp u i „nu“ în
12 R e g u li de viată
JORDAN B. PETERSON

prim ele faze ale ciclului opresiunii şi o spui răspicat (ceea ce înseam nă
că îţi exprim i clar refuzul şi eşti asertiv), atunci obiectivul opresoru­
lui — acela de a asu p ri - va fi lim itat. Forţele tira n ie i nu p o t fi oprite
atunci când există un spaţiu în care ele să se extindă. Cei care îşi inhibă
reacţiile teritoriale autoprotective su n t expuşi m anipulării la fel de mult
p recu m cei care c h ia r n u p o t să-şi apere d re p tu rile din p ric in a unei
incapacităţi fundam entale sau a u n u i dezechilibru autentic de putere.
Oam enii naivi şi inofensivi îşi ghidează în general percepţiile şi acţi­
unile după câteva principii simple: oam enii su n t buni; nim eni nu vrea
cu adevărat să facă rău altcuiva; am eninţarea (şi categoric uzul) forţei,
fie ea fizică sau de altă n a tu ră , este greşită. Aceste p rin cip ii se prăbu­
şesc — sau mai rău — în prezenţa indivizilor cu adevărat rău-voitori2^
Mai rău înseam nă că aceste convingeri naive pot deveni o invitaţie la
abuz, deoarece indivizii care caută să rănească s-au specializat în „vâna-
rea“ oam enilor care gândesc exact aceste lucruri. În asem enea condiţii,
principiile pacifiste trebuie regândite şi nuanţate. În practica m ea cli­
nică, le îndrept adesea atenţia clienţilor care cred că oam enii b u n i nu se
înfurie niciodată către realitatea dezolantă a propriilor lo r resentim ente.
N im ănui nu-i place să fie tra ta t rău, dar oam enii suportă adesea prea
m ultă vrem e astfel de com portam ente. Eu îi ajut să-şi perceapă resen­
tim entele, m ai în tâ i ca pe o form ă de fu rie , apoi ca pe u n in d ic iu că
ceva trebuie spus sau ch iar făcut (nu în u ltim ul râ n d deoarece aşa cere
onestitatea). Apoi îi ajut să vadă o asem enea acţiu n e ca p a rte d in fo rţa
ce ţin e tira n ia la d istan ţă — la nivel social, d a r şi individuals M ulte sis­
teme birocratice conţin în stru c tu ra lo r u n au to ritarism m eschin, care
generează reguli şi proceduri inutile doar p e n tru a exprim a şi conso­
lida puterea. Astfel de b iro c raţi generează c u re n ţi subterani p u tern ici
de resentim ent în ju ru l lor, ia r exprim area acestor sentim ente a r putea
lim ita m anifestarea p u terii lor patologice. Astfel, voinţa individului de
a se ap ă ra pe sin e contribuie la protejarea fu tu ro r faţă de posibilităţile
de corupere a societăţii.
A tunci când o perso an ă naivă descoperă capacitatea de a se în fu ria
pe care o d eţine, adesea este şocată, u n e o ri c h ia r foarte p u tern ic. Un
exem plu profund îl oferă susceptibilitatea soldaţilor p ro asp ăt în reg i­
m en ta ţi de a dezvolta o tu lb u ra re de stres p o sttra u m a tic , care s u r­
vine adesea din cauza a ceva ce ştiu că au făcut, şi n u p e n tru că li s-ar
fi în tâm p lat ceva d in exterior. Contextul dificil al câm pului de luptă
®

11 face să reacţioneze precum m o n ştrii ce sălăşluiesc în ei, ia r revela-


| la acestei capacităţi lău n tric e le dem ontează în treg u l univers. Şi nu
c de m irare. Poate credeau că to ţi rău făcăto rii lu m ii s u n t oam eni cu
totul diferiţi de ei. Poate că n u au fost niciodată capabili să vadă în ei
posibilitatea de a oprim a şi u m ili (aşa cu m probabil n u au v ăzu t în ei
nici posibilitatea de a se afirm a şi a avea succes). Am avut clienţi care
nu suferit literalm ente de convulsii isterice doar p e n tru că au văzut pe
chipul persoanelor care i-au ofensat o expresie de răutate p u ră. Vorbim
despre oam eni ce adesea p ro v in din fam ilii su p rap ro tecto are, unde
nu era voie să existe n im ic în fric o şă to r şi to tu l era m in u n a t ca într-un
basm (sau ceva de genul ăsta).
Când se produce trezirea, când oam enii p â n ă atunci naivi recunosc
1n ei sem inţele ră u lu i şi ale m o n stru o zită ţii şi se percep ca periculoşi
(cel p u ţin poten ţial), fricile lo r scad în intensitate. D ezvoltă m ai m ult
respect de sine. Apoi încep să reziste opresiunii. Acum ştiu că au capa­
citatea de a rezista, p e n tru că şi ei la rân d u l lor pot fi îngrozitori. Acum
înţeleg că trebuie să se opună, deoarece au început să-şi dea seam a că,
altfel, h rănindu-se d in resen tim en t şi tran sfo rm ân d ran ch iu n a în cea
mai distructivă d intre dorinţe, vor deveni cu adevărat n işte m o n ştri.
Să o spunem din nou: în tre capacitatea in teg rată de a produce haos şi
distrugere şi tă ria de caracter există o diferenţă m inusculă. Aceasta e
una d in tre cele m ai im p o rtan te lecţii ale vieţii.
Poate că eşti u n ratat. Sau poate că nu — dar dacă cumva eşti, aceasta
nu înseam nă că tre b u ie să co n tin u i aşa. Poate că p u r şi sim plu ai u n
obicei prost. Poate că eşti o colecţie de h a b itu d in i nefaste. O ricum a r
fi, c h ia r dacă au e x ista t m otive în tem eiate ca să ajungi în această pos­
tu ră n efericită — p e n tru că ai fost n e p o p u la r sau u m ilit acasă sau la
şcoală28 —, această situaţie n u m ai este adecvată în p rezent. Circum ­
stanţele se schim bă. Dacă răm â i la păm ân t, cu com portam entul u n u i
hom ar învins, oam enii îţi vor acorda exact acel statu t de individ decă­
zut, şi bătrânul contor pe care îl îm parţi cu crustaceele, localizat la baza
creierului tău, îţi va acorda u n loc in ferio r în ierarh ia d om inării. Apoi
creierul tău n u va m ai produce la fel de m ultă se ro to n in ă . Vei fi m ai
p u ţin fericit, m ai anxios şi m ai trist. Vei fi ten ta t să te dai b ă tu t atunci
când a r treb u i să-ţi aperi drepturile. Şansele de a locui în tr-u n c a rtie r
m ai bun se vor dim inua, la fel ca şansele de a avea acces la resu rse de
calitate şi de a prezenta interes p e n tru u n p a rte n er sănătos şi dezirabil.
1 2 R e g u li de viată
JORDAN I. PETERSON

Vei fi m ai predispus la abuzul de cocaină şi alcool, de vrem e ce vei tră i


d o ar pe n tru m om entul prezen t într-o lum e p lin ă de perspective nesi­
gure ale viitorului. Vei fi m ai predispus să suferi de boli de in im ă, de
cancer şi de dem enţă. Una peste alta, p u r şi sim plu nu e bine.
Circum stanţele se schim bă, d a r şi tu te p o ţi schim ba. Bucla de feed­
back pozitiv, acum ulând efect după efect, poate să avanseze într-o spi­
rală con trap ro d u ctiv ă, în d ire c ţia greşită, d a r p o ate să lucreze şi în
favoarea ta. Aceasta e cea de-a doua lecţie, m ai optim istă, a Legii Price
şi a distrib u ţiei Pareto: cei care încep să acum uleze, vor acum ula p ro ­
babil to t m ai m ult. U nele bucle cu m işcare ascendentă se p o t produce
şi în spaţiul n o stru in tim şi subiectiv. M odificările lim bajului corporal
oferă u n exem plu g răito r în acest sens. Dacă u n cercetător îţi cere să-ţi
poziţio n ezi m uşchii feţei aşa încât să obţii o expresie de tris te ţe , vei
declara că te sim ţi m ai tris t decât te sim ţeai la începutul experim entu­
lui. Dacă ţi se cere să-ţi foloseşti m uşchii feţei p e n tru a exprim a bucu­
rie, te vei declara m ai fericit. E m oţia este p a rţia l o expresie a corpului,
aşa că poate fi am plificată (sau dim inuată) p rin însăşi expresia feţei.29
U nele bucle de feedback pozitiv, p rile ju ite de lim bajul co rp u lu i,
p o t opera dincolo de sp a ţiu l p riv a t al experienţei subiective, în spaţiul
social îm p ă rtă şit cu ceilalţi. Când ai o p o stu ră supusă - stai cocoşat,
cu um erii aduşi în faţă, cu p ieptul ascuns, având capul p lecat şi u n aer
general de m ediocritate, în frâ n g ere şi ineficien ţă (protejat, teoretic,
de atacurile din spate) - , te sim ţi mic, învins şi fără putere. Reacţiile
celorlalţi vor am plifica starea ta. O am enii, la fel ca hom arii, se observă
aten t u n ii pe ceilalţi, p o rn in d inclusiv de la p o stu ră. Dacă te p rez in ţi
ca u n învins, oam enii vor p resu p u n e că eşti u n învins. D ar dacă începi
să-ţi în d re p ţi p o stu ra, oam enii te vor priv i şi tra ta diferit.
P u teţi obiecta: poziţia in te rio a ră o fi având n işte m otive reale. A
te afla acolo este, de asem enea, ceva real. Nu p o ţi m odifica u n lu cru
real - şi probabil întem eiat - cu o sim plă schim bare de p o stu ră. Când
te afli pe u ltim a treaptă, o p o stu ră dreaptă şi u n aer dom inator n u vor
face decât să atragă aten ţia celor care vor să te p u n ă d in nou la p ăm ânt.
D estul de corect. D ar îndreptarea poziţiei şi a um erilo r nu este ceva p u r
fizic, deoarece om ul n u este doar u n corp. Suntem şi spirit sau psihism ,
ca să ne exprim ăm aşa. Îndreptarea poziţiei corporale invocă şi solicită
şi o în d rep tare a dim ensiunii m etafizice. A sta d rep t în două picioare
înseam nă a accepta povara Fiinţei. Sistem ul nervos răspunde cu totul
®

d Ifcrit atunci când te confrunţi deliberat cu provocările vieţii. P entru că


Una e să răspunzi unei provocări, alta e să accepţi o catastrofă. Ai înce­
put să vezi a u ru l pe care îl adună balaurul, nu m ai eşti orbit de teroarea
faţă de existenţa lui. Faci u n pas în faţă p en tru a-ţi revendica locul în
Ierarhia dom in ării şi-ţi ocupi te rito riu l de drep t, pe c a re te a ră ţi dis­
pus să-l aperi, să-l ex tinzi, să-l m odifici. Toate acestea se p o t întâm pla
l.t nivel practic sau simbolic, ca o re stru c tu ra re fizică sau conceptuală.
A sta drept, cu um erii ridicaţi, înseam nă a accepta în deplină cunoş-
llnţă de cauză teribila responsabilitate a vieţii. În seam n ă a decide să
transform i în m od voit haosul (potenţialul) în rea lită ţi ale unei ordini
locuibile. în seam n ă a asum a povara v u ln era b ilită ţii de care eşti con-
ijllcnt şi a accepta fin alu l p aradisului in co n ştien t al copilăriei, unde
l'initudinea şi m o rta lita tea su n t d o ar vag înţelese. în se a m n ă asum a­
rea voluntară a sacrificiilor necesare p e n tru crearea unei re a lită ţi pro­
ductive şi cu sens (a acţiona şi a fi pe placul D om nului, cum spuneau
oamenii în trecut).
A sta drept, cu u m erii ridicaţi, înseam nă a co n stru i o arcă ce p ro ­
tejează lum ea de potop, înseam nă a conduce p o p o ru l p rin d eşert după
ce a scăpat de tira n ie , înseam nă a p ă ră si confortul casei şi ţă rii tale,
tnseam nă a vorbi în cuvinte profetice celor care ig n o ră văduvele şi
copiii. în seam n ă asum area crucii care m archează „X“-uI, locul în tâ l­
nirii teribile d in tre tin e şi Fiinţă. în seam n ă azvârlirea ord in ii m oarte,
rigide şi excesiv de tiran ice înapoi în h ao su l d in care a ieşit, d a r şi
acceptarea in ce rtitu d in ii care va u rm a , deopotrivă cu stabilirea unei
noi ordini, u n a m ai productivă şi cu m ai m ult sens.
Ai deci grijă la p o stu ra ta. Nu m ai um bla legănat şi nu-ţi m ai înco­
voia spinarea. Vorbeşte deschis. Fă-ţi o p rio ritate din dorinţele tale, ca
,1 cum ai avea u n d re p t asupra lo r — cel p u ţin acelaşi d re p t pe care îl au
şl ceilalţi. Păşeşte d re p t şi priveşte în ain te. P erm ite-ţi să fii periculos.
încurajează serotonina să curgă d in belşug p rin circuitele neuronale
ahtiate după efectul ei lin iştito r.
O am enii, p rin tre care şi tu în su ţi, vor începe să creadă că eşti com­
petent şi abil (ori cel p u ţin nu vor conchide im ediat opusul). în cu rajat
de răspunsurile pozitive pe care le p rim eşti acum , vei începe să te sim ţi
mai p u ţin anxios. Vei constata, apoi, că îţi este tot m ai u şo r să sesizezi
Indiciile sociale subtile pe care oam enii le streco ară în com unicarea
lor. Conversaţia ta va curge m ai lejer, cu m ai pu ţin e pauze jenante. Iar
® 1 2 R eguli de viată
JORDAN B. PETERSON

asta te va ajuta să cunoşti oam eni noi, să in teracţionezi cu ei şi să laşi o


im presie asupra lor. În consecinţă, nu d o ar că vor spori şansele să ţ i se
întâm ple lu cru ri bune - d a r aceste lu c ru ri bune vor fi şi m ai plăcute.
în tă r it şi încrezător, s-ar p u tea să alegi să îm b răţişezi F iinţa şi să
lucrezi p e n tru co n tin u itatea şi îm b u n ă tă ţire a ei. Nu vei m ai fi pus la
păm ân t atunci când se va îmbolnăvi persoana iubită sau când vei pierde
u n p ă rin te , iar ceilalţi vor găsi p u tere a de a rez ista , a lă tu ri de tin e ,
atunci când în m od n o rm al a r fi fost copleşiţi la rândul lo r de disperare.
A lim entat de noua încredere, te vei îm barca în călătoria existenţei tale,
vei lăsa lum ina in te rio a ră să strălucească pe câmpiile parad isu lu i, ca
să zicem aşa, şi îţi vei u rm a destinul la care eşti înd rep tăţit. Şi poate că
vei accede la u n sens al vieţii suficient de solid încât să ţin ă la d ista n ţă
in flu e n ţa corupătoare a d isp erării fatale.
Apoi vei găsi p u tere a d e'a accepta povara terib ilă a Lum ii, bucu-
rându-te de ea.
Inspiră-te din povestea hom arului învingător, cu cei 350 de m ilioane
de an i de înţelepciune practică pe care-i deţine. Ia o atitudine ferm ă şi
în d reap tă-ţi spatele!
Regula 2
Ai responsabilitatea de a te
ajuta; comportă-te ca atare

DE CE NU-ŢI IEI ODATĂ


PASTILELE ALEA NENOROCITE?
Să ne im aginăm că o sută de oam eni prim esc aceeaşi re ţe tă de m edi­
camente. Să ne gândim la ce se în tâ m p lă m ai apoi. O treim e d in tre ei
nu iau ce li se recom andă în re ţe tă 30. Ju m ătate din cele şaizeci şi şapte
de procente răm ase urm ează recom andările d in re ţe tă , d a r nu-şi vor
lua corect m edicaţia. Vor să ri peste unele doze. Vor re n u n ţa destul de
repede să le ia sau nu le vor lua d in capul locului.
M edicii şi farm aciştii au te n d in ţa de a-i acuza pe astfel de pacienţi
de necooperare, pasivitate şi com portam ent greşit. Nu-i poţi face omu­
lui bine cu forţa, vor spune ei. Psihologii nu privesc cu ochi buni aceste
Justificări. Noi su n tem a n tre n a ţi să considerăm că eşecul pacienţilor
de a u rm a sfaturile profesioniştilor este v in a practicienilor, n u a paci­
enţilor. Noi credem că specialiştii din dom eniul m edical au datoria de
a oferi sfaturi care vor fi urm ate, in te rv en ţii ce vor fi respectate, la fel
cum au datoria de a colabora îm preună cu pacientul sau clientul până Ia
atingerea rezultatului d o rit şi de a u rm ări evoluţia p e n tru a se asigura
că totul decurge corect. Acesta este d o ar u n u l d in tre m otivele p e n tru
care psihologii s u n t atât de grozavi — :). Este adevărat că noi, psihologii
şi p sihoterapeuţii, ne bucurăm de avantajul p e tre ce rii unei perioade
de tim p m ai în d elu n g ate a lă tu ri de clien ţii n o ştri, spre deosebire de
alţi profesionişti, aflaţi în situ aţii m ai dificile, care se în treab ă de ce
12 R eguli de viată
JORDAN B. PETERSON

oam enii suferinzi nu-şi iau m edicaţia. Ce e în neregulă cu ei? C hiar nu


vor să se facă bine?
D ar ne putem im agina u n scenariu şi m ai u rât. Să zicem că cineva
ajunge în situaţia u n u i tra n s p la n t de organ. Să zicem că e vorba de
u n rin ic h i. T ran sp lan tu l are loc, de obicei, după o lungă şi stre san tă
aştep tare d in p a rtea p rim ito ru lu i. O am enii care-şi donează organele
după m oarte su n t o m inoritate (şi încă şi m ai p u ţin i o fac d in tim pul
vieţii). D intre organele donate, num ai o p arte su n t com patibile cu paci­
en ţii care aşteaptă p lin i de speranţă. A ceasta înseam nă că pacien tu l
care p rim eşte organul a tre c u t p rin ani de dializă, sin g u ra lui opţiune
p e n tru supravieţuire. D ializa presupune scoaterea şi reintroducerea
în tre g ii c a n tită ţi de sânge d in o rganism cu ajutorul u n u i ap arat. Este
u n tra ta m e n t neo b işn u it şi m iraculos, deci e de bine. D oar că e neplă­
cut. E nevoie de cinci p â n ă la şapte intervenţii pe săptăm ână, a câte opt
ore fiecare. Adică de fiecare dată când pacientul se culcă. E prea m ult.
N im eni nu-şi doreşte să răm ân ă pe dializă.
U na d in tre com plicaţiile tra n sp la n tu lu i este reacţia de respingere.
C orpului n o stru nu-i place când s u n t cusute în el p ă rţi d in corpul alt­
cuiva. Sistem ul im u n ita r contraatacă şi d istru g e elem entele stră in e ,
c h ia r şi în cazul în care acestea su n t cruciale supravieţuirii. P e n tru a
îm piedica acest fenom en, pacientul trebuie să ia m edicam ente ce scad
riscu l de resp in g ere, deci care slăbesc sistem ul im u n ita r, e x p u n â n d
organism ul bolilor infecţioase. M ajoritatea oam enilor acceptă de b u n ă ­
voie această situaţie. D ar, în ciuda existenţei şi u tilită ţii acestor m edi­
cam ente, beneficiarii tra n s p la n tu rilo r to t m ai pot prezenta reacţii de
respingere a o rganelor tran sp lan tate. Şi n u d in cauză că m edicaţia nu
şi-ar în d ep lin it rolul (deşi u n eo ri se în tâm p lă şi asta), ci m ai ades din
pricină că pacienţii n u iau medicamentele. Iar aceasta e ceva ce sfidează
raţiunea. Proasta funcţionare a rin ic h ilo r este o problem ă foarte seri­
oasă. D ializa n u e u n picnic. O peraţiile de tra n sp la n t au loc după lungi
a şte p tări, su n t foarte riscan te şi pe m ăsu ră de costisitoare. Să dai cu
piciorul la toate acestea doar p e n tru că nu vrei să-ţi iei m edicam entele?
Cum e posibil ca oam enii să-şi facă aşa ceva? Cum e cu pu tin ţă aşa ceva?
Sincer, e com plicat. M ulţi d in tre cei ce beneficiază de tra n s p la n t
su n t oam eni izolaţi sau asediaţi de m ultiple problem e de săn ătate (ca
să n u m ai vorbim de problem e asociate şom ajului sau crizelor de fam i­
lie). Este posibil ca aceşti oam eni să sufere de deficienţe cognitive sau
®

de deprim are. O ri e posibil să nu aibă încredere deplină în m edicul lo r


11,iu să n u înţeleagă necesitatea luării m edicam entelor. Poate că abia îşi
perm it m edicam entele, aşa că le raţionalizează în tr-u n m od neproduc-
tlv, d in disperare.
D ar - şi abia asta e u im ito r - să n e im ag in ăm că n u noi suntem
bolnavi. E bolnav câinele nostru. îl ducem la veterinar. V eterinarul pre­
scrie o reţetă. Ce se întâm plă în m om entul acela? Avem la fel de m ulte
motive să nu ne în cred em orbeşte în m edicul veterinar. T otuşi, dacă
nu n e-ar păsa de a n im a lu l n o s tru de com panie (deci dacă nu ne-am
bate capul cu prescripţiile nepotrivite sau eronate), a tu n c i n u l-am m ai
duce la cabinet. Deci, ne pasă. O dovedesc acţiunile noastre. De fapt,
tn medie, ne pasă c h ia r mai mult. O am enii m ai degrabă p ro c u ră reţete
şi ad m inistrează m edicam ente a n im a le lo r lo r de com panie, decât să
Iacă asta p e n tru ei în şişi. Şi asta n u e bine. Nici m ăcar d in perspectiva
anim alelor de com panie. A nim alul tă u de com panie (probabil că) te
Iubeşte şi s-ar bucura să-ţi iei m edicam entele.
E foarte dificil să tragem nişte concluzii din aceste realităţi, în afara
faptului că oam enii p a r să-şi iubească mai m ult câinii, pisicile, nevăs-
tuicile şi păsările (probabil şi şopârlele) decât pe ei înşişi. Cât de îng ro ­
zitoare este chestia asta? Cât de inconştient trebuie să fii ca să nu-ţi iei
m edicaţia? Ce anum e îi face pe oam eni să ţin ă m ai m ult la anim alele
lor de com panie decât la ei înşişi?
O veche poveste d in Cartea Facerii — p rim a carte a Vechiului Testa­
ment — m-a ajutat să găsesc u n răspuns la această întrebare derutantă.

CEA MAI VECHE POVESTE ŞI NATURA LUMII


în povestea Facerii (Genezei) p a r s ă fie ţesute două isto rii ale Creaţiei
din două surse diferite din O rientul Mijlociu. P rim a din pu n ct de vedere
cronologic, d ar ultim a în ordine istorică este cunoscută ca sursa „sacer­
dotală" — Dum nezeu a făcut lumea p rin Cuvântul Său divin, poruncind
să fie lum ină, apă şi păm ânt, creând apoi plantele şi corpurile cereşti.
Apoi a c re a t păsările, anim alele şi p eştii (tot p rin rostire), în ch e in d cu
om ul, cu b ă rb a tu l şi fem eia, am bii m odelaţi cumva du p ă chipul Său.
Toate acestea se în tâ m p lă în Facerea 1. în cea de-a doua v arian tă, cea
® 12 R eguli de viaţă
JORDAN B. PETERSON

veche, nu m ită „iahvistă", găsim altă isto risire despre originile lum ii,
un d e a p a r Adam şi Eva (şi unde detaliile creaţiei d iferă în tr u câtva),
d a r şi Cain şi Abel, Noe şi T urnul Babei. Aceasta e Facerea 2-11. P entru
a înţelege Facerea 1 (sursa sacerdotală), cu in sisten ţa sa asupra Cuvân­
tu lu i ca forţă creatoare fundam entală, este necesar ca m ai în tâ i să reve­
dem câteva d in tre asum pţiile despre lum e ale anticilor (considerabil
diferite, la nivel conceptual, d a r şi ca in te n ţie , de axiom ele ştiin ţe i,
care su n t destul de recente d in pu n ct de vedere istoric).
A devărurile ştiinţifice au fost explicate clar în u rm ă cu m ai p u ţin
de cinci secole, în lucrările u n o r Francis Bacon, Rene Descartes şi Isaac
N ew ton. Orice viziune despre lum e ar fi avut predecesorii n o ştri până
atunci, ea nu a fost filtrată p rin lentila ştiin ţe i (la fel cum observarea
lu nii şi stelelor nu a fost ajutată de lentilele telescopului). Azi, suntem
atât de ştiinţifici — şi atât de ho tărâţi în m aterialism ul n o stru —, încât
e foarte dificil să înţelegem fie şi ideea că pot exista şi că există şi alte
v iziu n i despre lum e. Cei ce au tr ă it în tim p u ri în d e p ă rta te , aflate la
o rig in ile civilizaţiei n o astre, erau m ult m ai p reocupaţi de acţiu n ile
necesare p en tru supravieţuire (şi de o in terp retare a lum ii în tr-o m ani­
eră adecvată acestui scop) şi m ult prea p u ţin interesaţi de n o ţiu n e a de
adevăr obiectiv.
În a in te de zo rii ş tiin ţe i m oderne, rea lita te a era v ăzu tă d e stu l de
diferit. F iinţa era înţeleasă ca o scenă a a cţiu n ii, n u ca u n depozit de
obiecte3^ L ucrurile erau înţelese într-o cheie m u lt m ai narativ ă, m ult
m ai dram atică. Povestea sau d ram a era tră ită la nivelul u n e i ex p eri­
enţe subiective care se deru la în c o n ştiin ţa fiecărei persoane vii. Ceva
sim ila r cu poveştile d espre viaţa n o a stră şi despre sensul acesteia pe
care n i le spunem u n ii alto ra; ceva s im ila r cu întâm p lările descrise de
ro m an cierii ce reuşesc să su rp rin d ă ex isten ţa în scrierile lor. Expe­
rie n ţă subiectivă — şi includem aici atât lu cru rile fam iliare, cum a r
fi copacii şi n o rii, a c ă ro r existenţă este em inam ente obiectivă, cât şi
(ceea ce este şi m ai im portant) em oţiile n o astre, visele şi foamea, setea
şi durerea. D in perspectivă arh aică, dram atică, aceste lu c ru ri tră ite la
nivel personal rep rezin tă elem entele fundam entale ale vieţii om eneşti
şi n u pot fi reduse la u n nivel obiectiv şi detaşat — nici m ăcar de către
m intea m odernă, reducţionistă şi m aterialistă. Să ne gândim , de pildă,
la d u rere — la durerea obiectivă. Este ceva a tâ t de real, că n u poate fi
contestată p rin niciun argum ent. Toţi oam enii exprim ă în m od autentic
@

durerea — aceasta este m ai reală decât orice. D urerea e m ai m aterială


decât în să şi m ateria. Acesta este m otivul, cred eu, p e n tru care atât
de m ulte d in tre tra d iţiile lum ii consideră că prezenţa d u rerii în viaţă
reprezintă adevărul ireductibil al Fiinţei.
în orice caz, ceea ce trăim subiectiv poate fi asem ăn at m ai degrabă
cu un rom an sau cu u n film , decât cu o descriere ştiin ţifică a realităţii
fizice. Aceasta este d ram a experienţei tră ite — poate fi, de pildă, tra ­
gedia unică şi personală a m o rţii tatălui, care e cu to tu l altceva în com­
paraţie cu m orţile obiective înşirate în tr-u n registru de spital; poate fi
durerea prim ei iubiri; sau disperarea sp eranţelor frânte; sau bucuria
prilejuită de re u şita u n u i copil.

LUCRURILE CARE CONTEAZĂ


(ALTELE DECÂT LUCRURILE CARE CÂNTĂRESC)
Lumea ştiinţifică a m ateriei poate fi redusă, în anum ite sensuri, la ele­
mentele sale de bază: m olecule, atom i, c h ia r q u a rk u ri. D ar şi lum ea
experienţei subiective cunoaşte nişte elem ente de bază. Este vorba des­
pre ingredientele necesare pentru a croi dram a şi ficţiunea. Unul dintre
aceste ingrediente este haosul. Al doilea este ordinea. Al treilea (întru­
cât există trei) este procesul care m ediază în tre cele două, identic cu
ceea ce oam enii m oderni numesc „conştiinţă". Eterna noastră subjugare
faţă de prim ele două ne face să ne îndoim de validitatea existenţei — să
ridicăm d isp e ra ţi braţele spre cer şi să n u avem grijă cum trebuie de
noi înşine. Singura scăpare d in această situaţie vine d in înţelegerea
corectă a celui de-al treilea elem ent.
H aosul este dom eniul ig n o ran ţei înseşi. Este teritoriul neexplorat.
Haosul este ceea ce se extinde, etern şi fără lim ită, dincolo de graniţele
tu tu ro r stărilor, ideilor şi disciplinelor. Este străinul, ciudatul, m em ­
brul un ei alte găşti, zgom otul d in tu fişu ri la m iezul n o p ţii, m on stru l
de sub p at, fu ria ascunsă a m am ei şi boala copilului. H aosul este dispe­
rarea şi groaza pe care le sim ţi când a i fost profund tră d a t. Este locul
în care aju n g i când to tu l se n ă ru ie şte ; când îţi m or visele, când cari­
era ţ i se prăbuşeşte şi m ariajul ţi se destram ă. Este lum ea subterană a
12 R eguli de viată
JORDAN B. PETERSON

basm ului şi m itului, un d e b alau ru l şi aurul pe care îl păzeşte coexistă


etern . H aosul este locul în care ne aflăm atu n ci când nu ştim unde ne
aflăm şi ceea ce facem când nu ştim ce facem. Este, pe scurt, toate acele
lu c ru ri şi situ aţii pe care nici n u le cunoaştem , nici nu le înţelegem .
H aosul este şi poten ţialu l fără form ă c ăru ia D om nul i-a p o ru n cit la
începuturile tim p u rilo r să scoată ordinea la suprafaţă (Facerea 1). Este
acelaşi potenţial din care noi, făcuţi după chipul C reatorului, chem ăm
m om entele novatoare şi m ereu schim bătoare ale v ieţii noastre. H aosul
este şi libertate, o libertate cum plită.
O rdinea, în schim b, este teritoriul explorat. Sunt ierarh iile de sta­
tu t şi autoritate vechi de sute de m ilioane de ani. O rdinea este stru c ­
tu ra societăţii. D ar şi s tru c tu ra asig u rată de biologie — cel p u ţin în
m ăsu ra în care eşti „adaptat", aşa cum poţi, la s tru c tu ra societăţii.
O rdinea în seam n ă trib u l, religia, vatra, căm inul şi p a tria . Este su fra­
geria călduroasă şi sigură, un d e scânteiază focul în şem ineu, ia r copiii
se joacă pe covor. Este drapelul n aţio n al. Este cu rsu l valutar. O rdinea
este podeaua de sub picioare şi p lan u l zilei care abia începe. Ea se vede
în m ăreţia tradiţiei, în rân d u rile de bănci din sala de clasă, în tren u rile
care pleacă la tim p, în calendar şi în ceas. O rdinea este faţada ce n i se
cere s-o afişăm , este politeţea afişată atunci când întâlnim nişte stră in i
civilizaţi şi gheaţa subţire pe care p atin ăm cu toţii. O rdinea este locul
în care com portam entul lum ii se potriveşte cu a şte p tările şi dorinţele
noastre; locul în care toate lucrurile se desfăşoară aşa cum ne dorim .
în să ordine înseam nă câteodată tira n ie şi sluţire, atunci când nevoia
de sig u ran ţă, u n iform itate şi p u ritate devine p rea u n ilaterală.
Când to tu l este sigur, ne aflăm pe tărâm u l ord in ii. Suntem acolo
când lu c ru rile se d esfăşo ară conform p la n u lu i şi nu ne d eran jează
nim ic nou. în dom eniul ordinii, lucrurile se desfăşoară aşa cum a dorit
D um nezeu. Ne place să fim aici. Mediile fam iliare ne su n t prietenoase.
Atunci când este ordine, suntem capabili să gândim lucrurile pe term en
lung. Puse în ordine, lu cru rile funcţionează, ia r noi suntem stabili,
calm i şi com petenţi. A rareori p ărăsim locurile pe care le înţelegem —
geografic sau conceptual — şi cu siguranţă nu ne este deloc pe plac când
suntem constrânşi (sau întâm plarea ne face) să ne schim băm locurile.
Te afli în ordine când ai u n p rie te n loial, u n aliat de nădejde. Când
aceeaşi p e rso a n ă te tră d e a z ă , te vinde, te m iş ti d in lumea d iu rn ă a
lim p ezim ii şi lu m inii spre lum ea su b teran ă, în tu n ecată, a haosului,
®

confuziei şi disperării. Acelaşi lucru se întâm plă când com pania p entru
care lucrezi începe să eşueze şi îţi este periclitat locul de m uncă. Când
eşti la zi cu taxele, te afli în ordine. Când îţi vine au d itu l pe cap, eşti
tn haos. Cei m ai m ulţi oam eni a r prefera să fie je fu iţi decât să treacă
printr-un audit. P ână la căderea T urnurilor Gemene a fost ordine. După,
Afost haos. Şi l-a sim ţit to ată lum ea. P ână şi aerul a devenit u n lucru
nesigur. Ce anum e s-a p ră b u şit atunci? Întrebarea e g reşit p u să. Ar
trebui s-o form ulăm aşa: ce anum e a răm as în picioare? Asta a contat,
de fapt.
O rdinea există atunci când gheaţa pe care patinezi este solidă. Dar
când se rupe gheaţa şi aluneci în apă, atu n ci e haos. O rdinea este comi­
t ;itul hobbiţilor lui Tolkien: u n loc paşnic, productiv şi sigur, chiar şi
pentru cei naivi. H aosul este regatul subteran al gnom ilor, u z u rp a t de
Smaug, şarpele ahtiat după comori. Haosul este fundul adânc al oceanu­
lui unde a călătorit Pinocchio ca să-l salveze pe ta tă l său de m on stru l
m arin, de balena-dragon ce scuipă flăcări. Călătoria în în tu n eric şi sal­
varea reprezintă provocarea cea m ai dificilă p e n tru o m ario n etă care
vrea să fie reală, care vrea să se elibereze de ten taţiile am ăgirii, acţiu­
nii pripite, v ictim izării, plăcerilor de m om ent şi subjugării totalitare;
care vrea să-şi revendice locul ca F iin ţă autentică în lum e.
O rdinea este stab ilitatea m ariaju lu i tă u . Se sp rijin ă pe tra d iţiile
trecutului şi pe a şte p tările tale — este în ră d ă cin a tă , adesea invizibil,
în aceleaşi tra d iţii. Haosul este stabilitatea care se n ă ru ie sub privirile
tale atunci când descoperi infidelitatea p arte n eru lu i tău. H aosul este
experienţa dansului neancorat şi fără sp rijin în spaţiu, im ediat după
prăbuşirea obiceiurilor şi trad iţiilor.
O rdinea este locul şi tim pul în care axiom ele adesea invizibile după
care îţi conduci viaţa îţi organizează experienţa şi acţiunile, astfel încât
ceea ce trebuie să se întâm ple chiar se întâm plă. H aosul este locul nou
şi tim pul nou care apar când loveşte brusc tragedia, când răutatea îşi
arată chipul paralizan t, poate c h ia r în intim itatea p ro p riu lu i căm in.
Când îţi faci u n p lan , oricând se poate în tâm p la ceva n e a şte p ta t sau
nedorit, indiferent de fam iliaritatea circum stanţelor. Când se întâm plă
aşa ceva, terito riu l se m odifică. Nu vă lăsaţi induşi în eroare: spaţiul,
sp aţiul ap arent, s-ar putea să fie acelaşi. D ar noi tră im şi în tim p, nu
doar în spaţiu. P rin u rm a re, c h ia r şi cele m ai vechi şi fam iliare locuri
deţin o capacitate de n e şte rs de a n e su rp rin d e . Să p resu p u n em că vă
12 R eguli de viata
® k P JORDAN I. PETERSON

plim b aţi lin iş tiţi cu m aşin a voastră, pe care o ş tiţi şi o iu b iţi de a n i.


D ar tim p u l trece. Frânele p o t ceda. Să presupunem că vă plim baţi pe
stradă, în corpul pe care v-aţi bazat întotdeauna. O clipă de funcţionare
defectuoasă a in im ii şi totul se poate schim ba. Şi câinii b ă trâ n i şi p ri­
etenoşi pot m uşca. P rieten ii vechi şi de încredere ne pot totuşi înşela.
Ideile noi p ot distruge certitudinile vechi şi confortabile. Toate acestea
su n t lu c ru ri care contează. Sunt cât se poate de reale.
Cu aju to ru l circu itelo r sale sim ple şi superrapide, conservate din
cele m ai vechi tim p u ri, când străm oşii n o ştri tră ia u în copaci, ia r şer­
p ii atacau fulgerător, creierul n o stru răspunde in sta n ta n e u la apariţia
haosului. 32R ăspunsul cvasiinstantaneu, p rofund instinctiv, al corpu­
lui este u rm a t de răsp u n su l em oţional, m ai len t şi m ai complex, ap ăru t
m ai târziu pe scara evoluţiei — şi abia apoi vine gândirea, aflată la u n
nivel superior, care se poate întinde pe secunde, m inute sau ani. Toată
secvenţa de ră sp u n s este, într-un anum e sens, in stin c tu a lă — cu cât
m ai ra p id răsp u n su l, cu a tâ t m ai aproape de in stin ctu a l.

HAOS ŞI
FEMELA ŞI MASCULUL
H aosul şi ordinea su n t două d in tre elem entele fundam entale ale expe­
rie n ţe i tr ă ite — două d in tre subdiviziunile de bază ale Fiinţei înseşi.
D ar n u su n t nici lu cru ri, nici obiecte, deci n u pot fi percepute ca atare.
Lucrurile şi obiectele fac p a rte d in lum ea obiectivă. Sunt in an im ate,
lipsite de spirit. Sunt m oarte. Ceea ce nu p u tem spune şi despre haos şi
ordine. Acestea s u n t percepute, tră ite şi înţelese (atât cât p o t fi to tu şi
înţelese) ca n işte p e rso n a lităţi — u n adevăr la fel de valabil şi p e n tru
oam enii m oderni, şi p e n tru străm oşii lor. D oar că m o d ern ii nu-şi m ai
dau seam a de asta.
O rdinea şi h aosul nu su n t înţelese m ai în tâ i obiectiv (ca lu cru ri sau
obiecte) şi apoi personificate. Aceasta s-ar întâm pla în situaţia în care
am percepe mai intâi realitatea obiectivă şi abia apoi in te n ţia şi scopul
im plicite. D oar că, în ciuda id eilo r n o a stre preconcepute, p e rcep ţia
n u funcţionează aşa. Percepţia lu cru rilo r ca in stru m e n te , de pildă, se
produce în ain te sau sim ultan cu percepţia lucru rilo r ca obiecte. Înţele­
gem ce su n t lucrurile şi, totodată, dacă nu ch iar m ai repede, înţelegem
11cmnificaţia loi-13. Percepţia lu cru rilo r ca e n tită ţi cu personalitate se
produce în a in te a percep erii lu c ru rilo r ca sim ple lu cru ri. Acesta este
un adevăr valabil cu atât m ai m ult în cazul a cţiu n ilo r celorlalţi 34, ale
celor în viaţă, însă noi percepem şi lum ea nevie „obiectivă" ca fiind an i­
mată, încărcată cu sens şi intenţie. Responsabil de acest fenom en este
ceea ce psihologii num esc „detectorul hiperactiv al p u terii de acţiune",
detector ce există în n o i35^ Noi am evoluat, de-a lungul m ileniilor, în
circum stanţe p red o m in an t sociale. Ceea ce în seam n ă că cele m ai sem ­
nificative elem ente ale m ediului n o stru de origine su n t personalităţile,
nu lucrurile, obiectele sau situaţiile.
Am evoluat şi am învăţat să percepem p ersonalităţile din preajm a
noastră, care se m anifestau într-o form ă previzibilă şi în configura­
ţii ierarhice tipice, indiferent de in te n ţii şi scopuri. Îm p ă rţire a d in tre
masculi şi femele există, de exemplu, de u n m iliard de ani. O perioadă
foarte m are de tim p. D iviziunea vieţii în tre cele două sexe a avut loc
Înainte de evoluţia anim alelor multicelulare. Apariţia m am iferelor care
Îşi îngrijesc perioade îndelungate puii,. a avut loc cu circa 2 0 0 de m ili­
oane de an i în urm ă. De atunci există deci categoriile de „părinte" şi
,,copil“. S unt anterioare apariţiei păsărilor. Anterioare creşterii florilor.
Nu e u n m iliard de ani, dar este to tu şi o perioadă foarte lungă de tim p.
Suficient de lungă încât m asculinul şi fem ininul, p ă rin tele şi copilul
să funcţioneze ca elem ente vitale şi fundam entale ale m ediului la care
ne-am adaptat. Aceasta înseam nă că p e n tru noi m asculinul şi fem ini­
nul, p ă rin te le şi copilul su n t n işte categorii n a tu ra le adânc în tip ărite
în stru ctu rile no astre perceptive, em oţionale şi m otivaţionale.
C reierul n o stru este profund social. Viaţa, reproducerea şi evoluţia
n oastră au depins cru cial de alte c re a tu ri (de ceilalţi oam eni, în spe­
cial). Aceste alte c re a tu ri au rep rezen tat la pro p riu h a b ita tu l n o s tru —
mediul nostru natural. Din perspectivă darw inistă, n a tu ra — realitatea
însăşi, m ediul însuşi — este agentul selecţiei. Nu ex istă defin iţie m ai
fundam entală de-atât p e n tru m ediu. M ediul n u este m aterie in e rtă .
Realitatea în săşi este alcătuită d in lucrurile cu care am lu p ta t î n cursa
p e n tru su p rav ieţu ire şi reproducere. Şi m are p a rte d in tre lu cru rile
acestea s u n t celelalte fiinţe, opiniile lo r despre noi şi com unităţile lor.
Aceasta este realitatea.
® P 12 R eguli de viata
JORDAN 8. PETERSON

De-a lu n g u l m ilen iilo r, pe m ăsură ce a c re sc u t capacitatea cere­


b rală şi am dezvoltat o cu rio zitate su p lim en tară, am devenit to t m ai
co n ştie n ţi şi m ai c u rio şi de n a tu ra lum ii - aceea pe ca re am aju n s să
o conceptualizăm în cele d in u rm ă ca pe o „lum e obiectivă" - , d in ­
colo de p e rso n a lităţile fam iliei şi g ru p u lu i. Ia r „afară" nu în seam n ă
d o a r te rito riu fizic n eex p lo rat. Afară în se a m n ă şi ceva ce n u în ţe le ­
gem încă în p re z e n t — ia r a înţelege în se a m n ă a te adapta la mediu,
şi n u d o a r a ţi-l reprezenta în mod obiectiv. D a r creierele n o a stre se
c o n cen trează de m u lt a su p ra a lto r oam eni, astfel în c â t se p a re că am
făcut c u n o ştin ţă cu lum ea necunoscută, h aotică şi n o n u m an ă cu aju­
to ru l categoriilor înnăscute ale creierului n o s tru social36. D ar p â n ă şi
această afirm aţie este incorectă: când am în ce p u t să percepem lum ea
necunoscută, haotică, n o n a n im a lă , am folosit categorii ce au evoluat
în scopul rep re z en tă rii lumii sociale animale pre-umane. M inţile n oas­
tre su n t m u lt m ai vechi decât om enirea. Categoriile n o a stre s u n t m ult
m ai vechi decât speciile n o astre. Categoria cea m ai de bază — la fel de
veche, în tr-u n sens, ca actu l sexual în sine — p a re a fi cea a sexului:
m ascu lin şi fem in in . Când am ad o p tat această c u n o a şte re p rim o r­
dială a opoziţiei creative şi s tru c tu ra te , am în cep u t să in te rp re tă m
to tu l p rin len tila ei37.
O rdinea — dom eniul c u n o scu tu lu i — este sim bolizată de m ascu­
lin (aşa cum ilu stre a z ă elem entul yang d in sim bolul ta o ist yin-yang
m en ţio n at m ai sus). Poate d in cauză că s tru c tu ra iera rh ic ă p rim a ră
a so c ie tăţii u m an e este m asculină, la fel ca la m ajoritatea anim alelor,
inclusiv la cim panzei, rudele noastre cele m ai apropiate din p u n c t de
vedere genetic şi, probabil, com portam ental. B ărbaţii sunt, şi au fost
de-a lungul istoriei, fă u rito ri a i satelor şi o raşelor, ingineri, zid ari,
constructori, tăieto ri de lem ne şi m anipulatori ai m aşin ăriilo r grele38
O rdinea este Dum nezeu-Tatăl, etern u l Judecător, arh ivarul şi d istri­
b u ito ru l de pedepse şi recom pense. O rdinea este arm ata p o liţiştilo r şi
ostaşilor pe tim p de pace. E ste cultura politică, m ediul co rp o ratist şi
sistem ul. S unt acei »ei" d in „ştii ce p ă re re au ei“. O rd in ea rep re z in tă
că rţile de credit, sălile de clasă, cozile de la casele superm arketurilor,
vorbitul pe rân d , sem afoarele şi drum ul zilnic al navetiştilor. Îm pinsă
prea departe, în dezechilibru, ordinea se poate m anifesta distructiv şi
groaznic. Ia form a m ig raţiilo r forţate, a lagărelor de concentrare şi a
m arşu lu i m ilita r uniform , d istru g ăto r de suflete.
®

Haosul — necunoscutul — este asociat simbolic cu fem ininul. P arţial


din cauză că toate lucrurile cunoscute au ieşit, cândva, din necunoscut,
Aşa cum toate fiinţele pe care le în tâ ln im s u n t născute d intr-o m am ă.
I Iaosul este muma, originea, sursa, m am a; este materia — substanţa din
care su n t făcute toate lucrurile. D ar este şi ceea ce contează sau ceea ce
Be întâmplă — însăşi substanţa gân d irii şi com unicării. În aspectul său
pozitiv, haosul este însăşi posibilitatea, sursa ideilor, tărâ m u l m isterios
al gestaţiei şi naşterii. Ca forţă negativă, este în tu n ericu l de nep ătru n s
al unei peşteri sau accidentul de la m arginea drum ului. Este ursoaica
Grizzly, toată n u m ai dragoste p e n tru p uii ei, care te etichetează drept
posibil p ră d ă to r şi te sfâşie în bucăţi.
Haosul, eternul fem inin, este şi forţa zdrobitoare a selecţiei sexuale.
Femeile sunt m am e pretenţioase (spre deosebire de femelele cim pan­
zeu, cele m ai apropiate ru d e d in tre an im a le 39). Cei m ai m u lţi d in tre
bărbaţi nu în tru n esc standardele fem eilor. Acesta este m otivul p e n tru
care fem eile care folosesc o platform ă online de în tâ ln iri consideră că
85% d intre u tilizatorii m asculini p rezin tă o atractivitate sub-medie4°
Din acest m otiv avem cu to ţii de două o ri m ai m ulte fem ei decât b ă r­
baţi p rin tre străm oşi (im aginaţi-vă că toate femeile care au tră it vreo­
dată au avut, în m edie, u n copil şi că ju m ă ta te d in tre b ărb aţii care au
tră it vreodată a u avut doi copii, în tim p ce cealaltă ju m ă ta te nu au avut
deloc urm aşi)4^ Femeia, în ipostază de N atură, se uită la jum ătate din­
tre to ţi b ă rb a ţii şi spune „Nu!“. P en tru b ă rb a t, aceasta este o în tâ ln ire
directă cu haosul şi se produce cu o fo rţă devastatoare de fiecare dată
când bărbatului îi este refuzată o p ro p u n ere de în tâln ire. Selectivitatea
fem eilor este m otivul p e n tru care suntem foarte diferiţi de străm oşii
pe care îi avem în com un cu cim panzeii, în vrem e ce aceştia d in u rm ă
seam ănă încă destul de m u lt cu străm oşii n o ştri. M ai m u lt decât ori­
care altă forţă, în clin a ţia fem eilor de-a spune „nu“ a m odelat evoluţia
n oastră către creaturile creative, productive, verticale şi cu u n creier
m are (competitiv, agresiv, dom inant) care suntem astăzi42• N atura în
ipostază de Femeie spune: „Ei bine, băiete, eşti suficient de bun ca să-mi
fii p rieten , d a r, d in ce am aflat stând cu tin e , m i se pare că m aterialul
tă u genetic nu este m enit p ropagării şi p e rp e tu ă rii speciei“.
Cele mai profunde sim boluri religioase îşi extrag m are parte din forţa
lor din această subdiviziune conceptuală de bază, fundam ental biparti-
zană. Steaua lui David, de pildă, este com pusă din triu n g h iu l cu vârful
12 R eguli de viată
JORDAN B. PETERSON

în jo s a l fe m in ită ţii şi d in tr iu n g h iu l cu v â rfu l în su s al m asculinităţii*.


La fe l se în tâ m p lă cu yo n i şi lingam d in h in d u ism (care apar acoperite de
şerp i, stră v ech ii n o ştr i adversari ş i provocatori: Shiva Linga este în fă ţi­
şat cu n işte zeită ţi-şerp i, n u m ite N agas). V echii eg ip ten i îi rep rezen tau
p e O siris, z e u l sta tu lu i, ş i p e Isis, z e iţa h to n ia n ă , ca dou ă cobre în g e ­
m ăn ate, cu co z ile îm p le tite în tr e ele. A celaşi sim b o l era fo lo sit în C hina
p en tru în fă ţişa r e a lu i F uxi ş i N uw a, crea to rii o m e n ir ii ş i a i scrierii. în
creştin ism , rep rezen tările s u n t m a i p u ţin abstracte, su n t m a i p erson ali­
zate, ia r im a g in ile fam iliare în V est ale Fecioarei M aria cu Pruncul Isus
sau ip o sta z a e i d in P ietâ e x p r im ă u n ita tea du a lă fe m in in /m a s c u lin , la
fe l ca in siste n ţa tra d iţio n a lă asu p ra a n d r o g in ie i lu i C ristos4^
în fin e , să m a i sp u n e m ş i că, la n iv e l m o rfo logic, în să şi stru ctu ra
c r e ie r u lu i p a re să r e fle c te a cea stă d u a lita te. P en tru m in e , cele d o u ă
em isfere cerebrale sugerează realitatea fu n d am entală, dincolo-de-m eta-
foric, a d u a lită ţii sim b o lice fe m in in /m a s c u lin , d in m o m en t ce creieru l
e ste adaptat p r in d e fin iţie r e a lită ţii (m ă refer la rea lita tea con cep u tă
în această m a n ieră cvasid a rw istă ). E lk h o n o n G oldberg, ele v u l m arelu i
n e u r o p sih o lo g rus A le x a n d e r Luria, a propus d estu l de lu cid ş i d irect
id eea c o n fo r m c ă reia stru ctu ra c o r te x u lu i b a z a tă p e c ele d o u ă e m i­
sfere reflectă d iv iz iu n e a fu n d a m e n ta lă d in tr e n o u ta te (n e cu n o scu tu l
sau h a o su l) ş i r u tin ă (c u n o sc u tu l sau o rd in ea )4^ î n ex p lic a r e a te o r ie i
sa le, G oldberg n u face tr im ite r i la sim b o lu rile ce rep rezin tă stru ctu ra
lu m ii, d ar aceasta e cu atât m a i bine: o id ee e ste cu atât m a i cred ib ilă
cu cât apare ca o co n secin ţă a in v e stig a ţiilo r d in d iferite d o m e n ii45.
N o i ştim deja aceste lu cru ri, dar n u ştim că le ştim . în s ă în ţe le g e m
de în d a tă câ n d le a u zim ex p lic a te a stfel. Toată lu m ea în ţe le g e id eile de
ord in e ş i h aos, su p rap ăm ân tean ş i su b p ă m â n tean , cân d su n t ex p lica te

* Este foarte important să remarcăm că cele cinci părţi care compun taijitu (la care
ne-am referit în Capitolul 1 şi care este sursa simbolului mai simplu yin-yang)
exp^mă originile cosmosului ca izvorâre din nediferenţierea absolută, urmată
de divizarea în yin şi yang (haos/ordine, feminin/masculin), iar apoi în cele
cinci elemente (lemn, foc, pământ, metal şi apă) şi în fine în „cele zece mii de
luc^ruri". Steaua lui David (haos/ordine, fem ^în/m as^uin) deschide calea în
aceeaşi manieră celor patru elemente de bază: foc, aer, apă şi pământ (din care
sunt cons^uite toate celelalte lupani). Şi hinduşii folosesc o hexagramă similară.
Triunghiul cu v^ârful în jos o simbolizează pe Shakti, femininul; triunghiul cu
v^ral în sus îl simbolizează pe Shiva, masc^înul. In sanscrită, cele două compo­
nente sunt cunoscute ca om şi hrim. Acestea sunt tot atâtea exemple remarcabile
de paralelisme conceptuale.
®

în aceşti term en i. Sim ţim cu to ţii haosul care p ân d eşte d edesubtul


lu cru rilo r fam iliare. De aceea înţelegem poveştile s tr a n ii şi suprarea­
liste ca Pinocchio, Frumoasa adonnită, Regele Leu, Mica Sirenă, Frumoasa
şi Bestia, cu peisajele lo r eterne, ce am estecă cun o scu tu l şi necunos­
cutul, p ăm ân tean u l şi subpăm ânteanul. Am fost cu to ţii, de m ulte ori,
în ambele locuri: u n eori din întâm plare, alteori din p ro p rie iniţiativă.
M ulte lu c ru ri încep să se aşeze când începi să în ţeleg i c o n ştie n t
lum ea în acest fel. C unoaşterea oferită de corp şi de su flet se aliniază
cu cunoaşterea venită d in intelect. M ai m ult: acest tip de cunoaştere
este deopotrivă p ro h ib itiv ă şi descriptivă. Este u n ce care te ajută să
ştii cum. U n tip de este d in care poate fi e x tra s u n trebuie. Ju x tap u n e­
rea taoistă a lui yin şi yang, de pildă, nu d o ar că p o rtre tize a z ă haosul
şi ordinea ca elem ente fundam entale ale Fiinţei, d ar şi explică în ce fel
să acţionăm . Calea, drum ul vieţii în viziunea taoistă, este reprezentată
de (sau există p rin ) g ran iţa d in tre şerpii îngem ănaţi. Calea este d ru ­
mul corect al Fiinţei. Este ceea ce spunea Cristos în lo an 14:6: Eu sunt
Calea, Adevărul şi Viaţa. G ăsim aceeaşi idee ex p rim ată în M atei 7:14:
„Şi strâm tă este p o a rta şi în g u stă este calea care duce la viaţă şi p u ţin i
su n t care o află“.
Noi suntem nişte locuitori eterni ai ordinii, înconjuraţi de haos. Noi
suntem ocupanţii eterni ai terito riilo r cunoscute, înconjuraţi fiind de
necunoscut. Noi ne angajăm într-un demers cu sens deplin atunci când
m ediem corespunzător în tre ele. Suntem adaptaţi, în cel m ai profund
sens d arw in ist, nu faţă de lum ea obiectelor, ci faţă de m etarealităţile
ordinii şi haosului, yang şi yin. Haosul şi ordinea com pun m ediul etern
şi tran scen d en t al viului.
A fi e c h ilib ra t în se a m n ă a aco p eri această d u a lita te fu n d am e n ­
tală: u n picior bin e în fip t în ordine şi sig u ran ţă şi u n u l în fip t în haos,
potenţial, creştere şi aventură. Când viaţa se dovedeşte dintr-odată a fi
in ten să, fascinantă şi plin ă de sens; când eşti atât de absorbit de ceva că
nu m ai percepi trecerea tim p u lu i — atunci te plasezi exact pe g ran iţa
d in tre ordine şi haos.
Sensul subiectiv pe care îl găsim acolo este reacţia fiin ţe i n oastre
celei m ai profunde, este sinele n o stru instinctiv, cu rădăcini în neurolo­
gie şi evoluţie, g arantul stabilităţii, d a r şi al expansiunii zonei de habi­
tat, al teritoriului productiv, al spaţiului personal, social şi natural. Este,
în toate sensurile, locul potrivit. Eşti acolo când — şi unde — contează.
IP 12 R eguli de viată
JORDAN B. PETERSON

Aceasta ne spune şi muzica, atunci când o ascultăm — şi poate chiar mai


m ult când o dansăm - , ale cărei s tra tu ri previzibile şi im previzibile de
arm onie trezesc la viaţă sensul din adâncim ile Fiinţei.
Haosul şi ordinea su n t elemente fundam entale întrucât orice situaţie
tră ită (ba c h ia r orice situaţie im aginabilă) este com pusă din am bele.
In d ife re n t u n d e ne aflăm , există lu c ru ri p e care le putem identifica,
folosi şi anticipa, d a r şi lu c ru ri pe care n ici n u le cunoaştem , nici nu
le înţelegem . In diferent că suntem nom azi d in d e şe rtu l K alahari sau
bancheri de pe Wall Street, unele lu cru ri se află sub controlul n o stru ,
altele nu. De aceea şi nom adul, şi bancherul înţeleg aceleaşi poveşti şi
găsesc a lin a re în aceleaşi ad ev ăru ri eterne. R ealitatea fundam entală
a h aosului şi a o rd in ii este aplicabilă o ricăru i o rganism viu, n u doar
nouă. C reaturile vii există întotdeauna în m edii pe care le pot controla,
înconjurate de lu cru ri şi situ aţii c a re le fac vulnerabile.
O rdinea n u este de-ajuns. Nu este suficient să fii stabil, sig u r şi
neschim bător, în tru cât există întotdeauna lu c ru ri vitale şi im portante
de învăţat. T otuşi, h aosul poate fi un eo ri prea m ult. Nu to lerăm p eri­
oadele prea îndelungate în care învăţarea vine îm p reu n ă cu situaţiile
copleşitoare, la care nu ne p u tem ajusta. De aceea treb u ie aşezat u n
picior în ceea ce deja am asim ilat şi înţeles, ia r celălalt, în ceea ce tră im
şi explorăm în prezent. Aşa ne plasăm în tr-u n loc sigur, în care putem
controla teroarea existenţei, d a r în care răm ânem a le rţi şi angajaţi. Un
loc în care există lu cru ri noi de învăţat şi o cale de a fi mai buni. Un loc
în care p u tem găsi u n sens.

GRĂDINA PARADISULUI
Să ne am in tim ce discutam m a i devrem e, anum e că poveştile G enezei
su n t u n am algam de m ai m ulte surse. După povestea m ai n ouă, cea
„sacerdotală" (Facerea 1) şi care istoriseşte ivirea ordinii d in haos, apare
a doua poveste, va ria n ta „iahvistă", m ai veche, care începe practic cu
Facerea 2. Povestea iahvistă, care foloseşte num ele lu i YHW H sau Iahve
p e n tru a-L n u m i pe D um nezeu, conţine povestea lui A dam şi a Evei,
îm p reu n ă cu o explicaţie m ult m ai am plă a evenim entelor !lin ziua a
şasea, care în povestea a n te rio a ră, „sacerdotală", erau d o ar sugerate.
@

C ontinuitatea poveştilor p are a fi rezu ltatu l ed itării atente a persoanei


sau a grupului de persoane cunoscute în lum ea experţilor Bibliei drept
„Redactorul", cel care ţese poveştile îm preună. Acest lucru s-ar putea
să se fi petrecut în perioada în care două populaţii cu tra d iţii distincte
s-au reu n it, d in tr-u n m otiv sau altul, ia r dezacordul im plicat de conto­
pirea poveştilor a devenit to t m ai d e ran jan t p e n tru cineva conştient,
curajos şi obsedat de coerenţă.
Conform poveştii „iahviste" a creaţiei, D um nezeu a creat m ai în tâi
u n spaţiu lim itat, cunoscut ca Eden (care în aram aică, lim ba pe care se
crede că o vorbea Isus, în seam n ă „loc bine irigat") sau Paradis (pairi-
daeza însem nând în vechea ira n ia n ă loc sau grăd in ă bine îm prejm uită
şi protejată). D um nezeu l-a lăsat pe Adam să trăiască acolo, îm preună
cu to t felul de pom i fructiferi, d in tre care doi erau m ai însem naţi. Unul
era Copacul Vieţii; celălalt era Copacul C unoaşterii Binelui şi Răului.
Dum nezeu i-a spus lui Adam că poate să m ănânce cât pofteşte d in fruc­
tele copacilor, d ar să nu se atingă de cel al cunoaşterii binelui şi răului.
Apoi i-a creat o p a rte n e ră , pe Eva*.
La începutul locuirii lor în Paradis, Adam şi Eva n u p a r să aibă cine
ştie ce c o n ştiin ţă m orală, la fel cum cu sig u ra n ţă n u su n t n ici foarte
conştienţi de sine. Povestea insistă că p ă rin ţii o rig in a ri erau goi, d a r
n u cunoşteau ruşinea. O asem enea ex p rim are im plică în p rim u l rân d
faptul că e n a tu ra l şi norm al ca oam enilor să le fie ruşine cu goliciunea
lo r (altfel de ce s-ar pom eni ceva despre absenţa ru şin ii) şi în al doilea
rân d faptul că ceva n u era tocm ai în reg u lă cu p rim ii n o ş tri p ă rin ţi.
Deşi există şi excepţii, singurii oam eni ce n u s-ar ru şin a azi dacă ar
apărea brusc dezbrăcaţi în public — în afara exhib iţio n iştilo r — su n t
copiii m ai m ici de tre i an i. M ai m u lt, u n coşm ar frecvent în tâ ln it la
oam eni im plică expunerea bruscă în public fără haine, pe o scenă, în
faţa u n ei audienţe aglom erate.
în al treilea verset al Facerii apare u n şarpe — la început, pare-se,
avea şi picioare. Num ai Dum nezeu ştie de ce a perm is — sau a plasat — o
asemenea creatură în grădină. M-am întrebat m ultă vrem e care e sensul

* Sau, în alte variante, a divizat individul androgin originar în două părţi, una
masculină şi alta feminină. Potrivit acestei logici narative, Cristos, „cel de-al doi­
lea Adam“, este tot Omul originar, anterior diviziunii sexuale. Sensul simbolic
al acestui detaliu ar tiebul să le fie clar celor care au i^mărit argumentaţia până
acum.
1 2 R eguli de viată
JORDAN D. PETERSON

acestei ră s tu rn ă ri de situaţie. P arţial pare să fie o reflecţie a dihotom iei


o rd in e/h ao s care caracterizează întreaga experienţă, P aradisul repre­
zen tân d ordinea locuibilă, ia r şarpele ju cân d ro lu l haosului. Şarpele
d in P a rad is sem nifică acelaşi lu c ru ca p u n c tu l n e g ru d in p a rte a y in a
sim bolului taoist yin/yang, sim bol al to ta lită ţii—posibilitatea ca necu­
noscutul şi revoluţia să se m anifeste brusc acolo un d e to tul pare calm.
Se p are că nu este posibil, nici m ăcar p e n tru D um nezeu, să faci un
spaţiu com plet p ro te ja t de e x te rio r — cel p u ţin n u în lum ea reală, cu
toate lim ită rile sale necesare şi în co n ju rată de tra n sc en d e n t. E x teri­
orul, h ao su l, se strecoară m ereu în ă u n tru , deoarece nim ic n u poate
fi d e lim itat com plet de re stu l re a lită ţii. Iată că şi sp a ţiu l sig u r p rin
d efin iţie p o ate găzdui u n şarpe. Au e x ista t — m ereu — şerp i rep tili-
eni au ten tici în iarb a şi în copacii p a ra d is u lu i n o s tru a frican origi-
nar46. Şi în situaţia în care to ţi şerpii a r fi fost stâ rp iţi (de v reu n Sfânt
G heorghe p rim o rd ia l, în tr-u n scen ariu im probabil), aceştia tot a r fi
fost p rez e n ţi sub form a riv a lilo r n o ştri um ani p rim o rd ia li (mă refer
la situ a ţiile în care aceştia n e a p ă re a u ca d u ş m a n i d in p e rsp e c tiv a
n o a stră lim ita tă , in tra g ru p a lă , bazată pe re la ţii de rudenie). î n defi­
nitiv, străm o şii n o ş tri n u au d u s lipsă de conflicte şi războaie, trib a le
sau de a ltă n a tu r ă 47
D ar nu am fi în sig u ran ţă n ici dacă am învinge toţi şerpii care ne
asediază din exterior, reptilieni şi um ani deopotrivă. Cum nici în pre­
zent nu suntem în totală siguranţă. Noi am văzut inam icul, ia r in am i­
cul este în noi. Şarpele locuieşte în toate sufletele. Aşa se explică, din
câte îm i dau eu seama, ciudata in siste n ţă a creştinism ului, exprim ată
foarte lim pede de către Jo h n M ilton, că şarpele d in grăd in a P aradi­
sului a r fi Satana, în su şi S piritul Răului. Cu greu poate fi subliniată
îndeajuns im p o rtan ţa acestei id en tificări sim bolice, de o genialitate
năucitoare. Astfel de exerciţii de im ag in aţie în tin se pe m ilenii au aj u ­
ta t la dezvoltarea conceptelor m orale abstracte, cu toate im plicaţiile
lor. Ideea de Rău şi Bine şi to ată scenografia sa m etaforică, de basm , au
fost alim entate de surse care ne depăşesc puterea de înţelegere. Cel mai
dăunător şarpe dintre toţi este eterna înclinaţie umană către rău. Şerpii cei
m ai ră i su n t de n a tu ră psihologică, spirituală, personală, internă. Ia r pe
aceştia nu-i ţine afară n iciu n zid, oricât de înalt. A ceştia a p a r im ediat
înapoi, c h ia r şi în fortăreţele cu zid u rile cele m ai groase, m enite să
ţin ă to t ră u l afară. Aşa cum a spus în repetate râ n d u ri m arele scriito r
®

ru s A lexandr Soljeniţîn, lin ia care d esp arte binele de ră u trece p rin


in im a fiecărei fiin ţe um ane48.
Nu există nicio cale de a izola o secţiune a realităţii p e n tru a o tra n s ­
form a în tr-u n loc veşnic sigur şi previzibil. Indiferent de grija noastră,
p arte d in lucrurile excluse vor reveni m ereu înapoi, în ă u n tru l n o stru .
M etaforic vorbind, u n şarpe poate să se ivească în orice clipă. Nici cel
m ai pro tecto r d in tre p ă rin ţi nu-şi poate proteja pe deplin copiii, nici
m ăcar dacă îi închide în subsol, departe de droguri, alcool şi pornogra­
fia de pe in ternet. în cazurile cele m ai extrem e, părin tele prea grijuliu
şi prea îngrijorat nu va face decât să devină el însuşi o problem ă. Acesta
este m arele coşm ar freudian oedipian49. în loc să le protejezi, este mult
mai bine să ajuţi Fiinţele care-ţi sunt în grijă să ajungă autonome.
D ar c h iar şi dacă a r fi posibil să elim ini p e rm a n en t orice am enin­
ţa re — orice pericol (şi, p rin urm are, orice provocare) —, aceasta a r
însem na să faci loc u n u i alt pericol: acela al in fa n tiliz ă rii um ane per­
m anente şi al in u tilită ţii absolute. Cum a r putea n a tu ra um ană să-şi
atingă în tre g u l p o ten ţial fără provocare şi pericole? Cât de plictisitori
şi dem ni de m ilă am ajunge dacă n u am m ai avea n iciu n m otiv să fim
alerţi? Poate că D um nezeu a crezut că noua Sa creaţie va fi în stare să
facă faţă şarpelui, considerând că p rez e n ţa acestuia este cel m ai mic
dintre două rele.
în tre b are p e n tru p ă rin ţi: v re ţi să c re şteţi nişte copii în sig u ran ţă
sau v reţi să aveţi nişte copii puternici?
O ricare a r fi răspunsul, în g răd in ă există un şarpe, ia r acesta este,
conform p o v eştii biblice, o bestie „alunecoasă" (este dificil de v ă z u t,
evanescent, v iclean, clev etito r şi p u s pe am ăgit). N u ne m iră când
aflăm că şi-a pus în cap să-i în tin d ă o capcană Evei. De ce Eva, şi n u
Adam? Poate a fost d o a r întâm plarea. Statistic vorbind, şansele au fost
de cincizeci-cincizeci, adică d estu l de m ari. D ar ştim deja că poveştile
vechi n u au nim ic în tâ m p lă to r în ele. O rice accident — orice d etaliu
care n u serveşte su biectului — a d isp ă ru t de m u lt d in re la tă ri. Cum
spunea d ra m a tu rg u l ru s A nton Cehov: „Dacă în a c tu l u n u apare o
puşcă în scenă, în actul doi va tre b u i să tra g ă cineva cu ea. Altfel n u
are ce să caute pe scenă."50 Poate că Eva p rim o rd ia lă avea m a i m ulte
m otive să fie ate n tă la şerpi d ecât Adam. Poate că aceştia rep re z en ta u
u n pericol p e n tru copiii ei crescuţi în copaci. Poate acesta este şi m oti­
vul p e n tru care fiicele Evei su n t azi m ai protectoare, m ai conştiente
® 12 R eguli de viata
JORDAN D. PETERSON

de sine, m ai tem ăto are şi m ai agitate (îndeosebi în cele m ai egalitare


societăţi um ane m oderne51). O ricum , şarpele i-a spus Evei că poate să
m ănânce d in fru ctu l in te rzis fără să se team ă că va m uri. î n schim b,
acest lu c ru îi va deschide ochii. Va deveni asem enea lui D um nezeu,
va c u n o aşte binele şi răul. D esigur că şarpele nu-i spune că va fi ase­
m enea lui D um nezeu d o a r în această p riv in ţă . E, to tu şi, u n şarp e.
F iin d om şi d o rin d să ştie m ai m ulte, Eva decide să m uşte d in fruct.
Paf! Se trezeşte: p e n tru p rim a dată, ştie ce e bine şi ce e rău , d a r este
şi co n ştien tă de sine.
M ai departe, nicio femeie lucidă şi cu cuget m oral nu va tolera lângă
ea u n bărb at adorm it. Eva îm p a rte im ediat fru ctu l cu Adam. A ceasta îl
face şi pe el conştient de sine. S-au schim bat puţine lucruri de atunci.
Femeile îi fac pe b ărb aţi con ştien ţi de sine în că de la începutul tim pu­
lui. În prim u l rând p rin respingere — d a r şi făcându-i să le fie ruşine,
atunci când bărb aţii nu-şi asum ă d in responsabilităţi. E no rm al să fie
aşa, d in m om ent ce femeile su p o rtă povara cea m ai m are, cea a rep ro ­
ducerii. E greu de im aginat u n alt scenariu. Capacitatea fem eilor de a-i
face pe b ă rb a ţi să se sim tă ru şin a ţi şi de a-i face să fie conştienţi de sine
este încă o fo rţă esenţială a n a tu rii.
Poate că vă în treb aţi: ce leg ătu ră au şerp ii cu această perspectivă?
Păi, în p rim u l rân d , este im p o rta n t să p o ţi să-i vezi, d in m om ent ce
te -a r p u tea ataca (cu atât m ai m u lt dacă eşti m ic şi tră ie ş ti în copaci,
ca în a in ta ş ii n o ş tri arboricoli). Lynn Isbell, profesoară de antropolo­
gie şi com portam ent an im al la U niversity of C alifornia, sugerează că
vederea u im ito r de precisă, aproape unică, a oam enilor, este rezu ltatu l
a d ap tării forţate, de acum câteva zeci de m ilioane de ani, la necesitatea
identificării şi evitării pericolului groaznic al şerpilor, care au evoluat
îm preună cu străm oşii n o ştri. 52 Poate că acesta este u n u l dintre m oti­
vele p e n tru care şarpele apare în grăd in a P arad isu lu i în rolul creatu­
rii care ne poate oferi vederea lui D um nezeu (un ro l suplim entar celui
de duşm an prim o rd ial şi e te rn al om enirii). Poate că acesta este unul
d in tre motivele p e n tru care Sf. M aria, arh etip u l e te rn al m am ei — o
Evă îm b u n ă tă ţită —, apare a tâ t de des în iconografia m edievală şi în
R enaştere ţin ân d u -l rid ic at pe p ru n cu l Isus, cât m ai departe de re p ­
tilele prăd ăto are, pe care le calcă h o tărâtă cu talp a p a n to fu lu i5^ D ar
m ai e ceva. Şarpele oferă fructe, ia r aceste fructe sunt, şi ele, asociate
cu o tra n sfo rm are a vederii, în ideea în care aptitu d in ea n o a stră de _a
vedea culorile este o form ă de adaptare în scopul identificării rapide a
fructelor coapte şi bune de m âncat d in pom i5!
P ă rin ţii n o ştri p rim ordiali au aplecat urechea la şoaptele şarpelui.
Au m âncat fructele. Li s-au deschis ochii. S-au trezit. Poate vă gândiţi că
asta e de bine, aşa cum s-a gândit şi Eva in iţial. Totuşi, u n eo ri jum ătate
de cadou e m ai rău decât să n u p rim eşti nimic. Adam şi Eva s-au trezit,
cum li s-a prom is, însă doar p e n tru a descoperi nişte lucruri teribile.
în p rim u l râ n d , au descoperit că erau goi.

MAIMUŢA GOALĂ
i

Fiul m eu a început să-şi dea seam a că e gol în ain te de-a îm p lin i tre i
ani. Voia să se îm brace. Închidea ferm uşa când in tra la baie. Nu apărea
dezbrăcat în public. Nu văd cum a r fi p u tu t fi o influenţă a educaţiei. A
fost p ro p ria lui descoperire, p ropria co n ştien tizare, p ro p ria decizie.
Mie m i s-a p ă ru t ceva înnăscut.
Ce înseam nă să te ştii gol - sau, poate c h ia r m ai rău , să vezi că nu
doar tu , d a r şi p a rte n e ru l s u n te ţi dezbrăcaţi? Înseam nă tot felul de
lu cru ri extraordinare - exprim ate m ai degrabă în reg istru l grotescu­
lui, ca de pildă în pictura renascentistului H ans B aldung Grien, a cărui
lucrare a in sp irat ilu stra ţia cu care debutează capitolul de faţă. Gol
înseam nă vulnerabil şi u şo r de vătăm at. Gol înseam nă că frum useţea
ta şi sănătatea ta p o t fi evaluate de oricine. Gol înseam nă neprotejat şi
n e în a rm a t în ju n g la n a tu rii şi a oam enilor. De asta s-au ru şin a t Adam
şi Eva im ediat ce au deschis ochii. Puteau să vadă - şi s-au văzut m ai
în tâ i pe ei. Şi-au văzut defectele. V ulnerabilitatea le-a fost expusă. Spre
deosebire de alte m am ifere, ale c ă ro r abdomene delicate su n t protejate
de a rm u ra spatelui a rc u it, ei erau c re a tu ri verticale şi a ră ta u lum ii
cele m ai vulnerabile p ă rţi ale corp u lu i lor. Şi ce e m ai ră u abia acum
u rm ează. Adam şi Eva şi-au făcut im ediat acoperăm inte d in fru n z e de
sm ochin, p e n tru a-şi ocroti corpurile fragile - şi p e n tru a-şi proteja
orgoliul. După care au fu g it şi s-au ascuns. Acum înţelegeau că erau
prea vulnerabili p e n tru a sta în faţa D om nului.
Dacă n u re u şiţi să vă identificaţi cu acest sen tim en t, în seam n ă că
refu zaţi să gândiţi. Frum useţea face u râ tu l să se ru şin eze. F orţa face
1 2 R eguli de viaţa
JORDAN 8. PETERSON

slăbiciunea să se ruşineze. M oartea îi face pe cei vii să se ru şin eze —


ia r Idealul ne face pe to ţi să ne sim ţim ru şin a ţi. Aşa că ne tem em de el
şi îi p u rtă m pică — ba c h ia r îl u râ m (tem ă care este im ediat invocată în
Facere p rin povestea lui Cain şi Abel). Ce putem face? Să abandonăm
toate idealurile de frum useţe, sănătate, sclipire şi forţă? Nu e o soluţie
bună. Asta d o ar a r confirm a că suntem p erm an en t ru şin a ţi — şi că o
m erităm . Eu n u doresc ca fem eile care ne fascinează p r in sim pla lor
prezenţă să dispară, astfel încât ceilalţi să se sim tă m ai p u ţin conştienţi
de defectele lor. Cum nu aş vrea nici să dispară u n intelect ca al lui Jo h n
von N eum ann, d o ar p e n tru că nivelul m eu în m atem atică nu îl depă­
şeşte pe cel al un u i elev de gim naziu! N eum ann a red efin it num erele
p â n ă să îm plinească nouăsprezece a n i5^ Num erele! Slavă D om nului
că l-am avut pe Jo h n von N eum ann! Să-i m ulţum im D om nului p e n tru
Grace Kelly, Anita Ekberg şi M onica Bellucci! Eu m ă declar bucuros să
m ă sim t ned em n în p rez e n ţa u n o r oam eni ca aceştia. Este p re ţu l pe
care-l p lătim cu to ţii p e n tru n ă z u in ţe , îm p lin iri şi am biţii. Deci n u ne
m iră nici că Adam şi Eva s-au acoperit.
U rm ătoarea p a rte a poveştii este aproape grotescă, după p ărerea
m ea, deşi n u m ai p u ţin trag ică şi în g rozitoare. Seara, când g răd in a
P aradisului se răcoreşte, D um nezeu iese să-şi facă plim barea de zi cu
zi. D ar A dam lipseşte. O b işnuit să fie în so ţit de acesta în p lim bările
sale, D um nezeu e nedum erit. „Adam, strigă El, u itâ n d parcă faptul că
poate să vadă p rin boscheţi, unde eşti?“ Adam îşi face im ediat apariţia,
d a r neinspirat: m ai în tâi ca u n nevrotic, apoi ca u n trăd ăto r. Creatorul
universului îl cheam ă, ia r Adam răspunde: „Te-am auzit, Doamne. D ar
eram gol şi m -am ascuns“. Ce în seam n ă asta? În se a m n ă că oam enii,
tu lb u ra ţi de vulnerabilitatea lor, su n t m ereu tem ă to ri să spună adevă­
ru l, să m edieze în tre haos şi ordine şi să-şi exprim e destinul. Se tem ,
cu alte cuvinte, să vorbească cu D um nezeu. Nu e ceva lăudabil, d a r este
de înţeles. D um nezeu este u n tată care judecă. Standardele sale su n t
foarte înalte. E greu de m ulţum it.
D um nezeu îi răspunde: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Ai m âncat din
ceva ce îţi era interzis?" Iar Adam , în nim icnicia lui, o a ra tă cu dege­
tu l pe Eva, dragostea lui, p a rte n e ra lu i, sufletul său pereche, pe care o
pârăşte. După care dă vina pe Dum nezeu. Adam spune: „Femeia pe care
mi-ai dat-o mi-a adus să m ănânc (iar eu am m âncat)." Cât de jalnic — şi
de adevărat. P rim a femeie l-a făcut pe p rim u l bărb at să fie conştient de
®

sine (să se ruşineze) şi să aibă resentim ente. Apoi p rim ul bărbat a dat
vina pe prim a femeie. După care p rim ul bărbat a dat vina şi pe D um ne­
zeu. Exact aşa cum s-au sim ţit de-a lungul istoriei toţi b ărb aţii respinşi.
M ai în tâ i, aflat faţă în faţă cu obiectul p o ten ţia l al iu b irii sale, dacă
ea îi denigrează p o ten ţialu l reproductiv, bărb atu l se va sim ţi m ăru n t.
Apoi îl blestem ă pe D um nezeu p e n tru că a făcut-o atât de crudă pe ea
şi atât de inutil pe el (dacă o fi având v reu n sens existenţa lui), d a r şi
p e n tru că F iinţa lui este atât de im perfectă. Apoi are g ân d u ri de ră z ­
b u nare. Cât de jaln ic (şi cât de firesc, totuşi)! M ăcar fem eia a p u tu t da
vina pe şarpe, cel care m ai tâ rz iu s-a dovedit a fi Satana însuşi (oricât
de neverosim il pare). Pe Eva o putem înţelege şi putem em patiza cu ea.
A fost tra să pe sfoară de u n m aestru. D ar Adam? Lui nu i-a tra s nim eni
cuvintele cu cleştele d in gură.
D in păcate, p a rte a p ro astă a lu c ru rilo r nu se încheie aici — nici
p e n tru Om, nici p e n tru F iară. M ai în tâi, D um nezeu îl blestem ă pe
şarpe să-şi piardă picioarele şi să se târască veşnic pe faţa păm ântului,
m ereu în pericol de a fi strivit de oam enii furioşi. în al doilea rân d , o
a n u n ţă pe femeie că de-acum va tre b u i să nască în m ari ch in u ri şi că
va fi atrasă de u n bărb at nedem n, un eo ri ran ch iu n o s, care-i va im pune
p e n tru totdeauna destinul biologic. Ce să însem ne asta? Poate că p u r
şi sim plu D um nezeu este u n tir a n p a tria rh a l, aşa cum in sistă in ter­
p retă rile colorate politic. Eu cred că este d o ar o p u ră descriere a unei
realităţi. Şi nim ic m ai m ult. Iată de ce: pe m ăsură ce fiinţele um ane au
evoluat, creierul care a în le sn it co n ştiin ţa de sine s-a dezvoltat vertigi­
nos. Aşa a început o cursă a în a rm ă rii evoluţioniste în tre capul copiilor
şi pelvisul fem eii56. Aceasta şi-a lărg it cu graţie şoldurile, aproape până
în p unctul în care alergatul a devenit im posibil. Bebeluşul, pe de altă
p arte, şi-a perm is să vină pe lum e cu aproape u n a n m ai devrem e, în
com paraţie cu alte m am ifere de dim en siu n ea lui, dezvoltând u n cap
extrem de m aleabil57. O ajustare d u rero asă p e n tru am ândoi, atunci ca
şi acum . în prim ul an de viaţă, p ru n c u l n e a ju to ra t este aproape com­
plet dependent de m am ă. Capacitatea de program are a creierului său
înseam nă că el va tre b u i educat până la optsprezece ani (sau treizeci)
în ain te de a fi îm pins afară din cuib. Ca să nu m ai vorbim despre dure­
rile facerii şi riscul de m oarte la naştere, a tâ t p e n tru m am ă, cât şi pen­
tru făt. Toate acestea înseam nă că fem eile plătesc u n p reţ rid icat p en tru
sarcină şi creşterea copiilor, cel p u ţin în stadiile tim p u rii, şi că u n a
1 2 R eguli de viată
JORDAN B. PETEISON

d in tre consecinţele inevitabile este d ep en d en ţa sp o rită faţă de b u n ă ­


vo in ţa problem atică a bărbaţilor, care nu prea su n t de încredere.
D upă ce îi spune Evei, acum conştientă, ce va u rm a, D um nezeu se
întoarce către Adam - care n u va scăpa, nici el, p rea uşor, dim preună
cu to ţi descendenţii lui m asculini. Lui îi spune ceva de genul: „Bărbate,
ai ascultat de femeie şi acum ai ochii deschişi. Vederea ta dum nezeiască,
adusă de şarpe, de fru c t şi de femeie, îţi p erm ite să vezi până departe,
c h ia r şi în viitor. D ar cei ce văd în v iito r p o t vedea în to td eau n a neca­
zu rile care vor veni, fiind obligaţi să se protejeze de toate întâm plările
neprevăzute. Ca să p oţi face asta, trebuie să sacrifici m ereu p rezen tu l
în favoarea v iito ru lu i. Să re n u n ţi la plăcere de d ragul siguranţei. Pe
scurt: să m unceşti. Şi va fi dificil. Sper că-ţi plac ţep ii şi ciulinii, deoa­
rece vei creşte m ulţi de aici înainte."
Apoi D um nezeu îi alungă pe p rim u l bărbat şi pe p rim a fem eie din
Paradis, d in lum ea inocenţei, d in lum ea anim ală inconştientă şi îi tri­
m ite în oro area istoriei înseşi. Apoi pune n işte heruvim i cu săbii de
foc să stea de pază la p o a rta Raiului, pentru'a-i îm piedica pe oam eni să
m ănânce d in Copacul Vieţii. Aceasta pare p u r şi sim plu o răutate. De
ce n u i-a făcu t pe loc nem u rito ri pe b ieţii oam eni? Cu a tâ t m ai m ult cu
cât acesta era planul în viitorul în d ep ărtat, aşa cum spune m ai departe
povestea. D ar cine a r în d ră z n i să pună la îndoială acţiunile Dom nului?
Poate că R aiul este un loc pe care trebuie să-l construieşti, ia r nem u­
rirea ceva ce trebuie câştigat.
Şi revenim la dilem a n o a stră iniţială: cum de poate u n om să ia o
reţetă de m edicam ente p e n tru câine şi să i-o adm inistreze corect, dar nu
poate să facă acelaşi lucru p e n tru sine? R ăspunsul se găseşte într-unul
din textele fondatoare ale om enirii. De ce a r tre b u i să te în g rijeşti de
cineva atât de gol, de urât, de ruşinat, de în s p ă m â n ta t, de inutil, de laş,
de resentim entar, de acuzator şi defensiv cum este urm aşul lui Adam?
C hiar dacă acel cineva, acea fiinţă, eşti tu însuţi. Şi p r in această punere
a problem ei nu încerc nicidecum să exclud femeile d in această discuţie.
Toate argum entele discutate m ai sus privind această viziune asupra
om enirii su n t aplicabile şi celorlalţi, nu doar p ro p riilo r persoane. Sunt
generalizări pe m arginea n a tu rii um ane; şi n u su n t specifice doar u n o r
oam eni, ci tu tu ro r. D ar despre propria persoană ştim m ult m ai m ulte.
Avem răutăţile noastre, pe care n i le ştiu şi ceilalţi. Dar num ai eu p o t şti
cât se în tin d e spectrul transgresărilor, lipsurilor şi inadecvărilor mele
®

secrete. Nim eni n u cunoaşte m ai bine ca m ine toate defectele corpului


şi m in ţii m ele. N im eni n u are m ai m ulte m otive să m ă u rasc ă , să m ă
considere jaln ic - şi ce u şo r e să te p edepseşti p e n tru greşelile tale,
interzicându-ţi ceva care a r p u tea să-ţi facă bin e. Evident că u n câine
inofensiv, inocent şi fără con ştiin ţă de sine m erită m ai m ulte.
Dacă încă n u v-aţi convins, să luăm în calcul o altă chestiune. Ordine,
haos, viaţă, m o arte, păcat, viziune, m uncă şi suferinţă: p rea p u ţin e
ingrediente p e n tru autorii Facerii sau p en tru om enirea în sine. Povestea
continuă, cu toată catastrofa şi tragedia ei, ia r oam enii im plicaţi (adică
noi) trebuie să se confrunte cu încă o revelaţie dureroasă. în urm ăto ru l
episod, suntem puşi faţă în faţă cu în săşi m oralitatea.

BINELE ŞI RÂUL
Odată ce ochii le-au fost deschişi, Adam şi Eva înţeleg nu doar faptul că
sunt goi şi că tru d a a devenit o necesitate. Ei ajung, în plus, să cunoască
Binele şi Răul (referitor la fru ct, şarpele spune: „D ar D um nezeu ştie
că în ziua în care veţi m ânca din el [din pom ul cunoaşterii], vi se vor
deschide ochii şi veţi fi ca D um nezeu, cunoscând binele şi rău l“). Ce
să însem ne asta? Ce-ar m ai fi răm as de explorat şi de p ricep u t odată
ce lu cru rile esenţiale au fost înţelese? D in context s-ar putea înţelege'
că este ceva legat de grădini, şerpi, nesupunere, fructe, sexualitate şi
goliciune. Un in d iciu p e n tru m ine a fost ultim u l detaliu — goliciunea.
D ar mi-a luat ani p â n ă să-mi dau seam a la ce se referă.
C âinii su n t p ră d ă to ri. La fel şi pisicile. Ucid şi m ăn â n c ă ceea ce
ucid. Şi acesta n u e deloc u n lucru sim patic. D ar noi le creştem , to tuşi,
ca anim ale de com panie, avem grijă de ele şi le d ăm m edicam ente când
su n t bolnave. De ce? Ele su n t anim ale de pradă, aceasta e n a tu ra lor.
Ele nu sunt responsabile de acest lucru. Sunt flăm ânde, nu su n t „rele“.
Nu stau pe gânduri, nu su n t creative şi, m ai presus de toate, nu au con­
ştiin ţă de sine — toate acestea su n t nişte aspecte necesare cru z im ii
deliberate a oam enilor.
De ce anim alele nu au c on ştiin ţă de sine? Este sim plu. Spre deose­
b ire de noi, p ră d ă to rii n u au percep ţia slăbiciunii lo r fundam entale,
a v u ln e ra b ilită ţii lo r pro fu n d e şi a c a ra c te ru lu i inev itab il al d u re rii
12 R e g u li de viată
JORDAN I . PETERSON

şi m o rţii. în s ă noi ştim precis cum şi unde p u tem fi ră n iţi, d a r şi de


ce. E ste o definiţie foarte potriv ită p e n tru co n ştiin ţa de sine. Suntem
c o n ştien ţi de lipsa n oastră de apărare, de fin itu d in e a şi m o rtalitatea
n o astră. Putem sim ţi durerea, dezgustul de sine, ru şin ea, tero area -
şi ştim asta. Ştim foarte bine ce ne face să suferim . Ştim cum putem
fi cup rin şi de gro ază şi su ferin ţă — ceea ce înseam nă că ştim exact şi
cum să-i facem pe alţii să sufere. Ştim că su n tem goi şi ştim cum poate
fi exploatată goliciunea n o a stră — adică ştim că şi ceilalţi su n t goi şi
că putem exploata această vulnerabilitate.
Putem teroriza conştient alte persoane. Îi putem ră n i şi um ili pe cei­
lalţi p e n tru nişte greşeli pe care, de altfel, le înţelegem foarte bine. Îi
putem to rtu ra — la p ro p riu — lent, cu îndem ânare şi fără m ilă. E m ult
mai m ult decât com portam entul u n u i anim al de pradă. E o m utaţie cali­
tativă la nivel de înţelegere. Este u n cataclism la fel de m are ca apariţia
conştiinţei de sine. Vorbim aici despre pătru n d erea cunoaşterii Bine­
lui şi R ăului în lum e. Este a doua fra c tu ră , încă nevindecată, în stru c ­
tu ra E xistenţei. Aşa se face că F iin ţa în să şi devine u n dem ers cu m ize
m orale — şi to tu l pleacă de la dezvoltarea sofisticatei conştiinţe de sine.
N um ai om ul putea să inventeze trasu l pe ro ată , Fecioara de Fier şi
to rtu ra cu m enghina. N um ai om ul putea provoca suferinţă d o ar de dra­
gul de a provoca durere celuilalt. Este cea m ai exactă definiţie a rău lu i
pe care o pot form ula. A nim alele nu pot face aşa ceva, d a r oam enii, cu
puterile lo r atroce, sem idivine, cu sig u ran ţă că p o t. Şi, cu această cla­
rificare, aproape că am găsit rădăcinile ideii, foarte nepopulare în cer­
curile intelectuale m oderne, de Păcat O riginar. Cine a r putea să afirm e
că tra n sfo rm are a n oastră evolutivă, individuală şi teologică n u con­
ţine niciun elem ent de alegere voluntară? Şi oare când străm oşii n o ştri
şi-au ales p a rte n e rii sexuali, co n ştiin ţa n-a contat deloc în procesul de
selecţie? N-a contat nici co nştiinţa de sine sau cunoaşterea m orală? Şi
cine poate nega sentim entul de culpă existenţială care dom ină întreaga
ex isten ţă um ană? Şi cine poate ignora faptul că, fără acest sentim ent
de culpă — fără sentim entul im plicit al coruperii n oastre şi al capacită­
ţii noastre de a face rău —, om ul ajunge să fie la u n p as de psihopatie?
Fiinţele um ane deţin o capacitate sporită de a face rău. Un atrib u t
unic în universul viu. Putem face rău sau putem strica ceva bun în m od
voluntar, în deplină cunoştinţă de cauză (dar şi accidental, d in neaten­
ţie sau dintr-o atitudine voit nepăsătoare). Dată fiind această capacitate
®

teribilă, această predispoziţie p en tru a face rău, ne m ai m irăm că nu


ştim să avem grijă de noi sau de ceilalţi — sau că ne îndoim de valoarea
întreg u lu i proiect um an? Cumva oam enii au b ă n u it că ră u l este în ei şi
aveau destule motive p e n tru asta. Acum câteva m ii de ani, vechii m eso­
potam ieni credeau, de exem plu, că om enirea a fost făcută d in sângele
lui K ingu, u n m onstru terib il creat de Zeiţa H aosului în m om entele
ei cele m ai răzb u n ăto are şi distructive. 58 Cum să nu p u n em sub sem ­
n u l în tre b ării valoarea fiinţei noastre şi a Fiinţei în sine, după asem e­
nea concluzii? Cine m ai poate fi acuzat că a pus sub sem nul în tre b ării
valoarea m orală a prescrierii de m edicam ente în caz de boală? N im eni
n u înţelege în tu n ericu l u n u i individ mai bine ca individul însuşi. Deci
care este omul care se va dedica to ta l p ro p riei îngrijiri atunci când este
bolnav?
Poate că Omul este o c reatu ră ce n -ar fi tre b u it nicicând să existe.
Poate că lum ea trebuie c u ră ţată de, orice p rez e n ţă u m an ă , astfel încât
Fiinţa şi conştiinţa să poată reveni la brutalitatea inocentă a animalelor.
Cred că om ul care susţine că nu şi-a dorit niciodată aşa ceva ori nu şi-a
consultat memoria, ori nu şi-a confruntat cele m ai întunecate fantasme.
Ce m ai răm âne, aşadar, de făcut?

O SCÂNTEIE DE DIVINITATE.
în Facerea 1, Dum nezeu creează lumea p rin Cuvântul divin şi adevărat,
generând din h ao su l precosm ogonic o o rdine locuibilă, paradiziacă.
Apoi îi creează pe bărb at şi pe femeie după c hipul şi asem ăn area Sa,
garantându-le capacitatea de-a face la fel — de a crea ordine d in haos
şi de a continua m unca Lui. în fiecare etapă a creaţiei, inclusiv în cea
a fo rm ării p rim u lu i cuplu, D um nezeu a m editat la rezultatele m uncii
Sale, declarând că este Bună.
Juxtapunerea Facerii 1 cu Facerea 2 şi 3 (cele din u rm ă fiin d dedi­
cate căderii om ului, în care se explică de ce soiul n o stru este atât de
lovit de tragedie şi atât de confuz din punct de vedere m oral), produce
o secvenţă narativă de o profunzim e ra ră . M orala d in Facerea 1 este că
F iinţa adusă la viaţă p r in cuvânt este B ună. Verdict ce se aplică şi omu­
lui, înainte de ru p tu ra sa de D um nezeu. Această bunătate este curm ată
12 R eguli de viaţă
JORDAN D. PETERSON

a b ru p t de evenim entele căderii (şi apoi de Cain şi Abel, de Potop şi de


T urnul Babei), d a r n o i încă avem o vagă a m in tire a s tă rii de d in a in ­
tea căderii în păcat. Ne am in tim ceva, ca să spunem aşa. Suntem veş­
nic nostalgici după in o cen ţa copilăriei, a divinului, a fiin ţe i anim ale
inco n ştien te şi a p ă d u rilo r b ă trâ n e şi neatinse, ca nişte catedrale. Ne
regăsim tih n a când ne cufundăm în aceste „am intiri". Le venerăm chiar
şi atu n ci când ne au to in titu lăm atei ecologişti d in cea m ai antiu m an ă
speţă. Concepută aşa, starea originară a N aturii este paradiziacă. D oar
că n oi nu m ai suntem u n a cu D um nezeu şi cu N atura. Şi nici nu există
o cale sim plă de întoarcere la starea iniţială.
T răin d în tr-o uniu n e perfectă cu Creatorul lor, p rim ii oam eni n u
păreau conştienţi (şi cu siguranţă că nu erau conştienţi de sine). O chii
lo r nu erau deschişi. D ar, în toată perfecţiunea lor, ei erau m ai p u ţin
decât au fost după cădere. Bunătatea lo r era u n dat, nu ceva m eritat sau
câştigat. Nu-şi exercitau capacitatea de alegere. Asta da viaţă! D ar poate
că, după cădere, am câştigat şi noi ceva: b u nătatea obţinută în m od sin­
cer. Poate că, într-un sens cosmic (presupunând că, de fapt, conştiinţa
este un fenom en de însem nătate cosmică), libera alegere contează. Cine
poate vorbi în term eni cerţi despre aceste lucruri? Eu refuz să elim in din
discuţie aceste subiecte doar p e n tru că sunt dificile. Iată ce propun eu:
poate că nu suntem aşa de copleşiţi şi de nesiguri pe propria valoare doar
din cauza apariţiei conştiinţei de sine şi a cu noaşterii m orale a M orţii
şi a Căderii. Poate că de vină e şi indisponibilitatea n o a stră — reflectată
în ascunderea ru şin a tă a lui Adam — de a m erge a lă tu ri de D um nezeu,
în ciuda frag ilităţii şi a p ro p en siu n ii noastre către a face rău.
M aterialul Bibliei este astfel s tru c tu ra t încât to t ce se întâm plă după
Cădere — istoria fiilor lui Israel, profeţii, venirea lui Cristos — este p re­
zentat ca u n rem ediu la Cădere, ca o cale de ieşire din rău. Începutul
istoriei conştiente a om enirii, naşterea stru c tu rii statale (cu toate pato-
logiile ei ce ţin de m ândrie şi rigiditate), apariţia m arilo r figuri m orale
care încearcă să îndrepte lucrurile (culm inând cu însuşi Mesia) — toate
acestea su n t parte d in încercarea om enirii de-a îndrepta lucrurile, desi­
gur, cu voia Celui de Sus. Şi în ce a r consta oare acest dem ers?
C hestiunea u im ito are este urm ătoarea: ră s p u n s u l se găseşte for­
m ulat im plicit în Facerea 1. Este vorba despre încercarea de a în tr u ­
chipa Im aginea lui D um nezeu — a ro stu i din haos F iinţa b u n ă —, d a r
în m od conştient, prin tr-o decizie liberă. Mersul înapoi este calea de a
®

avansa — cum pe bună dreptate insista T. S. Eliot —, dar, de data aceasta,


mergem „înapoi“ ca fiinţe conştiente. Adică alegem în cu n o ştin ţă de
cauză, n u într-o stare de som nolenţă:

Nu vom conteni cu explorarea


Şi sfârşitul dibuirii pururi
Vafi s-ajungem de unde am pornit
Şi să cunoaştem locu-ntâia oară.
Prin neştiuta uşă amintită
Când ultimul pământ rămas aflării
E cel care-a fost începutul;
La izvorul celui mai lung fluviu
Glasul cascadei ascunse
Şi copii de măr

Neştiuţi, căci n-au fo st căutaţi


Ci auziţi, intr-auziţi, în încremenirea
Dintre două valuri ale mării.
Repede-acum, aici, acum, mereu —
O condiţie de totală simplitate
(Costând nu mai puţin decât orice)
Şi totul vaf i bine
Orice fel de lucru va f i bun
Când limbile flăcării vorfi-mpletite
ln încoronatul nod de foc
Şi foc şi trandafir vorf i una.'

Dacă vrem să avem grijă cum se cuvine de noi în şin e , tre b u ie să


avem respect de sine, d a r nu-l avem, p e n tru că su n te m - c h ia r şi în
ochii n o ştri - nişte c reatu ri căzute. Dacă am tră i în Adevăr şi am rosti
A devărul, atunci am putea p ăşi d in nou alătu ri de D um nezeu şi am
arăta respect faţă de noi, faţă de ceilalţi şi faţă de lum e. Abia atunci am
putea să devenim n işte oam eni căro ra c h ia r le pasă de sine. Am putea
lupta să în d re p tăm lumea. Am putea să o apropiem de Rai, unde ne-ar
plăcea să ştim că cei la care ţinem se dezvoltă în flo rito r. Şi am p u tea •

• Eliot, T.S. (1971). ,,Little Gidding“, în Patru cvartete. Bucureşti: Univers (trad. de
Sorin Mărculescu), pp. 81-83. (N.red.)
1 2 R eguli de viata
JORDAN 8. PETERSON

ţin e lum ea dep arte de Iad, un d e resen tim en tu l şi u ra n o astră i-ar con­
dam na pe to ţi pe vecie.
în zonele în care şi-a făcut apariţia creştinism ul acum două m ii de
an i, oam enii erau m u lt m ai b a rb a ri decât su n t astăzi. Conflictul era
generalizat. Sacrificiul um an, inclusiv je rtfire a copiilor, era ceva des
în tâln it, c h ia r şi în societăţile avansate din p u n c t de vedere tehnologic,
cum era C artagina59^La Roma, sporturile din aren ă erau n işte compe­
tiţii ale m o rţii, ia r vărsarea de sânge era ceva obişnuit. Probabilitatea
ca o persoană m odernă, care trăieşte în tr-o dem ocraţie funcţională, să
ucidă sau să fie ucisă este m ult m ai m ică azi com parativ cu cea din soci­
etăţile a n terio are (sau d in p ă rţile dezorganizate şi anarhice ale lum ii
contem porane60). Pe atunci, prin cip ala problem ă m orală a societăţii
era controlul egoism ului im pulsiv şi violent şi al lăcom iei şi b ru ta lităţii
fără judecată. Oam eni cu tendinţe agresive există şi azi. D ar în prezent
ei ştiu că acest com portam ent este de neacceptat, aşa că ori încearcă
să-l controleze, ori întâm pină în g ră d iri sociale m ajore.
D ar a stă z i ex istă şi o a ltă problem ă, probabil m ai p u ţin prezentă în
trecutul n o stru b ru ta l. E u şo r să crezi că oam enii su n t, p rin n a tu ra lor,
aroganţi, egoişti şi preocupaţi în to td eau n a doar de ei. Cinism ul care
a îm p in s la nivel global această idee este foarte ră s p â n d it şi foarte la
m odă. D ar această caracterizare este inadecvată p e n tru m u lţi oam eni.
Cei m ai m ulţi se confruntă cu problem a opusă: stau sub o povară in to ­
lerabilă de au to d isp reţ, de u ră de sine, de ru şin e şi n esig u ran ţă. Ast­
fel că, în loc să se um fle în pene de p ro p ria im p o rta n ţă, aceştia n u se
p reţuiesc deloc şi nici nu-şi acordă grija şi aten ţia de care au nevoie.
Se pare că oam enii cred adesea (cu privire la p ro p ria persoană) că nu
m erită cu adevărat să fie bine îngrijiţi. Sunt groaznic de conştienţi de
p ro p riile defecte şi inadecvări, reale şi exagerate, se ru şin e a z ă şi se
îndoiesc de p ro p ria valoare. Consideră că ceilalţi nu a r tre b u i să sufere
şi ajută eficient şi a ltruist la eliberarea lo r de suferinţă. Şi su n t la fel de
aten ţi şi cu anim alele lo r de companie — d a r nici pe departe nu su n t la
fel de grijulii cu ei înşişi.
Este adevărat că ideea sacrificiului de sine (care este o virtute) este
adânc în tip ă rită în c u ltu ra vestică (cel p u ţin în m ăsu ra în care Occi­
den tu l a fost in flu e n ţa t de creştinism , religie bazată pe im itarea acelei
persoane care a făcut suprem ul sacrificiu de sine). De aceea credem că
cea m ai b u n ă fo rm u lare p e n tru R egula de A ur a r fi: „Sacrifică-te pe
®

tin e în su ţi p e n tru ceilalţi". în să m oartea arh etip ală a lu i C ristos oferă


m ai degrabă u n exem plu de acceptare eroică a fin itu d in ii, tră d ă rii şi
tira n ie i - u n exem plu p e n tru cum să m ergi îm preună cu D um nezeu,
în ciuda tragediei conştiinţei de sine —, m ai p u ţin o sugestie de victi-
m izare în faţa celorlalţi. A ne sacrifica p e n tru D um nezeu (adică p en tru
binele suprem ) nu în seam n ă a suferi deliberat şi în tăcere atu n ci când
o p ersoană sau o o rganizaţie ne cere frecvent m ai m ult decât ne poate
da în schim b. Aceasta a r fi m ai cu rân d o acceptare a tira n ie i şi a faptu­
lui de a ne tran sfo rm a benevol în sclavi. Nu e nicio v irtu te în a te lăsa
u m ilit de u n ticălos, nici m ăcar când ticălosul eşti tu în su ţi.
Am învăţat două lecţii esenţiale de la Carl Jung şi d in psihologia sa
abisală despre ce înseam nă „să-i faci altu ia ceea ce ţi-a r plăcea să ţi se
facă şi ţie" sau „a-l iubi pe aproapele tă u ca pe tin e însuţi". P rim a lecţie
a fost că niciu n a d in tre afirm aţiile de m ai sus n u are nim ic de-a face cu
a fi „de treabă". A doua a fost că ambele afirm aţii s u n t m ai cu rân d nişte
ecuaţii decât n işte porunci. în calitate de p rieten, m em bru al fam iliei
mele sau p a rte n er în cuplu, su n t obligat m oral să-m i a p ă r interesele tot
aşa cum şi ei su n t ţin u ţi să lupte p e n tru interesele lor. Când nu reuşesc
să fac asta, devin sclav, ia r celălalt devine tira n . Cui îi foloseşte situaţia
aceasta? U nei rela ţii îi prieşte ca am bii p a rte n e ri să fie puternici. M ai
m ult, când suntem h ă rţu iţi, d estabilizaţi şi subjugaţi, atunci n u m ai
există aproape nicio diferenţă în tre a ne revolta şi a ne ap ăra interesele.
Aşa cum subliniază Jung, aceasta înseam nă a-l îm brăţişa şi iubi pe păcă­
to su l d in tin e , la fel cum ie rţi şi aju ţi pe cineva im perfect şi nesigur.
D um nezeu în su şi se exprim ă aşa (după cum zice povestea): ,,A Mea
este răzbunarea, Eu voi răsplăti, a zis Domnul". Potrivit acestei filosofii,
eu nu îm i a p a rţin mie. Nu su n t posesiunea mea, pe care o p o t to rtu ra
sau tra ta necorespunzător. P a rţia l d in cauză că Fiinţa m ea este inexo­
rab il legată de F iinţa celorlalţi, astfel că atunci când nu m ă p o rt bine cu
m ine însum i, ceilalţi pot suferi nişte efecte catastrofice. Cel m ai evident
exem plu este, poate, suicidul, care îi lasă în dureraţi şi tra u m atiz a ţi pe
cei apropiaţi. în să, m etaforic vorbind, m ai există u n aspect: orice om
a re în el o scânteie divină, care nu-i a p arţin e lui, ci lu i D um nezeu. Să
nu uităm că — aşa cum spune Geneza — suntem făcuţi după chipul şi
asem ănarea Sa. D eţinem capacitatea sem idivină de a fi conştienţi. Iar
conştiinţa noastră participă la afirm area Fiinţei. Suntem, p rin chenoză,
nişte versiuni la o rezoluţie m ai m ică ale lu i D um nezeu. P rin cuvintele
1 2 R eguli de viată
JORDAN 8. PETERSON

n o a stre , noi p u tem n aşte ordinea d in haos — sau invers. Deci nu su n ­


tem u n a cu D um nezeu, dar nu suntem to tu şi nici nişte fiinţe de nim ic.
în p ro p riile mele perioade de întuneric, în lum ea subterană a sufle­
tu lu i m eu, su n t adesea copleşit şi u im it de capacitatea oam enilor de a
fi b u n i prieten i, de a-şi iubi parten erii, p ă rin ţii şi copiii şi de a face tot
ce trebuie p e n tr u a asigura pe m ai d ep arte fu n c ţio n a re a m aşin ă riei
acestei lum i. Am cunoscut u n om, ră n it şi h an d icap at de u n accident
de m aşin ă, care s-a angajat la o com panie locală de telecom unicaţii.
A ni la râ n d , după accident, a lucrat u m ă r lân g ă u m ă r cu u n alt b ărbat,
u n om care suferea de o boală neurologică degenerativă. Cei doi coo­
perau la rep a ra re a lin iilo r de tran sm isie, fiecare d in tre ei suplin in d
deficienţele celuilalt. Acest tip de eroism cotidian este, cred, regula,
nu excepţia. Cei m ai m u lţi d in tre oam eni fac faţă uneia sau m ai m ultor
problem e grave de sănătate, d a r su n t productivi şi îşi văd de treabă fără
să se plân g ă cuiva. Dacă cineva e suficient de norocos să traverseze o
perioadă ra ră de binecuvântare şi sănătate, atunci probabil că cel p u ţin
cineva d in fam ilia lui sau d in tre p rie te n ii lu i tra v e rse a ză o criză. Şi
to tu ş i oam enii reuşesc să se im pună şi c o n tin u ă să facă lu c ru ri difi­
cile p e n tru a conserva integritatea lor, a fam iliilo r lo r şi a societăţii. Şi
acest lucru m i se p are u n m iracol, aşa în câ t sin g u ru l ră sp u n s p o triv it
pe care îl găsesc este acela al un ei g ra titu d in i m ira te . E xistă ex trem
de m u lte feluri în care lucrurile se p o t d estrăm a sa u p o t eşua, ia r cei
care îm piedică aceasta s u n t de fiecare d a tă oam en ii r ă n iţi. M erită o
a d m iraţie caldă şi sinceră p e n tru asta. Este u n m iracol p e rp e tu u al
curajului şi perseverenţei.
în practica m ea clinică, îi încurajez pe oam eni să se laude pe sine
şi să-i adm ire pe ceilalţi atunci când su n t productivi şi grijulii, d a r şi
cân d m anifestă atenţie autentică u n ii faţă de ceilalţi. O am enii s u n t atât
de to rtu ra ţi de lim itările şi constrângerile Fiinţei, încât su n t u im it de
fiecare d a tă când ei reuşesc să se com porte cum tre b u ie sau să vadă
cumva dincolo de ei înşişi. Totuşi, m ulţi d intre ei o fac, ba c h ia r sufici­
en t de m ulţi, încât noi să beneficiem de încălzire centrală, apă curentă,
putere de calcul in fin ită , electricitate, h ra n ă suficientă, ba c h ia r şi de
capacitatea de a contem pla soarta societăţii în ansam blu sau destinul
teribilei n atu ri. Toată m aşinăria complexă care ne protejează de îngheţ,
foamete şi sete tin d e m ereu, din p ric in a entropiei, spre a se defecta,
ia r m ersul ei im pecabil se datorează n u m ai şi num ai aten ţiei constante
®

a o a m e n ilo r g r iju lii care se ocupă d e ea. U n ii d in tr e n o i d egen erea ză


în tr-u n resen tim en t şi o ură diavolească faţă de F iin ţă, dar cei m a i m ulţi
d in tr e n o i r e fu z ă să facă asta, în ciu d a su fe r in ţe lo r , d e z a m ă g ir ilo r ,
p ierd erilo r, in a d e c v ă r ilo r şi u r â ţe n ie i lo r , ia r p en tru cei care au o c h i
să vadă, a cesta e to t u n m iracol.
U m a n ita te a , în a n sa m b lu l e i, dar şi p e r so a n e le d istin c te ce o com ­
p u n m erită toată em patia p en tru povara in su p o rta b ilă p e care o poartă
fieca re in d ivid ; m erită în trea g a em p a tie p e n tr u că su p o rtă ju g u l v u l­
n era b ilită ţii m orale, al tir a n ie i sta tu lu i şi a l d istru g erilo r n atu rii. Este
o situ a ţie e x iste n ţia lă d e care a n im a le le n u au p a rte, o situ a ţie aşa de
a p ăsătoare că n u m a i u n D u m n e z e u ar p u tea să-i facă faţă. T ocm ai de
aceea, această p riv ire em p atică ar treb u i să fie m e d ica m en tu l p o tr iv it
îm p otriva u r ii de s in e c o n ştie n te , care, d eşi are ju stific ă r ile ei, repre­
z in tă doar jum ătate d in întreaga p oveste. U ra de sin e şi ura faţă de u m a ­
n itate trebuie ech ilib rate cu gratitu d in ea faţă de trad iţie şi faţă de patrie
şi cu uim irea faţă de ce p ot face o a m e n i n o r m a li zi de z i - ca să n u m ai
vorbim despre r e a liz ă r ile u lu ito a re ale celor cu ad evărat rem arcab ili.
M erităm u n oarecare resp ect. Şi tu m eriţi acest resp ect. E şti im por­
ta n t p en tru a lţi o a m en i, aşa cu m e şti im p o r ta n t şi p e n tr u tin e . Joci
u n rol e x tr e m de im p o r ta n t în d esfă şu ra rea d e stin u lu i lu m ii. A i, p rin
urm are, d atoria m orală de a avea grijă de t in e . T rebuie să ai grijă de
tin e , să te ajuţi p e tin e şi să fii b u n cu tin e la fel cu m a i d o ved i a ten ţie,
so licitu d in e şi b u n ă ta te şi faţă de cin eva iu b it şi p reţu it. S-ar putea deci
să treb u ia scă să te p o r ţi în m od o b işn u it cu tin e în aşa fel, în c â t să-ţi
r esp ecţi p rop ria F iin ţă - şi ar f i e x c e le n t aşa. D oar că fiecare p ersoan ă
este m arcată de an u m ite im p e r fe c ţiu n i. N ic iu n om n u se poate rid ica la
stan d ard ele lu i D u m n ezeu . T otu şi, dacă acest fapt d ezo la n t a r în se m n a
că n u avem resp o n sa b ilita tea g rijii faţă de sin e sa u faţă d e ce ila lţi, toată
lu m ea ar fi p ed ep sită b ru tal p e v ecie. Şi n u ar fi to cm a i în regu lă. N ea­
ju n su r ile lu m ii, capabile să-i facă pe to ţi cei o n e şti să se în treb e asupra
ju ste ţii a cestei lu m i, ar fi cu m u lt m a i grave.
Să te p o r ţi cu t in e ca şi cu m a i fi o p erso a n ă de care e şti ră sp u n zător
în se a m n ă , de fapt, a lu a în con sid erare to t ce e ste m a i b u n p en tru tin e.
A ici nu vorbim d esp re „ce v rei tu “. Şi n ic i d esp re „ce te-ar face fericit".
D e fieca re dată câ n d d a i u n u i co p il cev a d u lce, îl fa ci fericit. A ceasta
n u în se a m n ă că t o t ce tr e b u ie să fa ci p en tru c o p il e să-i d ai d u lciu ri.
„Fericit" nu e n ic id e c u m sin o n im c u „bine". Pe co p ii tr eb u ie să-i p u i să
® 1 2 R eguli de viată
JORDAN 8. PETERSON

se spele pe d in ţi. Copiii trebuie să-şi pu n ă pe ei salopetele groase când


ies în zăpadă, deşi s-ar putea să protesteze foarte vocal. Pe copil trebuie
să-l ajuţi să devină o fiin ţă dem nă, responsabilă, pe deplin conştientă,
capabilă să ofere în schim b to t atât cât a p rim it - capabilă să aibă grijă
de sine şi d e alţii, dezvoltându-se, î n acelaşi tim p, arm onios. Şi atunci
de ce n-ai face toate aceste lu cru ri şi p e n tru tine?
Trebuie să te gândeşti la v iito r şi să-ţi spui: „Cum a r arăta v iaţa m ea
dacă aş avea grijă de m in e cum a r treb u i? Ce tip de carieră m -ar m otiva
şi m -ar ajuta să devin creativ şi util, astfel în c â t să-m i aduc co n trib u ţia
şi să m ă b u cu r de efecte? Ce a r treb u i să fac, când m ă bucur de u n pic de
libertate, p e n tru a-mi îm bunătăţi sănătatea, a-mi aprofunda cunoaş­
terea şi a-mi vitaliza corpul?" Ca să începi să-ţi cartografiezi d rum ul,
trebuie să ştii unde te afli acum . Ca să-ţi cunoşti punctele forte şi să-ţi
accepţi lim itele, trebuie să ştii cine eşti. Ca să lim itezi haosul din viaţa
ta, ca să restructurezi ordinea şi să p u i forţa divină a Speranţei în slujba
fu n cţio n ării acestei lumi, trebuie să ştii unde m ergi.
Trebuie să stabileşti clar încotro vrei să m ergi ca să ştii ce d rep tu ri
să-ţi aperi şi ca să n u devii dispreţuitor, răzb u n ăto r şi crud. Trebuie să-ţi
clarifici principiile, astfel încât să te poţi apăra de oportunism ul altora,
să te poţi juca şi să poţi m unci în siguranţă. Trebuie să te disciplinezi cu
atenţie. Trebuie să-ţi ţii prom isiunile la care te-ai angajat şi trebuie să
te răsplăteşti, aşa încât să ai încredere în tine şi să te sim ţi motivat. Tre­
buie să stabileşti cum să te p o rţi cu tin e însuţi, astfel încât să fie to t m ai
probabil că vei deveni şi vei răm âne u n om bun. A r fi de do rit să ajuţi la
tran sfo rm area lum ii în tr-u n a m ai b ună. În definitiv, n ici Raiul n u vine
dacă nu-l chem i. Va trebui să m uncim ca să-l aducem pe p ă m â n t şi să ne
în tă rim ca să p u tem ţin e p iep t în gerilor de tem ut şi săbiilor înflăcărate
ale judecăţii, pe care D um nezeu le-a aşezat la po arta R aiului.
Să n u su b estim aţi fo rţa viziu n ii şi a p re fig u ră rii u n e i d ire c ţii de
viaţă. Sunt nişte forţe irezistibile, capabile să transform e nişte obstacole
aparent de necucerit în nişte p unţi şi o p o rtu n ită ţi de creştere. În tă riţi
to t ce ţin e de individual. începeţi cu voi. Aveţi grijă de voi. D efiniţi-vă.
Şlefuiţi-vă personalitatea. Alegeţi-vă destinaţia şi articulaţi-vă Fiinţa.
Cum nota Nietzsche, genialul filosofgerm an de secol XIX: „Dacă cineva
are p ro p riu l de ce al vieţii, se îm pacă aproape cu orice cum"61.
Puteţi în d rep ta lumea de la traiectoria ei deviată, p e n tru a se apropia
m ai curând de Rai decât de Iad. Odată înţeles Iadul, odată cercetat Iadul,
®

ca să sp u n em a şa — ş i m a i ales Iadul p e r so n a l —, p u teţi decide să nu


m erg eţi acolo şi să nu-l creaţi. P u teţi ţin ti sp re altceva. P u te ţi, de fapt,
să vă d ed icaţi v ia ţa a c e ste i lu p te. V-ar ad u ce u n S en s, c u „S “ m are. V-ar
ju stifica e x iste n ţa n efericită . V-ar iz b ă v i de natura p ă cătoasă şi ar în lo ­
cu i r u şin e a ş i n e sig u r a n ţa cu m â n d r ia n a tu r a lă şi cu în cred erea fă ţişă
a cu iv a care a reîn v ă ţa t să se p lim b e a lă tu r i de D u m n e z e u în G rădină.
A ţi p u tea în cep e p r in a v ă autopercepe drept cin eva faţă d e care aveţi
o răsp u n d ere im p o rta n tă : aceea de a-i v e n i în ajutor.
Regula 3
împrieteniţi-vă cu cei ce
vă doresc numai binele

O R ĂŞELU L COPILĂRIEI
O răşelul în care m i crescut eu fusese ridicat cu doar cincizeci de ani în
urm ă, în platoul nesfârşit al p reriilo r canadiene. Fairview, din statu l
A lberta, făcea pa rte dintr-o regiune de g ran iţă, lucru d em onstrat de
b a ru rile de cowboys d in zonă. M agazinul The H udson’s Bay Co., situat
pe Strada Principală, încă mai cum păra b lăn u ri de castor, de lup şi coiot
direct de la vânătorii locali. Trei m ii de oam eni locuiau acolo, la şase
su te de kilom etri d ista n ţă de cea m ai apropiată m etropolă. Nu existau
cablu tv, jo cu ri video sau in te rn et. Nu era deloc sim plu să te distrezi la
modul inocent în Fairview, cu atât m ai m ult în tim pul celor cinci luni
de iarnă, cu zilele lor consecutive de m inus patruzeci de grade şi nop­
ţile şi m ai reci.
Când e a tâ t de frig, lum ea e u n loc diferit. Beţivii o raşu lu i îşi înche-
iau vieţile triste d estu l de tim p u riu . Leşinau în m orm ane de zăpadă
la tre i dim ineaţa şi nu se m ai ridicau de acolo. Când afară su n t m inus
p a tru z ec i de grade, n u p rea ieşi la plim bare. A erul a rid de d e şert îţi
strângea p lăm ân ii de la p rim a resp ira ţie . Gheaţa acoperea genele şi
se lipea de ele. P ă ru l lung, u d de la duş, în g h eţa bocnă şi apoi, după ce
se dezgheţa în tr-o cam eră m ai caldă, începea să se electrizeze şi să îi
bage în sperieţi pe ceilalţi. Copiii îşi puneau lim ba pe barele d in parcul
de joacă doar o singură şi ultim ă dată. Fum ul ieşit d in coşurile caselor
nu apuca să se înalţe. Învins de frig, plutea în jos, adunându-se în n o ri
ca de ceaţă peste aco p erişu rile şi c u rţile acoperite de zăpadă. Peste
12 R eguli de viată
JORDAN I. PETERSON

n o a p te , m a ş in ile treb u ia u c o n e c ta te la o su rsă de c u r e n t care a p rin ­


d ea în c ă lz ito r u l a u x ilia r lip it de m o to r — a ltfe l, d im in e a ţa u le iu l n u
s-ar fi p u s în m işc a r e şi m o to r u l n u ar m ai fi p o r n it. U n eori, o ricu m
nu p o rn ea u . în v â r te a i ia r şi ia r ch eia în co n ta ct, dar m o to ru l răm ân ea
tă cu t. S co tea i b ateria în g h e ţa tă d in m a şin ă , d eşu ru b ai şu ru b u rile cu
d egetele în g h e ţa te şi o aduceai î n ca să . D u p ă c â tev a ore î n care gh eaţa
se tra n sfo r m a în co n d e n s, b ateria se în c ă lz e a 'su fic ie n t cât să aprindă
m otoru l. în m a şin ă n u ved eai n im ic p r in lu n e tă . A cea sta în g h e ţa în
n oiem b rie şi ră m â n ea aşa p â n ă în m a i. D acă o ră zu ia i p e d in ău n tru , nu
făceai decât să u z i tapiţeria. A poi geam u l în g h e ţa la fel de repede. într-o
noapte în care am p lecat în v iz ită la u n p rieten , am stat două ceasuri pe
m argin ea scau n u lu i d in dreapta al u n u i D odge C hallenger 1970, cocoşat
p e ste sc h im b ă to r u l de v ite z e , ca să curăţ în c o n tin u u g ea m u l d in faţa
şo feru lu i d eo arece nu m ai m ergea în c ă lz ir e a . Iar să n e o p rim nu era o
op ţiu n e. Căci p u r şi sim p lu n u aveam u n d e să n e oprim .
E ra cru n t ş i p en tru p isici. F elin ele d in F airview aveau u rech i ş i co zi
scurtate deoarece v ârfu rile le erau m ân cate de d eg eră tu ri. Sem ănau cu
n işte v u lp i arctice, care au d ezvoltat aceste tr ă să tu ri p en tru a face m a i
b in e fa ţă fr ig u lu i in te n s . Într-o z i, p isic a n o a stră a ie ş it afară fă ră să
ob serv e n im e n i. A m găsit-o m a i tâ rziu , cu b la n a lip ită de trep tele reci
d e c im e n t d in sp a tele c a se i. A m sep arat-o cu a ten ţie de c im e n t, fără
să-i prod u cem n ic io rană — în afa ră de c e le ale o rg o liu lu i ei v ă tă m a t. în
tim p u l iern ii, p isicile d in Fairview erau în p ericol şi d in cau za m aşinilor,
dar n u d in m o tiv ele la care v-aţi g ân d i. P ericolu l nu erau m a şin ile care
a lu n eca u ş i le că lca u . Aşa sfâ rşea u n u m a i p isic ile g h in io n is te . Pericu­
loase erau m a şin ile asaltate im e d ia t după ce fu seseră folo site. O p isică
în frigu rată s-ar putea să se b u cu re n e sp u s de şa n sa de a se strecura pe
su b m a şin ă şi de a se cu ib ări p e u n m o to r în c in s . D ar dacă p rop rietaru l
decid e să fo lo sea scă d in n o u m a şin a , în a in te ca m o to ru l să se răcească
şi p isica să-şi vadă d e drum ? Ei b in e , în acel caz p isic ile ahtiate după căl­
dură ar fi avut g h in io n u l să facă c u n o ştin ţă cu v en tilatoru l de radiator.
Şi p en tru că ne a fla m foarte la nord, ie r n ile frigu roase erau şi foarte
în tu n e c a te . în d e c e m b r ie , so a rele ră să rea abia la 9:30 d im in e a ţa . N e
târam sp re şco a lă p r in b e z n ă . N ic i d u p ă -a m ia ză, c â n d n e în to rcea m
acasă, n u era m u lt m ai lu m in o s afară. A d o lescen ţii n u aveau m are lucru
de fă cu t în F airview , n ici m ăcar vara. În să iern ile erau m u lt m a i rele.
Conta m u lt ce p r ie te n i aveai. C onta en o rm .
PRIETENUL MEU CHRIS ŞI VĂRUL LUI
Aveam u n p rieten p e atu n ci. Îl v om n u m i Chris. Era u n băiat in telig en t.
Citea m ult. Îi p lăcea aceea şi litera tu ră scien ce-fictio n pe care o g u sta m
şi eu (B radbury, H e in le in , C larke). Era in ven tiv. Era in te r e sa t de d is­
p o z itiv e e le c tr o n ic e , a n g ren a je şi m o to a re. Era u n in g in e r în n ă sc u t.
Toate acestea er au to tu ş i eclip sa te de ceva stra n iu p e trecu t în fa m ilia
lu i. N u ştiu d esp re ce era vorba. S u ro rile lu i erau in te lig e n te , ta tă l său
er a b lâ n d , ia r m am a lu i era b u n ă . F etele p ăreau în r e g u lă . D ar C hris
fu se se lă sa t prea m u lt n esu p ravegh eat. Era fu rio s, p lin de resen tim en te
şi lip sit de sp era n ţă , în ciu d a in te lig e n ţe i şi c u r io z ită ţii sa le.
Toate acestea căpătaseră şi o form ă fiz ic ă - şi m ă refer la cam ion eta
lu i Ford d in 1972. A cel v e h ic u l n o to r iu avea cel p u ţin câte o în d o itu ră
p e fie c a r e z o n ă d in e x te r io r u l să u avariat. M ai rău , avea u n n u m ă r
e c h iv a len t de în d o itu r i şi în in terio r. Cele d in in te r io r erau p ro d u se de
corp u rile p rie te n ilo r în m o m en tele accid en telo r care gen eraseră defor­
m ă rile de p e e x te r io r . C am ion eta lu i C hris era a ceea a u n u i n ih ilis t.
Avea şi u n autocolant p e m ăsură: Be A le rt — The World Needs M ore L erts•
C om binaţia d in tr e a cest m esaj care în cu raja şo fa tu l p reca u t şi ră n ile
ev id en te ale a u to v eh icu lu lu i crea u n efect d em n de te a tru l absurdului.
N im ic nu era în tâ m p lă to r în c a z u l lu i C hris.
D e fieca re d ată câ n d el îş i avaria c a m io n e ta , tatăl lu i o rep ara şi-i
cu m p ăra ceva. Avea o m o to c ic le tă şi o m a şin ă m are de în g h e ţa tă . D e
m o to cicletă nu -i p ăsa şi n ic i în g h e ţa tă nu v in d ea . Se p lâ n g ea adesea de
tatăl lu i şi de relaţia lor. Tatăl lu i era b ătrân şi d estu l d e b olnav, fiin d u -i
d esco p erită o a fecţiu n e în sta d iu a van sat. N u avea en e rg ia p e care ar fi
treb u it s-o aib ă. P oate că n u aco rd a fiu lu i d esfu lă a ten ţie. Poate că asta
a fo st su fic ie n t ca să le strice rela ţia .
Chris avea u n văr, Ed, cu vreo d oi a n i m ai m ic. Îm i plăcea de el, atât
cât poate să-ţi placă de v ă ru l m ai tâ n ă r al u n u i p rieten adolescent. Era u n
p u şti în a lt, in teligen t, ferm ecător şi arătos. Era şi iute de lim bă, de asem e­
nea. La doisprezece a n i, i-ai fi p rezis u n v iito r strălucit. D ar Ed a alunecat *

* Joc de cuvinte ce-ar putea fi echivalat cu o formulă de tipul: „Fii atent la drum!
Altfel, te fad scrum". în traducere literală: „Fli alert - lumea are nevoie de mai
mulţi Ierţi". Po^rnind de la cuvântul inventat „lert", eexpresia .,Be alert" se poate
citi ori ca .Fli vigilent", ori ca .Fii un Iert" (.,Bea Iert"). (N.t.)
1 2 R eguli de viată
JORDAN D. PETERSON

într-un stil d e viaţă perd an t, sem id eraiat. N u făcea crize de n erv i, cu m


făcea C hris, dar era la fel de c o n fu z . Dacă i-ai f i c u n o sc u t p rieten ii, ai fi
p u tu t crede că o lu a se p e că i g r e şite d in cau za an tu raju lu i. D ar a m icii
lu i n u erau m a i p ierd u ţi sa u m a i d elin cv en ţi ca el, d e şi erau cum va m ai
p u ţin in te lig e n ţi. S ituaţia lu i Ed - ca şi a lu i Chris - n u a cu n oscu t n icio
îm b u n ătăţire după descoperirea m arijuanei. M arijuana nu e rea p en tru
toată lum ea, la fel cu m n ici alcoolu l n u e n ociv p en tru to ţi. U n eori pare
ch iar să aibă u n efect b en efic. D ar nu în ca zu l lu i Ed. Şi n ic i al lu i C hris.
E u, C hris, Ed ş i r e stu l a d o le s c e n ţilo r n e p e tr e c e a m s e r ile co n d u ­
când m a şin ile şi cam ion etele noa stre d in a n ii 1970. M ergeam pe Strada
P rin cip ală, p e B u levard u l G ării, p e lâ n g ă liceu , spre cap ătu l n ord ic al
o ra şu lu i, a p o i către V est — ş i to t aşa la n e sfâ r şit. C ând n u n e p lim b am
cu m a ş in ile p r in oraş, m ergeam în zo n a ru rală. Cu u n secol în u rm ă ,
to p o g r a fii au a co p erit cu u n sis te m de p a rcele v a sta în tin d e r e de cin ci
su te de m ii de k ilo m e tr i p ă tr a ţi a m a r ii p r e r ii v e stic e . La fieca re trei
k ilo m e tr i, m erg â n d spre n ord , se în tin d e a câte u n d ru m p avat. La fie ­
care doi k ilo m e tr i sp re vest, u n n o u dru m ; la fel şi spre su d . D ru m u rile
nu se term in a u n icio d a tă .

PUSTIUL ADOLESCENTEI
Când n u n e p lim b a m cu m a ş in ile p r in oraş sau p e la ţa ră , era m la câte
o p etrecere. Se g ă se a m ereu câ te u n tâ n ă r (sau c in e v a m a i b ă trâ n ş i
m a i d u b io s) să -şi d esch id ă casa p e n tr u p r ie te n i. L o c u in ţa resp ectiv ă
d ev en e a o casă tem p o ra ră p e n tr u to t felu l de p e tr e c ă r eţi, d in tr e care
m u lţi s o s e a u ga ta b e ţi sa u se tr o tila u im e d ia t cu m aj u n g e a u . P etrece­
r ile se p u tea u în tâ m p la ş i sp o n ta n , p r ile ju ite de p leca rea d in ora ş a
p ă r in ţilo r n e b ă n u ito r i a i v r e u n u i a d o lescen t. A tu n ci, ocu p a n ţii auto­
v eh ic u le lo r ş i ca m io n etelo r care străb ăteau n e în ceta t o ra şu l observau
lu m in ile a p rin se, d ar fără m a şin a fa m ilie i în faţa casei. A sta n u era de
b in e. L u cru rile p u teau să sca p e s e r io s de su b co n trol.
N u m i-a u p lă c u t p etrecerile ad olescen ţilor. N u am n o sta lg ii leg a te de
ele. La aceste c h e fu r i, lu m in ile erau aproape stin se. A ceasta p ă stra con ­
ştientizarea de sin e la u n n ivel scăzu t. V olum ul p rea tare al m u z ic ii făcea
co n v ersa ţia im p o sib ilă . Iar de vorb it, oricu m se vorbea p u ţin . Printre
cei p rezen ţi se g ă sea u m ereu şi câţiva d in tre p sih o p a ţii o raşu lu i. Toată
lum ea bea şi fum a exagerat de m ult. Atm osfera era încărcată de o senzaţie
m ohorâtă şi apăsătoare a lip sei u n u i sens în viaţă; n u se în tâm p la n im ic
n icio d a tă (dacă nu p u n e m la socoteală ep iso a d e ca acela în care u n coleg
tim id şi beat a în cep u t să flu tu re p rin faţa noastră puşca lu i încărcată, de
calib ru 12, sau ca acela cân d fata care m ai tâ r z iu avea să-m i d evin ă so ţie
a in su lta t d isp reţu ito r u n tip care o a m en in ţa cu c u ţitu l sau ca acela în
care u n a lt a m ic s-a u rcat în tr-u n cop ac m are, s-a ră su cit p e-o cracă şi a
a teriza t p e sp in are, p e ju m ă ta te m o rt, lâ n g ă focu l de la baza cop acu lu i,
u rm a t la fix u n m in u t m ai tâ r z iu de a m ic u l lu i şi m ai tăn tălău ).
N im en i n u ştia ce căuta de fapt la a sem en ea ch efu ri. Speram la vreo
majoretă? ÎI aşteptam p e Godot? A m fi a les, desigur, p rim a variantă (deşi
erau p u ţin e tru p e de m ajorete în oraş), d ar m ai v e r o sim ilă ar fi fo st a
doua. Ar suna m ai in teresan t, su n t c o n v in s, dacă aş fi z is că, p lic tisiţi de
m oarte, eram oricând d isp u şi să n e im p lică m în ceva m ai productiv. D ar
n u este aşa. Eram cu to ţii n iş te c in ic i p rem atu ri, n iş te tip i p lic tisiţi de
viaţă ş i n işte sceptici în n ăscu ţi, p u ţin d ispuşi să-şi asum e responsabilităţi
legate de cluburile de dezbateri, de C adeţii A erului’ sau de con cu rsu rile
sportive de la şcoală p e care se ch in u iau să le o rg a n izeze a d u lţii d in ju ru l
n ostru. Să faci ceva, orice, n u era prea cool. H abar n-am cu m arăta viaţa
de ad olescen t în a in te ca reb elii de la fin e le a n ilo r 1960 să-i sfătu iască pe
to ţi să-şi activeze sim ţu rile şi c o n ştiin ţa , să in tre în a rm o n ie cu lu m ea
ş i să resp in gă orice con ven ţie. În 1955, era în regu lă ca u n ad olescen t să
facă parte tru p şi su fle t d intr-un club? D o u ă zeci de a n i m a i tâ rziu sig u r
nu m ai era. M ulţi d in tr e n o i şi-au d esch is m in te a şi s-au d ezb ărat de con­
v en ţii. D ar nu la fel de m u lţi s-au arm on izat cu lu m ea din jur.
Eu îm i doream să fiu în altă parte. Şi nu eram sin g u ru l. T oţi cei care,
în cele din urm ă, au p leca t d in Fairview -ul co p ilă riei m ele erau sigu ri că
vor p leca de-acolo în că de la d o isp rezece an i. Ştiam că trebuia să fu gim .
O ştia şi so ţia m ea, care a c o p ilă r it p e a ceea şi strad ă cu m in e. O ştia u
ş i p r ie te n ii m ei — atât cei care au p leca t, cât şi cei care au răm as. Era o
aşteptare ta cită în fa m iliile tu tu r o r ce lo r d e stin a ţi să facă o facultate;
d eci era d oar o c h e stiu n e de tim p . P en tru c e i d in fa m ilii m a i sărace,
u n v iito r care să in clu d ă ş i stu d iile u n iv ersita re nu era c o n cep tib il. Şi *

* Asociaţie canadiană dedicată copiilor de 12-19 ani, al cărei scop este simularea
interesului adolescenţilor faţă de aviaţie şi activităţile ^matei canadiene. (N. red.)
12 R e g u li de vlat3
JORDAN 8. PETERSON

asta n u d in ca u za b an ilor. T axele p e n tr u stu d iile superioare erau foarte


m ici p e atu n ci, ia r în A lberta se g ă sea u d in b e lşu g locuri de m uncă b in e
p lă tite. În 1 9 8 0 , e u am câ ştig a t la o fabrică de ch erestea m ai m u lţi b a n i
d ecât aveam să c â ştig în o r ic e a lt p o s t în u r m ă to r ii d o u ă z e c i d e a n i.
O ricin e p u tea (dacă v o ia ) să m eargă p e a tu n ci la facu ltate, c ă c i e x ista u
d estu le r e su r se fin a n c ia r e în A lb erta b ogată în p etrol a a n ilo r 1970.

CÂŢ IVA PR IETENI D IFERIŢ I


ŞI ALŢ I CÂŢ IVA LA FEL CA El
în lice u , după c e tov a ră şii d in g ru p u l m eu in iţia l ab andonaseră cu to ţii
şcoala, m -am îm p r ie te n it cu d oi d in tr e n ou -ven iţi. V en iseră în Fairview
la intern at. în localitatea lor, ch ia r şi m ai izolată decât a m ea şi b otezată
p e m ăsură, B ear Canyon (C anionul U rsului), n u e x ista şcoală după clasa
a noua. Com parativ cu n o i, erau u n du o am biţios; d irecţi ş i de încredere,
dar şi rela x a ţi şi foarte am u zan ţi. Când am plecat la co legiu l un iversitar
d in Grande Prairie, aflat la 150 de k ilo m etri de casă, u n u l din tre e i m i-a
fost coleg de cam eră. Celălalt şi-a con tin u at stu d iile în altă parte. Ţinteau
am ândoi foarte su s. D eciziile lo r am biţioase le-au stim ulat şi p e ale m ele.
M -am sim ţit ca u n p eşte în apă la acel co leg iu . A m dat de u n alt grup,
m ai m are, de cam arazi cu aceeaşi g â n d ire ca a m ea — lo r li s-a alătu rat
şi to v a ră şu l m e u d in B ear Canyon. Eram fa sc in a ţi de literatu ră ş i filo-
so fie. C onduceam A so cia ţia S tudenţilor. A ceasta a d ev en it p ro fita b ilă
p en tru p rim a dată în isto r ia ei, graţie b alu rilo r p e care le organ izam .
Căci cu m a i f i p u tu t să p ierzi b a n i vâ n zâ n d u -le bere tin erilo r stu d en ţi?
A m p o r n it u n ziar. N e-am ap rop iat de pro feso rii de ştiin ţe p o litic e , b io ­
logie şi literatu ră en g leză la se m in a r iile restrân se p e care le ţin ea u încă
d in p rim u l an. E ducatorii ne-au fo st recu n oscători p en tru en tu zia sm u l
n ostru şi ne-au pred at b in e. N e c o n str u ia m d eci o v ia ţă m ai b u n ă.
R en u n ţasem la o m are parte d in trecu t. Într-un o ra ş m ic, toată lum ea
ştie cin e e ş ti. îţi tâ r â i u r e c h ile după tin e ca u n câin e care fu g e cu co n ­
servele leg a te d e coadă. N u p o ţi scăpa de cel ce a i fost. Pe atu n ci, slavă
C eru lu i, n u era to tu l a fişa t o n lin e , d ar in fo rm a ţia era b in e stocată în
a şte p tă r ile ş i a m in tir ile sp u se ş i n e sp u se ale fiecăru ia.
Când te m u ţi în tr-u n a lt oraş, to tu l este su sp en d a t, cel p u ţin p en tru
o vrem e. Poate fi stresa n t, dar h a o s u l aduce n o i p o s ib ilită ţi. O am en ii
(şi tu în su ţi) te p o t lim ita cu n o ţiu n ile lo r în v e c h ite . T e p oţi scu tu ra de
ru tin ă , p en tru a-ţi crea alte ob iceiu ri n o i, alătu ri de o a m en i care ţin tesc
spre lu cru ri m a i b u n e. Am crezu t că aşa arată d ezvoltarea naturală. Am
crezu t că to ţi c e i care se m u tă au p arte de - şi-şi d oresc - o ex p erien ţă
de tip „pasărea p h o e n ix “. D ar n u era c h ia r aşa.
O dată, p e câ n d aveam c in cisp rezece a n i, am m ers c u C hris şi cu u n
a lt a m ic, Cari, la E d m o n to n , u n o r a ş de şa se su te d e m ii d e lo c u ito r i.
Cari n u fu se s e n icio d a tă în tr-u n oraş m are. Şi era de în ţe le s. Între Fair-
v iew ş i E d m o n to n d ista n ţa era de 1 3 0 0 k m d u s-în tors. A m parcurs-o
d e m u lte ori, u n eo ri c u p ă r in ţii, a lteo ri sin gu r. Îm i p lăcea a n o n im a tu l
p e care ţi-l o ferea m e tr o p o la . Îm i p lă cea u n o ile în c e p u tu r i. Îm i p lă ­
cea evadarea d in cu ltu ra m o h o râ tă şi co n strâ n g ă to a re a a d o lescen ţei
o ră şe lu lu i m eu . A şa că i-am c o n v in s p e c e i d o i p r ie te n i să facem acea
e x cu rsie. D a r e i n u au avu t p arte de a ceea şi e x p e r ie n ţă . Im e d ia t ce-am
a ju n s, C hris ş i C arl au v r u t să c u m p ere n iş t e ia rb ă . N e-am în d rep ta t
spre zo n ele d in E d m o n to n care erau la fel de rele ca z o n e le proaste d in
F airview . A m g ă s it a c e ia şi v â n z ă to r i de m ariju an a în c o lţu r i a scu n se
de p e strad ă. N e-a m p e tr e c u t w e e k e n d u l b e ţi în cam era de h o te l. N u
am văzu t n im ic , d eşi că lă to risem o gro a ză .
Câţiva a n i m a i tâ r z iu , am a sista t la u n ep iso d şi m a i ed ificator. M ă
m u ta se m în E d m o n to n ca să te r m in s tu d iile u n iv ersita re. Îm p ă rţisem
u n apartam en t cu sora m ea, care stu d ia ca să d ev in ă soră m ed ica lă . Ea
era m ereu d e sc h isă spre lu cru ri n o i (nu cu m u lţi a n i m a i tâ r z iu plan ta
căp şu n i în N orvegia, o rg a n iza sa fa riu ri în A frica, conducea ca m io a n e
p r in d eşertu l Sahara, d om in at de tu aregi, sau făcea pe b on a u n o r p u i de
gorilă d in Congo). A veam u n apartam ent fru m os, într-un bloc-turn n ou ,
cu vedere spre alb ia la rg ă a r â u lu i S a sk a tch ew a n de N ord. La o r iz o n t
se vedeau silu e te le m a rilo r clă d iri a le m e tr o p o le i. C uprins d e e n tu z i­
a sm , m i-am lu a t im e d ia t o p ia n in ă n o u ă Y am aha. A p a rta m en tu l u n d e
stă te a m arăta b in e.
A m au zit la u n m o m en t d at u n z v o n , cu m că se m u ta se şi Ed, vărul
m ai m ic al lu i Chris, în acelaşi oraş. M-am g â n d it că era o veste bună. M-a
sunat într-o zi. L-am chem at la m in e în vizită . Eram cu rios cum îi m ergea.
Speram că era pe cale să-şi îm p lin ea scă o p arte d in p o te n ţia lu l p e care-l
v ăzu sem în el. Dar n u se în tâm p lase aşa. A apărut u n Ed m a i bătrân, m ai
12 R eguli de viată
@ JOROAN B. PEHRSON

chel şi mai cocoşat. E ra deja m ai m ult u n adult-care-nu-o-ducea-prea-gro-


zav decât o tânără-speranţă. Ochii lui erau două fante roşii, caracteris­
tice consum atorului asiduu de m arijuana. Ed îşi luase o slujbă - tundea
gazonul şi m ai presta servicii de în tre ţin ere a grăd in ilo r - ce a r fi fost
potrivită p en tru un student care avea nevoie să-şi rotunjească veniturile
sau p entru cineva care n u era în stare de altceva. Dar, p en tru o persoană
inteligentă, era o fundătură.
A venit în so ţit de u n prieten.
Pe p rie ten u l lui mi-l am intesc parcă şi m ai bine. Avea creierii p ră ­
jiţi. Era copt. D rogat din cale-afară. Capul lui şi a p artam en tu l n o stru
drăguţ şi civilizat nu încăpeau în acelaşi univers. E ra şi sora m ea acasă.
ÎI ştia pe Ed. M ai văzuse lu c ru ri de genul ăsta. D ar n u m -am bu cu rat
defel că Ed adusese în casa n o a stră u n personaj ca acela. Ed s-a aşezat.
S-a aşezat şi p rie te n u l lui, deşi nu cred că îşi m ai dădea seam a ce face.
Era tragicom ic. A fum at cum era, Ed se sim ţea to tu şi ru şin a t. Am tra s
d in beri. Amicul lui Ed a privit în sus. „Particulele mele su n t îm prăş­
tia te pe to t tavanul", a reu şit să articuleze. R ar au fost ro stite cuvinte
m ai adevărate.
L-am luat pe Ed deoparte şi i-am explicat politicos că trebuia să plece.
I-am spus că nu a r fi treb u it să-l aducă pe am icul său parazit. A dat din
cap. A înţeles. D ar aceasta n u i-a schim bat cu nim ic situaţia. Vărul său
m ai m are, C hris, mi-a scris m ai tâ rz iu o scrisoare despre ce se m ai
în tâ m p la se. Am inclus-o în p rim a m ea c a rte, Maps o f Meaning: The
Architecture o f Belief, publicată în 1999: „Am avut p rieteni", spunea62.
„Înainte. Putea fi oricine cu suficientă u ră de sine încât să o poată ierta
pe a m ea.“
Ce anum e îi făcea pe Chris, Carl şi Ed incapabili (sau poate, m ai rău,
nedornici) să se m ute, să-şi schim be p rietenii şi să-şi îm bunătăţească
circum stanţele de viaţă? Să fi fost inevitabilul — o consecinţă a pro­
priilo r lim ite, a u n o r boli cronice sau a traum elor d in trecu t? Oam enii
sunt d ife riţi, în definitiv, atât d in p u n c t de vedere s tru c tu ra l, cât şi
cauzal. Sunt diferiţi ca inteligenţă, care e în m are m ă su ră abilitatea de
a învăţa şi de a te transform a. Oam enii au p e rso n alităţi foarte diferite.
U nii su n t activi, a lţii su n t pasivi. U nii su n t anxioşi, a lţii calm i. P entru
orice om decis să reuşească, există u n u l în egală m ăsu ră de indolent.
M ăsura în care aceste diferenţe su n t nişte tră s ă tu ri fixe ale persoanei
este m ai m are decât a r presupune sau a r dori u n optim ist. Şi apoi avem
b oala, m en ta lă ş i fiz ic ă , d ia g n o stica tă sau in v iz ib ilă , care n e im p u n e
lim ite le e i ş i n e m od elea ză, la rându-i, viaţa.
Chris a avut o căd ere p sih o tic ă la tr e iz e ci de a n i, după ce flir ta se m a i
m u lţi a n i cu neb u n ia. Nu m u lt după asta s-a sin u cis. Să fi avut con su m u l
lu i m asiv de m arijuana u n rol agravant sau să fi fost doar o auto-m edicaţie
de înţeles? În d efin itiv, con su m u l de m edicam ente analgezice a scăzut în
statele în care s-a leg a liza t con su m u l de m arijuana, cu m este Colorado6^
Poate că p e C hris l-a ajutat m ariju an a. P oate că i-a a lin a t d u rerile şi n u
i-a accen tu at in sta b ilita te a . Să fi fo s t filo s o fia n ih ilis tă p e care a c u lti­
vat-o cea care i-a p ecetlu it calea către cădere? D ar n u e oare p o sib il ca
n ih ilism u l să fi fo st co n se cin ţa u n e i stă r i au ten tice d e b oală sa u d oar o
ra ţio n a liza re p u r in telectu a lă p en tru in d isp o n ib ilita tea lu i d e a aborda
resp o n sa b il viaţa? D e ce a c o n tin u a t — la fe l ca vă ru l său , la fe l ca alţi
p rie te n i — să aleagă o a m en i şi lo cu ri care n u -i făceau bine?
U neori, când o a m e n ii au o p ărere p roastă d esp re p ropria persoan ă —
sau poate câ n d r e fu z ă să -şi a su m e r e sp o n sa b ilita te a p rop riei v ie ţi —,
e i îş i aleg cu n o ştin ţe n o i după exact a ceea şi tip o lo g ie care în trecut s-a
d oved it că n u le aduce decât p rob lem e. A ceşti o a m e n i n u p o t crede că
m erită ceva m a i b u n — şi de asta n ic i n u caută altceva. Sau p oate p u r şi
sim p lu n u vor să-şi bată capul cu ceva m ai b u n . Freud n u m ea asta „com-
p u lsie la rep etiţie" . Ş i se referea la te n d in ţa in c o n ş tie n tă de a rep eta
o ro rile tr e c u tu lu i — u n e o r i p o a te p e n tr u a le form u la m ai p r e c is, a lte ­
o ri p e n tr u a p relu a m a i activ co n tro lu l asu p ra lo r , a lteo ri d in lip să de
altern ativă. O a m en ii îş i c r e e a z ă lu m ea cu in str u m e n te le p e ca re le au
la în d em â n ă . In str u m e n te d efecte p rod u c lu m i d e fe c te . D e aceea, c e i
care n u în v a ţă d in tr e c u t s u n t c o n d a m n a ţi să-l r e p e te . D e v in ă e s te , în
p a rte, d e stin u l. Şi, în p arte, in ca p a cita tea in d iv id u lu i. Să fie, în parte
şi lip sa d is p o n ib ilită ţii de-a în văţa? Sau r e fu z u l de-a în văţa? Sau refu­
z u l m o tiva t de-a învăţa?

SALVAREA CELOR BĂTUŢI DE SOARTĂ i

O a m e n ii îş i aleg p r ie t e n i n e p o t r iv iţ i ş i d in alte m o tiv e . U n e o r i îş i


p ro p u n să sa lv eze p e cin ev a . Li se în tâ m p lă m a i a le s celo r tin e r i, d e şi
p o rn irea e p rezen tă şi la c e i m a i în vârstă, p rea a m a b ili ori b lo ca ţi în
1 2 R eguli de viată
JORDAN I. PETERSON

n a iv ita te , o r i o rb i cu b u n ă ş tiin ţă . C ineva ar p u tea obiecta: „Trebuie să


v e z i d o a r c e e m a i b u n în o a m e n i. Cea m a i în a ltă v ir tu te este d o rin ţa
de a-i ajuta.“ N u to ţi cei care ra tea ză su n t v ic tim e , la fel cu m n u to ţi cei
ajunşi jo s de to t doresc să se rid ice, d eşi m u lţi o fac ş i m u lţi se descurcă.
O ricu m , ad esea o a m e n ii îş i v o r accepta şi c h ia r îş i vor am p lifica su fe­
rin ţa (p ro ced â n d la fel şi faţă de su fe r in ţa alto ra), dacă o p o t p rezen ta
ca p e o dovadă_ a n e d r e p tă ţii a c e ste i lu m i. P rin tre o r o p siţii lu m ii n u
lip se sc n ic i o p reso rii, d e şi, dată fiin d co n d iţia lo r p recară, m u lţi su n t
d o a r n iş t e tir a n i a sp ir a n ţi. Să sa ri în ajutorul c elo r b ă tu ţi de so a rtă
este în p r e z e n t cea m a i u şo a ră ca le d e a le s, d e ş i p e term en lu n g e cea
m a i p ro a stă a legere.
Im agin aţi-vă că cin ev a nu se sim te b in e. A re n ev o ie de ajutor. Poate
că şi vrea ajutor. Dar n u este u şo r de d is tin s în tre c in e v a care vrea şi are
nevoie cu ad evărat d e ajutor ş i c in e v a care doar exp loatează o p ersoan ă
d isp u să să ajute. D istin c ţia e ste d ific ilă ch ia r şi p e n tr u o p erso a n ă care
are cu ad evărat n e v o ie de ajutor, d ar care îş i şi e x p lo a tea ză a so c ia ţii
a p ro p ia ţi. P erso a n a care în c e a r c ă , g r e şe şte şi este ie r ta tă , după care
în cearcă d in n o u , g r e şe şte d in n o u ş i e ste ia r ă şi ierta tă e ste de m u lte
ori o p e r so a n ă care de fap t vrea ca toa tă lu m ea să creadă în au ten tici­
tatea str ă d u in ţe lo r sale.
Când n u este de-a d rep tu l n a iv ă , în cercarea d e a salva p e cin eva este
adesea a lim en ta tă d e v a n ita te ş i n a r c isism . G ăsim o d escriere d etaliată
şi strălucită la incom p arab ilu l autor rus Feodor D o sto iev sk i, în clasicele
sale „ în se m n ă r i d in subterană", care în cep cu aceste rânduri faim oase:
„Sunt u n o m b oln av. •. Sun t u n o m rău. .. U n in s d elo c atrăgător, îm i dă
de fu rcă, b ă n u ie sc , ficatul." E ste m ă r tu r isir e a u n u i v iz ita to r n efericit
şi arogant al lu m ii h a o su lu i ş i d isp e r ă r ii. El se a n a liz e a z ă pe sin e fără
cruţare, dar asta îi răscu m p ără doar o sută de p ăcate, faţă de cele o m ie
com ise. A poi, im agin ân d u -se salvat, o m u l d in subterană com ite cea m ai
gravă tr a n sg r e siu n e d in tr e to a te. Îi o feră ajutor L izei, o p e r so a n ă cu
adevărat n en o ro cită , o fem eie care lu a se calea d isp era tă a p r o stitu ţie i
de seco l XIX. O in v ită să-i facă o v iz it ă , p r o m iţâ n d să-i rep u n ă viaţa p e
calea cea b u n ă . în tim p ce o aşteap tă p e fem eie să so se a sc ă , fa n te z iile
lu i ajung rapid m esia n ice:

A trecut o zi, a mai trecut una, încă una şi Liza n-a venit. începusem a mă
linişti. Mă învioram mai ales după orele nouă seara; atunci o porneam
încoace şi-ncolo prin odaie, uneori apucându-mă să brodez nişte fantasma­
gorii de vise cum nu se poate mai dulci: ,.Eu, po^ftim, tocmai pentru că Liza
vine şi-i vorbesc, o salvez ... O cultiv, o instruiesc. Observ, în sfârşit, că mă
iubeşte; mă iubeşte cu patimă. Mă prefac a nu înţelege ( de altfel, fără a şti
de ce mă prefac; poate n ^ a i aşa, pentru frumuseţea gestului). în sfârşit,
foarte tulburată, nespus de f^rumoasă, tremurând, plângând, mi se aruncă
la picioare spunându-mi că sunt salvatorul ei şi mă iubeşte mai presus de
orice pe lume.*

Asem enea fantezii nu p o t h ră n i nim ic altceva în afară de narcisis­


m ul om ului din subterană. Liza însăşi este distrusă de ele. Salvarea pe
care el i-o oferă necesită însă o im plicare şi o m atu ritate de care omul
din subterană n u este capabil. Lui pur şi simplu îi lipsesc acele tră să tu ri
de caracter necesare p entru a-şi duce planul la bun sfârşit - şi înţelege
repede acest lucru, raţionalizându-l la fel de repede. Liza ajunge în cele
din u rm ă la a p a rta m e n tu l lui abject, sp e râ n d să găsească o soluţie,
p a riin d to t ce avea pe vizita aceasta. Îi spune om ului d in su b teran ă că
vrea să scape de viaţa ei prezentă. R ăspunsul lui?

- Ia spune, te rog, de ce-ai venit la mine ? am început, simţind că mă înăbuş


şi neţinând seamă de desfăşurarea logică a spuselor mele.
Voiam să-i arunc dintr-o răsuflare tot ce-mi stătea pe inimă şi nu mă mai
întrebam dacă începusem bine ori nu.
- De ce-ai venit? Răspunde! Răspunde! am ţipat, scos din fire. să-ţi
spun eu, drăguţo, de ce-ai venit. Ai venit pentru că eu, atunci, ţi-am spus
nişte vorbe de milă. Te-ai înduioşat şi ai ^ t să auzi inc-o dată „vorbe de
milă“. Ei bine, află că atunci mi-am râs de tine. Şi-acuma-mi râd. De ce tre­
muri? Da, mi-am râs de tinei Înainte, mă jigniseră, la un dineu, indivizii
care-au trecut pe la casa voastră înaintea mea. Eu venisem acolo să-l bat pe
unul dintr-înşii, pe-un ofiţer; dar nu i-am mai găsit, şi-atunci trebuia să-mi
vărs focul pe altcineva, să mă revanşez; mi-ai ieşit în cale tu, şi mi-am vvărsat
necazul pe tine, mi-am bătut joc de tine. Umilit fiind, voiam să umilesc şi
eu, călcat în picioare, voiam şi eu să-mi arăt puterea. .• Asta a fost. Şi tu ţi-ai

* Cf. Dostoievski (1968), „ în se r ă r i din subterană", in Opere în 11 volume, voi. 4.


Bucureşti: Editura pentru Literatură Universală, pp. 127 şi 217-218. (N.red.)
IP 12 R eguli de viată
JORDAN I. PETERSON

închipuit că venisem înadins, ca să te salvez pe tine, da? Aşa ţi-ai închipuit?


Asta ţi-ai închipuit?
Ştiam că poate nu va izbuti să mă urmărească vorbă cu vorbă, poate n-o
să înţeleagă unele amănunte; dar ştiam de asemenea că va înţelege perfect
esenţialul. Aşa a şi fost. S-a făcut albă la faţă ca varul, a dat să spună ceva,
buzele i s-au crispat de durere; dar, parcă izbită c-un topor, s-a prăbuşit
în scaun. Mai departe m-a ascultat cu gura căscată, cu ochii larg deschişi,
tremurând, cuprinsă de-o spaimă cumplită. Cinismul, cinismul cuvintelor
mele o copleşise •..*

A utosuficienţa exagerată, lip sa de grijă şi rău tatea p u ră a om ului


din subterană îi zdrobesc Lizei ultim ele speranţe. El înţelege prea bine
ce se întâm plă. M ai rău: ceva d in el a cău tat efectul acesta de la bun
început. Şi ştie şi asta. D ar u n răufăcător n u devine erou doar p e n tru
că se sim te vinovat de faptele sale rele. Eroul este u n elem ent pozitiv,
n u doar o absenţă a răului.
Ai p u te a o b iecta că în su ş i C ristos s-a îm p rie te n it cu vam eşi şi
p ro stitu a te . Cum în d răzn esc deci să ponegresc m otivaţiile celor care
încearcă să ajute? D ar Cristos este arhetipul om ului desăvârşit. Şi tu
e şti tu . De u n d e ştii că în c e rc ă rile ta le de-a ridica pe cineva de jo s
nu-l v o r tra g e - pe el sau pe tin e - şi m ai jo s? Im aginaţi-vă situ a ţia
m aistru lu i un ei echipe de m u n cito ri excepţionali, to ţi conştienţi de
scopul com un al echipei; im aginaţi-vă că s u n t tru d ito ri, stră lu c iţi,
creativi şi u n iţi. D a r m aistrul m ai are u n ucenic şi în altă p a rte , cineva
cu rez u lta te slabe. Într-un m om ent de in sp iraţie , acest şef de echipă
bine in te n ţio n a t m u tă persoana cu problem e în echipa lui strălu cită,
sp erân d ca aceasta să înveţe p r in m otivaţie. Ce se întâm plă? - şi lite ­
ra tu ra psihologică este c la ră în p riv in ţa aceasta64^In tru s u l deviant se
în d reap tă im ediat şi in tră pe calea cea bună? în niciu n caz. în schim b,
echipa degenerează. N ou-venitul răm â n e cinic, a ro g a n t şi nevrotic.
Se p lân g e . Se esch iv ează. R atează în tâ ln ir i im p o rta n te . M unca lu i
de slabă ca lita te provoacă în tâ rz ie ri şi treb u ie refă c u tă de c ă tre cei­
lalţi. Este p lă tit, c h ia r şi aşa, la fel ca to v ară şii săi de echipă. M unci­
to rii co n ştiin c io şi d in ju ru l lu i în ce p să se sim tă tră d a ţi. „De ce să
m ă spetesc să te rm in ă m p ro iectu l acesta“, gândesc e i, „când pe noul

* Ibidem, pp. 225-226. (N.red.)


m eu coleg n u -l v ă d n ic io d a tă tra n sp irâ n d ? " A c e la ş i lu c r u s e în tâ m ­
plă câ n d c o n s ilie r i-p s ih o lo g i b in e in te n ţio n a ţi p la se a z ă a d o le sc e n ţi
cu p ro b lem e în tr e c o le g i r e la tiv c iv iliz a ţ i. D e lin c v e n ţa se îm p r ă ştie
m a i rep ed e, d e s ta b iliz â n d g r u p u l65 E m u lt m a i u ş o r s-o ap u ci în jo s
d ecâ t să u rci.
Poate că s a lv e z i p e c in e v a p e n tr u că e ş t i u n o m p u te r n ic , g en ero s
şi ech ilib ra t care vrea să facă b in e . D a r e s te la fel de p o sib il - ş i poate
c h ia r m a i p ro b a b il — ca tu să v r e i d o a r să p r im e ş ti u n p ic de a ten ţie
adm irativă p e n tr u r ezerv ele ta le n e sfâ r şite de c o m p a siu n e ş i b u n ă v o ­
in ţă . Sau p oa te că în c e r c i să sa lv ezi p e c in ev a p e n tr u că v rei să te co n ­
v in g i că tă ria ta de ca ra cter e s te m a i m u lt d ecât u n efect se c u n d a r al
n o ro cu lu i ş i al lo c u lu i de n a şte r e . Sau p o a te că o fa ci d in ca u ză că e
m a i u şo r să p a ri v irtu o s cân d sta i lâ n g ă c in e v a com p let iresp o n sa b il.
P leacă de la p resu p u n erea că p oate faci lu c r u l cel m ai u şo r, nu pe
cel m a i greu.
A lco o lism u l tă u p lin de fu r ie face ca b e ţiile m ele să p ară o n im ica
toată. D isc u ţiile n o a str e lu n g i ş i se r io a se d esp re e ş e c u l m ariaju lu i tău
ne-au c o n v in s p e a m â n d o i că tu faci to t ce p o ţi şi că eu te ajut cât p o t de
m u lt. Pare că în cercă m cu adevărat. N i s e p are că am făcu t rea lm en te
u n p ro g res. D ar p r o g r e su l ad evărat n e c e sită m u lt m a i m u lt d in p artea
am ân d u rora. E şti sig u r că p erso a n a care strig ă după ajutor nu a d ecis
deja de m ii de o r i să -şi accepte porţia de su ferin ţă in u tilă şi exacerbată,
doar p en tru că e m ai u şo r decât să-şi asu m e n işte resp o n sab ilităţi reale?
Şi nu cum va ajutorul tău s u sţin e au toam ăgirea a celei p erso a n e? Poate
că d escon sid era rea ta a r fi m a i u tilă d ecât m ila .
Sau p oate că n u a i n ic iu n p la n , a u te n tic sau n u , de a sa lv a p e cin ev a .
T e a so c ie z i cu o a m e n i care s u n t n e fa ş ti p e n tr u tin e nu p e n tr u că asta
ar fi de folos cu iv a , c i p e n tr u că ţi-e m a i sim p lu a şa . O ş t ii prea b in e. O
ştiu şi p rieten ii tă i. S u n teţi im p lic a ţi c u to ţii în tr-u n con tract im p licit —
u n u l care are d rep t scop n ih ilis m u l, ratarea ş i su fe r in ţa stu p id ă . A ţi
d ecis cu to ţii să vă sa c r ific a ţi v iito r u l de d ragu l p r e z e n tu lu i. N u vorb iţi
d esp re asta. N u vă în tâ ln iţi ca să vă sp u n eţi: „H aideţi să u rm ăm calea
m a i u şoară. Să n e a b a n d o n ă m m o m e n tu lu i. Şi să n e în ţe le g e m să nu
n e vorbim desp re asta. A şa v om u ita m a i u şo r ce facem." N ici m ăcar nu
p o m e n iţi despre asta. D ar ştiţi cu t o ţ ii ce s e p etrece.
în a in te de a aju ta p e c in e v a , tr e b u ie să a fla ţi d e ce r esp ectiv a p er­
soan ă a ajuns să aib ă problem e. Să n u p leca ţi de la p resu p oziţia că el sau
1 2 R eguli de viaţă
JORDAN B. PETERSON

ea este v ic tim a n ev in o v a tă a u n o r circu m sta n ţe in ju ste ş i a abuzurilor.


A r fi e x p lic a ţia cea m ai p u ţin p rob ab ilă. D in e x p e r ie n ţa m ea — c lin ică
şi de altă n a tu r ă —, n u e n ic io d a tă a tâ t de sim p lu . î n p lu s, a d op tân d
id eea că to a te n e c a z u r ile au a p ă ru t d in s e n in , fără ca v ic tim a să aibă
p a rtea e i de r e s p o n s a b ilita te , in d u c e ţ i id e e a că p e r so a n a r e sp e c tiv ă
n u ar fi a v u t în tr e c u t cap acitatea de a a c ţio n a a u to n o m (şi, im p lic it,
aceea şi p ro b lem ă e x istă ş i în p r e z e n t şi va e x is ta ş i în v iito r). Îi a n u la ţi
d eci o rice p u tere.
E ste foarte p rob ab il ca u n o m să refu ze o cale ascen d en tă p e m o tiv
că e d ific ilă . Poate că to cm a i asta ar trebui să fie p resu p o ziţia de plecare
în astfel de situ a ţii. E p rea greu, vă gâ n d iţi. Şi s-ar putea să aveţi d rep ­
tate. Poate că treb u ie să faceţi u n p a s prea departe. D ar gândiţi-vă şi aşa:
e şecu l e u şo r d e în ţe le s. E x iste n ţa lu i n u n e c e sită e x p lic a ţii. Cum n ic i
frica, ura, depen d en ţa, prom iscuitatea, trădarea şi am ăgirea n u necesită
ex p lic a ţii. N u e x iste n ţa v ic iu lu i sau acceptarea lu i n ecesită e x p lica ţii.
V iciu l e u ş o r de în ţe le s . La fe l şi e şe c u l. E m ai' u şo r să nu cari o p ovară.
E m a i u şo r să n u g â n d e şti, să n u a c ţio n e z i, să n u-ţi p e se . E m a i u şo r să
a m â n i p e n tr u m â in e ce p u te a i face a z i ş i să te s c u fu n z i u rm ă to a rele
lu n i ş i u r m ă to r ii a n i în p lă ceri im ed ia te. Cum sp u n ea in fa m u l tată al
cla n u lu i S im p so n , c h ia r în a in t e de a de p e s te cap u n b o l de m a io n eză
cu votcă: „Asta e o p rob lem ă p e n tr u V iito ru l H om er. Frate, ch ia r n u -l
in v id ie z p e tip u l ăla!“66
Cum p o t să-m i dau sea m a că su fe r in ţa ta n u -m i cere să-m i jertfesc
resu rsele ş i en erg ia , d o a r p e n tr u ca tu să m a i p ă că leşti u n p ic in evitab i­
lul? Poate că ai trecu t deja de m o m e n tu l în care în că îţi p ăsa de colapsul
im in en t, dar n u v rei s-o recu n oşti. Poate că aj u torul m eu nu va îndrepta
n im ic — p e n tr u că n u poate r e c tifica n im ic —, d ar va ţin e la d ista n ţă ,
tem p orar, acea rev ela ţie p ro fu n d ă şi p erso n a lă d esp re situ a ţia în care
ai aj u n s. Poate că su ferin ţa ta e u n fe l de a-m i cere şi m ie să e şu e z , a st­
fel în c â t d ista n ţa d in tre n o i, p e care o r e sim ţi ca dureros de m a re, să
m a i poa tă fi red u să , în tim p ce tu te d egrad ezi ş i te sc u fu n z i. Cum p o t
să a flu d a că e ş t i sa u n u am ator de a stfel d e jo cu ri? Cum p o t să-m i dau
seam a că n u p retin d doar că aş fi „resp on sab il“ p en tru tin e , în tim p ce
m ă prefac că te „ajut“, dar e v it să în trep rin d re a lm en te ceva d ific il, să
fac ceva ce ţi-ar p u tea fi cu ad evărat de folos?
Poate că su fe r in ţa ta este arm a cu care lu p ţi, m o tiv a t fiin d de ura
ta faţă de c e i ce avan sează în v rem e ce tu a ş te p ţi şi te sc u fu n z i. Poate
că suferinţa ta este o încercare de a a ră ta că lum ea e ned reap tă, nu o
m ă rtu rie a păcatelor personale, a propriei devieri, a refuzului tă u con­
ştient de a lupta şi de a tră i. Poate că disponibilitatea ta de a suferi ca
urm are a eşecului este inepuizabilă, ţin â n d cont de justificările p e n tru
care o foloseşti. Poate că a sta e răz b u n a re a ta pe F iinţă. Cum anum e
să m ă îm prietenesc cu tin e când tu eşti în tr-u n asem enea loc? Cum aş
putea să fac asta?
Succesul — p e n tru tin e e u n m ister. V irtutea — este tot ce poate fi
m ai greu de explicat. P e n tru a eşua, trebuie doar să-ţi cultivi câteva
obiceiuri proaste. Să p ierz i tim pul. O am enii care reuşesc să-şi cultive
obiceiuri proaste şi să p iard ă suficient tim p, nu fac decât să dea înapoi.
M ult din ceea ce a r fi p u tu t să devină s-a disipat, ia r ce le-a răm as este
ratarea. Lucrurile tin d oricum să se năruiască, d a r degenerarea oame­
n ilo r este alim entată şi de păcatele lor. Şi apoi vine potopul.
Eu nu vreau să sp u n că n u există nicio şansă să ne salvăm . D ar e
m ult m ai greu să scoţi pe cineva dintr-o prăp astie decât d in tr-u n şanţ.
Ia r unele p răp ă stii su n t foarte adânci. Şi nici d in tr-u n corp ajuns pe
fundul lor nu m ai răm âne m are lucru.
Poate că a r tre b u i să stau u n pic p ân ă să m ă decid dacă să te ajut.
Să sta u p u ţin p â n ă m ă lăm uresc dacă vrei cu ad ev ărat să fii ajutat.
Carl Rogers, faim osul psiholog u m an ist, considera că este im posibil
să începi o relaţie terapeutică dacă persoana care caută ajutor n u vrea
să evolueze6^ Rogers era de p ă re re că e im posibil să convingi pe cineva
să se schim be în bine. P entru el, dorinţa de progres era o precondiţie
a oricărei schim bări. Eu am p rim it în terapie inclusiv clienţi trim işi
de ju d ecătorul de la trib u n a l. Nu-şi doreau ajutorul m eu. E rau obligaţi
să vin ă la terapie. Şi aşa nu avea cum să m eargă. E ra doar o parodie.
Dacă ră m â n într-o relaţie nesănătoasă cu tine, poate o fac d in cauză
că sunt p rea slab şi prea indecis ca să plec, dar nu vreau să recunosc asta.
Aşa că te ajut m ai departe şi să m ă consolez cu m artirajul m eu fă ră rost.
Poate că aşa pot să-mi spun: „Cineva atât de capabil de autosacrificiu,
a tâ t de dispus să-i ajute pe alţii — trebuie că e u n om bun.“ Nu chiar.
S-ar p u tea să fiu d o ar u n om care încearcă să dea bine, p re tin z â n d că
rezolvă situ a ţii dificile, în loc să fie cu adevărat b u n şi să se ocupe de
ceva realm ente folositor.
Poate că, în loc să continui p rie ten ia noastră, a r treb u i să plec altun­
deva, să m ă reculeg şi să ofer o pildă p rin actele m d e folositoare.
12 R eguli de viata
JORDAN B. PETERSON

D ar n im ic d in toate acestea n u poate servi d rep t justificare p e n tru


abandonarea celor ce au cu adevărat nevoie de ajutor, d o ar p e n tru că
tu vrei să-ţi urm ezi am biţiile înguste şi oarbe (mă rog, bănuiesc că era
deja evident acest lucru).

O ÎNŢELEGERE MUTUALĂ
i

Să ne g ân d im aşa: dacă ai u n p rie te n a c ă ru i p rie ten ie nu a-i reco­


m anda-o su ro rii tale, tatălu i tă u sau fiului tău, de ce ţi-ai dori p e n tru
tine u n astfel de com panion? Ai putea spune - din loialitate. D ar loia­
litatea nu e totuna cu stupiditatea. Loialitatea trebuie negociată, corect
şi onest. Prietenia este o înţelegere m utuală. Nu ai obligaţia m orală de a
suporta pe cineva care face d in lum e u n loc m ai rău . Ba dim potrivă. Ar
trebui să-ţi alegi acei oam eni care vor ca lucrurile să m eargă m ai bine,
nu m ai rău . Să-ţi alegi nişte oam eni benefici p e n tru tin e este o decizie
corectă, n u u n a egoistă. Este adecvat, ba c h ia r lăudabil, să te asociezi
cu oam eni ale c ăro r vieţi se îm bunătăţesc odată cu a ta.
Dacă te înconjori cu oam eni care-ţi susţin evoluţia ascendentă, aceş­
tia nu -ţi vor tolera cinism ul şi d istru ctiv itatea. Ei, în schim b, te vor
în cu raja când vei lua decizii benefice ţie şi altora şi te vor aten ţio n a
când nu vei face asta. Ceea ce te va ajuta să perseverezi în a face ceea ce
trebuie să faci, cât m ai a su m a t şi m ai a te n t cu p u tin ţă . O am enii care
n u ţintesc spre în ălţim i vor face opusul. Ei vo r oferi fo stu lu i fu m ăto r
o ţig a ră şi fostului beţiv o bere. Ei vor fi geloşi când vei avea succes sau
când vei face ceva im pecabil. Îşi vo r retrage sprijinul sau te vor pedepsi
activ pe n tru asta. Vor lega realizarea ta de u n fapt precedent, real sau
im aginar, care li s-ar datora lor. Poate că încearcă să te testeze, p e n ­
tr u a vedea dacă d eterm inarea ta e sinceră, p e n tru a afla dacă tu eşti
autentic. D a r în general te v o r trage în jos deoarece noile ta le progrese
le p u n defectele într-o lu m in ă şi m ai deprim antă.
De aceea se spune că orice b u n exem plu este, p e n tru tin e , o provo­
care fatidică şi că orice erou este u n judecător. Acel David perfect din
m arm u ra cioplită de M ichelangelo aproape că ţip ă la vizitato ru l d in
m uzeu: „Poţi să fii m ai m ult decât eşti“. Când în d răzn eşti să asp iri spre
în ălţim i, scoţi la lu m in ă inadecvarea d in tre p re z e n t şi prom isiunea
viitorului. Apoi îi tu lb u ri şi pe ceilalţi, to adâncul sto letu lu i lor, acolo
unde înţeleg că cinism ul şi im obilitatea lor su n t nejustificate. îţi asum i
rolul de Abel pe lângă aceşti Cain. Le ream inteşti că ei şi-au pierdut spe­
ran ţa n u din pricina ororilor lumii, care sunt de netăgăduit, ci din cauză
că nu au v rut să ridice lum ea pe u m erii lor, acolo unde îi este locul.
Să n u vă gândiţi că este m ai u şo r să vă înconjuraţi de persoane sănă­
toase decât de persoane toxice. P e n tru că n u este. O persoană b u n ă şi
sănătoasă este u n ideal. Lângă o astfel de p e rso a n ă îţi trebuie fo rţă şi
curaj p e n tru a răm âne în picioare. Un pic de m odestie. Un pic de curaj'.
Folosiţi-vă d iscern ăm ân tu l şi protejaţi-vă de com pasiunea şi m ila lip­
site de discernăm ânt.
îm prieteniţi-vă cu oam eni care îşi doresc ce e m ai b u n p e n tru voi.
Regula 4
Compară-te cu cel ce erai tu
în trecut, nu cu altcineva
din prezent

CRITICUL INTERIOR
O am en ilo r le e r a m a i u şo r să fie „buni la ceva“ p e v rem ea cân d m ajo­
ritatea tr ă ia m în co m u n ită ţi m ici, ru rale. C ineva era r eg in a b a lu lu i de
la liceu . A ltc in e v a era ca m p io n la e se u r ile litera re, a ltu l era vrăjitor la
m atem atică sa u era vedeta ech ip ei de basch et. E xistau d oar u n u l sau doi
m eca n ici şi câţiva p ro feso ri. în d o m e n iile lor, a c e şti eroi lo c a li aveau
şan sa de a se bucura de încrederea in d u să de seroton ina învin gătoru lu i.
Poate acesta să fie m o tiv u l p en tru care cei n ă scu ţi în o r a şe le m ici su n t
sta tistic d o m in a n ţi p rin tre p e r so n a lită ţile m arcante ale ş tiin ţe i68 P en­
tru fiecare p e r so n a lita te im p o r ta n tă n ă scu tă în N ew Y orkul m o d ern ,
e x is tă alte d o u ă z e c i de m a r i n u m e p r o v e n ite d in o r a şe le m ic i, care
a cu m lo c u ie sc în m etro p o le. Şi m a i im p o r ta n t e că am aju n s con ecta ţi
d ig ita l cu to ţi cei şap te m ilia r d e de lo c u ito r i a i p la n etei. Iera rh iile în
fu n c ţie de r e a liz ă r i au d ev en it to t m a i stratifica te.
O ricât de b u n a i fi în ceva şi o ricu m ţi-a i ca lifica r e a liză rile, în tot­
deauna se v a g ă si cin ev a în co m p a ra ţie c u care să te s im ţi in c o m p e ­
te n t. E şti u n c h ita r ist d e c e n t, dar n u e ş ti Jim m y P age sa u Jack W hite.
E aproape sigu r că n ic i m ăcar clubul lo c a l nu-l v e i revoluţiona cu m uzica
ta. E şti u n bucătar b u n , dar e x istă o m u lţim e de bucătari grozavi. Reţeta
m am ei tale de cap de p e şte cu orez, oricât de lăudată în satul ei, n u poate
1 2 Reguli de viată
JORDAN B. PETERSON

sta alături de spum a de grepfrut şi îngheţata din w hisky afum at. U n cap
m afiot are u n iaht mai ostentativ. Un CEO obsesiv are u n ceas complicat
care se întoarce singur m ulţum ită unui m ecanism din cutia sa scum pă
d in lem n de esenţă tare şi oţel. C hiar şi cea m ai ferm ecătoare actriţă de
la Hollywood se transform ă într-o Regină M alefică d in cauza eternei şi
paranoicei anticipări a apariţiei unei noi Albe-ca-Zăpada. D ar tu? Cari­
era ta e plicticoasă şi absurdă, calităţile tale de gospodar su n t de m âna
a doua, g u stu rile tale s u n t odioase, eşti m ai gras decât p rie te n ii tă i şi
to ată lum ea evită petrecerile tale. Cui îi p a să că e şti p rim -m in istru l
Canadei când există un preşedinte al S tatelor Unite?
E x istă în noi o voce c ritică in te rio a ră şi u n sp irit care ştie toate
acestea. Şi care are te n d in ţa de a-şi a rg u m e n ta zgom otos p u n c tu l de
vedere. Acest critic d in noi condam nă efo rtu rile n oastre m ediocre.
Poate fi foarte greu de potolit. Şi ce, e ră u este că tip u l acesta de critică
este ch iar necesar. Nu ducem lipsă de a rtişti fără gust, de m uzicieni
afoni, de b u cătari care ne otrăvesc, de m anageri de ran g m ediu cu tu l­
b u ră ri de personalitate birocratică, de rom ancieri am atori şi de profe­
sori plicticoşi, m arcaţi ideologic. O am enii şi lucrurile diferă enorm în
ce priveşte calităţile lor. A scultătorii din toată lumea su n t tu lb u ra ţi de
m uzică p ro astă. Clădirile p ro st gândite se su rp ă la cutrem ure. Auto­
mobilele fabricate sub stan d ard îşi ucid posesorii în accidente. Eşecul
este p re ţu l pe care-l plătim p e n tru a avea stan d ard e, ia r standardele
su n t necesare, p e n tru că m ediocritatea are consecinţe reale şi dure.
Nu suntem egali în aptitudini sau în rezultate şi n u vom fi niciodată.
Un n u m ăr infim de oam eni produc cam to t ce se poate. Învingătorii nu
iau to tu l, d a r iau aproape to tu l, aşa că tre a p ta cea m ai de jos n u e un
loc foarte vesel. Pe treptele inferioare oamenii su n t nefericiţi. Acolo se
îm bolnăvesc, răm ân necunoscuţi şi neiubiţi. Acolo îşi irosesc vieţile.
Acolo mor. în consecinţă, vocea autodenigratoare d in m intea oam eni­
lor ţese o poveste devastatoare. V iaţa este u n joc cu m iz ă z e ro . Lipsa
de valoare devine p u n ctu l de plecare. Ce altceva în afară de ignoranţa
voluntară i-ar putea proteja pe oam eni de critica in terio ară nim icitoare?
Din cauza aceasta, o generaţie întreagă de psihologi sociali au recom an­
dat „iluziile pozitive", ca singură cale practicabilă spre sănătatea m en­
ta lă 69. Crezul lor? Fă-ţi um brelă dintr-o m inciună. Cu greu ne putem
im agina o filosofie m ai deprim antă, m ai deplorabilă şi m ai pesim istă:
lucrurile stau atât de p ro st, că n u m ai o iluzie te m ai poate salva.
Eu vă p ro p u n o abordare altern ativ ă (una care n u face apel la ilu­
zii). Dacă zaru rile su n t întotdeauna aruncate în defavoarea ta, poate
că jocul e tru c a t (poate c h ia r de către tine, fă ră ştiin ţa ta). Dacă vocea
in te rn ă te face să te îndoieşti de valoarea s tră d a n iilo r tale — a vieţii
tale sau a vieţii în g e n e ra l—, poate că n -ar tre b u i s-o m ai asculţi. Dacă
vocea rosteşte aceleaşi lu c ru ri d en ig rato are despre to ată lum ea, indi­
ferent de cât de îm p lin iţi su n t respectivii oam enii, atu n ci câtă în cre­
dere poţi avea în ea? Poate că observaţiile ei su n t doar pălăvrăgeală,
şi n u înţelepciune. Vor exista mereu oameni mai buni ca tine — este u n
clişeu al n ih ilism u lu i, la fel ca fraza: Cui îi va mai păsa de asta peste un
milion de ani? R ăspunsul po triv it în faţa acestei a firm a ţii n u poate fi:
Păi, bine, atunci nimic nu are sens. Ci este: Orice idiot poate să aleagă un
cadru temporal în care nimic să nu aibă sens. A te convinge sin g u r de
nim icnicia ta n u rep rezin tă o critică profundă a Fiinţei. Este u n tru c
ieftin al m in ţii raţionale.

MAI MULTE JOCURI


Standardele, m ai în a lte sau m ai joase, n u su n t n ici ilu z o rii, nici dis­
pensabile. D acă n u ai fi decis că ce faci acum e m ai bin e d ecât orice
ai fi p u tu t face, p u r şi sim plu nu ai fi făcut-o. Ideea că a r exista deci­
zie fă ră c rite rii de valoare este o contrad icţie în term en i. Judecăţile
de valoare su n t o precondiţie a a c ţiu n ii. M ai m ult, odată selectată,
orice activitate vine cu p ro p riile sta n d a rd e in te rn e de reu şită. Dacă
ceva poate fi făcut, poate fi făcut m ai bine sau m ai p u ţin bine. A face
orice, aşadar, în se a m n ă a juca u n joc cu u n fin al d e fin it şi valorizat,
care poate fi a tin s m ai m u lt sau m ai p u ţin eficient şi elegant. Orice
joc aduce cu sine şanse de succes şi eşec. D iferenţele calitative s u n t
om niprezente. în plus, dacă nu a r fi e x ista t m ai binele sau m ai rău l,
atu n ci n im ic n u a r fi m e rita t să fie făcut. N u a r m ai fi e x ista t valoare
şi, im plicit, n ici sens. De ce să faci u n efort, dacă efortul tă u nu con­
trib u ie la îm b u n ă tă ţire a a nim ic? Sensul în su şi solicită o diferenţiere
în tre m ai bine şi m ai p u ţin bine. Cum a r p u tea fi deci redusă la tăcere
vocea critică şi conştientă de sine? Unde să căutăm defectele din logica
a p a re n t im pecabilă a m esajului ei?
1 2 R eguli de viaţă
JORDAN D. PETERSON

P u tem în c e p e p r in a n a liz a r e a te r m e n ilo r în ş iş i, m u lt p rea d ih o ­


to m ici: ,,su c c e s“ ş i „eşec“. O ri r e p r e z in ţi u n su c c e s, o en tita te b u n ă ,
sin g u la r ă ş i co m p letă , o r i e ş t i o p u su l — u n e şec, o e n tita te la fe l de
sin g u la ră ş i com p letă, dar, irem ed ia b il, de p roastă calitate. Cei d oi ter­
m e n i op u şi n u la să lo c p en tru n ic io alternativă şi p en tru n icio zo n ă de
m ijloc. T o tu şi, în tr -o lu m e a tâ t d e c o m p lex ă ca a n o a str ă , a sem en ea
g e n er a liz ă r i (asem en ea e şe c u r i în n u a n ţa re) su n t u n se m n de a n a liză
n a iv ă , d elo c su b tilă sau ch ia r rău in te n ţio n a tă . A cest siste m b in a r anu­
lează gra d ele ş i g ra d a ţiile de v a lo a re vitale, ceea ce se la să cu u rm ă ri
n u to c m a i p lă cu te.
P en tru în c e p u t, să sp u n e m că n u e x is tă d o a r u n s in g u r joc la care
să ai su cces sa u să d ai greş. E x istă m u lte jo c u r i, ba ch ia r m u lte jo cu ri
b u n e — jo c u r i p e m ăsu ra ta le n tu lu i tău, jo c u r i care îţ i so licită p rod u c­
tivitatea, a lă tu ri de alte p erso a n e, jo c u r i care se su sţin şi se dezvoltă în
tim p . M eseria d e avocat e u n jo c b u n . La fe l ş i cea de in sta la to r, m ed ic,
tâm p la r sa u învăţător. Lum ea îi p erm ite F iin ţei să se m a n ifeste în m ulte
felu ri. Dacă n u r e u ş e ş ti d in p r im a , m a i p o ţ i în cerca . P o ţi a lege ceva
m a i p e p o triv a a m e ste tu lu i tă u u n ic de p u n c te forte, slă b iciu n i. ş i cir­
cu m sta n ţe. M a i m u lt, dacă sch im b a rea jo c u lu i n u fu n c ţio n e a z ă , p o ţi
oricân d in v en ta u n u l n o u . A m v ă z u t recen t o e m isiu n e d e d iv ertism en t
în care u n m im şi-a aco p erit gu ra c u o b an d ă iz o la to a re ş i a fă c u t n işte
lu c r u r i c a r a g h io a s e c u m ă n u ş i d e b u c ă tă r ie . A fo st ceva n e a şte p ta t.
Ceva o r ig in a l. P e n tr u el p ă rea să fu n c ţio n e z e .
E p u ţin p rob ab il să jo c i u n s in g u r jo c . A i o carieră, a i p rieten i, fa m i­
lie , p ro iecte p e r s o n a le , în c lin a ţii a r tistic e şi p a siu n i sp o rtiv e. P oate ar
treb u i să-ţi e v a lu e z i su ccesu l lu â n d în con sid erare toate jo cu rile pe care
le joci. Im a g in e a z ă -ţi că e ş ti foarte b u n la u n e le , m ed io cru la a ltele şi
foarte slab la o p arte d in ele. Poate că aşa treb u ie să fie. P oţi obiecta: ar
treb u i să câ ştig toate jocurile! D ar să c â ştig i toate jo c u r ile în se a m n ă că
n u m a i faci n im ic n o u sau d ificil. C âştigi, d ar n u creşti, iar creşterea s-ar
p u te a să fie cea m a i im p o rta n tă form ă de c â ştig . V ic to r iile p r e z e n tu lu i
s u n to a r e m a i im p o r ta n te decât ev o lu ţia ta p e a xa tim p u lu i?
În fin e , p o ţi aju n ge să în ţe le g i că sp ecificu l jo cu rilo r p e care le prac­
tic i este atât de u n ic p en tru tin e , atât de in d iv id u al, că orice com paraţie
cu a lţii p u r şi sim p lu n u -şi are r o stu l. Poate că supraapreciezi ce n u ai
ş i subap reciezi ce ai. R ecu n o ştin ţa este ex trem de u tilă . E şi o p rotecţie
b u n ă faţă de r isc u r ile v ic tim iz ă r ii ş i r e se n tim e n tu lu i. A iu n coleg de
@

m u n că m ai b u n ca tin e . T otu şi, n evasta lu i are o a v en tu ră, în tim p ce


tu te b u cu ri de u n m ariaj stab il şi fe r ic it. C ine o du ce m a i bine? Cele­
b ritatea p e care o a d m ir i e u n b ig o t ş i u n şo fer care con d u ce to t tim p u l
beat. Să fie v ia ţa lu i p referab ilă v ie ţii tale?
Când te p u n e la p ă m â n t c u a stfel de com p araţii, c r itic u l in te r n folo­
seşte u rm ăto a rea logică: m a i în tâ i selectea ză arbitrar u n sin g u r dom e­
n iu de com paraţie (fa im a , p oa te, sau pu terea). A poi se p o a rtă ca şi cum
d o m en iu l resp ectiv ar fi sin g u ru l relevan t. A poi te com pară nefavorabil
cu cin eva cu ad evărat stră lu cito r în d o m e n iu l resp ectiv. Iar acest pas
fin a l poate fi dus şi m a i departe, a tu n ci câ n d prăp astia d in tre persoan a
ta şi persoana cu care eşti com parat este fo lo sită ca dovadă a n ed rep tăţii
fu n d am en tale a v ie ţii. În felu l acesta îţi v a fi cel m a i eficien t sub m in ată
m otivaţia de-a m ai acţion a. Cei care acceptă o asem enea autoevaluare cu
sig u ra n ţă nu p o t fi a cu za ţi că-şi fac v ia ţa m ai u şoară. P u tem în sch im b
să con sta tă m cu m îş i com p lică d e stu l de m u lt e x iste n ţa .
Când su n te m fo arte tin e r i, n u su n te m n ic i in d iv id u a ţi, n ic i in fo r­
m a ţi. N u am avut tim p şi n u am a d u n a t su fic ie n tă în ţe le p c iu n e cât să
n e dezvoltăm p rop riile stan d ard e. În co n secin ţă , n e v o m com para cu
alţii, întrucât avem nevoie to tu şi de n işte ja lo a n e. În absenţa lo r nu ştim
în cotro s-o lu ăm sau ce să facem . Pe m ăsu ră ce ne m a tu riză m , d even im ,
în sch im b , to t m a i b in e in d iv id u a ţi, n iş te o a m en i u n ic i. C o n d iţiile v ie ­
ţ i i n oastre d e v in to t m a i p e r so n a le şi to t m ai p u ţin com p arab ile cu ale
altora. S im b olic v orb in d , acum p ă ră sim casa ta tă lu i n o stru ş i în fr u n ­
tăm h a o su l F iin ţei n oastre in d ivid u ale. Trebuie să ob servăm dezordinea
v ie ţii n oastre, fără a-l ab an d on a cu to tu l p e „tată“. M ai apoi treb u ie să
r ed esco p erim v a lo r ile c u ltu r ii n o a stre - a sc u n se n o u ă de ig n o ra n ţă ,
în g ro p a te în cu fe r e le p r ă fu ite ale tr e c u tu lu i - , pe care treb u ie să le
sa lv ă m ş i să le in te g r ă m în v ie ţile n o a stre. D e a ici îş i ia e x iste n ţa sen ­
su l e i in teg ra l şi necesar.
Cine eşti? G ân d eşti că ştii, d ar p oate că nu ştii. N u e şti, de exem plu,
n ic i stăp ân u l, n ic i sclavu l tău . Ţ ie n u -ţi p o ţi sp u n e p rea u şo r ce să faci
şi n ic i n u îţi p o ţi im p u n e ceva cu forţa (la fe l c u m n u le p o ţi com anda
ce să facă s o ţu lu i, s o ţie i, fiu lu i sa u fiic e i ta le ). U n e le lu c r u r i te in te ­
resea ză , altele nu . U n ele a c tiv ită ţi te vo r captiva, a lte le te v o r p lic tisi.
A i u n fel de a fi, o n a tu ră a ta. P oţi a cţio n a tir a n ic faţă d e natu ra ta,
dar cu sig u r a n ţă că te v e i ră zv ră ti. Cât de m u lt îţ i p o ţi im p u n e să m u n ­
c e şti şi cât p o ţi su sţin e d o rin ţa de-a m unci? Cât d e m u lte p o ţ i sacrifica
12 R eguli de viată
JORDAN 8. PETERSON

p en tr u p a r te n e r u l tă u în a in te ca g e n e r o z ita tea să se tr a n sfo r m e în


re se n tim e n t? Ce iu b e ş ti cu adevărat? Ce v r e i cu ad evărat? În a in te de
a-ţi fo rm u la p r o p r iile sta n d a rd e de v a lo a re, tr e b u ie să te v e z i p e tin e
în s u ţi ca p e u n s tr ă in - p e n tr u a te c u n o a şte m a i b in e . Ce ţ i se p a re
valoros ş i plăcut? D e câtă relaxare, divertism en t şi recom pensă ai nevoie
ca să te p o ţ i s im ţi m ai m ult d ecâ t u n a n im a l de p ovară? Cum treb u ie
să te p o r ţi cu tin e ca să n u d e r a ie z i de p e ş in e , ca să n u ie ş i în decor?
P oate su p o r ţi c o rv ezile z iln ic e şi seara, cân d a ju n gi acasă, d ai cu şu tu l
în câ in e ca să sc a p i de fru strare. P oate u rm ă reşti cu m trec p e lâ n g ă tin e
zilele p r e ţio a se . Sau p oate p referi să te m o b iliz e z i către n işte activităţi
resp o n sa b ile şi productive. T e în treb i ce vrei? N e g o c ie z i o n est cu tin e?
Sau îţ i e ş ti în a cela şi tim p tir a n şi sclav?
Când îţ i d isp la c p ă r in ţii, p arten eru l sau co p ilu l tău, şi de ce? Ce s-ar
p u tea face î n s e n su l acesta? Ce îţ i ţreb u ie ş i ce v rei de la p r ie te n ii tă i
şi de la p a r te n e r ii de afaceri? A ic i n u e vorba d oar d esp re ce trebuie să
vrei. N u v o rb esc n ic i d esp re ce vo r a lţi o a m e n i de la tin e şi n ic i d esp re
d a to riile ta le faţă de ei. V orbesc d esp re acele o b lig a ţii m orale p e care
Ie ai faţă de tin e în s u ţi. Trebuie ar p u tea avea de-a face c u asta, în tru câ t
e şti p a rte d in tr-o reţea de d a to rii so cia le. Trebuie este resp on sab ilitatea
ta , p e care treb u ie s-o o n o rezi. D ar asta n u în se a m n ă că e şti ob ligat să
accep ţi ro lu l c ă ţe lu şu lu i o b e d ie n t ş i in o fen siv . A sta îş i d oresc d ic ta to ­
r ii de la s u p u şii lor.
În d r ă z n e şte , în sch im b , să f ii p e r ic u lo s. În d r ă z n e şte să f ii sincer.
În d ră zn eşte să te' e x p r im i p e tin e şi e x p r im ă (sa u m ăcar d ev in o co n ­
ştie n t de) ceea ce ar ju s tific a cu adevărat v ia ţa ta. A tu n ci câ n d p erm iţi,
de exem p lu , celo r m a i în tu n e c a te şi a sc u n se fa n te z ii faţă de p a rten eru l
tă u să se m a n ife s te — dacă e ş t i v re o d a tă d isp u s să le ie i în serio s —,
e p o sib il să d e sc o p e r i, o d ată sco a se la lu m in a z ile i, că n u su n t ch ia r
atât de în tu n e c a te . S-ar p u te a să d e sc o p e r i, în sch im b , că-ţi era frică,
iar frica te d eterm in a s-o faci p e m oralu l. S-ar p u tea să d esco p eri că,
a tu n c i câ n d o b ţii ceea ce d o r e şti cu adevărat, n u m a i e ş ti n ic i ten ta t,
n ic i rătăcit. E şti sig u r că p a rten eru l tă u ar fi d e scu m p ă n it să vadă m a i
m u lt d in tin e ie şin d la suprafaţă? Fem eia fatală şi a n tie r o u l su n t atrac­
tiv i sex u a l d in m o tiv e în te m e ia te ...
Cum a i v r e a să ţ i s e vorb ească? Ce treb u ie s ă ie i d e la c e ila lţi? Cât
trebuie să su p o rţi şi cât e n evoie să te prefaci d o a r p e n tr u că aşa îţ i cere
datoria? A n a liz e a z ă -ţi r a n c h iu n a . O ricât de p a to lo g ică a r fi, această
em oţie poate fi revelatorie. Face p a rte dintr-o triadă malefică: aroganţa,
disim ularea şi ranchiuna. Nim ic n u provoacă m ai m ult ră u ca această
trin ita te subpăm ânteană. R anchiuna (resentim entul) în seam n ă întot­
deauna două lucruri. Fie persoana atinsă de ranchiună este im atură,
caz în care ea a r tre b u i să-şi ţin ă gura, să înceteze să se m ai plân g ă şi
să depăşească m om entul; fie avem de-a face cu u n caz de tira n ie - caz
în care persoana subjugată are obligaţia m orală de-a p ro testa. De ce?
P en tru că, în acest caz, consecinţele tăc e rii a r fi m ult m ai rele. Sigur,
pe m om ent e m ai sim plu să răm â i tă c u t şi să eviţi conflictul. D ar pe
term en lung e fatal. Când ai ceva de obiectat, tăcerea e o m inciună — iar
tira n ia se h răn e şte cu m inciuni. Când trebuie să în fru n ţi pericolele şi
să lu pţi cu opresiunea? Când începi să n u tre şti fantezii secrete de răz ­
bunare; când viaţa îţi este otrăvită, ia r im aginaţia îţi este inundată de
dorinţa de a devora şi distruge.
Acum câteva decenii.am avut u n client care suferea de tu lb u ra re
obsesiv-compulsivă. Seara, în ain te să se bage în pat, treb u ia să alinieze
toate pijam alele. Apoi trebuia să-şi netezească p ern a. Apoi să ajusteze
cearşafurile. Ia r şi iar, şi iar, şi iar. l-am spus:
— Poate partea asta din tine, p a rtea asta insistentă p ân ă la nebunie,
vrea ceva, o ricât de greu a r fi să num im acest ceva. Las-o să vorbească.
D espre ce a r putea fi vorba?
— Despre control, mi-a spus.
— Închide ochii, i-am zis, şi lasă acea p a rte să sp u n ă ce vrea. Nu
lăsa frica să te oprească. N u te tem e că dacă gândeşti ceva, vei şi pune
în practică acel lucru.
El mi-a spus:
— Vreau să-l iau pe ta tă l m eu vitreg de guler, să-l lipesc de uşă şi să-l
scu tu r ca pe u n şobolan.
Poate că sosise în tr-ad ev ăr vrem ea să scuture pe cineva ca pe u n
şobolan, deşi i-am sugerat să se gândească la n işte m ă su ri m ai p u ţin
dure. N um ai D um nezeu ştie câte b ătălii trebuie duse în m od asum at,
voluntar, pe d ru m u l către pace. Ce faci ca să eviţi conflictul, oricât de
necesar a r fi el? Despre ce eşti în clin at să m inţi, plecând de la pre supu­
n erea că adevărul, ar fi intolerabil? Ce anum e vrei să falsifici?
Copilul m ic este d ep e n d en t de p ă rin ţii săi p e n tru satisfacerea a
aproape tu tu ro r nevoilor sale. Copilul — copilul de succes — îşi poate
p ă ră si tem p o rar p ă rin ţii, pentru-a-şi face prieten i. P e n tru a face asta,
@ 1 2 R eguli de viată
JORDAN B. PETERSON

re n u n ţă la u n fragm ent m ic d in el însuşi, d a r p rim eşte m u lte altele în


schim b. A dolescentul de succes va duce acest p roces la concluzia sa
logică. El îşi va p ă ră si p ă rin ţii şi va deveni ca to ţi oam enii. Trebuie să
se integreze grupului, p e n tru a depăşi dependenţa d in copilărie. Odată
integrat, adultul de succes trebuie apoi să înveţe cum să fie d ife rit (dar
exact cât trebuie) în ra p o rt cu ceilalţi.
Aveţi grijă când vă com paraţi cu ceilalţi. Odată ajunşi adulţi, suntem
n işte fiin ţe singulare. Avem problem e specifice — financiare, intim e,
psihice şi de altă n a tu ră . Acestea su n t ţesute în contextul m ai larg, unic,
al existenţei fiecăruia. Cariera sau locul de m uncă te m archează într-o
m an ieră personală (sau te la să rece) — serviciul tău se înscrie, oricum ,
într-o desfăşurare unică dim p reu n ă cu ceilalţi factori specifici vieţii
tale. Trebuie să te decizi sin g u r cât tim p aloci fiecărui lucru. Trebuie
să te decizi sin g u r la ce ren u n ţi şi ce 'vrei să obţii.

PU N CTU L DIN CARE PRIVIM (SA U INVENTARIEREA).


Ochii n o ştri privesc întotdeauna către lucrurile de care suntem intere­
saţi sau pe care do rim să le cercetăm , să le căutăm ori să le posedăm .
Trebuie să vedem , ia r p e n tru a vedea treb u ie să ţin tim , astfel că n oi
ţin tim către ceva to t tim pul. M inţile n o a stre s u n t in se ra te în corpul
n o stru de vânători-culegători. A v ân a presupune a te focaliza pe o ţin tă,
a o u rm ă ri şi a aru n ca ceva înspre ea. A culege p resupune a identifica
fructul dorit şi a-l p rin d e ferm cu mâna. A runcăm p ietre, suliţe şi bum e­
ran g u ri. Lovim bile care trec p rin inele, azvârlim p u c u ri în plase şi
îm pingem pietre pe o fâşie orizontală de gheaţă p â n ă ajung în copcă.
Aruncăm proiectile la ţinte cu ajutorul arcurilor, pistoalelor, puştilor şi
rachetelor. Lansăm insulte, facem p la n u ri şi p rezentăm idei. Succesul
e determ in at de m arcarea u n u i punct sau de atingerea u n ei ţin te. Eşe­
cul (sau păcatul) survine atunci când eşuăm (păcatul este deci înţeles
ca ra ta re a u n u i scop70). Nu putem naviga fără destinaţie şi, câtă vrem e
suntem pe lum ea aceasta, trebuie să navigăm fără în cetare7^
Noi ne aflăm întotdeauna şi sim u ltan în punctul „a“ (mai p u ţin dezi-
rabil decât ar fi p utut fi), mişcându-ne către punctul „b“ (pe care îl consi­
derăm m ai bun, în acord cu valorile noastre im plicite şi explicite). Noi
considerăm m ereu că lum ea se găseşte în tr-o stare de deficit, pe care
căutăm să îl corectăm . Im aginăm căi noi de în d re p tare şiîm b u n ătă ţire
a lucrurilor, c h ia r dacă avem to t ce am crezu t că ne trebuie. R ăm ânem
curio şi ch iar şi când suntem satisfăcuţi tem porar. T răim într-o schem ă
m entală în care p rez e n tu l este veşnic incom plet, ia r v iito ru l este veş­
nic îm belşugat. Dacă nu am vedea lucrurile astfel, nici nu am acţiona
în vreun fel. Nici m ăcar n u am m ai vedea, în tru c â t p e n tru a p riv i îţi
tre b u ie concentrare, ia r această focalizare presupune selectarea un u i
lucru în dauna altora.
D ar noi putem vedea. Ba ch iar putem vedea lucruri care n u su n t acolo.
Vedem m odalităţi noi p rin care lucrurile ar putea deveni m ai bune. Putem
construi lum i noi, ipotetice, unde se p ot arăta şi exprim a problem e noi,
la care nici nu ne gândiserăm . Avantajele s u n t evidente: p u tem m odi­
fica lumea, astfel încât circum stanţele intolerabile ale prezentului să fie
îm bunătăţite pe viitor. Dezavantajele acestei stări perm anente de previ­
ziune şi creativitate sunt o oboseală şi u n disconfort cronice. Comparând
întotdeauna ce este cu ce ar putea fi, suntem forţaţi să ţin tim spre ce ar
putea fi. Doar că putem ţin ti prea sus. Sau prea jos. Sau prea haotic. Aşa
că eşuăm şi avem p a rte de dezam ăgiri, c h ia r şi când celorlalţi le lăsăm
im presia că tră im bine. Cum să beneficiem de pe u rm a ingeniozităţii
noastre şi a abilităţii de a îm bunătăţi viitorul, fără să denigrăm neînce­
ta t viaţa n o a stră prezentă, lipsită de valoare şi neîm plinită?
Prim ul pas a r fi, poate, să privim în ju r. Cine su n t eu? Când cum ­
p ă r o casă şi m ă pregătesc să trăiesc în ea, angajez u n in sp ecto r ca să
inventarieze toate neajunsurile casei — aşa cum este ea în prezent, nu
cum m i-aş d ori să fie. Pe agent îl p lă tim c h ia r dacă ne dă veşti proaste.
Trebuie să ştim . Trebuie să cunoaştem care su n t defectele ascunse ale
casei. Trebuie să ştim dacă su n t im perfecţiuni estetice sau problem e
stru c tu ra le . Trebuie să ştim p e n tru că n u putem rep a ra ceva p ân ă nu
aflăm că e defect. D ar şi n o i su n te m defecţi. Avem nevoie de u n inspec­
tor. Rolul acestuia poate fi ju c a t de criticul interior, dacă putem in tra
pe aceeaşi lungim e de u n d ă cu el; dacă putem coopera cu el. Ne poate
ajuta să înţelegem situaţia, d a r trebuie să facem îm p re u n ă cu el tu ru l
casei noastre psihice şi să ascultăm cu c h ib z u in ţă ce are de spus. Poate
că eşti e x tra o rd in a r de p ricep u t, u n adevărat m eşter. D ar cum să-ţi
începi renovarea fă ră a fi m ai în tâ i dem oralizat, ba c h ia r zdrobit, de
ra p o rtu l lu n g şi dureros al criticului in te rn cu privire la defectele tale?
12 Reguli de viata
JORDAN B. PETERSON

Iată u n po n t. V iitorul e la fel ca tre c u tu l. Cu o d iferenţă esenţială.


T recutul e fix , d a r viito ru l poate fi m ai bun. Poate fi m ai bun în can ti­
tă ţi precise - şi le p u tem m ăsura observând, de pildă, ce cantitate de
îm b u n ă tă ţiri am adus, să zicem, în tr-o singură zi cu u n m inim um de
im plicare. P rezentul este m ereu im perfect. D a r p u n ctu l d in care începi
s-ar putea să n u fie la fel de im p o rta n t ca d irecţia în care te în d re p ţi.
P oate că fe ric ire a se g ă se şte în to td e a u n a în c ă lă to ria a scen d en tă , nu în
sen za ţia trecă to a re de sa tisfa cţie p e care o a i când fa c i un p o pas în drum ul
spre u rm ă to a rea culm e. Fericirea este în m are m ăsură sp eran ţă, in d i­
fere n t de cât de adâncă este lum ea su b te ra n ă în. care a fost concepută
sp e ra n ţa respectivă.
Solicitat cum se cuvine, criticul in te rio r va spune ce trebuie în d rep ­
tat, ce p o ţi p u n e în ordine, ce a i vrea să pui în ordine — de bunăvoie,
fără resen tim en te, ba chiar cu plăcere. Întreabă-te: există în viaţa m ea
sau în situaţia d in p rez e n t u n lu cru în neregulă, ceva pe care aş p u tea
şi aş vrea să-l p u n în ordine? P ot şi chiar vreau să m ă ocup de lucrul
acela, care îşi an u n ţă cu m odestie nevoia de a fi reparat? Aş putea s-o
fac acum? Im aginează-ţi că trebuie să negociezi cu tin e. Im aginează-ţi
că eşti leneş, iritabil, ranchiunos şi dificil. Cu a titu d in e a asta, n u îţi
va fi u şo r să te p u i în m işcare. Va tre b u i să te raportezi la tin e cu u n
plus de farm ec şi de um or. Ai putea să te abordezi pe tin e în su ţi cu un
„Scuză-mă“, d ar spus fără u rm ă de ironie sau sarcasm. „Încerc să reduc
o parte din suferinţa inutilă de pe-aici şi m i-ar prinde tare bine o m ână
de ajutor" Nu e cazul să faci m işto de tine. „Mă întreb dacă există ceva
ce eşti dispus să faci. Ţi-aş fi foarte recunoscător p e n tru ajutorul tău.“
Întreabă sincer şi cu m odestie. Nu e chiar sim plu să procedezi aşa.
S-ar putea să fie nevoie să negociezi cu tin e în su ţi în continuare, în
funcţie-de disp o ziţia ta psihică. Poate că nu ai încredere în tin e. Ţi-e
frică de faptul că, odată acceptat u n lucru, vei cere m ai m ult de la tine.
Şi o vei face la m odul p u n itiv şi dureros. Şi vei d isp re ţu i ceea ce ţi-a
fost deja oferit. Cine vrea să lucreze cu u n astfel de tira n ? Tu nu. De
asta n u faci ce vrei de fapt să faci. Poate treb u ie să-ţi spui: ,,OK. Ştiu că
în tre c u t n u ne-am înţeles p rea bine. Îm i p a re ră u p e n tru asta. încerc
să schim b lu cru rile în bine. Probabil că o să m ai fac şi alte greşeli pe
parcurs, d a r voi încerca să te ascult dacă n u vei fi de acord. Voi încerca
să învăţ. Am observat azi, chiar acum , că n u ai fost foarte dornic să-mi
dai o m ână de ajutor când ţi-am cerut-o. E xistă ceva ce aş p u tea să-ţi
o fe r în sch im b u l c o o p eră rii tale? D acă a i sp ă la v a se le , p oate am ie ş i la
o cafea. Îţi p lace esp resso u l? Ce a i z ic e de u n esp r e sso - u n u l dublu?
Sau p oate v r e i altceva?" A poi a i p u tea să a sc u lţi. P oate v e i a u zi o voce
lă u n trică (p o a te c h ia r v o cea u n u i co p il de m u lt p ierd u t). P oate va r ă s­
punde: „Serios? Chiar vrei să faci ceva d răgu ţ p en tru m in e? Chiar vrei?
N u e o păcăleală?"
A ici treb u ie să ai grijă.
V ocea aceea p lăp ân d ă este vocea cu iv a care su flă şi-n iau rt. A i putea
să-i sp u i, cu grijă: ,,U ite, eu c h ia r v o rb esc se r io s. S-ar p u tea să n u m ă
d escu rc p rea b in e şi să n u fiu cea m a i b u n ă com p an ie, dar v o i face ceva
d ră g u ţ p e n tr u tin e . Prom it". U n stro p de b lâ n d e ţe c h ib z u ită te poate
duce departe, ia r ră sp la ta ju stă va f i u n factor m o tiv a to r p u tern ic. Sufi­
c ie n t de p u tern ic cât să fii lu a t de m â n ă ca să sp e li a fu r isite le de v a se.
D ar după aceea să n u te apuci de frecat b aia ş i să u iţi de cafea, de bere
sau film , fiin d c ă a p o i îţ i va f i şi m a i greu să sc o ţi la lu m in ă elem en tele
u ita te d in a s c u n z iş u r ile lu m ii ta le su b teran e.
Te p o ţ i în treb a aşa: ,,Ce a ş p u tea să sp u n altcu iva — p r ie te n u lu i,
fr a te lu i, ş e fu lu i, se c r e ta ru lu i m eu — ca să fac şi m a i u şo a r e lu cru rile
în tr e noi? Ce b u că ţică de h a o s aş p u tea era d ica acasă, pe b iro u sau în
b u cătărie, în seara aceasta, a stfel în c â t scen a să fie p reg ă tită p en tru o
p iesă m a i b u n ă? Ce şe r p i să a lu n g d in şifo n ie r u l m eu — ş i d in m in tea
mea?" Z iu a, o rice z i, fie c a r e z i, e ste c o m p u să d in c in c i su te d e m ici
d e c iz ii şi m ic i a c ţiu n i. A i p u tea să a b o rd ezi u n a sau d o u ă d in tre aceste
a cţiu n i în tr-u n m o d ceva m a i eficien t? M ai eficien t, d esigur, după sta n ­
d ard ele ta le. A i p u tea să co m p a ri ziu a ta de m â in e cu ziu a ta de ieri? Îţi
p o ţi fo lo si ju d eca ta p e n tr u a te în treb a cu m ar arăta u n v iito r m a i bun?
Ţ in teşte că tre lu cru ri la în d e m â n ă . Ţ in â n d c o n t de ta le n te le ta le
lim itate, de ten d in ţa de a te am ăgi, de povara resen tim en tu lu i, de talen ­
tu l tău de a ev ita r e sp o n sa b ilită ţile , n u e c a z u l să-ţi ie i p rea m u lte p e
u m eri aşa, deodată. Îţi p o ţi p rop u n e urm ătoru l obiectiv: la fin a lu l zilei,
vreau ca lu cru rile să arate o id ee m a i b in e în v ia ţa m ea decât arătau în
d im in ea ţa aceasta. A poi întreabă-te: „Ce p ot să fac ş i ce aş vrea să fac ca
să reu şesc ce m i-am p ro p u s ş i care su n t lu cru rile m ici pe care m i le-aş
d o ri ca recom pensă?" A p oi faci ce a i d e c is să faci, c h ia r dacă n u -ţi ie s e
foarte bine. Şi-ţi oferi o n en orocită de cafea, p en tru a sărbători triu m fu l.
Poate te sim ţi u n p ic ca ra g h io s făcân d a sta, dar oricu m e bine să o faci.
Şi la fel să faci şi m â in e , şi în c ă o z i, şi în că o z i, şi to t aşa. Cu fieca re zi,
1 2 R eguli de viaţă
JORDAN B. PETERSON

nivelul de la care te com pari cu cel ce-ai fost în tre c u t se în alţă câte u n
pic şi a sta e ceva magic. E ste ca u n fel de cont de econom ii cu dobândă
acum ulată. Fă asta tre i a n i de zile şi viaţa ta va fi com plet diferită. Vei
ţin ti apoi m ai sus. Vei ţin ti către stele. B ârna a d isp ă ru t d in ochiul tău
şi ai încep u t să vezi. Ţ inta pe care o alegi d e te rm in ă ceea ce vezi. Să
repetăm , căci m erită: ţinta pe care o alegi determină ceea ce vezi.

CE VREI SI CE VEZI
Dependenţa vederii de ţin tă (şi, im plicit, de valoare - deoarece luăm în
cătare lucrurile valoroase pentru noi) a fost dem onstrată rem arcabil de
psihologul cognitivist Daniel Simons acum m ai bine de cincisprezece
a n i72. Sim ons a stu d iat fenom enul n u m it „cecitate p r in neatenţie". A
folosit subiecţi pe care i-a aşezat în faţa u n o r m onitoare video pe care
le-a a ră ta t n işte câm puri cu grâu, de exemplu. D ar în tim p ce subiecţii
priveau im aginile, el le transform a încet, fără ştirea lor. Strecura discret
u n d ru m p rin lan u l de grâu. Nu o potecă u şo r de trecut cu vederea, ci
u n d ru m adevărat, pe o treim e d in im agine. Rem arcabil a fost că m ulţi
subiecţi n u observau m odificarea.
E xperim entul care l-a făcut faim os pe dr. Simons a fost d in aceeaşi
categorie, d a r şi m ai dram atic decât cel a n te rio r — c h ia r incredibil.
M ai în tâ i a re a liz a t o în re g istra re video în care a p a r două echipe de
câte tre i oam eni73• Una d in tre echipe era îm brăcată cu tric o u ri albe,
cealaltă cu tric o u ri negre. (Echipele erau film ate de aproape, deci nu
puteau fi trecu te cu vederea. Cei şase ocupau m are p a rte d in ecran şi
erau film aţi suficient de aproape, încât să le poată fi observate tră s ă tu ­
rile faciale.) Fiecare echipă avea o m inge pe care o bătea de p ă m â n t sau
o arunca în tre coechipieri, în tim p ce aceştia se m işcau şi făceau fente
în spaţiul restrâns d in faţa cam erei care îi în reg istra. D upă ce-a făcut
film ul, D an l-a a ră ta t p a rticip a n ţilo r la stu d iu . Le-a ceru t fiecăruia să
ţin ă socoteala n u m ăru lu i de pase schim bate de m em b rii echipei albe.
După câteva m in u te, subiecţilor li se cerea să raporteze n u m ă ru l în re ­
g istrat. Cei m ai m u lţi răsp u n d e a u „15“. Acesta era ră sp u n su l corect.
M ulţi se sim ţeau foarte bine cu ră s p u n s u l lor. Ha! T recuseră testul!
D ar apoi d r. Sim ons îi întreba: „Aţi v ăzu t gorila?"
Era o glum ă? Ce gorilă?
S im o n s le-a ex p lica t: „U rm ăriţi d in n o u în r e g istr a rea , d ar de data
asta n u m a i num ăraţi." Şi e ad evărat că după u n m in u t apare p e teren
u n bărbat îm b răcat într-o g o rilă , care u m b lă câteva s e c u n d e bu n e, se
o p reşte şi se bate în p iep t aşa cu m fac g o r ile le . C h iar în m ijlocu l ecra­
n u lu i. Şi e cât se poate de m are. D ureros şi in c o n te sta b il de ev id en t. Şi
to tu şi, u n u l d in d o i su b ie c ţi n-a r e u şit să o vad ă la p r im a v iz io n a r e a
în r e g istr ă r ii. D ar lu cru rile stau c h ia r m ai grav de-atât. Dr. S im o n s a
făcu t u n alt stu d iu . D e data a sta, le-a arătat su b ie c ţilo r o în reg istra re
în care cin ev a e ste servit în faţa u n u i cân tar. V â n ză to ru l se apleacă în
spatele,cântarului ca să ia ceva şi se ridică im ed iat în ap oi. Şi ce-i cu asta?
M ajoritatea p a rticip a n ţilo r n u au observat n im ic în n ereg u lă . D ar per­
.so ana care s-a ridicat de după tejgh ea n u m a i era aceeaşi! „Nu se poate",
ne gândim . ,,Eu aş fi observat." E şti sigur? E xistă o m a re prob ab ilitate
ca n ic i tu să n u f i o b se r v a t m o d ific a r e a , c h ia r şi când p e r so a n a ar fi
fo st d e a lt se x ori de altă rasă. Caz în care ai f i fo st, şi tu , la fe l d e orb.
A cest fen o m en se ex p lică p a rţia l p r in fap tu l că fu n c ţia v izu a lă este
ex trem de co stisito a r e — cere u n c o s t rid ica t d in p u n ct de ved ere p si-
h o fiz io lo g ic , n e u r o lo g ic . F ovea, o m ică d e p r e siu n e d e p e r e tin ă , e ste
lo c u l u n d e im a g in e a se fo rm ea ză c e l m a i cla r, la cea m a i b u n ă rezolu ­
ţie — de aceea este fo lo sită la sa r c in i p recu m id e n tific a rea ch ip u rilor.
Fiecare d in tre celu lele care alcătu iesc fovea are n evoie d e câte 10 OOO de
celu le în co r te x u l v iz u a l p en tru a a co p eri abia p rim a fa ză d in p ro cesu l
v ed erii74^Fiecare d in tre cele 10 OOO de c e lu le are n ev o ie d e a lte 10 OOO
p en tru a aj u n g e la etapa a doua. D acă retin a ar f i f o s t com p u să in teg ra l
d in celu le p r e c u m c e le d in fovea, a m f i a v u t n ev o ie de u n cap de extra­
te restru , aşa cu m v ed em în film e le com ercia le. în c o n se c in ţă , triem şi
v ed em . M are p arte d in ved erea n o a stră e ste p eriferică şi cu o rezo lu ­
ţ ie m ică . Fovea o p ă str ă m p en tru lu c r u r ile im p o r ta n te . C ap acităţile
v e d e r ii la r e z o lu ţie în a ltă su n t fo lo site p en tru id en tifica rea lu cru rilo r
care servesc în d e p lin ir ii sc o p u lu i n o stru . În rest, lă să m to tu l — adică
aproape to t ce e x istă — să se p ia rd ă n eo b serv a t în fu n d a l.
Când u n lu cru căru ia n u -i a co rzi a te n ţie îş i iţe ş te ca p u l h id o s şi te
în cu r că în activitatea ta cu ren tă , fo c a liz a tă pe o zo n ă în g u s tă , atu n ci îl
v e z i foarte b in e. Altfel, parcă n ic i n u ar fi acolo. M in gea asupra căreia se
concentrau su b iecţii cercetării lu i Sim ons nu a fo st n ic io clip ă acoperită
de gorilă sau de cei şa se ju cători. D in ca u za asta — d in cau ză că g o rila
12 Reguli de viata
@ I - p JORDAN I . PETERSON

n u in terferea ză cu sarcin a co n cen tra tă şi n e în tr e m p tă —, ea este p e n ­


tr u su b ie c ţii care u rm ă resc m in g e a la fe l de in d istin c tă ca re stu l câm ­
p u lu i v iz u a l de fu n d al. M aim u ţa m are p oate fi ignorată în sig u ra n ţă .
E ste u n m e c a n ism de g estio n a re a c o m p le x ită ţii co p leşito a re a lu m ii: o
ig n o r i, î n tim p c e te co n c e n tr e z i m in u ţio s p e p rob lem ele ta le private.
O b servi d o a r acele lu c r u r i care îţ i fa c ilite a z ă m işca rea în a in te , către
sco p u rile ta le. S e s iz e z i şi o b sta c o le le care îţ i ie s în cale. E şti „orb“ faţă
de to t r e stu l (şi r e stu l în s e a m n ă e n o r m d e m u lte — aşa că e ş ti foarte
„orb“). Şi aşa treb u ie să fie , în tr u c â t lu m ea în s e a m n ă m a i m u lt decât
în s e m n i tu . T rebuie să-ţi c h ib z u ie ş ti c u grijă r e su r se le lim ita te . V ede­
rea e u n proces fo a rte co stisito r, aşa că treb u ie să alegi ce să v e z i şi să
r en u n ţi la r estu l.
În te x te le ved ice vech i (cele m a i v ech i scrieri ale h in d u ism u lu i, parte
d in cu ltu ra in d ia n ă de b ază) e x istă o id ee p rofundă: lu m ea , aşa cu m
o p ercep em n o i, e ste m aya — în c h ip u ir e sau ilu z ie . Pe u n d ev a , aceasta
în se a m n ă că o a m e n ii s u n t o rb iţi de d o rin ţele lo r (adică su n t in cap ab ili
să vadă lu cru rile aşa cu m su n t c u adevărat). E ste adevărat în tr-u n sen s
care d ep ăşeşte m etafora vedică. O c h ii tă i su n t n işte in stru m en te. Su n t
acolo ca să te ajute să g ă se şti ce cauţi. P reţul p lă tit p en tru această fa cili­
tate, p en tru această aten ţie b in e d irecţio n a tă , este orbirea faţă de orice
altceva. Când lu cru rile m erg b in e ş i o b ţin e m ce vrem , această cecitate
n u co n tea ză (d eşi p oate fi o p rob lem ă c h ia r ş i a tu n ci, în tru câ t a avea
ce vrem în p r e z e n t n e p o a te face orbi faţă de alte r a ţiu n i m a i elevate).
P artea ig n o ra tă a lu m ii d e v in e o p rob lem ă cu adevărat co m p lica tă în
m om en tele de cr iz ă , cân d n im ic n u n e iese aşa cu m am ^vru. S u n t acele
m o m en te câ n d av em p rea m u lte de g e stio n a t dintr-odată. D in fericire,
această p rob lem ă co n ţin e în ea ş i ră d ă cin ile so lu ţiei. D e vrem e ce pân ă
atu n ci a i ig n o r a t o m u lţim e de a lte r n a tiv e , ţi-au răm as m u lte lo c u r i
în sp r e ca re în c ă n u te-a i u itat.
Im a g in ea ză -ţi că e ş ti n efericit. N u o b ţii ce-ţi trebuie. E ciu d at, d ar
ar putea fi d in cauza o b iectu lu i d o rin ţelo r ta le . D o rin ţele ta le te orbesc.
Poate că ce îţ i treb u ie e deja în faţa o c h ilo r tă i, dar t u n u p o ţi vedea, d in
p ricin a o b ie c tiv e lo r ta le cu ren te. Ceea ce n e aduce a m in te d e altceva:
de p re ţu l p e care treb u ie să-l p lă te şti în a in te să o b ţii lu cru l p e care ţi-l
d o r e şti (sa u , ş i m a i b in e , lu c r u l de care ch ia r a i n ev o ie). G ân d eşte-te
aşa: P r iv e şti lu m e a în fe lu l tă u s p e c ific . F o lo s e şti m u lte in str u m e n te
p en tru a selecta d in câ m p u l p ercep tiv doar câteva lu cru ri şi p en tru a le
separa de im e n sita te a restu lu i. S u n t n işte in stru m en te p e care ţi le-ai
fă u rit în tim p . Au d even it o b işn u in ţe . N u su n t d o a r g â n d u ri abstracte.
S u n t m e c a n ism e le ta le c e le m a i in tim e . Te g h id e a z ă p r in lu m e. S u n t
v a lo r ile ta le c e le m a i p r o fu n d e , a d e se a im p lic ite ş i in c o n ş tie n te . A u
d ev en it p a rte d in stru ctu ra ta b io lo g ică . S u n t v ii. Ş i n u vor să d isp ară,
să se tran sfo rm e sau să m oară. D ar u n e o r i vrem ea lo r trece şi e tim p u l
p e n tr u apariţia u n o r lucruri n oi. D e aceea (în să n u doar d in a cest m otiv)
este n ecesar să ren u n ţi la u n ele lu c r u r i în tim p u l că lă to riei ascendente.
D acă n u -ţi m erge b in e , de v in ă s-ar p u tea să fie, vorba c e lu i m ai c in ic
p a n seu , fa p tu l că v ia ţa e n a so a lă şi to ţi crăpăm p â n ă la u rm ă. Dar, în a ­
in te ca m om en tu l de c r iz ă să te îm p in g ă către c o n c lu z ia aceasta hâdă,
g â n d eşte-te la urm ătoarele: P roblem a nu e ste a vieţii. P roblem a e chiar a
ta. Această lăm u rire îţi desch id e m ăcar câteva op ţiu n i. D acă viaţa ta nu
m erge b in e, s-ar putea să fie d in p ricin a c u n o ştin ţe lo r tale in su ficien te,
n u d in ca u za v ie ţii în sin e. Poate că str u c tu r a ta de v a lo ri n e c e sită n iş te
renovări serio a se. Poate că d o r in ţe le ta le te fac orb în faţa a ltor p o sib ili­
tă ţi. Poate că în p rezen t te agăţi aşa de ta re de d o rin ţele ta le , că n u m ai
p o ţi vedea altceva — n ic i m ăcar lu cru rile de care ai n ev o ie cu adevărat.
Im a g in e a z ă -ţi că g â n d e ş ti c u in v id ie : „Eu ar treb u i să am p o s tu l
şe fu lu i m eu .“ D acă şe fu l tă u se agaţă de lo c u l lu i de m u n că cu în că p ă ­
ţânare şi com p eten ţă , gân d u rile d e tip u l acesta v o r duce doar la o stare
de iritare, nefericire şi d ezg u st. Poate că tu în ţe le g i deja acest lu cru . Şi
gân d eşti: „Sunt n efericit. D ar sim t că m -aş v in d eca de n e fe r ic ir e dacă
m i-aş în d ep lin i ambiţiile." D ar ap oi c h ib z u ie şti m ai m ult. ,,Stai u n p ic“,
îţ i sp u i. „Poate că n u su n t n efericit d in ca u ză că n u ocup p o stu l ş e fu ­
lu i m eu. P oate că su n t n e fe r ic it d eo arece n u m ă p o t op ri d in a-m i dori
p o z iţia lui." A sta n u în se a m n ă că vei p u tea să-ţi im p u i, ca p r in m agie,
să n u m a i d oreşti p o stu l resp ectiv şi că te v ei sch im b a deodată. N u te vei
sch im b a aşa de u ş o r — de fa p t n ic i n -ai cu m . Trebuie să sa p i m a i adânc.
T rebuie să rev ezi m a i p ro fu n d lu c r u r ile p e care ţi le d o reşti.
S-ar p u tea , d eci, să te g â n d e şti aşa: „N u ş tiu ce să fa c c u su fe r in ţa
asta stupidă. N u p o t să-m i a b an d on ez p u r şi sim plu a m b iţiile. A sta m -ar
lă sa fără n ic io d e stin a ţie . D ar fa p tu l că tâ n jesc d u p ă u n p o s t p e care
nu-l p o t avea n u m ă ajută." P o ţi o p ta p e n tr u altă cale. P o ţi căuta, d eci,
u n p la n d ifer it şi revelator, u n p la n care să -ţi satisfacă d o rin ţele, să-ţi
îm p lin ească cu adevărat a m b iţiile şi să e lim in e în a c e la şi tim p d in viaţa
ta am ărăciunea şi resen tim en tu l care te afectează în p rezen t. S-ar putea
1 2 R eguli de viata
JORDAN B. PETERSON

să g â n d e şti: ,,Voi fa ce u n p la n d ife r it. V oi în cerca să -m i d o resc acele


lucrurile care m i-arface v ia ţa m a i bună — oricare ar fi ele - şi voi în cep e
ch iar de acum să m ă ocup de asta. D acă se v a dovedi că e vorba despre
altceva decât alergatu l după p o stu l şe fu lu i m eu , atunci v o i accepta asta
şi v o i m erge m a i departe."
A cu m , te a f li p e o tr a ie c to r ie c u to tu l d ife r ită . în a in te , lu cru rile
corecte, d e z ir a b ile şi care să m erite e fo r tu l de a le o b ţin e erau ceva
în g u s t şi c o n c r e t. D ar te-a i b lo c a t a c o lo , în g h e s u it şi n e fe r ic it. A şa că
ren u n ţi. Faci sa c r ific iu l n e c e sa r şi d e s c h iz i ca lea u n u i n o u u n ivers de
p o sib ilită ţi, o lu m e obturată p â n ă atu n ci de fo stele ta le am b iţii. Şi su n t
m u lte de d e sc o p e r it acolo. Cum ar arăta v ia ţa ta dacă a r f i m ai bună?
Cum ar arăta Viaţa în săşi? Ce în se a m n ă „m ai b u n “? N u ştii. D a r n u con­
tează că n u ştii acu m , im ed ia t, în tru câ t v ei în c e p e să în ţe le g i trep ta t ce
în se a m n ă „mai b u n “, odată ce te v e i.fi d ecis cu adevărat că asta e ceea
ce vrei. V ei în c e p e să p ercep i ce a răm as a scu n s în sp atele p resu p o ziţi­
ilo r şi p r e c o n c e p ţiilo r ta le — ce a răm as în afa ra câ m p u lu i tău v iz u a l
anterior. V ei în c e p e să în v eţi.
D ar n o u a p ercep ţie v a .fu n c ţio n a n u m a i d a că e ş ti cu adevărat d ecis
să-ţi îm b u n ă tă ţeşti via ţa . S tru ctu rile tale p ercep tuale im p licite n u p o t fi
p ăcălite. N ici m ăcar o clipă. Ele ţin te s c u n d e le arăţi tu . R eorganizarea,
reevalu area şi sta b ilir e a u n e i n o i ţin te m a i b u n e p r e su p u n o a n a liz ă
a ten tă şi n u a n ţa tă . T rebuie să sc o to c e şti p r in to t p s ih ic u l tă u . Trebuie
să fa ci curat. Şi treb u ie să fii p ru d en t. A -ţi îm b u n ă tă ţi v ia ţa în se a m n ă
a-ţi asu m a m ai m u lte resp on sab ilităţi, ceea ce p resu p u n e m a i m u lt efort
şi m ai m u ltă a ten ţie d ecât a tu n ci câ n d tr ă ie şti p ro steşte în su ferin ţă şi
răm âi a r o g a n t, n e c in stit şi p lin de resen tim en te.
Ce-ar fi dacă lu m ea şi-ar d e z v ă lu i t o t m a i m u lt d in b u n ătatea e i p e
m ă su ră ce ş i t u ţi-a i d o ri lu cru ri to t m a i bune? Ce-ar fi dacă p e m ăsu ră
ce ideea ta de „bine“ d evin e to t m a i elev a tă , m ai largă şi m a i sofisticată,
ai percepe d in ce în ce m ai m u lte o p o r tu n ită ţi şi b en eficii? A sta n u vrea
să în se m n e că p o ţi avea to t ce v r e i doar p rin tr-o sim plă d o rin ţă sau că
to tu l este in te r p r e ta r e, ca şi' cum n-ar e x ista o r ea lita te de sin e stă tă ­
toare. L um ea e to t acolo, cu str u c tu r ile şi lim ite le ei. Pe m ă su ră ce te
m iş ti d im p r e u n ă c u ea, lu m ea rea lă co o p erea ză sa u se o p u n e. D ar p o ţi
d a n sa cu ea, dacă sc o p u l tă u e să d a n s e z i — şi p o a te că p o ţi ch ia r să şi
conduci, dacă ai su ficien te abilităţi şi d estu lă graţie. A ici n u e vorba d es­
pre teo lo g ie. N ic i desp re m istic ism . E ste doar cu n o a ştere em pirică. N u
e n im ic m agic a ic i — sau n im ic m a i m u lt d ecât p r e z e n ţa ş i aşa m agică
a c o n ştiin ţe i. N o i v ed em doar ce ţin tim . R estu l lu m ii (a d ic ă im e n sa ei
m ajoritate) n e ră m â n e ascu n să. Când în cep em să ţin tim altceva - ceva
p recu m „Vreau ca v ia ţa m ea să fie m a i b u n ă “ - , m in ţile n o a stre vor
în cep e să n e p r e z in te in fo r m a ţii n o i, e x tr a se d in lu m ea ascu n să p â n ă
a tu n ci, in fo rm a ţii care să n e ajute în căutarea n o a stră . O in fo rm a ţie pe
care o p u n e m la lu cru p e n tr u a n e m işc a , a a cţio n a , a ob serva şi a evo­
lu a . A poi, o d a tă ce p ro g resă m , vom p u tea u r m ă r i ş i a ltcev a , ceva m ai
în a lt — ceva de gen u l: „Vreau ca to a te lu cru rile, n u d oar v ia ţa m ea , să
d evin ă m a i b u n e.“ A tu n c i in tră m în tr -o realitate elev a tă ş i m a i aproape
de realitatea to ta lă .
A ju n şi în a c e st lo c , p e ce să n e co n cen tră m ? Ce-am p u tea oare să
vedem ?
G ândiţi-vă după cu m u rm ează. P lecaţi de la observaţia că într-adevăr
n e d orim m u lte lu cru ri — b a ch ia r avem n ev o ie d e to t soiu l de lu cru ri.
A şa e n atu ra u m a n ă . Îm p ărtă şim e x p e r ie n ţe de gen u l fo a m ei, sin g u ră ­
tă ţii, setei, d orin ţei sex u a le, agresivităţii, fr ic ii şi durerii. A ceste lucruri
su n t e le m e n te a le _Fiinţei — e le m e n te p r im o r d ia le ş i a x io m a tic e ale
F iin ţei. Dar n o i treb u ie să selectă m ş i să o rg a n iză m a ceste d o rin ţe p ri­
m ordiale, în tru cât lu m ea este u n loc co m p lex şi în căp ăţân at de real. N u
p u tem ob ţin e p u r şi sim plu acel lu cru particular pe care ni-l dorim acum
şi să avem în a c e la şi tim p to a te c elela lte lu cru ri pe care n i le dorim de
o b icei, d eoarece d o r in ţe le n o a str e p o t in tr a în c o n flic t cu alte d orin ţe,
d ar şi cu ceila lţi o a m e n i ş i cu lu m ea . T reb u ie să d ev en im c o n ştie n ţi de
d o rin ţele n oa stre, p e care treb u ie să le fo rm u lă m , să le p rio r itiz ă m şi să
le organ izăm ierarhic. A cest proces le a şa ză într-un cadru m ai com plex.
Le p u n e în acord u n e le cu cele la lte , dar şi cu d o r in ţe le a lto r oam en i şi
cu lum ea, pân ă la u rm ă . A ceasta e s te calea p r in care d o r in ţe le se p o t
eleva. Este calea p r in care d o r in ţe le se o r g a n iz e a z ă în v a lo ri ş i capătă
o calitate m orală. V alorile n o a str e , m o ra lita tea n o a stră — iată in d ica ­
to r ii c o m p le x ită ţii n o a stre.
Studiul filo so fic al m o r a lită ţii — al b in e lu i şi al ră u lu i — se n u m eşte
etică. A profundarea e tic ii n e poate face m ai n u a n ţa ţi în o p ţiu n ile n o a s­
tre. M a i vech e ş i m a i p rofu n d ă decât etica este în să religia. R eligia n u
se ocupă (doar) cu ce este b in e le şi ce este răul, ci cu b in e le şi răul ab so­
lu te — p r in in te r m e d iu l a rh etip u rilo r co resp u n ză to a re. R elig ia se p re­
ocupă de d o m e n iu l va lo rii, al v a lo r ii u ltim e . N u are treabă cu d om en iu l
1 2 R eguli de viaţă
JORDAN I. PETERSON

ştiin ţe i. N u acoperă teritoriu l d escrierii em pirice. O am en ii care au scris


şi au co o rd o n a t Biblia, de p ild ă , n u erau n işte o a m e n i de ştiin ţă . N u ar
fi avut cu m să fie n ici dacă şi-ar fi dorit. V iziu n ea, m etod ele şi p racticile
ş tiin ţe i n u fu se se r ă form u late p e v rem ea sc r ie r ii Bibliei.
R elig ia se referă la comportamentul adecvat. E ste desp re acel „B in e“
al lu i P la to n . U n om rea lm en te r e lig io s n u va în c e r c a să fo r m u le z e id ei
p recise d esp re n a tu ra o b iectiv ă a lu m ii (d e şi ar p u tea în c e r c a să facă
şi asta). E l se v a stră d u i, în sch im b , să fie „un o m b u n “. S-ar p u tea ca,
p en tru el, „bun" să în se m n e p u r şi sim p lu „obedient" — ba ch iar ob ed i­
en t p â n ă la orbire. D e a ic i şi ob iecţia clasică a Ilu m in ism u lu i occidental
faţă de cred in ţa religioasă: su p u n erea n u este su ficien tă. D ar este to tu şi
u n în c e p u t (şi n o i am u ita t a cest asp ect): Nu poţi ţinti înspre nimic atâta
vreme cât eşti complet nedisciplinat şi nepregătit. N u v ei ş ti ce să ţin te ş ti
ş i n u vei ş ti să tr a g i drep t, c h ia r dacă v e i ţin ti către ceva. D upă care v e i
conchide: „N u e n im ic d e ţintit." Şi a tu n ci vei fi p ierd u t.
De aceea, r elig ia treb u ie şi e de d o rit să c o n ţin ă şi u n elem en t d og­
m atic. La ce b u n u n siste m d e v a lo ri care n u a sig u ră o stru ctu ră sta ­
bilă? La ce b u n u n sistem de v a lo r i care n u -ţi arată şi calea spre o ord in e
m a i în a ltă ? Iar tu cât de b u n c r e z i că p o ţi să f i i câtă vrem e n u p o ţi (sau
n u vrei) să in te r io r iz e z i stru ctu ra resp ectiv ă sau n u p o ţ i accepta acea
ord in e im p u să — n u neap ărat ca p e o d estin a ţie fin a lă , dar m ăcar ca p e
u n p u n c t d e plecare? F ără a ceste c o n d iţii, e ş ti d o a r u n adult d e d o i a n i,
dar fără d ră g ă lă şe n ia şi p o te n ţia lu l co p ilu lu i. A sta n u v rea să în se m n e
(o sp u n d in n o u ) că o b e d ie n ţa ar f i su fic ie n tă . în s ă o p e r so a n ă capa­
b ilă de sm e r e n ie — adică o p e r so a n ă cu ad evărat d isc ip lin a tă — e ste
cel p u ţin o u n e a ltă b in e str u n ită . Cel p u ţin atât ( ş i to t e m a i b in e d ecât
n im ic). D e sig u r , treb u ie să e x is te ş i o v iz iu n e , d in c o lo d e d isc ip lin ă şi
d in co lo de d o g m ă . O u n ea ltă are n ev o ie de u n sco p . Şi a sta spune în su şi
C ristos în Evanghelia după Toma: „În să îm p ărăţia T atălui se în tin d e p e
p ăm ân t, ia r o a m e n ii nu o văd.“75
Să în se m n e a sta că ceea ce v ed em d ep in d e de cred in ţele n oastre reli­
gioase? Da! La fe l şi ceea ce n u v e d e m ! P oţi obiecta: „D ar eu su n t ateu."
N u, nu e şti (şi dacă v rei să în ţeleg i de ce n u eşti, citeşte Crimă şi pedeapsă
de D o sto ie v sk i, p o a te c e l m a i m are r o m a n sc r is v reo d a tă — aici, per­
son aju l p rin cip a l, R a sk o ln ik o v , d ecid e să ia a teism u l cât se p o a te d e în
serios, com ite ceea ce r a ţio n a liz e a z ă ca fiin d o crim ă b in efă că to a re şi
p lă teşte ap oi p r e ţu l p e n tr u fap ta lu i). în a cţiu n ile ta le n u e ş ti u n ateu,
căci acţiunile tale reflectă precis cele m ai profunde c re d in ţe — cele
im plicite, ţesute în fiin ţa ta , sub nivelul înţelegerii conştiente, al atitu­
dinilor clar form ulate şi al cunoaşterii de suprafaţă. D oar observându-ţi
com portam entul vei descoperi ceea ce crezi cu adevărat (şi nu ceea ce
îţi închipui tu că a r fi credinţele tale). Înainte de a-ţi a n a liza cu aten­
ţie acţiunile, n-ai de unde să-ţi cunoşti credinţele profunde. Eşti m ai
complex decât p oţi înţelege.
E nevoie de observaţie atentă, de educaţie, m editaţie şi com unicare
cu ceilalţi p e n tru a ajunge c h ia r şi la stra tu l cel m ai superficial al cre­
d in ţe lo r tale. Orice consideri că este p reţio s p e n tru tin e re p re z in tă
re z u lta tu l u n o r procese dezvoltaţionale in im ag in a b il de lu n g i — de
ord in personal, c u ltu ral şi biologic. Nici n u îţi dai seam a în ce fel orice
act de voinţă — şi, p rin urm are, orice percepţie vizuală — este condiţi­
onat de u n trecu t imens, abisal şi profund. Nu ai cum să pricepi felul în
care orice c ircuit neu ro n al im plicat în percepţia ta asupra lum ii a fost
m odelat (uneori destul de dureros) de scopurile m orale ale m ilioane­
lor de ani de existenţă a străm o şilo r u m an i şi de în tre ag a viaţă care a
existat cu m iliarde de ani în ain te de aceştia.
Nu înţelegi nim ic.
Nici m ăcar n u ştiai că eşti orb.
O parte d in tre cunoştinţele p riv in d credinţele n oastre au fost cer­
cetate şi teoretizate. Ne-am studiat p ro p riu l com portam ent, am reflec­
ta t la ce am observat şi, p rin reflecţia noastră, am distilat poveşti tim p
de zeci şi probabil sute de m ii de a n i la rând. Toate acestea fac p a rte
d in încercările noastre, individuale şi colective, de a descoperi şi for­
mula co n ţin u tu l cred in ţelo r noastre. P arte din cunoaşterea generată
în acest fel com pune în v ăţătu rile fundam entale ale c u ltu rilo r noastre,
în s c rie ri străvechi, p recu m Tao Te Ching, textele vedice, m enţionate
m ai devrem e, sau poveştile biblice. De bine, de rău , Biblia este docu­
m en tu l fondator al civilizaţiei occidentale (al valorilor, m o ralităţii şi
concepţiei occidentale asupra binelui şi răului). Este rezu ltatu l u n o r
procese ce răm â n fu n d am en tal dincolo de înţelegerea n o astră. Biblia
este o bibliotecă alcătuită din m ulte cărţi, fiecare scrisă şi revăzută de
m ai m ulţi oam eni. Este u n docum ent cu adevărat em ergent — o poveste
selectată, segm entată şi în cele d in u rm ă unificată, scrisă de nim eni şi
de to ţi de-a lungul m ai m ultor m ii de ani. Biblia a fost scoasă la supra­
faţă din a d ân cu ri de către im a g in a ţia u m a n ă colectivă. Aceasta d in
® 1 2 R eguli de viată
JORDAN B. PETERSON

u rm ă e ste, ea în s ă ş i, u n p ro d u s al u n o r forţe in im a g in a b ile active de-a


lu n g u l u n o r p erio a d e de tim p de n e c o n c e p u t. S tu d iu l Bibliei, făcu t cu
aten ţie ş i re sp e c t, p o a te fu r n iz a in fo r m a ţii (care n u p o t fi ob ţin u te p e
alte căi) d esp re c e e a ce cred em , d esp re c u m n e co m p o rtă m în m od real
şi desp re c u m ar trebui să n e co m p o rtă m .

DUMNEZEUL VECHIULUI TESTAMENT


ŞI CEL AL NOULUI TESTAMENT
D u m n e z e u l Vechiului Testament p o a te p ărea a sp ru , c r itic , im p r e v iz i­
b il şi p e r ic u lo s, în sp ecia l la o le c tu r ă su p e r fic ia lă . Gradul de ad evăr
al acesto r a fir m a ţii a fo s t ex a g e r a t de că tre co m en ta to rii c r e ştin i, care
că u ta u să a c c e n tu e z e d ife r e n ţa d in tr e în s u ş ir ile m a i n o i şi cele m a i
v e c h i p e care Biblia le a co rd ă d iv in ită ţii. A se m en ea ab ord are a avut
to tu şi u n p reţ, a n u m e ten d in ţa o m u lu i m od ern de a sp u n e, atunci când
este co n fru n ta t c u lahve: ,,Eu n u aş putea să cred în tr-u n D u m n ezeu ca
acesta." D ar D u m n ezeu lu i Vechiului Testament n u prea îi pasă de ce crede
om u l m od ern . A d esea nu i-a p ăsat n ic i de ce gân deau o a m en ii Vechiului
Testament (deşi s e pu tea n e g o c ia cu E l su r p r in z ă to r d e m u lt, aşa cu m
se poate rem arca în sp e c ia l în n a r a ţiu n ile a vraam ice). O ricum , când
p o p o r u l Lui a p ă r ă sit calea cea dreaptă — cân d o a m en ii i-au n e so c o tit
in te r d ic ţiile , au în că lca t le g ă m in te le şi n u i-au resp ecta t p o r u n c ile —,
problem ele n u au în tâ rzia t să apară. D acă nu făceai ceea ce îţi p oru n cea
D u m n e z e u l Vechiului Testament — o r ic e ar fi p r esu p u s a sta şi o ricu m
ai fi în cerca t să te su str a g i —, tu , c o p iii tă i şi c o p iii c o p iilo r tă i urm a
să aveţi prob lem e foarte serio a se.
D u m n e z e u l Vechiului Testament a fo s t creat sau d esco p erit d e n işte
sp irite r e a liste . A cei m em b ri a i v e c h ilo r s o c ie tă ţi care vagab on d au cu
n ep ăsa re p e c ă i strâm b e a ju n g ea u n iş te r o b i n e fe r ic iţi — u n e o r i p e n ­
tr u sec o le — sau e r a u r a ş i d e p e faţa p ă m â n tu lu i. E ra oare u n lu cru
raţion al? Era cev a ju st? Era c o r e c t? A u to r ii Vechiului Testament p u n
aceste în treb ă ri cu m u ltă p recau ţie şi în c o n d iţii b in e d elim ita te. Ei au
preferat să co n sid e r e că, p â n ă la u r m ă , C reatorul F iin ţei.ştie ce face şi
d eţin e toată p u terea , a stfel că p o r u n c ile Lui trebuie u rm a te în to cm a i.
Ş i au fo st în ţe le p ţi. Căci El e ste o F orţă a N atu rii. P oate leu l în fo m eta t
să fie rezo n a b il, corect sa u just? Ce fe l d e întrebare fără n o im ă e asta?
Isra eliţii Vechiului Testament ş i în a in ta şii lo r ştiau că n u te jo c i cu D u m ­
n ezeu şi că Iadul p e care D iv in ita tea fu rio a să l-a r p u tea d e z lă n ţu i, dacă
n u i se dă ascu lta re, este cât se p o a te de real. P riv in d către se c o lu l care
abia s-a scu rs, d e fin it de o ro rile fără m a r g in i ale u n o r H itler, S talin ş i
M ao, cred că p u te m ajunge la a ceea şi c o n clu zie.
D u m n eze u l Noului Testament este p rezen ta t adesea ca u n p erson aj
d iferit (deşi „A pocalipsa S fâ n tu lu i lo a n Teologul", cu Judecata de A p oi,
a v ertizează îm p o triv a o rică ru i tip d e su ficien ţă n a iv ă ). A duce m a i m u lt
cu b u n u l G eppetto, m a estru m e şte şu g a r şi tată b in ev o itor. El vrea doar
ce-i m a i b u n p en tru noi. Este n u m a i iubire şi iertare. Sigur, dacă te p o rţi
s u fic ie n t de rău , te trim ite în Iad. T otu şi, e l este în ese n ţă u n D u m n ezeu
al Iubirii. N ou l c o n te x t p are m a i o p tim ist şi m ai con fortab il (la o p rim ă
v ed ere), d ar şi m a i p u ţin c red ib il. În tr-o lu m e ca a c ea sta — p lin ă de
n en o ro ciri —, c in e ar în g h iţi o a sem en ea p oveste? D u m n ezeu l-cel-B u n
în tr -o lu m e post-A u sch w itz? M o tiv e de a c e st g en l-au făcu t pe filo so fu l
N ie tz sc h e , p o a te cel m a i acerb c r itic a l c r e ş tin is m u lu i, să co n sid ere
D u m n e z e u l Noului Testament d rep t cea m a i p r o st s c r isă fic ţiu n e d in
isto ria O ccid en tu lu i. Iată ce sc r ia în Dincolo de bine şi de rău16:

în Vechiul Testament ebraic, cartea justiţiei divine, se pot găsi oameni, lu^cruri
şi cuvinte de un stil într-atât de măreţ, încât sfintele scrieri ale grecilor şi
indienilor nici nu se pot compara cu el. în faţa acestor ^extraor^nare vesti­
gii ale omului de odinioară te cuprind groaza şi respectul, având totodată
prilejul de a face reflecţii triste despre Asia antică şi despre Europa, micuţa
ei peninsulă ( ...) A reuni sub aceeaşi copertă acest Nou Testament, tri^umf al
gustului rococo din toate punctele de vedere, cu Vechiul Testament, în chip
de Biblie, de „carte a cărţilor" — iată poate cea mai mare imprudenţă, cel mal
mare „păcat faţă de spirit" pe care îl poartă pe conştiînţă Europa literară.

Dar c in e, în afară de cei m a i n a iv i d in tre n o i, ar p u tea a firm a că o


F iin ţă atât d e b u n ă şi d e iertă to a re ar fi în stare să g u v ern eze o lu m e
atât de în g rozito a re? D ar ceva ap aren t de n e în ţe le s p e n tru u n orb p oate
fi p erfect ev id e n t p e n tr u c in e v a cu o c h ii la rg d e sc h işi.
Să rev en im la situ a ţia în care ţe lu l tă u e ste d eterm in a t de ceva n e în ­
sem n a t — de in v id ia p e şe f, d esp re care a m vorbit m a i devrem e. In vid ia
12 R eguli de viata
JORDAN B. PETERSON

p e care o n u tr e şti face ca lu m ea ta să pară u n lo c al a m ă ră ciu n ii, d ez­


a m ă g irii ş i p iz m e i. Să n e im a g in ă m că aju n gi să o b serv i acest fapt, că
sta i u n p ic p e gân d u ri ş i î ţ i reev a lu ezi nefericirea. M a i m ult, d e c iz i să-ţi
asu m i resp on sab ilitatea p en tru această nefericire şi în d r ă z n e şti să su s­
ţ i i că ar p u tea in tra p a r ţia l sub co n tro lu l tău. D e sc h iz i u n o c h i p en tru
o clip ă şi p r iv e şti. V rei ceva m a i b u n . Îţi la ş i d eop arte m esch in ă ria , te
c ă ie şti p e n tr u in v id ia ta şi-ţi d e s c h iz i in im a . în lo c să b le s te m i în tu n e ­
ric u l, la ş i să in tr e u n p ic de lu m in ă . H o tă ră şti să ţin te şti spre o viaţă
m a i b u n ă — n u spre u n b iro u m a i bun.
D ar n u te o p reşti aici. R e a liz e z i că e o g re şe a lă să -ţi d o reşti o viaţă
m a i b u n ă dacă p r e ţu l va fi d eterio ra rea v ie ţii altcuiva. A şa că d ev ii cre­
ativ. D e c iz i să jo c i u n joc m a i d ific il. D e c iz i că v r e i o v ia ţă m a i b u n ă ,
dar în tr-u n fe l în care ş i v iaţa fa m ilie i ta le să se a m elio reze. Sau p o a te
că te g â n d e şti ch ia r şi m a i d e p a r te — la v iaţa fa m ilie i, a p r ie te n ilo r ş i a
străin ilor care îi înconjoară. Cum răm âne cu d u şm anii? Vrei să-i in c lu z i
ş i p e e i în a cea stă ecu aţie? N u p rea ş t ii cum să te d escu rci cu situ a ţia
asta. D ar u n p ic de isto r ie to t a i c itit. Ş tii d in ce e com p u să ostilita tea .
Şi aşa în c e p i să le d o reşti p â n ă ş i d u şm a n ilo r tă i să aibă parte d e m a i
b in e, c e l p u ţin în p rin cip iu , d e şi e ş ti în că d ep arte de a n u tri cu adevă­
rat a se m e n e a se n tim e n te .
O ricum , d irecţia p riv irii ta le se sch im b ă . V ezi d in c o lo de lim ită r ile
care te-au r e s tr ic ţio n a t fără să ştii. Apar n o i o p o r tu n ită ţi de v ia ţă şi
tr u d e şti p e n tr u realizarea lor. V iaţa ta se îm b u n ă tă ţeşte cu adevărat şi
în cep i să te gâ n d eşti m ai departe: „Mai bine? Poate că aceasta în seam n ă
m ai b in e p en tru m in e , p en tru fa m ilia m ea şi p en tru p r ie te n ii m ei —
ch ia r şi p en tru vrăjm aşii m ei. Însă n u în se a m n ă doar atât. În sea m n ă
că vreau să fie m a i b in e ch ia r de a stă z i, d e-o m an ieră în care şi m â in e
to t m a i b in e să fie , dar şi să p tă m â n a v iito a re, a n u l v iito r şi p e ste zece
sau o su tă d e a n i d e-a cu m în a in te . Şi c h ia r p e ste o m ie de a n i. Şi p e n ­
tru totdeauna."
„M ai b in e “ în se a m n ă ap oi să -ţi p r o p u i să a tin g i o Îm b u n ătăţire a
F iin ţe i, cu „î“ m are ş i „F“ m are. G ândind şi în ţeleg â n d toate acestea, îţ i
asu m i u n r isc . D e c iz i că v e i în c e p e să-L tr a te z i p e D u m n e z e u l Vechiului
T estam en t, cu to a tă p u terea Sa te r ib ilă ş i adesea arb itrară, ca ş i cu m
ar putea fi ş i D u m n e z e u l N oului T estam en t (d e şi în ţe le g i în ce fe l acest
lu cru ar p u tea părea absurd). Cu alte cu vin te, în c e p i să te com p orţi ca
şi când sin g u r a raţiu n e a e x iste n ţe i ar fi b u n ă ta tea — n u m a i de-ai putea
să te com p orţi p e m ăsu ră. Şi to cm a i această d e c iz ie , această p rofesiu n e
e x iste n ţia lă de c r e d in ţă , îţi p e r m ite să d e p ă şe şti n ih ilis m u l, r esen ti­
m e n tu l şi arogan ţa. E o d ecizie capabilă să ţin ă la d ista n ţă u ra faţă de
F iin ţă , cu to a te n e a ju n su r ile sale. Cât d esp re c r e d in ţa în sin e, ea n u
p oate fi n icid ecu m d efin ită ca o d isp o n ib ilita te de a crede lucruri despre
care ş tii sig u r că su n t fa lse. Credinţa nu este încrederea cop ilărească în
m agie. A ceasta se n u m e şte ig n o ra n ţă o r i c h ia r orb ire vo lu n ta ră . Cre­
d in ţa v iz e a z ă m a i degrabă cu n oaşterea fap tu lu i că a sp e c te le tragice şi
ira ţio n a le ale v ie ţii treb u ie con trab alan sate de o angajare la fe l de ira ţi­
on ală faţă de bunătatea esen ţia lă a F iin ţei. C redinţa în seam n ă sim u ltan
curajul v o in ţe i de-a tin d e către ceea ce este de n ea tin s şi de a sacrifica
to tu l, in c lu siv (şi cel m ai im p o rta n t) propria v ia ţă . A tu n ci în ţeleg i că,
litera lm en te, nu ai altceva m ai b u n de făcut. Dar c u m să faci toate aces­
tea? - P resu p u n â n d că e ş ti s u fic ie n t d e n ecu g eta t în c â t s-o faci.
P o ţi în c e p e p r in a nu m ai g â n d i — o r i, m a i e x a c t, dar m a i p u ţin
in c isiv , p r in r e fu z u l d e a su b ju g a c r e d in ţa r a ţio n a lită ţii c u r e n te şi
în g u s tim ii s a le . A sta n u vrea să sp u n ă că treb u ie „să fa ci p e prostul".
Ci p r e su p u n e to c m a i o p u s u l. î n se a m n ă să te o p r e ş ti d in a m a i face
stra teg ii, d in a c a lc u la , a u n e lti, a p lă n u i, a forţa lu c r u r ile , a p o ru n ci,
a evita, a ig n o r a sa u a p ed ep si. P resu p u n e să la ş i d eop arte v ech ile abor­
d ă ri. în sc h im b , c r e d in ţa îţi cere să f ii a te n t, aşa c u m p o a te n u ai m ai
fo stn ic io d a tă .

FII ATENT
B agă b in e d e se a m ă . C o n cen trea ză -te asu p ra îm p r e ju r im ilo r ta le
fiz ic e ş i p s ih ic e . O bservă ce e s te a cel ceva care te p reo cu p ă, care n u te
la să în p a ce, a cel ceva p e care a i pu tea ş i ai vrea să -l m o d ific i. P o ţi g ă si
lu cru ri de g e n u l acesta p u n â n d u -ţi (d a r c u sin cerita te) trei în treb ări:
„Ce an u m e m ă deranjează?", „Este c ev a ce p o t în d r e p ta c h ia r eu ? “ ş i
„S u n t o a re d isp u s să rem ed iez lucrurile?" D acă ră sp u n su l e s te „nu“ la
oricare din tre în treb ă ri sa u la to a te, a tu n ci caută în altă parte. Ţ in teşte
m a i jos. C ercetează p â n ă g ă se şti ceva care te d eran jează ş i p e care l-ai
p u tea rem ed ia dacă v r e i. Fă-o, n u m a i sta . P oate fi u n lu cru su fic ie n t
p en tru q z i în care v r e i să sc h im b i ceva.
12 Reguli de viaţa
JORDAN B. PETERSON

Poate că ţii pe birou u n tean c de foi pe care îl ignori. Nici m ăcar nu-i
arunci o privire când in tri pe uşă. Acolo colcăie lu c ru ri înfiorătoare:
form ulare de taxe, facturi şi scriso ri de la oam eni care aşteaptă de la
tin e lu c ru ri p e care n u eşti sig u r că le p o ţi face. O bservă-ţi frica şi ai
com pasiune p e n tru ea. Poate că su n t şi şerpi în tean cu l ăla de h â rtii.
Poate te vor m uşca. Poate că su n t şi h id re pe-acolo. La fiecare cap rete ­
z a t, va scoate alte şapte. Cum să te descurci cu aşa ceva?
Te poţi întreba: „E xistă ceva ce aş fi dispus să fac în leg ă tu ră cu
teancul de h â rtii? Pot să a ru n c u n ochi peste o p a rte d in ele? Douăzeci
de m inute?“ Poate că ră sp u n su l va fi: „Nu!" D ar p o ţi sacrifica zece sau
cinci m inute (ori m ăcar u n m inut). începe de acolo. Vei descoperi că
teancul îşi pierde din im p o rta n ţă, doar p e n tru că ai a ru n cat o privire
în el. Şi vei mai descoperi că ansam blul este co n stitu it d in p ă rţi. Ce-ar
fi dacă te-ai recom pensa cu u n p a h a r de v in la c in ă , cu o siestă de citit
stând întins pe canapea sau cu u n film idiot? Ce-ar fi dacă i-ai cere soţu­
lui sau soţiei să-ţi spună „bravo“ de fiecare' dată când în d re p ţi ceva?
Te-ar m otiva în tr u câtva? Cei de la care aştepţi laude s-ar p u tea să nu
fie foarte eficienţi în acordarea lor, d a r asta nu trebuie să te oprească.
Oam enii pot învăţa, ch iar dacă la început su n t foarte neîndem ânatici.
Întreabă-te cu onestitate ce anum e te-ar m otiva să începi o sarcină şi
ascultă răspunsul. Nu-ţi spune: J n mod norm al, nu a r trebui să fac asta
ca să m ă motivez." Ce ştii tu despre tin e în suţi? E şti, pe de o p a rte , cel
m ai com plex lucru d in to t universul, iar pe de altă p a rte eşti o fiin ţă
care nu poate să potrivească nici ceasul cuptorului cu m icrounde. Nu-ţi
supraestim a cunoaşterea de sine.
Lasă sarcinile zilei să ţi se deruleze p r in faţă. P oţi face asta dim i­
neaţa, aşezat pe m arginea patului. Sau o poţi face seara, înaintea zilei
cu p ricin a, cân d te p reg ăteşti p e n tru som n. Solicită-ţi o co n trib u ţie
caritabilă. Dacă o ceri politicos şi asculţi cu atenţie, f ă r ă să în cerci
vreo eschivă, s-ar p u te a c h ia r să p rim e şti u n ră sp u n s. Fă asta în fie­
care zi p e n tr u o vrem e. Apoi fă-o to ată viaţa. C urând te vei tre z i într-o
situ aţie nouă. De-acum , te vei obişnui să te întrebi: „Ce aş p u tea face —
d in ce su n t d ispus să fac — p e n tru ca Viaţa să fie u n pic m ai b u n ă?“
N u trebuie să-ţi dictezi coordonatele „binelui" pe care îl doreşti. Nu ai
de ce să fii to ta lita r sau utopic cu tin e în su ţi, în tru c â t ai învăţat de la
nazişti, de la sovietici şi de la m aoişti (şi d in p ro p rie experienţă) cât de
rău e să te p o rţi la m odul to talitar. Ţ inteşte m ai sus. Concentrează-te
pe îm b u n ă tă ţire a Fiinţei. A liniază-te, în su fle tu l tău , A devărului şi
B inelui Suprem . E xistă o o rd in e locuibilă care m e rită in sta u ra tă şi o
frum useţe de adus în viaţa ta. Există rău l, care trebuie evitat, suferinţa,
care trebuie uşu ra tă , şi persoana ta , care trebuie ajutată să evolueze.
Acesta este, în op in ia m ea, p u n c tu l c u lm in a n t al eticii canonului
occidental. Mai m ult, avem aici de-a face cu m esajul com unicat de verse­
tele lum inoase şi veşnic interpretabile ale predicii de pe m unte, esenţa,
în tr-u n sens, a în ţelep ciu n ii Noului Testament. Este în cercarea Spiri­
tu lu i O m enirii de-a tra n sfo rm a concepţia m orală de la nivelul bazal
al lui „E in te rzis să faci asta“ (specific copilului şi corelat cu Cele Zece
Porunci) către o viziu n e pozitivă, pe deplin a rticu la tă , a su p ra indivi­
dului autentic. Este nu doar expresia u n u i autocontrol adm irabil şi a
stă p â n irii de sine, ci a do rin ţei fundam entale de a rem edia lum ea. Nu
vorbim despre o anulare a păcatului, ci despre opusul acestuia, despre
binele propriu-zis. Predica de pe M unte subliniază adevărata n a tu ră a
om ului şi adevăratul scop al om enirii: concentrează-te asupra zilei de
azi, ca să trăieşti în prezent; şi preocupă-te d in to ată inim a de ceea ce
trebuie să schim bi în bine — d a r fă asta num ai după ce ai decis să laşi
lu cru rile d in in te rio r să strălucească la suprafaţă, p e n tru a confirm a
Fiinţa şi a ilum ina lum ea. Fă asta n u m ai după ce te-ai h o tărât să sacrifici
ceea ce trebuie je rtfit p e n tru a desţeleni cărarea în sp re binele suprem .

Priviţi la crini <^m cresc: nu torc, nici nu ţes. Şi vă zic vouă că nici Solomon,
în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.
Iar dacă iarba care este azi pe câmp, iar mâine se ^uncă în cuptor, Dum­
nezeu aşa o îmbracă, cu cât mai mult pe voi, puţin credincioşilor!
Şivoi să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu fiţi îngrijoraţi.
Căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru ştie că aveţi
nevoie de acestea.
Căutaţi mai întâi împărăţia Lui. Şi toate acestea se vor adăuga vouă.
Nu te teme, ^turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă
împărăţia. (Luca 12:27-32)

C onştientizarea este u n b u n început. În loc să m ai jo ci ro lu l tir a ­


n u lu i, bagă m ai bine de seam ă. Acum tu spui adevărul, în loc să m ani­
pulezi. Negociezi, în loc să m ai joci ro lu l m a rtiru lu i sau al călăului.
Invidios n u m ai ai de ce să fii, deoarece acum n u m ai e şti sig u r că
1 2 R eguli de viaţă
JORDAN 8. PETERSON

celu ila lt c h ia r îi m erg e m a i b in e. N u m a i ai m otive să f ii frustrat, în tru ­


cât ai în văţat să ţin te ş ti la lu cru ri accesibile şi să fii răbdător. D escop eri
cin e eşti, ce v rei şi ce e şti d isp u s să faci. D escop eri că so lu ţiile problem e­
lo r ta le sp e c ific e treb u ie cro ite p en tru p ersoan a ta şi n u m a i pen tru ea.
Şi p en tr u că a i atâtea de fă c u t, n u te m a i p re o c u p ă a c ţiu n ile celo rla lţi.
Fii p r e z e n t, dar u rm ă reşte sco p u l cel m a i n ob il.
T ra iecto ria ta e d e-acu m a sc e n d e n tă . A sta îţ i dă sp eran ţă. U n om
de p e u n v a s care se sc u fu n d ă p o a te f i fe r ic it câ n d g ă se şte lo c în tr-o
b arcă de salvare! Şi c in e ştie , p e v iito r, u n d e ar p u tea să m eargă! Să ai
p arte de o că lă to rie fericită p o a te fi m a i b in e d ecât să ajungi cu su cces
la d e stin a ţie ...
Cere ş i ţ i s e v a da. Bate ş i ţ i s e v a d esch id e. Dacă în treb i serio s ş i baţi
la u şă ca ş i cu m ch ia r ai vrea să in tri, s-ar putea să p r im e şti şa n sa de
a-ţi îm b u n ă tă ţi viaţa — m a i p u ţin , m a i m u lt sau com plet; şi, odată cu
îm b u n ă tă ţirea ta , va avea lo c o a m elio ra re în F iin ţa în să şi.
Com pară-te cu c in e erai tu ie r i, n u cu c in e este a ltcin ev a a stă zi.
TH E C O M M O N LAW
HERE TOE COMMON LA W OF ENGLAND WAS ESTABLISHED
ON TOIS C O m TNEOT WITH TOE ARRIVAL OF THE FIRST
S^ m R S ON M W 13.\601. THE FIRST CHWTER C R A ^ D
BY J A M E S I TO TOE VIRGINIA COMP ANY IN 1606 DECLAR D
T O W THE 1NHABITAWS OF TOE COLONY“ ... SHALL HAVE
ANO E W W ALL LIBERTIES, FRANCHISES A W IMMUNmES...
A S IF THEY HAD BEEN ABIDING AND BORNE WTHIN THIS
OUR REALME OF ENGLANDE..." SINCE MAGNA CARTA THE
COMMON LAW HAS BFEN THE CORNERSTONE OF INDWIDUAL
LIBERTIES. EVEN A S AGAINST T H E CRO W N . SUMMARIZED
LATER IN THE BILL O F RIGHTS ITS PRINCIPLES HAVE

i INSPIRED THE DEVELOPMEOT OF OU YSTE


UNDER LAW, WHICH IS AT ONCE OUR D E E S T
POSSESSION AND PROUDEST A IEVE
F F

.
PIIESFNTF!l I\Y THE VIRCINIA STATE BAR MAY 17, I9M
Regula 5
Nu-ţi lăsa copiii să-ţi facă
lucruri care te vor enerva
/v w

DE FAPT, NU ESTE IN REGULA


R ecen t, a m v ă z u t u n b ă ia t de tr e i a n i care-şi u rm a p ă r in ţii p rin tr-u n
a e r o p o r t a g lo m e r a t. U rla d in t o ţ i r ă r u n c h ii la in te r v a le de c in c i
secu n d e - şi, ceea ce e ste m a i im p o r ta n t, o fă cea d elib era t. N u ajun­
se se în c ă la c a p ă tu l p u terilo r. Ca p ă r in te , îm i p u te a m da sea m a după
ton . Îşi irita p ă rin ţii şi enerva sute de alţi oam eni, p en tru a cerşi atenţie.
P oate că avea n e v o ie de ceva. D ar n u avea cu m să o b ţin ă acel lu cru , iar
p ă rin ţii lu i ar fi treb u it să-i c o m u n ice asta. A i p u tea o b iecta , af i rm â n d
că erau „probabil e p u iz a ţi ş i a fecta ţi d e sch im b a rea d e fu s orar, după
o că lătorie lu n g ă “. D ar tr e iz e c i de se c u n d e fo lo site în tr-u n m o d atent
p en tru a rezo lv a p rob lem a a r f i o p rit e p iso d u l r u ş in o s. N işte p ă r in ţi
cu m a i m u ltă m in te n u ar f i lă sa t p e c in e v a la care ţ in cu adevărat să
d e v in ă ob ie c tu l d isp r e ţu lu i u n e i m u lţim i.
A m m ai v ă z u t ş i u n alt cuplu — erau n iş te p ă r in ţi care n u p u tea u sau
n u doreau să-şi re f u z e c o p ilu l de doi an i. A stfel, erau o b lig a ţi să um ble
după el oriu n d e se ducea, în fiecare m om en t d in ceea ce ar fi treb u it să
fie o v iz ită p lă cu tă . D acă n u era su p ravegh eat în fe lu l acesta, d even ea
e x tr e m de n eastâ m p ă ra t, în c â t şi o sin g u ră se cu n d ă de lib ertate ar fi
rep rezen ta t u n m are risc. D o rin ţa p ă rin ţilo r de a-şi lăsa co p ilu l să acţi­
o n e z e fără o p relişti, co n fo rm p r im u lu i im p u ls, a p rod u s, în m od para­
doxal, efe c tu l opus: de fapt, l-au privat de o rice p rilej de a se im p lica
î n v reo a cţiu n e in d e p e n d e n tă . D eo a rece n u în d r ă zn ea u să-l în v e ţe ce
în sea m n ă „nu“, el n u ştia care su n t lim ite le rezon ab ile ce puteau asigura
1 2 R eguli de viaţă
JORDAN B. PETERSON

a u to n o m ia u n u i co p ila ş d e v â r sta lu i. E ra u n e x em p lu cla sic al situ a­


ţie i în care p rea m u lt h a o s g e n e r e a z ă p rea m u ltă o r d in e (şi, d esigu r,
reciproc). D e asem en ea , am v ă z u t p ă r in ţi cărora le era im p o sib il să se
angajeze în tr-o con versaţie adu ltă la o petrecere deoarece co p iii lor, de
p a tru ş i, resp ectiv , c in c i a n i, d o m in a u sc e n a so c ia lă , m â n cân d m ie z u l
fiecărei fe lii de p â in e, su p u n ân d u -i p e to ţi tir a n ie i lo r in fa n tile, în timp.
ce m am a şi tata îi priveau jen aţi şi văd u viţi de capacitatea de a interveni.
Când fiica m ea, acum adultă, era c o p il, u n a lt copil a lovit-o în cap
cu u n ca m io n de ju că rie d in m eta l. A m priv it acelaşi cop il, u n an m ai
tâ rziu , îm p in g â n d u -şi sora m ai m ică, in te n ţio n a t, p este o m ăsuţă de
cafea cu u n g e a m fra g il de stic lă . M am a sa l-a lu a t în braţe im ed ia t după
aceea (dar n u şi p e fiica e i în sp ă im â n ta tă ) şi i-a spus p e u n to n şo p tit
să n u facă a stfe l de lu cru ri, în tim p ce-l m ân gâia în tr -o m an ieră care
in d ica , e v id e n t, aprobarea. Ea era'pe cale de a p rod u ce u n m ic Îm pă-
rat-Zeu al u n iv e r su lu i. A cesta e ste sc o p u l n ed eclarat al m u lto r m am e,
in c lu s iv a l celo r care se c o n sid e r ă su sţin ă to a r e ale e g a lită ţii de gen .
A stfel de fe m e i v o r ob iecta răsp icat faţă de orice p o ru n că dată de v reu n
bărbat a d u lt, d a r v o r să r i fără să clip ea scă p e n tr u a fa ce p r o g e n itu r ii
lor u n sen d v iş c u u n t de a ra h id e, p e care b ă ia tu l î l so lic ită în tim p ce
e absorb it fără n ic io grijă de v r e u n jo c v id eo . V iitoarele p arten ere ale
u n o r a stfe l d e b ă ie ţi au to a te m o tiv e le să -şi u ra scă soacrele. R esp ect
p en tru fem ei? D a , în s ă d oar în ca z u l a lto r b ă ie ţi şi a lto r bărbaţi — asta
n u se a p lică fiilo r lo r dragi.
Ce:va de a cela şi gen p oate să se a fle la b aza p r eferin ţei p en tru c o p iii
de se x m a sc u lin , în tâ ln ită în m o d sp e c ia l în lo cu ri p recu m India, Pakis­
ta n şi China, u n d e se practică p e scară largă avortu l selectiv, în fu n c ţie
de g en . W ik ip e d ia a trib u ie e x is te n ţa a c e stu i fe n o m e n „n orm elor cu l­
turale" care fa v o rizea ză co p iii de s e x m a sc u lin în d e trim en tu l celo r de
se x fe m in in . (C itez W ik ip ed ia d a to rită fa p tu lu i că e ste sc r isă şi ed itată
colectiv, d ev en in d , p rin u rm a re, lo c u l p erfect p en tru a g ă si id eile con si­
derate de „b u n -sim ţ“.) D ar n u e x is tă n icio dovadă că astfel de id e i su n t
str ic t cu ltu r a le . E x istă m o tiv e p sih o b io lo g ic e p la u z ib ile p en tru e x is­
ten ţa u n e i astfel d e a titu d in i şi, d in tr-o p ersp ectivă m od ern ă, adică ega­
lita ristă , această a titu d in e n u e d eloc sim p atică. D acă situ aţia te obligă
să-ţi p u i toate ou ăle în tr-u n sin g u r co ş, ca să sp u n aşa, u n fiu reprezintă
o m iză m a i bună con form stan d a rd elo r stricte ale lo g ic ii ev o lu ţio n iste,
în care p roliferarea g e n e lo r e ste to t ceea ce con tează. D e ce?
Ei b m e, o fată care are su cces d in p u n c tu l de ved ere al rep rod u cerii
ţi-a r p u tea da o p t sau n ou ă co p ii. Y itta S ch w artz, o su p ra v ieţu ito a re
a H o lo c a u stu lu i ş i o ce le b r ita te d in a cest p u n c t de ved ere, a avut trei
g en eraţii de descen d en te d irecte care au r e u şit a ceastă perform anţă. La
m oartea ei, în 2 0 1 0 77, era străb u n a a ap roap e două m ii de oa m en i. Dar,
în ceea ce priveşte u n fiu care are succes d in p u n ct de vedere reproduc-
tiv, n u e x istă n ic io lim ită. S ex u l cu m u ltip le p a rten ere este b ile tu l lu i
către reproducerea e x p o n e n ţia lă (în co n d iţiile lim ită r ii sp eciei n o a s­
tre la n a şte r i u n ice). Se z v o n e şte că a cto ru l W arren B eatty şi sp o rtiv u l
W ilt C ham berlain s-au culcat, fie c a r e , cu m ai m u lte m ii de fem ei (lu cru
frecv en t, de a sem en ea , şi p r in tr e sta r u r ile rock). E i n u au produs to t
a tâţia c o p ii. M ijloacele co n tracep tive m o d ern e îm p ie d ică acest lucru.
D a r celeb rită ti sim ila re d in trecu t a u făcut-o. S trăb u n u l d in a stie i m an-
ciu rien e Q ing, G iocan gga (circa 155 0 ), de exem p lu , e ste străm oşu l pe
lin ie m a sc u lin ă a u n u i m ilio n şi ju m ă ta te d e o a m e n i d in n o r d -e stu l
C h in ei.78 D in a s tia m ed iev a lă U i N e ill a p ro d u s p â n ă la tr e i m ilio a n e
de d escen d en ţi de s e x m a sc u lin , lo c a liz a ţi în p r in c ip a l în n ord -vestu l
Irlan d ei ş i în S tatele U n ite, p r in em ig ra rea ir la n d e z ilo r 7^ Iar reg ele
reg ilo r, G in g h is H a n , c u c e r ito r u l c e le i m a i m a ri p ă r ţi d in A sia, este
stră m o şu l a 8% d in tr e b ă rb a ţii d in A sia C en trală - ceea ce, cu 34 de
g en era ţii m ai tâ r z iu , se traduce p r in şa isp rezece m ilio a n e de d escen ­
d e n ţi de se x m a s c u lin 80. A şadar, d in tr-o p ersp ectiv ă p ro fu n d ă , b io lo ­
g ică, e x istă m o tiv e se r io a s e p e n tr u care p ă r in ţii ar p u tea să p refere
b ă ie ţii, su fic ie n t în c â t să e lim in e fe tu ş ii d e s e x fem in in ; cu to a te aces­
te a , n u p retin d că ar e x is ta o ca u z a lita te d irectă ş i n ic i n u su gerez că
n u ar putea ex ista şi alte m otive, m a i degrabă cu ltu ra le, p en tru această
p referin ţă .
Tratam entul preferenţial acordat u n u i fiu în tim p u l dezvoltării poate
con trib u i ch ia r la producerea u n u i bărbat atrăgător, ech ilib ra t şi în cre­
zător în sin e. C onform sp u selo r sale, acest lu cru s-a în tâ m p lat şi în cazu l
p ă rin telu i p s ih a n a liz e i, S ig m u n d Freud: „Un bărbat care a fost, in d is ­
cutabil, p refera tu l m a m ei sa le, va p ă stra p e n tr u în tr e a g a v ia ţă sen ti­
m e n tu l u n u i în vin gător, acea în cred ere în su cces care in d u ce, adesea,
su ccesu l real.“81 Ceea ce c h ia r aşa e ste . D ar „ sen tim en tu l de învingător"
p oate duce m u lt prea u şo r la realitatea u n u i „învingător" detestat. Suc­
c esu l rep rod u ctiv u im ito r al lu i G in g h is H a n a co sta t, în m od evid en t,
su ccesu l de o rice fel a l altora (p rin tre care m ilio a n e le d e m o rţi c h in ezi,
12 R e g u li de viată
JORDAN B. PETERSON

p erşi, r u ş i şi m a g h ia ri). P rin u rm are, răsfăţarea u n u i fiu p oate să aibă


u n e fe c t p o z itiv d in p u n c tu l de v ed ere al „gen ei egoiste" (p erm iţâ n d
g en elo r c o p ilu lu i favorizat să se rep rod u că p r in n e n u m ă r a ţi u rm a şi),
p e n tr u a f o lo s i fa im o a sa e x p r e s ie a b io lo g u lu i e v o lu ţio n is t R ich ard
D a w k in s. D a r a ic i ş i a cu m , a c e st r ă sfă ţ se p o a te tra n sfo rm a în tr-u n
sp ecta co l lu g u b ru , d u reros, d e v e n in d ceva in d e sc r ip tib il de pericu lo s.
A ceasta n u în se a m n ă că to a te m a m ele îş i fa v o r iz e a z ă f iii în d etri­
m e n tu l fiic e lo r lo r (sau că fiic e le n u su n t u n e o r i favorizate în d etrim en ­
tu l fiilo r sau că ta ţii n u su n t u n eo ri fa v o riza ţi în d e tr im e n tu l b ă ieţilo r
lor). Şi alţi fa cto ri p ot, în m od clar, să fie d o m in a n ţi. U n eo ri, de ex em ­
p lu , u ra in c o n ş tie n tă (sau p o a te n u în to td ea u n a atât de in c o n ştie n tă )
su g ru m ă o rice p reo cu p a re p e care u n p ă rin te ar p u tea -o avea faţă de
u n cop il, in d ife r e n t de gen u l a c e stu ia , de p erso n a lita tea lu i sa u de situ ­
aţia lu i. A m v ă z u t u n băiat de p atru a n i care era în m o d c o n sta n t lă sa t
în fo m e ta t. B o n a lu i su fe r ise u n a c c id e n t, ia r e l era lă sa t p e râ n d în
grija câte u n u i v e c in . Când m am a lu i l-a adus la n o i, ea a sp u s că băia­
tu l n u m ân ca n im ic cât era ziu a de lu n g ă . ,,E în r e g u lă dacă n u vrea
să m ă n â n c e ”, a z is ea. D ar n u era în r e g u lă (în c a z u l în care n u vă era
deja cla r). A cela şi b ăiat a stat agăţat o re în tr e g i de so ţia m ea , în tr-o d is­
perare a b solu tă ş i co m p let d e d ic a t e i, după ce ea, slavă D o m n u lu i, cu
ten acita te şi in s is te n ţă , a r e u şit să-l fa că s ă m ă n â n ce o m asă d e p râ n z
de la cap la coad ă, răsp lătin d u -l p en tru coop erarea sa ş i refu zân d să-l
a b an d o n eze. La în c e p u t, e l a sta t cu gura în c h isă , a şeza t a lă tu ri de n o i
to ţi (eram eu, so ţia m ea, cei d oi co p ii a i n o ştr i şi alţi d oi co p ii d in v e c in i
de care aveam grijă p e p arcu rsu l z ile i) — Ia m asa d in su fra g erie. S o ţia
m ea a p u s lin g u r a în faţa lu i, a şte p tâ n d cu ră b d are, în tim p ce e l îş i
m işca d in tr-o p a r te în alta ca p u l, r e fu z â n d să ia m ân carea — b ă ia tu l
fo losea n iş te m e to d e d efen siv e tip ic e u n u i co p il de d o i a n i reca lcitra n t
şi nu p rea b in e în grijit.
Ea n u l-a a b a n d o n a t. Îl m â n g â ia p e creştet de fie c a r e d ată cân d reu ­
şea să ia o lin g u r ă p lin ă , sp u n â n d u -i, cu sin c e r ita te, că e „băiat b u n “.
Ea ch ia r credea că era u n băiat b u n . Era u n pu şti d răgu ţ, tulburat. Z ece
m in u te m ai tâ r z iu , m in u te care n u au tr e c u t prea g reu , el a te r m in a t
m asa. P riveam c u t o ţ ii c o n c e n tr a ţi. S p ecta co lu l se ju ca p e v ia ţă şi p e
m oarte.
„Uite”, a spus so ţia m ea, ridicându-i farfuria. 11A i term in at tot." A cest
b ăiat, care, câ n d l-am v ă z u t p r im a d a tă , stă tea n e fe r ic it în tr-u n colţ;
care n u in ter a c ţio n a cu c e ila lţi cop ii, care se în c r u n ta m ereu , care nu
m i-a ră sp u n s câ n d l-a m g â d ila t ş i l-a m în g h io n t it u n p ic , în cercâ n d
să -l fac să se jo a c e - e i b in e , a c e st b ă ia t şi-a d e s c h is im e d ia t c h ip u l
în tr-u n z â m b e t ra d io s. T oţi c e i care e r a m la m a să n e -a m b u cu ra t. Şi
acu m , d o u ă z e c i de a n i m a i tâ r z iu , câ n d s c r iu , îm i d a u la c r im ile . D upă
aceea, a urm at-o p e so ţia m ea p e ste to t, ca u n căţelu ş, în tr e g r e stu l zilei,
refu zân d să o p iard ă d in och i. Când ea se a şe z a , i se g h em u ia în p o a lă ,
d e sc h iz â n d u -se d in n o u către lu m e , în tr -o cău tare d isp era tă a iu b irii
care îi fu sese în c o n tin u u refu zată. M ai tâ rziu în acea z i, dar m u lt prea
cu râ n d , a rea p ă ru t m a m a lu i. A co b o râ t scările in tr â n d în în căp erea
u n d e n e afla m cu to ţii. „0 , u ite-o şi p e Super-M am i“, a m u rm u rat ea ,
d isp r e ţu ito a r e , v ă z â n d u -şi fiu l g h e m u it în p o a la s o ţ ie i m ele. A poi a
p lecat, cu in im a neagră, o tră v ită , n e sc h im b a tă , avâ n d b ietu l co p il la
ch erem u l ei. Era p sih o lo g . Ce de lu cru ri p o ţi ved ea, c h ia r şi cu u n sin ­
g u r o ch i d esch is. D ar, nu -i de m irare că o a m e n ii vo r să răm ână orbi.

TOATĂ LUMEA DETESTĂ ARITMETICA


C lien ţii m ei v in ad esea la m in e p e n tr u a d isc u ta p ro b lem ele lo r fam i­
lia le c o tid ie n e . A stfe l de g r iji c o tid ie n e s u n t in s id io a s e . A p a r iţia lo r
o b işn u ită şi p r e v iz ib ilă le face să p a ră tr iv ia le . în s ă fa ţa d a a cea sta de
b a n alitate este în şelă to a re: d e fapt, lu cru rile de zi cu z i su n t ch ia r cele
care n e com p u n c u ad evărat v ie ţile , ia r tim p u l p e tr e c u t d in n o u ş i d in
n o u cu a cela şi g e n de p ro b lem e creşte în tr -u n ritm alarm an t. R ecent,
u n ta tă m i-a p o v e stit d esp re cât de g reu era să-l c u lce p e fiu l său n oap ­
tea* — u n r itu a l care im p lic a , d e o b icei, tr e i sfe r tu r i d e oră de lu p te.
A m recurs la a ritm etică . P a tru zeci ş i c in c i de m in u te p e z i, şap te z ile
p e săp tăm ân ă — face tr e i su te de m in u te sa u c in c i o re p e să p tăm ân ă.
C inci ore p en tr u fieca re d in tr e cele p a tru să p tă m â n i a le u n e i lu n i —
adică d o u ă ze c i de o re p e lu n ă . D o u ă z e c i de ore p e lu n ă tim p de două­
sp rezece lu n i, face d ou ă su te p a tr u z e c i de ore p e an . Cu a lte cu v in te, o

* Voi vorbi aici, ca de multe alte ori în această carte, despre experienţa mea clinică
(aşa cum am vorbit, deja, şi despre istoria mea personală). Am încercat să păstrez
intactă morala poveştilor, ascunzând, totodată, detaliile, pentru a nu afecta inti­
mitatea celor implicaţi. Sper să menţin echilibrul între aceste două deziderate.
1 2 R e g u li de viaţă
JORDAN I. PETERSON

lu n ă ş i ju m ă ta te de m u n că, co n sid e r â n d tim p u l de m u n că stan d ard ca


fiin d c e l de p a tr u z e c i de o r e p e săp tă m â n ă .
C lien tu l m eu p etrecea o lu n ă şi ju m ătate p e an, tim p u l să u standard
de c h in , lu p tân d u -se in e fic ie n t şi su p ărător cu fiu l său . N u-i n ev o ie s-o
sp u n , a m ân d oi sufereau d in această cauză. O ricât de b u n e ţi-ar fi in ten ­
ţiile sau oricât d e b lân d şi to le r a n t ţi-ar fi te m p e r a m e n tu l, n u ai cu m
să fii în r e la ţii b u n e cu c in ev a cu ca re te lu p ţi o lu n ă şi ju m ătate pe a n ,
în m e d ie . In ev ita b il, v a apărea r e se n tim e n tu l. Şi c h ia r d a că n u apare,
to t acel tim p pierd u t, n ep lă cu t, ar p u tea fi p etrecu t, fără d oar şi p o a te,
în tr-o a c tiv ita te m a i p ro d u ctiv ă , m a i u tilă , m a i p u ţin stresa n tă şi m ai
plăcută. Cum p o t fi în ţe le se a stfe l de situ aţii? C ine g r eşeşte, co p ilu l sau
p ărintele? G reşeala ţin e de n a tu r ă sa u de societate? Şi ce p oate f i făcut,
dacă p o a te fi făcu t ceva?
U n ii p la s e a z ă toate p ro b lem ele de g en u l a cesta la n iv elu l a d u ltu ­
lu i - a l p ă r in te lu i sa u al s o c ie tă ţii lă rg ite. „Nu e x is tă c o p ii răi, g â n ­
d e sc a stfe l de o a m e n i, n u m a i p ă r in ţi n ep ricep u ţi." Când îţ i v in e în
m in te im a g in e a id ea liza tă a u n u i cop il im a cu la t, această n o ţiu n e p are
p e d ep lin ju stific a tă . F ru m u seţea, d esch id erea , b u cu ria, încred erea şi
cap acitatea de a iu b i ca re ca r a c te riz e a z ă c o p iii n e p e r m it să atrib u im
cu u şu r in ţă în trea g a cu lp a b ilita te a d u lţilo r a fla ţi în joc. D ar o a stfel
d e a titu d in e e ste p e r ic u lo a să şi n a iv de ro m a n tică. E ste p rea u n ila te ­
rală în c a z u l p ă r in ţilo r care au de-a face cu u n c o p il d eo seb it de d ificil.
D e asem en ea , n u ajută n ic i fa p tu l că în tr e a g a d ep ravare u m a n ă este
n e c r itic p la sa tă la n iv e lu l s o c ie tă ţii. A cea stă c o n c lu z ie n u face d ecât
să m ute p ro b le m a în a p o i în tim p . N u ex p lică n im ic şi n u re z o lv ă n ic io
p roblem ă. D acă so c ie ta te a e ste co r u p tă , dar n u şi in d iv id u l d in in te r i­
o ru l ei, a tu n ci u n d e-şi are o rig in ea corupţia? Cum se propagă? E ste o
teo rie u n ila te r a lă , p ro fu n d id eo lo g ică .
Şi m a i p ro b lem a tic este fa p tu l că, p o r n in d de la a cea stă a x io m ă a
coru p ţiei so cia le, vrem ca to a te p ro b lem ele in d iv id u a le, oricât de rare,
să fie rez o lv a te p r in r e str u c tu r a r e c u ltu r a lă , o ricât de ra d icală ar fi
aceasta. S o cieta tea n o a stră se co n fru n tă cu so licita rea to t m ai im p eri­
oasă de d e c o n str u c ţie a tr a d iţiilo r sa le sta b iliza toare, p en tru a in clu d e
gru p u ri d in ce în ce m a i m ici d e o a m e n i care n u p o t sau n u d oresc
să-şi g ă sea scă lo c u l în ca teg o riile p e care s u n t b azate c h ia r şi p ercep ­
ţiile no a stre. A cesta n u este u n lu c r u b u n . P rob lem a p erso n a lă a fiecă ­
rei p erso a n e n u p o a te fi rezo lv a tă p rin tr-o rev o lu ţie so cia lă , deoarece
r e v o lu ţiile su n t d e sta b iliz a to a r e ş i p e r ic u lo a se . A m în v ă ţa t să tr ă im
îm p reu n ă ş i să n e o rg a n iză m so c ie tă ţile n o a stre com p lexe în tr-u n m od
le n t şi trep ta t, de-a lu n g u l u n o r p erio a d e e x tin s e , ş i n u în ţe le g e m su fi­
c ie n t de b in e de ce fu n c ţio n e a z ă ceea ce facem n o i. A stfe l, m o d ifica rea
n e să b u ită a c ă ilo r n o a str e de e x is te n ţă so c ia lă , în n u m e le u n e i g ă se l­
n iţe id eo lo g ice (îm i v in e în m in te id eea de „diversitate") este probabil
să p rod u că m ai m u lt rău decât b in e, dată fiin d su fe r in ţa p e care o p ro ­
duc, în g en era l, ch ia r şi m ic ile rev o lu ţii.
A fo st u n lu cru b u n , de exem p lu , lib era liza rea atât de dram atică a
le g ilo r d iv o r ţu lu i d in a n ii ’60? N u cred că acei co p ii a le că ro r v ie ţi au
fo st destabilizate de această aşa-zisă em ancipare ar răsp unde afirm ativ.
În spatele zid u rilor ridicate cu atâta în ţelep ciu n e de stră m o şii n o ştri, se
a scu n d groaza şi tero a rea . Le dărâm ăm sp re p ieirea n o a stră . P atin ăm ,
in c o n ş tie n t, pe o g h ea ţă su b ţire, sub care se a flă ape r eci ş i ad ân ci, în
care să lă şlu ie sc m o n ştri in im a g in a b ili.
V ăd cu m p ă r in ţii de a stă z i su n t în g r o z iţi de c o p iii lor, nu în u ltim u l
rând pentru că a c e şti p ărin ţi su n t p riviţi drept a g en ţii p ro x im i ai acestei
tir a n ii sociale a n titra d iţio n a le şi, în acelaşi tim p, n u le este recu n o scu t
ro lu l de agen ţi b in ev o ito ri şi n ec e sa r i ai d isc ip lin ă r ii, o r d in ii şi confor­
m ism u lu i. Ei se situ e a z ă in c o n fo r ta b il şi tim id în um bra atotp u tern ică
a eto su lu i ad o lescen tin d in a n ii ’6 0 . U n d ecen iu ale că ru i excese au dus
la o denigrare g en era lă a vâ rstei ad u lte, la o n eîn cred ere n esă b u ită în
ex isten ţa u n o r a u to rită ţi co m p eten te şi la in ca p a cita tea de a d istin g e
în tr e h a o su l im a tu r ită ţii ş i lib e r ta te a r e sp o n sa b ilă . A ceasta a d u s la
creşterea se n s ib ilită ţii p aren ta le fa ţă d e su ferin ţa a fectiv ă de scu rtă
d u rată a co p iilo r lo r , în tim p ce le-a sp o r it te a m a că şi-ar p u tea v ătăm a
c o p iii p â n ă la u n n iv e l du reros şi contrap rod u ctiv. M a i b in e aşa decât
in v ers, aţi p u tea s u sţin e — d ar la fieca re d in tre cele d ou ă ex trem e ale
c o n tin u u m u lu i m o ra l ca ta stro fele stau la p ân d ă .

SĂLBATICUL CEL RĂU


S-a sp u s că fie c a r e in d iv id e s te d is c ip o lu l c o n ş tie n t sau in c o n ş tie n t
a l u n u i f ilo s o f de ren u m e. C red in ţa p o tr iv it c ă r e ia c o p iii au u n sp irit
in tr in s e c im a c u la t, pătat d o a r d e c u ltu r ă ş i d e so c ie ta te , p ro v in e în
12 R eguli de viată
@ JORDAN B. PETERSON

m are p a rte din gândirea filosofului francez calvinist din secolul al opt­
sprezecelea Jean-Jacques Rousseau. 82 R ousseau credea cu ardoare în
in flu en ţa corupătoare a societăţii, um ane, ca şi a p ro p rie tă ţii private.
El su sţin ea că nim ic nu era atât de blând şi de m in u n a t ca om ul în sta ­
d iu l său precivilizat. Exact în acelaşi tim p, observându-şi incapacitatea
paternă, el şi-a abandonat cinci dintre copii la m ila orfelinatelor acelor
vrem uri, unde dom neau durerea şi tragedia.
Totuşi, „bunul sălbatic" descris de Rousseau era u n ideal - o abs­
tracţiu n e arhetipală şi religioasă —, şi nu realitatea în carne şi oase pe
care o presu p u n ea el. M itologicul şi perfectul Copil Divin ne bântuie
perm an en t im aginaţia. El este potenţialul tin e re ţii, eroul nou-născut,
nevinovatul năp ăstu it şi fiul de m ult pierdut al regelui de drept. El este
sim bolul n em u ririi pe care îl p u rtă m în noi începând cu experienţele
cele m ai tim p u rii. Este Adam, om ul perfect, lip sit de păcat, m ergând
a lă tu ri de D um nezeu, în G rădina E denului, în ain te de Cădere. D ar
fiinţele um ane, pe cât su n t de bune, pe a tâ t su n t de rele, ia r întunericul
ce-şi are p e rm a n e n t sălaşul în sufletele noastre se află, într-o m ăsu ră
considerabilă, şi în variantele n o astre m ai tin ere. în general, oam enii
devin m ai buni, n u m ai r ă i odată cu vârsta, m ai blânzi, m ai conştiin­
cioşi, m ai stabili em oţional, pe m ăsură ce se m aturizează. 83 H ărţu irea
care are loc la o intensitate cru d ă şi adesea terib ilă în curtea şcolii84 —
ara re o ri se m anifestă în societatea adulţilor. Nu degeaba întu n ecatu l
şi an arh istu l rom an împă ratul muştelor al lui W illiam Golding a deve­
n it o carte clasică.
în plus, există d in belşug dovezi directe că ororile com portam entu­
lui um an n u p o t fi atribuite doar istoriei şi societăţii. Acest lucru a fost
descoperit, probabil, în m odul cel m ai dureros, când, în 1974, prim ato-
logul Jane Goodall a aflat că cim panzeii ei m ult iubiţi e rau în stare (şi
dornici) să se ucidă unul pe altul (p en tru a folosi term inologia adecvată
oam enilor). 85 D in cauza n a tu rii lo r şocante şi a im p o rta n ţei lor a n tro ­
pologice, ea a ţin u t aceste observaţii secrete an i de zile, tem ându-se că
anim alele au fost îm pinse să adopte u n com portam ent contra n a tu rii
lo r d in cauza contactului cu ea. C hiar şi după ce şi-a publicat relatarea,
m ulte persoane au refuzat să o creadă. Totuşi, cu râ n d a devenit clar că
ceea ce observase ea n u e ra deloc u n fenom en rar.
Pe sc u rt: c im p an zeii p o a rtă răzb o aie in te rtrib a le . Ba m ai m ult,
m anifestă o brutalitate aproape de neim aginat. Cim panzeul m atur tipic
@

este d e c e l p u ţin d ou ă o r i m a i p u te r n ic d ecâ t u n o m a d u lt, în ciu d a


d im e n s iu n ilo r sa le r e d u se . 86 G o o d a ll a r e la ta t c u o o a reca re g r o a ză
în c lin a ţia c im p a n z e ilo r stu d ia ţi de ea de a rupe cab lu ri ş i lev iere grele
d e o ţel. 87 C im p a n zeii se p o t sfâ şia u n u l p e a ltu l în b u căţi, la propriu -
ş i ch ia r o fac. S o c ie tă ţile u m a n e şi te h n o lo g iile lo r co m p lexe n u p ot fi
în v in o v ă ţite p en tru asta. 88 „A desea, câ n d m ă trezesc noaptea", scria ea,
„ îm i apar în m in te im a g in i în fio ră to a re — î l văd p e S atan [u n 'cim pan­
z e u o b servat în d e lu n g ] b ăgâ n d u -şi cap u l sub bărb ia lu i S n iff, p en tru a
sorbi sângele care curgea dintr-o ran ă m are de p e faţa acestu ia ... Jom eo
sm u lg e o fâşie de p ie le de pe coapsa lu i De; F igan atacă ş i lo v e şte fără
în c e ta r e tru p u l z d r o b it, trem u ră to r, a l lu i G o lia th , u n u l d in tre ero ii
c o p ilă riei sa le.“89 M ici bande de c im p a n z e i a d o lescen ţi, în m ajoritate
de se x m a sc u lin , p a tru lea ză la g ra n iţele terito riu lu i lor. D acă în tâ ln esc
s tr ă in i (chiar c im p a n z e i pe care îi ş tia u câ n d va, dar care s-au d esp rin s
de gru p u l acu m prea m are) şi dacă îi d ep ăşesc n u m eric, m em b rii ban­
d ei îi vor în c o lţi şi îi v o r d istr u g e fă ră m ilă . C im p a n z e ii n u au cin e
ştie ce Supraeu şi e p r u d e n t să n e a m in tim că şi cap acitatea u m a n ă de
a u tocon trol p o a te fi su p raestim ată. O lectu ră aten tă a c ă r ţii şo ca n te şi
în fiorătoare a lu i Iris C hang, The R ape o f N anking90, ce d escrie decim a­
rea brutală a a celu i o raş c h in e z de către ja p o n e z ii in vad atori, va risip i
ch iar şi ilu z iile u n u i id e a list in cu rab il. Şi cu cât se sp u n m ai p u ţin e d es­
p r e U n itatea 731, o u n ita te ja p o n e z ă secretă d e cercetare în d o m en iu l
r ă z b o iu lu i b io lo g ic , în fiin ţa tă în acea p erio a d ă , cu a tâ t m a i b in e. C itiţi
d esp re ea p e r isc u l d u m n ea v o a stră . A ţi fo st a v ertiza ţi.
Iar vânătorii-cu leg ă to ri su n t m u lt m ai c ru zi d ecâ t ru d ele lo r urbane,
in d u str ia liz a te , î n ciu d a v ie ţilo r lo r co m u n ita re şi a c u ltu r ilo r lo c a li­
zate. R ata anuală a om uciderilor în M area B ritanie este de 1 la 100 0 0 0 .91
A ceastă rată e ste de p atru p â n ă la c in c i o ri m ai m are în S tatele U n ite şi
de aproxim ativ n o u ă zeci d e o r i m a i m are în H onduras, care are cea m a i
ridicată rată în registrată a om uciderilor d intre toate n a ţiu n ile m o d em e.
D ar d o v ezile su g erea ză cu tă r ie că fiin ţe le u m a n e d e v in m a i p aşn ice şi
n u co n tra riu l, p e m ă su ră ce tim p u l a trecu t, ia r so c ie tă ţile au d ev en it
m a i m ari şi m a i b in e o rg a n iza te. B o şim a n ii kung d in A frica, c o n sid e ­
ra ţi, cu m u ltă în g ă d u in ţă , în 1950 de că tre E liza b eth M arsh all T h om as
d rep t „un p o p o r in o fe n siv " 92, au o rată a n u a lă a o m u c id erilo r de 4 0 la
100 OOO, care a scă zu t cu p e ste 30% în d a tă ce au fo st su p u şi u n e i au to­
rită ţi sta ta le .93 A cesta e s te u n ex em p lu fo a r te in s tr u c tiv d esp re cu m
12 R eguli de vla'ţă
JORDAN B. PETERSON

s tru c tu rile sociale complexe servesc la reducerea, şi nu la exacerbarea


ten d in ţelo r violente ale fiinţelor um ane. Rate anuale de 300 de om u­
cideri la 100 OOO de oam eni au fost rap o rtate p e n tru populaţiayano-
.mani d in B razilia, cunoscută p e n tru agresivitatea sa - d a r statisticile
su n t şi m ai crescute în alte p ă rţi. R ezidenţii d in Papua Noua Guinee,
se ucid u n u l pe altu l cu ra te anuale care fluctuează în tre 140 şi 1000 la
100 OOO.94 Cu to ate acestea, recordul p are să fie d e ţin u t de p o p u laţia
kato, u n tr ib in d ig e n d in C alifornia - 1 4 5 0 de in d iv izi d in 100 OOO
aveau pa rte de o m oarte violentă î n ju ru l an u lu i 1840.95
Copiii, la fel ca orice altă fiin ţă um an ă, nefiin d n u m ai buni, n u p o t
fi lăsaţi, p u r şi sim plu, de capul lor, n e in flu e n ţa ţi de societate, aştep-
tându-ne să atingă sin g u ri perfecţiunea. C hiar şi c â in ii trebuie să fie
so cializaţi p e n tru a deveni n işte m em bri acceptabili ai h aitei — ia r
copiii su n t m ult m ai complecşi decât câinii. Aceasta înseam nă că e m ult
m ai probabil să o ia razna (în multe feluri) dacă nu su n t in stru iţi, disci­
plinaţi şi încurajaţi cum se cuvine. Aceasta înseam nă nu doar că e greşit
să atrib u im toate tendinţele violente ale fiin ţelo r u m an e patologiilor
s tru c tu rii sociale, ci că e a tâ t de greşit, în cât poate că lu cru rile sta u de
fapt pe dos. Procesul vital al socializării îm piedică m ult rău şi aduce
m ult bine. Copiii trebuie să fie form aţi şi inform aţi, altfel nu se pot dez­
volta în tr-u n mod adecvat. Acest fapt este reflectat în tr-u n m od izbitor
în com portam entul lor: copiii su n t disperaţi să prim ească atenţie, atât
d in p artea celor de-o seam ă cu ei, cât şi d in partea adulţilor, ceea ce-i
tran sfo rm ă în n işte ju căto ri co m u n itari eficienţi şi sofisticaţi — e u n
lucru de o necesitate vitală.
Copiii pot fi afectaţi n u d o ar de abuzul fizic sau p sih ic, ci, la fel de
m ult sau c h ia r m ai m ult, de lipsa u n e i a te n ţii su sţin u te , deci de negli­
je n ţă . A ceasta este o prejudiciere p rin om isiune, n u p rin com isiune,
d ar n u e m ai p u ţin severă sau de durată. Copiii su n t afectaţi atunci când
p ă rin ţii lor n eaten ţi („miloşi") nu reuşesc să-i trezească, să-i facă alerţi
şi vigilenţi, lăsându-i, în schim b, într-o stare inconştientă şi nediferen­
ţiată. Copiii su n t afectaţi atunci când cei care îi au în grijă, tem ându-se
de conflict sau de supărare, nu m ai îndrăznesc să-i corecteze şi îi lasă
fără în d ru m a re . Poţi recunoaşte astfel de copii pe stradă. Sunt flasci,
lipsiţi de concentrare, nesiguri. S unt p lum burii şi şterşi, în loc să fie
a u rii şi strălu cito ri. Sunt ca n işte blocuri de p iatră necizelate, p rin ş i
într-o stare p erp etu ă de fiinţă-încă-neîm plinită.
A stfel de co p ii su n t în m o d cron ic ig n o r a ţi de ca m arazii lor, deoarece
n u su n t n iş te b u n i to v a r ă şi de joacă. A d u lţii tin d să m a n ifeste aceea şi
a titu d in e (d eşi o v o r n e g a c u cerb icie dacă î i în tr e b i). C ând lu cra m în
cen trele de z i, la în c e p u tu l ca rierei m ele, c o p iii n e g lija ţi, com p arativ
cu ceila lţi, se lip ea u de m in e d isp era ţi, în m a n iera lo r stân gace, fă ră u n
sim ţ al d ista n ţe i a d ecv a te şi fă r ă să ştie cu m să se jo a ce. Ei se trân teau
p e lâ n g ă m in e sau m i se urcau direct în p o a lă , in d ife r e n t ce fă cea m -
erau m â n a ţi in e x o r a b il de d o r in ţa p u tern ică de a o b ţin e a ten ţia u n u i
ad u lt, ca ta liza to ru l n e c e sa r p en tru a se p u tea d ezv o lta în con tin u are.
Era foarte d ific il să n u r ea cţio n ezi cu enervare, ch ia r d ezg u st, faţă de
a stfe l d e co p ii ş i faţă de in fa n tilis m u l lo r avan sat - d ific il să nu-i dai
la o parte la p rop riu - , c h ia r dacă îm i p ărea fo a rte rău p e n tr u e i şi le
în ţe le g e a m b in e s itu a ţia d ific ilă . Cred că acel r ă s p u n s, o ricâ t de dur
ş i de te r ib il ar p u tea fi, era u n s e m n a l de a la rm ă in te r io r , cu v a lo a re
aproape u n iversală, in d ic â n d p e r ic o lu l sta b ilirii u n e i re la ţii cu u n co p il
sla b so cia liza t. A cea rea cţie in d ica p rob ab ilitatea ap ariţiei u n e i d ep en ­
d en ţe im ed ia te şi in a d ecv a te (care a r f i treb u it să fie re sp o n sa b ilita tea
p ă r in telu i) ş i n ev o ia u riaşă d e tim p şi resu rse p e care acceptarea u n ei
a stfel d e d ep en d en ţe ar fi creat-o. C on fru n taţi c u o a stfel de situ a ţie,
c o p iii p o te n ţia l p r ie te n o şi şi a d u lţii care v o r să s o c ia liz e z e e m u lt m a i
p ro b a b il să-şi în d r e p te a te n ţia sp r e in te r a c ţiu n e a c u a lţi c o p ii, al cărei
rap ort c o s tu r i/b e n e fic ii, p e n tr u a o sp u n e d irect, ar fi m u lt m ai p u ţin
d isp ro p o rţio n a t.

PĂRINTE SAU PRIETEN


N eglijarea ş i tra ta m en tu l n ecoresp u n zător, caracteristice u n e i d iscip li­
n ă r i p u ţin r ig u r o a se , sau ch ia r p e d e-a-n tregu l ab sen te, p o t f i d elib e­
rate — m otiv a te de r a ţiu n i p a r e n ta le e x p lic ite , c o n ştie n te (ch iar dacă
ero n ate). D ar m u lt m a i des, p ă r in ţii m o d e r n i s u n t p u r şi sim p lu p arali­
z a ţi de tea m a că n u v o r in ai fi p lă c u ţi sau ch ia r iu b iţi de cop iii lor dacă
î i p e d e p se sc , in d ife r e n t p e n tr u ce. E i îş i d o r e sc m a i p r e su s de to a te
p r ie te n ia c o p iilo r lo r şi su n t g ata să r e n u n ţe la r e s p e c tu l d in p a rtea
lo r p e n tr u a o o b ţin e . Ceea ce n u e b in e. U n c o p il v a p u te a avea m u lţi
p rie te n i, d ar e l are n u m a i d o i p ă r in ţi — dacă-i are ş i p e aceia —, ia r
12 R eguli de viată
JORDAN B. PETERSON

p ă rin ţii în seam n ă m ai m ult (nu m ai puţin) decât nişte prieten i. Auto­
rita te a p rie te n ilo r în ceea ce priveşte corijarea p u r tă r ii inadecvate e
irelevantă. P rin u rm are, c h ia r şi p ă rin ţii trebuie să înveţe să tolereze
fu ri a sau c h ia r u ra de m o m en t v en ită d in sp re copiii lo r după ce au
fost în tre p rin s e acţiunile de corijare necesare, deoarece capacitatea
copiilor de a percepe consecinţele benefice pe term en lung este foarte
lim itată. P ă rin ţii su n t a rb itrii societăţii. Ei îşi învaţă copiii cum să se
com porte, astfel în c â t a lţi o am en i să p o a tă in te rac ţio n a cu ei în tr-u n
m od p roductiv şi semnificativ.
D isciplinarea unui copil este u n act de responsabilitate. Nu este o
reacţie de furie la u n co m portam ent n epotrivit. Nu este o răzb u n are
în urm a unei greşeli. În schim b, este o com binaţie atentă de compasi­
une şi judecată pe term en lung. Disciplinarea adecvată necesită efort -
într-adevăr, este practic sinonim ă cu efortul. Este dificil să acorzi o
atenţie grijulie copiilor. E dificil să-ţi dai seam a ce este greşit şi ce este
bine, şi de ce. Este dificil de form ulat strategii de disciplinare ju ste şi
pline de com pasiune şi e greu de negociat aplicarea lo r cu cei coimpli-
caţi în educarea acelui copil. D in cauza acestei com binaţii de respon­
sabilitate şi dificultate, orice sugestie, p o triv it căreia constrângerile
impuse copiilor sunt dăunătoare, poate fi, paradoxal, p rim ită cu braţele
deschise. O astfel de idee, odată acceptată, le p erm ite ad u lţilo r care a r
treb u i să aibă u n mai b u n d iscern ăm ân t să-şi abandoneze datoria de
agenţi ai civilizării, p re tin z â n d că o fac p e n tru binele copiilor. Este o
autoam ăgire profundă şi fatală. Este o dovadă de lene şi cruzim e şi nu
are nicio scuză. Iar predispoziţia n o a stră de a raţio n aliz a nu se sfâr­
şeşte aici.
Noi p resu p u n em că regulile vor in h ib a irem ediabil creativitatea
in trin secă şi fără m argini a copiilor n o ştri, ch iar dacă litera tu ra ştiin ­
ţifică indică, în prim ul rân d , că o creativitate peste m edie e foarte ra ră 96
şi, în al doilea rân d , că lim itările stricte facilitează, m ai degrabă decât
să in h ib e, producţia creativă.97 C redinţa în caracterul p u r d istru ctiv
al reg u lilo r şi s tru c tu ră rii program ului este frecvent în so ţită de ideea
conform căreia copiii su n t îri stare să facă alegeri bune referitoare la
ora de culcare şi la conţinutul m esei dacă n a tu ra lo r perfectă este lăsată
să se m anifeste. Acestea su n t presupuneri nefundam entate. Copiii sunt
perfect capabili să supravieţuiască m âncând hot-dogs, aripioare de pui
şi je le u ri, dacă u n astfel de c o m p o rtam e n t va atrag e a te n ţia asupra
@

lor, le va oferi p u tere sau îi v a sc u ti de efo rtu l d e a în cerca ceva n ou . în


lo c de a se d u ce la cu lc a r e în tr-u n m o d lin iş t it ş i în ţe le p t, c o p iii se vor
lu p ta cu starea n o c tu r n ă de c o n ştie n ţă slă b ită p â n ă câ n d vor fi răp u şi
de o b o sea lă . D e a se m e n e a , e i su n t cât se p oate de d o r n ic i să-i provoace
p e ad u lţi, ex p lo râ n d în a cela şi tim p g r a n iţe le c o m p lex e ale m ed iu lu i
so c ia l, la fel c u m fac c im p a n z e ii tin e r i care î i h ă r ţu ie sc p e a d u lţii d in
g r u p u r ile lor. 98 O b servarea c o n s e c in ţe lo r h ă r ţu ie lilo r şi b ă tă ilo r de
joc le p e r m ite atâ t c im p a n z e ilo r , cât ş i c o p iilo r , să d esco p ere lim ite le
a ceea ce ar p utea f i, a ltfel, o lib erta te p rea d ezo rg a n iza tă ş i te rifia n tă .
A stfel d e lim ite , a tu n c i câ n d s u n t d e sc o p e r ite , oferă sig u r a n ţă , c h ia r
dacă d etectarea lo r p rov o acă d eza m ă g ire sa u fr u str a r e p e m o m en t.
Îm i a m in te sc că odată, câ n d fiica m ea avea d o i a n i, am d u s-o la u n
loc de joacă. Se a g ă ţa se de bare, a târn ân d în aer. U n m o n str u le ţ d eo se­
b it de provocator, cam de a ceea şi v â rstă , stă te a d easu p ra ei, p e aceeaşi
bară de care se agă ţa se ea. L-am p r iv it în d rep tâ n d u -se către ea. O ch ii
n i s-au în cru cişa t. El a p ă şit în c e t ş i in te n ţio n a t p e m â in ile e i, în a in te
şi în a p o i, cu o fo rţă to t m a i m a re, în tim p ce m ă fix a cu p rivirea. Ştia
e x a c t ce face. Să te v ă d , tă ticu le — a sta era filo s o fia lu i. El co n c h ise se
deja că a d u lţii erau d e m n i de d isp reţ ş i că îi p u tea p r o v o ca fă r ă p ro ­
b lem e. (Păcat, căci u rm a să d e v in ă ş i e l u n u l.) A cela era v iito r u l lip sit
d e sp eran ţă la care îl în h ă m a se r ă p ă r in ţii lu i. Spre m area ş i b en efica
lu i su r p r iz ă , l-a m r id ic a t d e p e b a r e le de jo a că ş i l-a m a z v â r lit z e c e
m e tr i m a i în co lo .
N u, n -am fă cu t asta. P u r ş i sim p lu , m i-a m lu at fiic a de acolo şi am
d u s-o în altă p a rte. D a r ar f i fo s t m a i b in e p e n tr u e l dacă aş fi făcut-o.
Im a g in e a z ă -ţi u n c o p ila ş d e v r e o d o i a n i care îş i lo v e ş te în m o d
r e p e ta t m a m a p e s te fa ţă . D e ce ar face a şa ceva? E ste o în treb a re stu ­
p id ă . E ste in a c c e p ta b il d e n a iv ă . R ă s p u n s u l e s te e v id en t. P e n tr u a-şi
d o m in a m am a . P en tru a ved ea d acă p o a te scă p a n e p e d ep sit. V io len ţa ,
p â n ă la u rm ă , n u e ste u n m ister. Pacea e s te u n m ister. V iolen ţa este de
la sin e în ţele a să . E u şo r . Pacea e s te d ific ilă : în v ă ţa tă , in cu lca tă , c â şti­
gată. (O am en ii ad esea în ţe le g g r e şitîn tr e b ă r ile p sih o lo g ic e fu n d am en ­
ta le. D e ce iau o a m e n ii d rogu ri? N u e ste u n m ister. D e ce n u le iau to t
tim p u l este u n m ister. D e ce su feră o a m e n ii de a n x ieta te? A sta n u este
u n m iste r . Cum se face că o a m e n ii p o t fi v reo d a tă ca lm i? A cesta este
a d ev ă ra tu l m is te r . S u n te m fr a g ili ş i m u r ito r i. U n m ilio n d e lu cru ri
p o t m erg e aiu rea , în tr -u n m ilio n de felu ri. A r tr e b u i să fim în fiecare
.
1
1
1 1 2 R e g u li de via(R
JORDAN 8 PETERSON

secu n d ă în n e b u n iţi d e frică. D a r n u su n tem . A cela şi lu cru poate fi sp u s


ş i desp re d ep resie, le n e şi in fra cţio n a lita te.)
D acă e u te p o t r ă n i ş i te p ot su p u n e, a tu n ci p o t face e x a c t ceea ce
vreau , câ n d vreau , ch ia r ş i a tu n c i câ n d tu e ş ti lâ n g ă m in e. Te p o t tor­
tu ra , n u m a i ca să-m i lin iş te s c cu rio zita tea . Pot să fac să n u m a i f ii în
cen tru l a te n ţie i şi te p o t d o m in a . P ot să -ţi fu r ju că ria . C opiii lo v esc în
p rim u l rân d p en tru că agresiv ita tea este în n ă scu tă , d eşi este m ai d o m i­
nantă la u n ii in d iv iz i şi m ai p u ţin dom in an tă la alţii şi, în al doilea rând,
p en tru că agresiv ita tea fa cilitea ză îm p lin ir e a d o rin ţelor. E ste o n a iv i­
ta te să p r e su p u i că u n a stfe l d e co m p o rta m en t treb u ie să fie în v ă ţa t.
U n şarp e n u treb u ie să fie în v ă ţa t cu m să m u şte. E ste în n atu ra fia r e i.
S ta tistic v o r b in d , c o p iii de d o i a n i s u n t cei m a i v io le n ţi o a m en i. 99 Ei
lovesc cu p ic io a r e le, cu p u m n ii, m uşcă şi fu ră b u n u l a ltu ia . E i p ro ce­
dează astfel p en tru a explora, p en tru a-şi exp rim a dezacordul şi frustra­
rea şi p en tru a -şi satisface d o rin ţele im p u lsive. M ai im p o rta n t, p en tru
sco p u r ile n o a str e , e i fac a sta p e n tr u a d esco p eri a d evăratele lim ite ale
co m p o rta m en tu lu i p e r m isib il. Cum altfel v o r p u te a e i v reo d a tă să g h i­
cea scă ce e s te acceptabil? B e b e lu şii s u n t ca o a m e n ii orbi, în căutarea
u n u i p e r e te . T rebuie să îm p in g ă , să ta to n e z e , să vad ă un d e su n t g ra n i­
ţele de fapt (ia r acestea se a flă prea rar acolo u n d e n i se sp u n e că su n t).
Corectarea consecventă a u n e i a stfel de a c ţiu n i îi arată copilului lim i­
tele agresivităţii acceptabile. A b sen ţa corijării n u face decât să accentu­
e z e cu rio zita tea — a stfel în c â t cop ilu l, dacă e ste a g resiv şi dom in ator,
va lo v i cu p u m n ii ş i p icio a rele, v a m u şca , p â n ă când ceva îi va in d ica
o lim ită . Cât d e tare o p o t lo v i pe m am i? P â n ă când ea o b iectea ză . în
acest c a z , corectarea e m a i b in e să aibă loc m a i cu rân d decât m a i târ­
z iu (d acă s c o p u l fin a l a l p ă r in te lu i n u este, e v e n tu a l, acela d e a lu a
b ătaie). C orecta rea îl în v a ţă , de a se m e n e a , p e co p il, că lo v ir e a altora
este o sla b ă stra teg ie so c ia lă . Fără a cea stă m ă su ră, n ic iu n co p il n u se
va su p u n e p r o c e su lu i d ific il de a-şi orga n iza ş i reg la im p u lsu r ile , astfel
în cât acele im p u lsu ri să poată c o e x ista , fără c o n flic t, în p s ih ic u l cop i­
lu lu i ş i în lu m ea so cia lă e x tin s ă . N u este sim p lu să o r g a n iz e z i o m in te.
F iu l m eu a fo s t d e o se b it de r ă u tă c io s în p e r io a d a d e su gar. Când
fiic a m ea era m ic u ţă , o p u tea m d e te r m in a să n u se m a i m işte d o a r
u itân d u -m ă u r â t la ea. O a stfel de in te r v e n ţie n u avea n ic iu n e fe c t asu ­
pra fiu lu i m eu . Încă de la v â rsta d e 9 lu n i, el o în v in g e a p e soţia m ea
(care n u e vreo bătăioasă) de fiecare dată cân d n e a şe z a m la m asă. Se
lu p ta cu ea p e n tr u a o b ţin e c o n tr o lu l asu p ra lin g u r ii. „Foarte b in e!“,
n e g â n d ea m n o i. O ricu m , n u d o rea m să-l h r ă n im n o i n ic io clip ă m ai
m u lt d ecât era n e c e sa r . D ar n u lu a m a i m u lt de tr e i sau p a tru în g h i­
ţitu r i. A p oi se ju ca . Jşi a m esteca m â n ca rea în ca stro n . Lua m ân carea
şi o aru n ca d e la în ă lţim e a sc a u n u lu i să u în a lt şi o p r iv e a c ă z â n d p e
p od ea. N ic io p rob lem ă. E xplora. În să n u m ân ca su ficien t. A poi, p en tru
că n u m â n ca s u fic ie n t, n ic i n u d o rm ea su fic ie n t. A p o i, p lâ n se te le lu i
d in m iez de n oap te îi trezea u p ă r in ţii. A p oi, a ceştia erau m o ro că n o şi
şi îş i ieşea u d in fire. E l îş i fru stra m am a, ia r ea se d escărca asupra m ea.
T raiectoria n u era p o triv ită .
D u p ă câteva z ile care au d eg en era t a stfel, am h otărât să iau lin g u ra
în a p o i. Eram p r e g ă tit p e n tr u ră zb o i. M i-am r e z e rv a t tim p su ficien t.
U n adult răbdător p o a te în v in g e u n b ă ia t d e d o i an i, oricât de g reu ar
fi de crezu t. D u p ă cu m sp u n e o vorb ă d in bătrâni: „Vârsta în a in ta tă şi
v iclen ia p o t oricân d să în v in g ă tin e r e ţe a şi talentul." Legat de răzb oiu l
cu p ic iu l m eu, să nu u ită m că tim p u l e ste etern a tu n c i câ n d ai d o i ani.
O ju m ătate de oră p e n tr u m in e era o să p tă m â n ă p e n tr u fiu l m eu. A şa
m i-a m asigu ra t v icto ria . E l era în că p ă ţâ n a t şi oribil'. D a r eu p u tea m fi
m a i rău. N e-am a şe z a t, faţă în fa ţă , c u c a str o n u l în a in te a lu i. Era la
a m ia ză . Şi el ştia, şi e u ştia m ce u rm ea ză . E l a rid ica t lin g u ra . Eu i-am
luat-o şi am în c ă r c a t o d e lic io a să p o r ţie de terci. A m în d rep tat-o in te n ­
ţio n a t spre gu ra lu i. E l m -a p riv it în o c h i ex a ct la fel ca m o n stru leţu l de
la locu l d ejo a că . Şi-a strâ n s b u z e le , lăsân d u -le în jos, resp in g â n d orice
ar fi p u tu t să-i p ă tru n d ă în gură. Eu i-am u r m ă r it gura cu lin g u r a , în
tim p ce e l îş i ro tea c a p u l în c e r c u r i str â n se .
D ar aveam şi alte trucuri în m ânecă. L-am lovit u şo r în piept, cu m âna
m ea lib eră , în a şa fe l în c â t să-l en ervez. N u s-a m işca t. L-am lo v it d in
n o u . Şi d in n o u . Şi d in n o u . N u tare, d ar n ic i în tr-o m a n ieră care p u tea
fi ign orată. D upă vreo zece astfel de lovitu ri, e l şi-a d esch is gura, hotărât
să em ită u n su n e t de p rotest. A! G reşeala lu i. Eu i-am in trod u s cu dibă­
cie lin g u ra în gu ră. E l a în cercat, cu rajos, să dea afară cu lim b a h ran a
nedorită. Dar ştiam cu m să rezo lv şi p rob lem a asta. Pur şi sim p lu , m i-am
apăsat in d e x u l, p e o rizo n ta lă , p e b u zele lui. A ie şit o parte de m âncare.
În să o altă parte a fo st în g h iţită . U n u la zero p en tru ta ti. L-am m ân gâiat
p e cap şi i-am sp u s că e u n băiat bun. Şi vorbeam serios. Când cin ev a face
u n lu cru pe care tu în cerci să-l d eterm in i să-l facă, răsplăteşte-l. N u p u rta
p ică d u p ă victo rie. O oră m a i tâ rziu , to tu l se sfârşise. A fo st ş i fu rie. Au
1 2 R eguli de viaţă
JORDAN B. PETERSON

fo st ş i n iş te ţip e te . S oţia m e a a treb u it să p ărăsească încăperea. Stresul


era prea m are. D ar co p ilu l a m âncat. F iu l m eu s-a prăbuşit, ep u izat, la
p iep tu l m eu . A m tras u n p u i de so m n îm preună. Şi m i-a arătat m ai m ultă
afecţiu n e a tu n c i cân d s-a tr e z it d ecât în a in te de a-l d iscip lin a .
A cest lu cru se întâm pla adesea după ce aveam u n m eci - şi nu n u m ai
cu el. La s c u r t tim p d e la a cea stă în tâ m p la re, am g ă z d u it într-o seară
c o p ilu l u n u i a lt cuplu. F a m iliile d in v e c in ă ta te cu c o p ii m ici găsiseră o
form u lă de ajutor reciproc: c o p iii m ai m u lto r fa m ilii pu teau sta în casa
u n e ia d in tr e a cestea , p e n tr u ca p ă r in ţii e lib e r a ţi să p o a tă ie ş i la c in ă
sau la u n film . La u n m o m e n t dat, a tr e b u it să avem grijă de u n co p il
p e care n u -l c u n o sc u se m în că , u n b ă ia t de d o i a n i, so lid şi pu tern ic.
„N u o să doarm ă", a spus ta tă l lu i. ,,D upă ce îl c u lc a ţi, se va da jo s
d in p a t şi v a v e n i la p arter. N o i îl lă să m d e o b ic e i să u rm ă rea scă u n
film cu E lm o \“
M i-am z is , în sin e a mea: ,,Eu n u v o i reco m p en sa n icio d a tă u n copil
reca lcitra n t p e n tr u u n c o m p o r ta m e n t nea<!ecvat ş i, cu sig u ra n ţă , n u
v o i lă sa p e n im e n i să se u ite la v r e u n f ilm cu E lm o .“ în to td e a u n a am
urât-o p e m a r io n e ta aceea r e sp in g ă to a r e ş i p lâ n g ă c io a să . Era o pată
p e m o ş te n ir e a a r tistic ă a lu i J im H e n s o n ***. A şadar, ră sp lata cu E lm o
n u avea să fie în p r o g r a m . D e sig u r , n u a m s p u s n im ic . N u e ca z u l să
le v o r b e şti p ă r in ţilo r d esp re c o p iii lo r — p â n ă câ n d n u su n t p reg ă tiţi
să a sc u lte .
D o u ă ore m a i tâ r z iu , am c u lc a t c o p iii. P a tru d in c in c i au ad orm it
im ed ia t — d ar n u ş i fâ n u l lu i E lm o. T otu şi, l-am a şe z a t în tr-u n p ă tu ţ cu
zăb rele, a s tfe l în c â t să n u aib ă p e u n d e ie ş i. D a r p u tea să urle şi ex a ct
asta a şi făcu t. Era o şm ech erie, o strategie b u n ă d in partea lu i. Era ener­
v a n t ş i a m e n in ţa să-i trezea scă pe to ţi c e ila lţi c o p ii, care ar fi în cep u t
ş i e i să u rle. U n u la z e r o p en tru p u ş ti. A şadar, am in tr a t în dorm itor.
J n tin d e -te , i-am spus, sau te v o i face eu să te în tin zi." În cazul co p ii­
lo r ra ţiu n ea n u prea e u tilă , m a i a les în a stfe l de circu m sta n ţe, dar eu
cred în a v e r tism e n tu l c in s tit. D esig u r, n u s-a în tin s . A urlat d in n ou ,
ca să facă im p resie.
C o p iii p ro c e d e a z ă fr e c v e n t a şa . P ă r in ţii sp e r ia ţi cred că u n co p il
care p lâ n g e e ste în totd eau n a tr ist sa u răn it. Pur şi sim p lu n u -i adevărat.

* Marioneta Elmo, personaj din serialul de televizi une pentru copiiSesame Street (N.t.).
.. Păpuşar american (1936-1990), creatorul păpuşilor Muppets (N.t.).
M â n ia este u n u l d in tre c e le m a i frecv en te m o tiv e a le p lâ n su lu i. A na­
liz a atentă a tip a relo r m u sc u la tu r ii co p iilo r care p lâ n g a d oved it acest
lu cru .100 P lâ n su l d in cau za m â n ie i şi p lâ n su l de tea m ă sau tristeţe n u
arată la fel. N ici n u se aud la fel ş i p ot fi d istin se dacă eşti foarte atent.
P lânsul d in cau za m ân iei este ad esea u n act de d om in are şi ar treb u i tra­
ta t ca atare. L-am lu a t în braţe ş i l-am a şeza t în tin s în p at. Cu b lân d eţe.
Cu răbdare. D ar ferm . S-a rid ica t. Eu l-am a şeza t la lo c . E l s-a rid icat.
Eu l-am a şeza t la lo c. S-a rid icat. D e data aceasta, l-am a şeza t şi m i-am
m en ţin u t m â n a p e sp atele lu i. S-a lu p ta t cu p u tere, d ar in e fic ie n t. Avea,
până la u rm ă, n u m a i o z e c im e d in m ă rim ea m ea. ÎI p u team rid ica cu
o sin g u ră m ân ă. A şa că l-am ţin u t acolo şi i-am vorb it p e u n to n calm ,
spunând u-i că e u n b ă ia t b u n şi că ar treb u i să se r e la x eze. L-am a tin s
u şo r pe spate, p e n tr u a-l lin iş t i. El a în c e p u t să se r e la x e z e . O ch ii au
în cep u t să i se în ch id ă . M i-am în d ep ă rta t m âna.
El s-a rid icat p rom pt. Eram im p resion at. P u ştiu l avea p erson alitate!
L-am luat în braţe ş i l-am în tin s la lo c în pat. „Stai jos, m onstrule", i-am
spus. Şi l-am m ai m ân g â ia t u şo r pe sp ate. Pe u n ii copii îi lin işte şte acest
gest. În cep ea să o b o se a sc ă . Era gata să c a p itu le z e . Şi-a în c h is o c h ii.
M -am r id ic a t în p ic io a r e ş i m -am în d r e p ta t r e p e d e ş i în tă cere sp re
u şă . A m p riv it în a p o i, p e n tr u a-i v e r ific a p o z iţ ia p e n tr u u ltim a dată.
Se rid icase d in n o u . M i-am în d rep ta t arătătoru l spre el. „Stai jo s, m o n ­
strule!", i-am sp u s, ş i vorb eam foarte serio s. S-a în t in s cât a i clip i. Am
în c h is u şa . N e-am p lă c u t u n u l p e a ltu l. N ici e u , n ic i so ţia m ea n u am
m a i au zit v r e u n s u n e t to a tă n oap tea.
— Cum s-a com p ortat p u ştiu l? m -a în treb a t ta tă l să u câ n d a ajuns
a ca să , n o a p tea tâ rziu .
— B ine, a m sp u s. N-au fo st deloc p rob lem e. A cum d oarm e.
— S-a trezit? a în treb a t ta tă l.
— N u, i-am r ă sp u n s. A d o rm it n eîn treru p t.
T atăl m -a p r iv it m irat. D o rea să ştie. D ar n u a în treb a t. Iar eu n u
i-am spus.
N u aru n ca m ă rg ă rita re în a in te a p o r c ilo r , sp u n e p ro v erb u l. Şi ai
p u tea f i de părere că am fo lo s it o abordare cam dură. D ar cu m g ă s e ş ti
că este abordarea în care îţ i în v e ţi co p ilu l să n u d o a rm ă ş i îl ră sp lă teşti
a p oi cu g lu m e le ră su fla te ale u n e i m a r io n e te resp in g ă toare? Şi asta e
la fe l de dură. Fiecare î ş i alege p ro p ria otravă.
1 2 R eguli de viată
JORDAN B. P ETERSON

DISCIPLINĂ ŞI PEDEAPSĂ
P ă r in ţii m o d e r a i su n t d e se o r i în g r o z iţi d e d ou ă cu v in te frecven t ju x ­
tapuse: d isc ip lin ă şi p ed eap să. E le evocă im a g in i cu în c h iso r i, so ld a ţi
şi m ilita r ism . D ista n ţa d in tre d isc ip lin ă şi tir a n ie sa u d in tre p ed eap să
şi tortu ră este, într-adevăr, u şo r de străbătut. D isciplina şi pedeapsa tre­
b u ie tratate cu grijă. E de în ţe le s că ţi-e tea m ă să le p u i în practică. D ar
am b ele su n t n ecesa re. P ot fi a p lica te in c o n ş tie n t sau co n ştien t, p ro st
sau b in e, d a r d e ele n u se p o a te scăpa.
N u sp u n că d iscip lin a rea p r in răsplată este im p o sib ilă . D e fapt, răs­
p lă tirea u n u i co m p ortam en t adecvat p o a te fi fo a rte eficien tă . Cel m ai
cu n o scu t d in tre to ţi p sih o lo g ii com p o rta m en ta lişti, B.F. Skinner, a fost
u n m are su sţin ă to r a l acestei abordări. Era e x p e r t în această p riv in ţă .
A în v ă ţa t p o ru m b eii să joace p in g -p o n g , ch ia r dacă e i doar rostogoleau
m in g e a în a in te şi în a p o i, lo v in d -o c u c io c u r ile .101 D a r erau p oru m b ei.
A şa că, şi dacă ju c a u pro st, to t era b in e. S k in n e r şi-a în v ă ţa t p ă să r ile
in c lu siv c u m să g h id e z e r a c h e te le - era în tim p u l c e lu i d e-al D o ile a
R ăzb oi M on d ial, în cadrul p ro iectu lu i „Porum belul" (n u m it m a i târziu
„Orcon").102 E l a m e r s d e stu l de d ep a rte, p â n ă cân d e fo rtu rile sa le au
d e v e n it in u tile o d a tă cu in v en ta rea siste m e lo r de g h id a r e electron ică.
S k in n e r o b serv a cu m are grijă a n im a lele p e care le an tren a p en tru
a rea liza a stfel d e a cţiu n i. O rice a c ţiu n e care a p roxim a sco p u l lu i era
im ed ia t u rm ată d e o reco m p en să de m ă rim e adecvată: n u atât d e m ică
în c â t să fie n e s e m n ific a tiv ă , d a r n ic i atât d e m are în c â t să d e v a lo r i­
z eze r e c o m p e n se le u lterio a re. O a stfe l de abordare p o a te fi fo lo sită cu
rezu lta te fo a rte b u n e şi în c a z u l co p iilo r. Im a g in ea ză -ţi că ai vrea ca
p u ştiu l tă u d e d o i-tr e i a n i să ajute la aşezarea m e se i. Este o ab ilitate
u tilă . L-ai ap recia m a i m u lt d acă a r în v ă ţa s-o facă. S tim a lu i de sin e
(fragilă) ar b e n e fic ia de p e u rm a a c e stu i fapt. A şadar, îm p a r ţi com por-
ta m en tu l-ţin tă în p ărţi com p on en te. U n u l d in tre elem en tele a şezatu lu i
m e se i c o n stă în a d u ce o fa rfu rie d e la dulap la m a să . C hiar şi acest pas
ar p u tea fi p rea co m p le x . Poate c o p ilu l tău m erge abia de câteva lu n i.
E ste în c ă n e sig u r şi n u te p o ţi b a za p e el. A şad ar, în c e p i a n tren a m en ­
tu l d ân d u -i o farfu rie şi p u n â n d u -l să ţi-o dea în a p o i. A cea stă secv en ţă
p o a te fi u rm a tă de o m â n g â ie r e p e cap. O p o ţi tr a n sfo rm a în tr-u n jo c .
Dă-i-o cu stânga. A poi cu dreapta. R oteşte-o p rin spatele tău. A p o i î i p o ţi
da o fa rfu rie, după care fa ci câţiva p a ş i în a p o i, a stfe l în c â t el treb u ie
s ă facă, la râ n d u l lu i, câţiva p a ş i în a in te p en tru a ţi-o în a p o ia . A ntre-
n ea ză -l să d ev in ă u n s p e c ia list în ţin e r e a farfu riei. N u-l lăsa să cadă în
capcana n e în d e m â n ă r ii lu i.
Cu o a stfel de ab ord are, p o ţi în v ă ţa , p r a c tic , o rice p e o r ic in e . M ai
în tâ i, gân d eşte-te ce vrei. A poi, u rm ă reşte ca u n şo im o a m en ii d in ju ru l
tău. În cele d in u rm ă , o ri de câte o ri v ezi ceva care se a m ă n ă câtuşi de
p u ţin cu ceea ce-ţi d o r e şti, înhaţă-1 (e şti şoim , n u u ita) şi oferă o răs­
p la tă . F iica ta e fo a r te r e z e r v a tă de câ n d a d e v e n it a d o le sc e n tă . Ţ i-ai
d ori să vorb ească m a i m u lt. A ceasta e ţinta: o fiic ă m a i co m u n ica tiv ă .
Într-o d im in ea ţă , la m ic u l dejun, ea p o v esteşte o an ecd otă de la şcoală.
A cela e u n m o m e n t e x c e le n t p e n tr u a-i acorda aten ţie. A ceea este ră s­
plata. Scoate-ţi n a su l d in telefo n u l m o b il şi ascultă. Fă asta dacă n u vrei
să am u ţească p e v e c ie .
In terv en ţiile p aren tale care î i fac fericiţi pe cop ii p o t ş i ch iar trebuie
să fie fo losite p en tru m od elarea com p ortam en tu lu i. A celaşi lu cru e vala­
b il p en tru so ţi, s o ţii, c o le g i de se r v ic iu şi p ă r in ţi. T o tu şi, S k in n er era
u n tip realist. El a observat că u tiliz a r e a recom p en sei era foarte dificilă:
o b serv a to ru l tr e b u ia să a şte p te cu răbdare p â n ă c â n d su b iectu l-ţin tă
m a n ifesta sp on tan co m p ortam en tu l d orit ş i apoi să-l în tărească. Pentru
aceasta era n ev o ie de m u lt tim p , de m u ltă aşteptare, ceea ce rep rezen ta
o prob lem ă. D e a sem en ea , treb u ia să-şi în fo m e te z e a n im a lele p â n ă la
trei sferturi d in greutatea lo r n orm ală, în a in te ca ele să devin ă su ficien t
de in teresa te de răsp lata sub fo rm ă de h ran ă p e n tr u a se con cen tra p e
sa rcin a dorită. D ar acestea nu su n t sin g u r e le n e a ju n su ri ale abordării
e x clu siv p o zitiv e.
E m o ţiile n e g a tiv e , ca şi c o r e sp o n d e n te le lo r p o z itiv e , n e ajută să
în v ă ţă m . T rebuie să în v ă ţă m , p e n tr u c ă s u n te m ig n o r a n ţi ş i fr a g ili.
P u tem m u ri u şor. Şi asta n u e b in e şi n ic i n u n e face să n e sim ţim b in e.
D acă n e-am re se m n a , a m că u ta m o a rtea şi a tu n c i am m u ri. N u n e sim ­
ţim b in e n ic i m ăcar g â n d in d u -n e la p o sib ilita te a d e a m u ri. Ş i a şa se
în tâ m p lă m ereu . î n fe lu l acesta, e m o ţiile n egative, c u to a tă n ep lăcerea
p e care o aduc, n e p r o te je a z ă . N e s im ţim r ă n iţi, sp e r ia ţi, r u ş in a ţi şi
d ezg u sta ţi, a stfel în c â t p u tem evita d e z a str u l. Şi e probabil să sim ţim
d es a stfel de e m o ţii. D e fa p t, c â n tă r e şte m a i g reu o p ierd ere d ecât u n
câştig de acela şi calib ru . D urerea este m a i p u tern ică d ecât plăcerea, iar
a n x ieta tea e m a i p u te r n ic ă decât sp era n ţa .
12 Reguli de viaţă
JORDAN 8. PETERSON

E m oţiile, pozitive şi negative, a p a r în două v a ria n te (ia r această


diferen ţiere ne este foarte utilă). Satisfacţia (tehnic vorbind, sa ţie ta ­
tea) ne spune că a fost bine ce am făcut, în tim p ce sp e ra n ţa (tehnic
vorbind, răsp lata m otivatoare) indică fap tu l că ceva plăcut este pe cale
să se petreacă. D urerea ne răn eşte, astfel încât n u vom repeta acţiunile
care ne-au adus prejudicii personale sau o izolare socială (căci singu­
rătatea este şi ea, tehnic vorbind, to t o form ă de durere). A nxietatea ne
face să stăm la d ista n ţă de oam enii şi locurile p o te n ţia l periculoase,
astfel încât să n u fim nevoiţi să sim ţim durerea. Toate aceste em oţii tr e ­
buie echilibrate şi judecate cu aten ţie în context, d a r e nevoie de toate
dacă vrem să n e m enţinem în viaţă şi sănătoşi. P rin u rm are, le facem
u n deserviciu copiilor n o ştri dacă nu folosim orice n e stă la îndem ână
p e n tru a-i ajuta să înveţe, inclusiv em oţiile negative, chiar dacă u tili­
zarea lo r a r tre b u i să aibă loc în m aniera cea m ai blân d ă cu pu tin ţă.
S kinner ştia că am en in ţările şi pedepsele p u teau opri com porta­
m entele nedorite, aşa cum ră sp la ta în tă re şte ceea ce este dezirabil.
Într-o lum e p aralizată la gân d u l că a r p u tea bloca p re tin sa cale a dez­
voltării „naturale" a copilului, ch iar şi discutarea teh n ic ilo r anterioare
va fi refuzată. Cu toate acestea, copiii n u a r fi avut o perioadă atât de
în d elungată de dezvoltare n a tu ra lă , în ain te de a atinge m atu ritatea,
dacă n u a r fi fost necesară m odelarea com portam entului lor. Ei a r sări
p u r şi sim plu din pântece, gata să tran zacţio n eze acţiu n i. De asem e­
nea, copiii n u p o t fi pe dep lin sc u tiţi de team ă şi durere. Ei s u n t m ici
şi vulnerabili. Nu ştiu p rea m ulte despre lume. C hiar şi atunci când fac
ceva a tâ t de firesc precum învăţarea m ersului în două picioare, ei su n t
în mod constant loviţi zdravăn de lume. La care se adaugă fru stra re a
şi respingerea pe care le resim t inevitabil atunci când au de-a face cu
fra ţi şi su ro ri, cu copii de aceeaşi v â rstă sau cu a d u lţi n ecooperanţi,
încăpăţânaţi. Acestea fiin d spuse, întrebarea m o rală fundam entală nu
este cum să-i fereşti în întregim e pe copii de ghinioane şi eşecuri, astfel
încât să n u sim tă niciodată frica sau durerea, ci cum să le m axim izezi
ex p erien ţa în v ăţă rii, astfel în câ t cunoaşterea u tilă să poată fi dobân­
dită cu costuri m inim e.
în film ul lui Disney Frumoasa din pădurea adormită, regele şi regina
au o fiică, p rin ţe sa A urora, care a fost născută după o aşteptare îndelun­
gată. Pentru a-i face in trarea în lume, ei pun la cale u n botez m ăreţ. Toţi
cei care o iubesc şi o preţuiesc pe proaspăta lor fiică s u n t bine-veniţi.
D ar e i u ită s-o in v ite p e U rsito a rea cea rea, p e M a lefica (cea m a liţio a să ,
cea rău v o ito a re), care e s te , d e fapt, r eg in a lu m ii s u b p ă m â n te n e sau
N atura în acop eră m â n tu l său n eg a tiv . A ceasta în se a m n ă , sim b o lic, că
r e g e le şi r e g in a îş i p ro tejea ză e x c e siv fiic a iu b ită, c o n s tr u in d în ju r u l
e i o lu m e care n u are n im ic n e g a tiv în ea. D ar a sta n u o p rotejează. O
slăbeşte. M a lefica o b le ste m ă p e p r in ţe să , con d a m n â n d -o să m oară la
vârsta d e 16 a n i în ţep a tă d e vârfu l de la acu l u n u i fu s. F u su l sim b o li­
zează roata d e stin u lu i; în ţe p ă tu r a , care p ro d u ce sâ n g e, sim b o liz e a z ă
p ierderea v ir g in ită ţii, u n se m n a l tr a n sfo r m ă r ii c o p ile i în fem eie.
D in fe r ic ir e , o z â n ă b u n ă (e le m e n tu l p o z itiv a l N a tu r ii) red u ce
p ed eap sa tra n sfo rm â n d m o a r te a în tr -o sta r e de in c o n ş tie n ţă , ce p u tea
fi a lu n gată od ată cu p rim u l săru t al d ragostei. P an icaţi, regele şi reg in a
cţu făcu t să d isp a ră to a te fu se le d in regat şi şi-au în c r e d in ţa t fiica celor
tr e i z â n e b u n e şi m u lt-p rea-d răgu ţe. E i şi-a u c o n tin u a t stra teg ia d e a
în d e p ă r ta to a te lu c r u r ile p er ic u lo a se dar, p ro ced â n d a stfe l, fiic a lor
a răm as naivă, im a tu ră şi slabă. în tr-o z i, ch ia r în a in te ca A urora să
îm p lin ea scă 16 a n i, ea în tâ ln e ş te u n p r in ţ în p ă d u re, d e care se în d ră ­
g o ste şte pe loc. Ju d ecân d după orice stan d ard rezo n a b il, e u n p ic cam
m u lt p en tru fată. A tu n c i, ea d e p lâ n g e c u v o ce ta re fap tu l că, în c ă de
cop ilă, i-a fo st so rtită p rin ţu lu i P h ilip şi ced ea ză em o ţio n a l atu n ci când
este adusă în a p o i la c a ste lu l p ă r in ţilo r să i p e n tr u a-şi să rb ători ziu a.
î n acel m o m e n t se m a n ife stă b le ste m u l M a leficei. î n c a stel se d esch id e
o p o a rtă , apare u n fu s, ia r A u rora se în ţe a p ă la d e g e t ş i cade în tr-u n
so m n adânc. Ea d e v in e „Frum oasa Adorm ită". P ro ced ân d astfel (sim ­
b o lic vorbind ), ea alege in c o n ştie n ţa în faţa spaim ei u n ei v ieţi de adult.
A desea, ceva sim ila r se petrece la n iv e l ex iste n ţia l şi cu co p iii h iperpro-
teja ţi, care p o t fi aduşi la r ea lita te — d u p ă care îşi d oresc b in ecu v â n ­
ta rea in c o n ştie n ţe i — de p r im u l lo r co n ta ct cu e ş e c u l sau, şi m a i rău,
c u rău tatea a u ten tică , p e care n u o în ţe le g sau n u v o r s-o în ţe le a g ă şi
îm p o triv a căreia s u n t n eaju toraţi.
G ândeşte-te la c a z u l fe tiţe i de tr e i a n i care n u a în v ă ţa t să îm p a rtă .
Ea îş i m a n ife stă co m p o rta m en tu l e g o ist în p rezen ţa p ă r in ţilo r săi, dar
ei su n t p rea d r ă g u ţi p e n tr u a in te r v e n i. M a i b in e z is , r efu ză să acorde
a ten ţie a cestu i asp ect, să recu n o a scă ceea ce se în tâ m p lă şi s-o în v e ţe
să se com p orte a d ecvat. E i s u n t e n e r v a ţi, d esig u r, câ n d ea r e fu z ă să
îm p a rtă lu cru ri cu so ra ei, dar p r e tin d că to tu l e ste în re g u lă . N u este
în regu lă. P ă r in ţii se v o r n ă p u sti asupra e i m ai tâ rziu , p e n tr u ceva care
12 R eguli de viată
JORDAN B. PETERSON

n u are n ic io legătu ră cu problem a. În co n secin ţă , ea va fi răn ită ş i deru­


tată, dar n u va învăţa n im ic. M ai rău: când va încerca să-şi facă p rieten i,
va eşu a d in ca u za lip se i sale de a b ilită ţi so cia le. C opiii de vârsta e i vor
sta departe de ea d in cauza in ca p a cită ţii e i de a coop era. I se vor o p u n e
sau v o r p leca ş i v o r g ă si p e a ltcin ev a cu care să se joace. P ă rin ţii acelor
co p ii v o r ob serva caracteru l e i ciu d at ş i c o m p o rta m en tu l ei n ep o triv it
ş i n u o v o r m a i in v ita să s e jo a c e cu c o p iii lo r. Ea v a fi sin g u r ă ş i r es­
p in să . A ceasta îi va prod u ce a n x ie ta te , d ep resie şi re se n tim e n te . Şi de
a ic i te n d in ţa e i de a în to a rce sp a tele v ie ţii, ech iv a len tă cu d orin ţa de a
in tra într-o sta re de in c o n ştie n ţă .
P ă r in ţii care r e fu z ă resp o n sa b ilita tea de a -şi d isc ip lin a c o p iii co n ­
sideră că p ot, p u r şi sim p lu , să e v ite c o n flic tu l n ecesa r u n e i ed u că ri
adecvate. P e scu rt, e i ev ită r o lu l de „băiat rău“. D ar p ro ced â n d aşa ei
n u -şi sa lv e a z ă şi n ic i n u -şi p r o te je a z ă d elo c c o p iii d e team ă şi durere.
D in contră: societatea, n ep ăsătoare şi p lin ă de p reju d ecăţi, va im p u n e
co n flictu l şi pedeapsa în tr-o m ăsură m ult m ai m are decât ar fi făcut-o u n
p ă rin te căru ia îi pasă. Îţi p o ţi d iscip lin a co p iii sau p o ţi lăsa această res­
p on sab ilita te în seam a lu m ii du re, n ep ăsătoare, d iscrim in a to a re — iar
dacă v e i lu a această d in u rm ă d e c iz ie , să n u sp u i că ai făcut-o d in iubire.
A i putea obiecta, aşa cu m fac u n eo ri p ă rin ţii m oderni: de ce ar trebui
ca u n c o p il s ă f ie supus o r d in e lo r arbitrare ale u n u i p ărin te? D e fapt,
e x istă o n o u ă varia n tă a g â n d ir ii corecte p o litic , cea care c o n sid eră o
a stfel de a titu d in e ca ţin â n d de „adultism “103: o form ă de d iscrim in a re
şi op resiu n e an alogă, să sp u n em , se x ism u lu i sau ra sism u lu i. Problem a
au torită ţii a d u lţilo r treb u ie tratată cu a te n ţie . A ceasta n ecesită o exa­
m in a re a m ă n u n ţită a p ro b lem ei în s e ş i. A cceptarea o b iecţiei legate de
„adultism ", aşa cum este ea form u la tă , e c h iv a le a ză cu accep tarea v a li­
d ită ţii e i, ia r a c e st lu cru p oate fi p e r ic u lo s , dacă p ro b lem a e ste p u să
in co re c t. H a i s-o a n a liză m .
în p rim u l rân d , de ce ar treb u i ca u n co p il să fie supus la ceva? E sim ­
p lu . Fiecare co p il treb u ie să a sc u lte de ad u lţi, d eoarece e ste d ep en d en t
de în grijirea p e care u n u l sau m a i m u lţi a d u lţi im p e r fe c ţi su n t gata să
i-o acorde. Ţ in â n d c o n t de a sta, e m a i b in e p e n tr u u n cop il să se com ­
p orte în tr -o m a n ieră care tr e z e şte a fecţiu n ea şi b u n ă v o in ţa au ten tice.
D ar p u tem im a g in a ceva ş i m ai bun. C opilul s-ar putea com porta în tr-o
m an ieră care să a sigu re aten ţia o p tim ă a ad u ltu lu i într-o m anieră b en e­
fică atât p e n tr u starea sa actuală, cât şi p en tru dezvoltarea sa ulterioară.
A cesta este u n stan d ard foarte rid icat, d ar este sp re in te r e su l co p ilu lu i,
a şa că m otiv ele de a a sp ira la e l s u n t foarte în tem eia te.
D e a sem en ea , fiecare c o p il ar treb u i în v ă ţa t să în tr u n e a sc ă în tr-u n
m od cât m a i d em n a şte p tă r ile s o c ie tă ţii c iv ile. A sta n u în se a m n ă să
se la se z d r o b it de u n c o n fo r m is m id e o lo g ic n e c u g e ta t. î n sc h im b ,
în se a m n ă că p ă r in ţii tr e b u ie să răsp lă tea scă acele a titu d in i şi a c ţiu n i
care î i vor aduce c o p ilu lu i lo r su cces în lu m ea d in afara fa m ilie i şi să
fo lo se a sc ă a m e n in ţa r e a ş i p ed ea p sa a tu n c i câ n d e n e c e sa r , p e n tr u a
e lim in a co m p o rta m en tele care îl vo r co n d u ce la n e fe r ic ir e ş i eşec. Şi
p en tru că această ferea stră de o p o r tu n ita te este în g u s tă , e im p o rta n t
ca p ă r in ţii să se m işte rapid. D acă u n c o p il n u a fo st în v ă ţa t să se com ­
p o rte cu m se cu v in e p â n ă la v ârsta d e p a tru a n i, î i v a fi m ereu d ific il
să-şi facă p rie te n i. L iteratura bazată pe cercetări em p irice e ste ca teg o ­
rică în această p rivin ţă. A c e st lucru con tează, deoarece co p iii de aceeaşi
v â rstă su n t p rin cip a la su rsă de so c ia liz a r e după v ârsta de patru an i.
C op iii r e s p in ş i în c e te a z ă să se m a i d e z v o lte , d eo a rece su n t iz o la ţi de
c o le g ii lor. E i ră m â n to t m ai m u lt în u rm ă , pe m ă su ră ce a lţi co p ii c o n ­
tin u ă să p r o g r e se z e . A şadar, c o p ilu l fă ră p r ie te n i d e v in e p rea ad esea
u n ad olescen t sa u u n a d u lt sin g u r a tic , a n tiso c ia l sau dep rim at. Şi asta
n u e b in e. N o i n u r e a liz ă m de o b ic e i cât d e m u lt d in să n ă ta tea n o a s­
tră este o co n se c in ţă a in te g r ă r ii n o a str e n o r o c o a se într-o' co m u n ita te
so cia lă . T rebuie să n i se a m in tea scă m ereu să g â n d im ş i să a cţio n ă m
adecvat. A tu n ci c â n d n e abatem de la d ru m , o a m e n ii care n e au în grijă
ş i n e iu b esc n e îm p in g în a p o i p e d ru m u l cel b u n . A şadar, e de preferat
să avem astfel de oam en i în ju ru l n o str u .
D e asem en ea, rev en in d la problem a n oastră, nu în to td ea u n a p o ru n ­
cile a d u lţilor s u n t co m p let arbitrare. A ceasta se în tâ m p lă n u m a i într-un
stat to ta lita r is t d is fu n c ţio n a l. D ar în s o c ie tă ţile d e s c h is e , c iv iliz a te ,
m ajoritatea a scu ltă d e u n con tract so c ia l fu n c ţio n a l, ce are în vedere o
îm b u n ă tă ţirea recip rocă a v ie ţii — sau cel p u ţin p o sib ilita tea de a tră i
îm p r e u n ă fără p rea m u ltă v io le n ţă . C hiar şi u n s is te m d e r e g u li care
p erm ite doar a cel c o n tr a c t m in im n u e ste d e lo c arb itrar, date fiin d
altern ativele. D a că o so c ie ta te n u ră sp lă teşte î n m o d adecvat com por­
ta m e n tu l p ro d u ctiv , p r o so c ia l, in s is tâ n d p e d is tr ib u ir e a resu r se lo r
în tr-o m a n ie r ă d e o se b it d e a rb itrară şi n ed reap tă ş i p e r m iţâ n d fu r tu l
şi ex p lo a ta r e a , n u v a a vea p a r te d e o p e r io a d ă p r e a lu n g ă lip sită de
c o n flicte. D acă ie r a r h iile sale su n t b a za te n u m a i (sa u în principal)' pe
12 R eguli de viată
JORDAN 8. PETERSON

p u tere, în lo c u l c o m p e te n ţe i n ecesa re p en tru rezolvarea p rob lem elor


d ific ile şi im p o rta n te, acea com u n itate va fi so rtită , de asem en ea, piei-
rii. Într-o form ă m ai sim p lă , a cest lu cru este adevărat şi p en tru ierarh i­
ile cim p a n zeilo r, ceea ce n e su gerează ad evăru l fu n d a m en ta l, b iologic
ş i n on -arb itrar care d ecu rg e de a ic i.104
C op iii in s u fic ie n t s o c ia liz a ţi au n iş t e v ie ţ i în g ro zito a re. A stfel, este
m a i b in e să fie o p tim s o c ia liz a ţi. în u n e le ca zu ri se p o a te recu rge la
răsplată, dar n u în toate. P rin u rm a re, problem a n u se p u n e d acă să fie
fo lo site p e d e a p sa şi a m e n in ţa r e a . În trebarea e ste c u m p o t fi ele fo lo ­
site c o n ş tie n t şi în u r m a u n e i a te n te r e fle c ţii. A ltfel sp u s, cu m ar p u tea
fi co p iii d iscip lin a ţi? A ceasta este o în treb a re foarte d ificilă , deoarece
co p iii (şi p ă rin ţii) su n t foarte d iferiţi în ceea ce priveşte tem peram entul.
U n ii copii su n t agreab ili. Ei îşi doresc d in to t s u fle tu l să facă pe plac,
dar p lă tesc p e n tr u a sta a v â n d o te n d in ţă către d ep en d en ţă şi evitarea
c o n flic tu lu i. A lţii su n t în că p ă ţâ n a ţi şi m ai in d e p e n d e n ţi. A cei cop ii vor
să facă e x a c t ceea ce doresc, câ n d doresc, m ereu . P ot fi d ific ili, in ad ap ­
tabili şi în căp ăţân aţi. U n ii co p ii caută cu d isp erare r eg u li şi o structură
şi su n t m u lţu m iţi ch ia r şi de m e d iile m ai stricte. A lţii, pe care-i in tere­
sează prea p u ţin p rev izib ilita tea ş i ru tin a , su n t im u n i faţă de cerin ţele
ce im p lică p â n ă şi o m in im ă o rd in e n ecesară. U n ii au o im a g in a ţie şi o
creativ ita te fără m a rg in i, ia r a lţii su n t m a i leg a ţi de co n cret şi m ai co n ­
servato ri. Toate acestea s u n t d ife r e n ţe p rofu n d e şi im p o rta n te, in flu ­
en ţate p u tern ic de factori b io lo g ic i, şi d ific il de m od ificat d in p u n c t de
vedere so cia l. D ată fiin d această variab ilitate, este, într-adevăr, u n noroc
că p u tem refle c ta m ai a ten ţi la folosu l con trolu lu i so cia l.

UN MINIMUM NECESAR DE FORŢĂ i

Iată o id e e in iţia lă foarte sim plă: r e g u lile nu ar treb u i să fie m a i m u lte


decât e n ev o ie. Cu alte c u v in te , le g ile p ro a ste n e fac să n u m ai resp ec­
tă m le g ile b u n e. A cesta e ste e c h iv a le n tu l e tic — c h ia r le g a l — al „bri­
c iu lu i lu i O ccam “, g h ilo tin a co n c e p tu a lă a o m u lu i de ş tiin ţă , co n fo rm
căreia este p refera b ilă ip oteza cea m a i sim p lă cu p u tin ţă . A şadar, n u
îm p ovăra c o p iii — sau p e cei ce-i d isc ip lin e a z ă — cu p rea m u lte re g u li.
A ceastă ca le du ce la fru strare.
Redu n u m ă ru l de reg u li. A p oi, gâ n d eşte-te ce să faci când u n a din tre
ele este în călcată. O r eg u lă g en era lă , in d ep en d en tă d e co n te x t, p en tru
severitatea p ed ep sei, e ste d ific il de sta b ilit. T otu şi, o norm ă u tilă a fo st
deja in c lu să în d r e p tu l com u n e n g le z , u n u l d in tre p r o d u se le fo a rte
im p o r ta n te a le c iv iliz a ţ ie i o c c id e n ta le . A n a liz a sa n e p o a te ajuta să
sta b ilim u n al d o ile a p rin cip iu u til.
L egile c iv ile e n g le z e î ţ i p e r m it să -ţi a p eri d r e p tu r ile , în s ă n u m a i
în tr -o m a n ieră rezo n a b ilă . C ineva p ă tr u n d e p rin e fr a c ţie în casa ta. A i
u n p is to l în că rca t. A i d r e p tu l d e a te apăra, dar e m ai b in e s-o faci eta-
p iza t. D acă a in tr a t v r e u n v e c in b eat şi derutat? „Împuşcă-1!“, g â n d eşti
tu . D ar n u e ste a şa d e sim p lu . A şa că, î n sc h im b , î i spui: „Stai! Su n t
înarm at!" Dacă n u p r im e şti n ic io e x p lic a ţie şi n ic i n u se retrage, p o ţi
să tr a g i un foc d e a v e r tism e n t. A p oi, dacă p e r so a n a în a in te a z ă , p o ţi
ţ in ti către p ic io r u l său . (N u o lu a d r e p t u n sfa t a v iz a t. E ste u n e x e m ­
p lu .) U n sin g u r p r in c ip iu s c lip ito r d e p ra ctic p o a te f i u tiliz a t p en tru
a gen era toate a ceste r e a c ţii d in ce în ce m a i dure — e ste vorba despre
fo lo sirea u n u i m in im u m necesar de fo rţă . A şadar, avem două p r in cip ii
g en erale ale d is c ip lin ă r ii. P rim u l: red u d in reg u li. A l doilea: fo lo se şte
u n m in im u m n e c e sa r de forţă p e n tr u a p u n e în a p lica re a cele reg u li.
î n le g ă tu r ă c u p r im u l p r in c ip iu , te -a i p u tea în treb a: „M ai p r e c is,
cât de m u lt să red u c n u m ă r u l de reguli?" Iată câteva s u g e stii de r eg u li
m in im a le : n u m u şca , n u lo v i cu p u m n u l sau cu p ic io ru l, cu e x cep ţia
situ a ţie i în care e ş ti în le g itim ă apărare. N u -i to rtu ra ş i n u -i h ă r ţu i pe
a lţi co p ii, ca să n u aju n g i la în c h iso a r e . M ă n â n că în tr -u n m od c iv ili­
z a t şi r e sp ectu o s, a stfe l în c â t o a m e n ii să se b u cu re că le e ş ti o a sp e te şi
că-ţi oferă d in m ân carea lor. în v a ţă să îm p a r ţi, a stfe l în câ t a lţi c o p ii să
se jo a ce cu tin e. F ii aten t câ n d î ţ i v o rb esc a d u lţii, a stfel în c â t să n u le
stârn eşti, se n tim e n te d e irita re, ia r e i să refu z e să te m a i în v e ţe ceva.
D u -te la culcare cu m in te şi lin iş tit, p en tru ca p ă rin ţii tă i să poată avea o
viaţă p erso n a lă şi să n u regrete că a i apărut pe lu m e. A i grijă de bu n u rile
ta le, deoarece e n ev o ie să în v e ţi c u m s-o faci ş i p e n tr u că e şti n o ro co s
că le ai. F ii o co m p a n ie p lă cu tă a tu n ci câ n d se în tâ m p lă ceva a m u zan t,
astfel în câ t să f i i in v ita t la d istr a c ţie . Poartă-te în aşa fel, în c â t c e ila lţi
o a m e n i să se b u cu re de p r e z e n ţa ta, să-ţi d o rească p r e z e n ţa . U n co p il
care c u n o a şte a ceste r e g u li va fi b in e -v e n it p e s te tot.
în legătură cu cel de-al d o ile a p rin cip iu , la fel de im p o r ta n t, întreba­
rea ta ar p u tea fu care e ste acel m in im u m de forţă ce trebuie folosită?
12 R eguli de viată
JORDAN 8. PETERSON

A cest p ra g treb u ie stab ilit la m o d u l em piric, în cep ân d cu in terven ţia cea


m a i m ică p o sib ilă . U n ii co p ii vor în le m n i doar dacă le aru n ci o privire.
Pe u n altu l îl va op ri o com an d ă verbală. P en tru u n ii va fi n ecesa r să le
d ai u n b ob â rn a c sau o p a lm ă u şo a ră . O a stfe l de strategie este u tilă cu
p recăd ere în lo c u r i p u b lice, cum su n t resta u ra n tele. P oate fi a d m in is­
trată b ru sc, s ile n ţio s şi e fic ie n t, fă r ă să se r işte v r e o escalad are. Care
e ste alternativa? U n co p il care p lâ n g e fu r io s, cerân d aten ţie, n u va avea
parte de prea m u ltă p op u laritate. U n copil care fu ge d e la o m asă la alta
tu lb u râ n d lin iş te a tu tu ro r atrage oprobriul (u n cu vân t vech i, dar b u n )
asu p ra lu i ş i asu p ra p ă r in ţilo r să i. A stfe l de r e z u lta te n u su n t d e lo c
o p tim e , ia r c o p iii cu sig u r a n ţă v o r f i to t m a i n ea stâ m p ă ra ţi în p u b lic,
deoarece exp erim en tea ză : în cea rcă să a fle dacă reg u lile cu n o scu te se
ap lică şi în n o u l loc. Ei n u e x p rim ă verb al această d o r in ţă , cel p u ţin nu
atu n ci cân d au m a i p u ţin de tr e i ani.
Când c o p iii n o ş tr i erau m ic i ş i îi d u ceam la resta u ra n t, o a m e n ii le
zâm b ea u . Ei stăteau fru m o s şi m â n ca u civ iliza t. N u p u tea u rezista m ult
tim p , dar n ic i n o i nu-i ţin ea m acolo prea m ultă vrem e. Când în cep eau să
d evin ă n e lin iş tiţi, după c e şedeau p a tru zeci ş i cin ci de m in u te, ştia m că
e m om en tu l să plecăm . Făcea parte d in în ţelegerea noastră. C lienţii d e la
m esele apropiate n e sp u n eau c â t de în câ n ta ţi erau să vadă o fam ilie feri­
cită. N o i n u eram întotdeauna fericiţi, iar cop iii n o ştr i n u se com portau
în totd ea u n a cu m trebuie. D ar în m ajoritatea tim p u lu i aşa se în tâ m p la şi
era m in u n a t să v e z i cum oam en ii răsp u n d eau p o z itiv la prezenţa lor. Era
cu adevărat b in e p entru copii. Puteau vedea că o a m en ii îi plac. A ceasta le
în tărea co m p o rta m en tu l adecvat, rep rezen tâ n d , to tod ată, răsplata lor.
O a m en ii î i vo r plăcea sin cer p e co p iii v o ştri dacă le acordaţi şa n sa
de a se p u rta agreabil. L ucrul acesta l-am în v ă ţa t im ed ia t ce s-a n ă scu t
p r im u l n o str u co p il, fiic a n o a str ă , M ik h a ila . Când am scos-o la p lim ­
bare în cărucior în cartierul n ostru m u n citoresc d in M ontreal, tă ieto rii
de le m n e , o a m en i d u ri, băutori de cu rsă lu n g ă , se opreau cu ca m io a ­
n e le lo r şi î i zâ m b ea u . R âdeau ş i se strâm bau la ea. Când v e z i o a m e n i
ră sp u n zâ n d u -le cop iilo r, îţ i r e c a p e ţi în c r e d e r e a în n atu ra u m an ă. Iar
cân d c o p iii tă i se c o m p o r tă c iv iliz a t în p u b lic, to a te a c e ste b u c u r ii se
m u ltip lică . P en tru a fa ce a stfel în c â t a sem en ea lu c r u r i să se în tâ m p le,
trebuie să-ţi d is c ip lin e z i c o p iii cu a ten ţie şi e fic ie n t — şi p en tru asta,,
treb u ie să ş t ii câte ceva d esp re r e co m p en să şi p ed eap să, ş i n u să e v iţi
fa m ilia r iz a r ea cu aceste in str u m e n te .
D in procesul de stabilire a unei relaţii cu fiul tău sau cu fiica ta face
p a rte şi înţelegerea m odului în care acea m ică perso an ă răsp u n d e la
in terv en ţia disciplinară — d u p ă care e de dorit să in te rv ii aşa cum tre ­
buie. E foarte sim plu să recu rg i la clişee verbale, precum : ,,Nu există
nicio scuză p e n tru pedeapsa fizică“ sau „Dacă-i loveşti pe copii, n u
vor face decât să lovească, la râ n d u l lor.“ H aideţi să în cep em cu p rim a
afirm aţie: pedeapsa fizică nu are nicio scuză. M ai în tâ i, trebuie să m en­
ţio n ăm faptul că există u n consens larg asupra ideii că unele form e de
com portam ent n ep o triv it, în special cele de tip u l fu rtu lu i sau atacu­
lui, su n t greşite şi a r tre b u i sancţionate. În al doilea rân d , a r trebui să
m enţionăm că aproape toate acele sancţiuni im plică pedeapsa în m ul­
tiplele sale form e psihice şi, m ai direct, fizice. Privaţiunea de libertate
provoacă durere într-o m anieră sim ilară, în esenţă, cu traum a fizică.
Acelaşi lucru poate fi spus şi despre utilizarea izolării sociale (inclusiv
a „tim e out“-ului, a m om entului când îl trim iţi pe copil în cam era lui).
Neurobiologia ne-a învăţat aceste lucruri. Aceleaşi zone cerebrale m edi­
ază răsp u n su l p e n tru toate aceste tre i contexte şi toate su n t am eliorate
de aceeaşi clasă de m edicam ente, opiaceele.105 Pedeapsa cu închisoarea
este, în m od clar, o pedeapsă fizică — m ai ales carcera—, chiar şi atunci
când n u are loc nicio violenţă. În al treilea rând, trebuie să m enţionăm
că unele acţiu n i inadecvate trebuie oprite, eficient şi im ediat, ca să nu
se întâm ple ceva şi mai rău. Care este pedeapsa po triv ită p e n tru cineva
care înfige la n esfârşit o fu rc u liţă în tr-o priză? Sau care fuge râzân d
în p arcarea aglom erată a u n u i superm arket? R ăspunsul este sim plu:
orice poate opri cel m ai repede acel com portam ent. Deoarece a lte rn a ­
tiva a r putea fi fatală.
În cazul parcării sau al prizei, acest lucru este foarte clar. D ar acelaşi
principiu se aplică în dom eniul social, fapt care ne duce către al patrulea
aspect ce scuză pedeapsa fizică. P enalităţile p e n tru com portam entul
inadecvat (de tip u l celui care a r fi p u tu t fi cu u şu rin ţă stopat în copi­
lărie) devin to t m ai severe pe m ăsură ce copiii în ain te a z ă în vârstă —
în tr-o m ăsu ră covârşitoare, cei care sfârşesc p r in a fi pedepsiţi la m odul
concret de societate în adolescenţa târz ie ş iîn tin e reţe su n t tocm ai aceia
care nu au fost socializaţi eficient până la vârsta de p a tru ani. La rândul
lor, pu ştii de p atru ani lipsiţi de lim ite su n t aceia care la vârsta de doi
a n i erau, p r in n a tu ra lor, excesiv de agresivi. D in p u n c t de vedere sta­
tistic, erau m ai predispuşi decât alţi copii de aceeaşi vârstă să lovească
12 R eguli de viată
JORDAN 0. PETERSON

cu p icio ru l, cu p u m n u l, să m u şte şi să ia ju că riile altora (com portam ent


cu n oscu t m a i tâ rziu d rep t fu rt). E ste vorba de circa 5% d in tre b ă ie ţi şi
u n p rocen t m ult m a i redus de fete.106 Îngânarea p e n egân d ite a exp resiei
m agice „nu e x istă scu ză p e n tr u pedeapsa fizică" în se a m n ă , de a sem e­
n ea , în cu ra ja rea ilu z ie i co n fo rm căreia m ic ii d ia v o li a d o le sc e n ţi apar
în m o d m a g ic d in n iş te în g e r a şi c â n d v a in o c e n ţi. N u-i faci n ic iu n b in e
c o p ilu lu i tă u dacă-i tr e c i cu v ed erea v r e u n co m p o rta m en t n e p o tr iv it
(m ai a le s dacă tem p era m en tu l c o p ilu lu i e ste u n u l m a i agresiv).
În al c in c ile a rând, a su s ţin e că nu există nicio scuză pentru pedeapsa
fizică e ca şi cu m cu v â n tu l „nu“ ar p utea fi oricând tr a n sm is în m od efi­
c ie n t u n e i a lte p erso a n e în ab sen ţa a m e n in ţă r ii cu ped eap sa. O fem eie
p o a te sp u n e „nu“ u n u i b ă rb a t p u te r n ic , n a r c isic , doar în m ă su ra în
ca re n o rm ele so cia le, legea şi sta tu l o su sţin . U n p ă r in te îi p o a te sp u n e
„nu“ u n u i c o p il ca re vrea o a tr e ia fe lie d e to r t n u m a i p en tru că e l este
m a i m are, m a i p u te r n ic ş i m a i cap ab il d ecâ t co p ilu l (şi, de asem en ea ,
autoritatea îi este s u s ţin u tă de leg e şi de stat). î n u ltim ă in sta n ţă , „nu“
înseam nă: „Dacă m ergi m ai departe în felul acesta, ţi se va în tâm pla ceva
ce n -o să-ţi placă.“ A ltfel, nu în se a m n ă n im ic . Sau, m ai rău, în seam n ă:
„o altă aberaţie fără ro st d in p artea a d u lţilo r d em n i de ignorat." Sau, şi
m ai rău: ,,toţi a d u lţii su n t in e fic ie n ţi şi slabi." A ceasta este o lecţie d eo ­
seb it de p ro a stă în c o n d iţiile în care d e stin u l fiecă ru i co p il e ste acela
de a d e v e n i ad u lt, ia r p ă r in ţii n u fac d ecât să în cu ra jeze lu cru rile care
p o t fi r e a liz a te fără n ic iu n efo r t p e r so n a l. Ce are de a ştep ta t u n copil
care ig n o ră şi d isp reţu ieşte ad u lţii? D e ce să m a i crească? A ceasta e ste
p o v e ste a lu i P eter P a n , care cred e că to ţi a d u lţii su n t va ria n te ale Căpi­
ta n u lu i H ook, tira n ic şi în g r o z it de propria-i m ortalitate (gân d eşte-te
la u n c r o c o d il în fo m eta t în a l că ru i stom ac se a flă u n ceas). S in gu ra
situ a ţie în care „nu" în se a m n ă „n u “, în a b sen ţa v io le n ţe i, e ste a tu n ci
când e tr a n sm is de o p e r so a n ă c iv iliz a tă u n e i a ltei p e r so a n e civ iliza te.
Şi c u m ră m â n e cu id eea că a lovi un copil nu face decât să-l înveţe şi pe
el să lovească? în p rim u l râ n d , nu e deloc aşa, e complet greşit. Şi sim p list.
P entru în c e p u t, să p r e c iz ă m că „a lo v i“ este u n c u v â n t foarte in a d e c ­
vat p e n tr u a d escrie acţiu n ea d iscip lin a ră a u n u i p ă r in te eficien t. D acă
„a lo v i“ ar d escrie cu ad evărat în tr e a g a ga m ă de c o m p o rta m en te v io ­
le n te fiz ic , a tu n c i n u ar m a i e x is t a d iferen ţe în tr e p ic ă tu r ile de p loaie
şi b o m b e le a to m ic e . M a g n itu d in ea ch ia r co n tea ză — Ia fe l şi co n tex ­
tu l —, dacă n u su n te m în m od d elib era t orbi şi n a iv i în ceea ce p riv eşte
su b iectu l. O rice co p il cu n o a şte d iferen ţa d in tre a fi muşcat' de u n câin e
rău , neprovocat, şi a fi apucat cu d in ţii de p ro p riu l c â in e a tu n ci când
în cea rcă în jo a că , dar cam n ea ten t, să -i fu re o su l. Când vorb im despre
„lovire", treb u ie să ţin e m c o n t d e cât d e ta re este lo v ită o p erso a n ă şi
de ce este lo v ită . M o m en tu l „lovirii", care face p arte d in co n tex t, este
de asem en ea de o im p o r ta n ţă cru cia lă . D a că , m am ă fiin d , îţ i a tin g i cu
o palm ă co p ilu l de d o i a n i im e d ia t după ce el a lo v it b e b e lu şu l în cap cu
u n cub de le m n , el va face legătu ra şi, cel p u ţin , pe v iito r va fi m ai p u ţin
d orn ic de a-1 p o c n i. A cesta pare a fi u n r e z u lta t favorabil. Cu sig u ra n ţă ,
e l n u va trage de a ici c o n c lu z ia că va treb u i să c o n tin u e să-l lo v ea scă pe
b e b e lu ş — el n u va lu a d rep t ex em p lu în cu ra ja to r g e s tu l tă u d e a-i da
o p ă lm u ţă . C opilul n u e s t e d e lo c p ro st. E ste d o a r g e lo s, im p u lsiv şi n u
p rea sofistica t. Şi cu m altfel îl v e i p roteja p e frăţioru l lu i m a i m ic? Dacă
m etod a ta de d iscip lin a re n u e ste eficien tă , b e b e lu şu l va avea de su fe­
rit. Poate an i de z ile de a tu n ci în co lo . H ărţu irea va co n tin u a dacă tu nu
faci absolut n im ic p en tru a o op ri. D acă tu p referi să e v iţi u n c o n flic t
de m om en t, ca re e s te to tu ş i n e c e sa r dacă v rei să ai p a ce m a i tâ rziu . Te
vei face p o a te că n u v e z i. Iar ap oi, m a i tâ rziu , câ n d c o p ilu l m ai m ic iţi
va p u n e în treb ă ri (poate la v â rsta m a tu r ită ţii), v e i sp u n e: „Habar n-am
a v u t ce se petrece." D ar tu n u a i v ru t să ş tii. Aşa că n u ai ştiu t. Pur şi
sim p lu ai r e sp in s r e sp o n sa b ilita te a d is c ip lin ă r ii şi a i ju s tific a t a cest
c o m p o rta m e n t a ră tâ n d în co n tin u a r e cât de d ră g u ţă e şti. Fiecare casă
d in tu rtă d u lce are în ea o vrăjitoare care d ev o rea ză co p ii.
A şadar, ce vrem să sp u n em cu to a te astea? Că n e ră m ân e să decidem
dacă vrem să d isc ip lin ă m efic ie n t sau v rem să d is c ip lin ă m in e fic ie n t
(dar n u p u tem ren u n ţa co m p le t la d is c ip lin ă , d eo arece n a tu ra ş i so c i­
etatea vor p e d e p si în tr-o m a n ieră d ra co n ică o rice ero are a com p orta­
m e n tu lu i in fa n til ca re ră m â n e n e c o r e c ta tă ). Iată d e c i câteva in d ic ii
p ractice: exclu d erea tem p o ra ră (p au za) p o a te fi o fo rm ă fo a rte e fic i­
en tă de p ed ep sire, m ai ales a tu n ci când c o p ilu l n ea scu ltă to r va fi p rim it
în a p o i cu braţele d e sc h ise im ed ia t ce îş i v in e în fire. U n co p il fu r io s
ar treb u i să stea sin g u r p â n ă câ n d se ca lm e a z ă . A p oi, ar tr e b u i să i se
p e r m ită să se în toarcă la v ia ţa n o rm a lă . În fe lu l a c e sta , co p ilu l este cel
ce în v in g e , ş i n u fu ria lu i. R eg u la este: „Vino să n i te a lă tu r i im e d ia t
ce te p o ţi co m p o r ta cu m se cuvine." P e n tr u c o p il, p ă r in te ş i so cieta te,
acesta e ste u n tâ rg fo a rte b u n . Tu v e i p u tea vedea în ce m ă su ră c o p ilu l
tă u şi-a recăp ătat cu ad evărat co n tro lu l. Şi îl v e i p u tea p lăcea d in n o u ,
12 R eguli de viaţă
JORDAN B. PETERSON

î n ciu d a c o m p o r ta m e n tu lu i să u n e p o tr iv it de m ai d evrem e. D acă e şti


în c ă su p ărat, p o a te că el n u s-a c ă it com p let — sa u p o a te că tu ar treb u i
să faci ceva cu te n d in ţa ta de a p u rta ra n ch iu n ă .
D acă a i u n co p il în d ă ră tn ic, care fu ge, p u r ş i sim p lu , râzân d a tu n ci
când e ste tr im is să stea la c o lţ sau în ca m era lu i, la ex clu d erea tem p o ­
rară (la a cel „tim e o u t“) tr e b u ie adăugată şi co n str â n g e r e a fiz ic ă . U n
copil poate fi ţin u t cu a ten ţie, dar ferm , de braţe, p ân ă când în cetea ză
să se m a i zb ată ş i este a ten t. D acă n u m erge, p o ate fi a şeza t cu faţa în
jo s p e g e n u n c h iu l u n u i p ărin te. în c a z u l u n u i co p il care în ca lcă lim itele
cu o deosebită in v en tiv ita te, o lov itu ră la fu n d poate in d ica seriozitatea
necesară a a d u ltu lu i resp o n sa b il. E xistă situ a ţii în care n ic i asta n u va
fi de ajuns, în p arte deoarece u n ii co p ii su n t foarte h otărâţi, aven tu roşi
ş i d u ri, sau d eoarece c o m p o rta m en tu l exagerat este cu adevărat grav.
Şi dacă n u e ş ti a ten t la a stfel d e lu cru ri, n u te c o m p o rţi resp o n sa b il ca
p ărin te. T in z i d eci să la ş i „treb u rile n a so a le “ p e seam a altcu iva — dar
acea altă in sta n ţă va im p u n e p e d e p se m u lt :r;nai n a so a le .

UN REZUMAT AL PRINCIPIILOR
P rin cip iu l d isc ip lin a r 1: redu num ărul de reguli. P r in cip iu l 2:foloseşte un
m inim um d e fo r ţă necesară. Iată-l p e al treilea: p ă r in ţii trebuie să lucreze
fn ta n d em .107 C reşterea cop iilo r m ici este so lic ita n tă ş i ep u iza n tă . D in
această cau ză, este u şo r ca u n p ă rin te să g reşea scă. In som n ia, foam ea,
ec o u r ile u n u i c o n flic t a n terio r, o m a h m u rea lă , o z i p ro a stă la se r v i­
ciu — oricare d in tre aceste lu cru ri luate separat poate face ca o persoană
să fie n e r e z o n a b ilă . D ar când se co m b in ă m a i m u lţi astfel de fa cto ri,
avem deja u n personaj p e r ic u lo s. În asem en ea c o n d iţii, e ste n ecesa r să
ai p e a ltcin ev a p r in preajm ă, care să ob serve, să in te r v in ă , să d iscu te.
A şa scad p ro b a b ilită ţile ca u n c o p il d ific il şi p lâ n g ă c io s şi p ă r in te le lu i
ajuns la satu raţie să se stârnească u n u l p e altu l p ân ă la p u n ctu l de un d e
n u m ai e x istă în to a rcere. P ă r in ţii ar trebui să m u n cea scă în ta n d em ,
a stfel în c â t ta tă l u n u i n o u -n ă sc u t să v e g h e z e ca p ro asp ăta m ăm ică să
n u aju n gă la e p u iz a r e şi să n u facă v r e u n g e s t n ecu g eta t după ce-şi to t
aude b e b e lu şu l, p rad ă co lic ilo r , p lâ n g â n d de la ora u n sp rezece n o a p ­
tea p â n ă la ora c in c i d im in e a ţa , t r e iz e c i de z ile în şir. N u sp u n că a r
treb u i să fim n e în ţe le g ă to r i faţă d e m arnele sin g u r e , d in tre care m u lte
se lu p tă în tr-u n m od in c r e d ib il d e curajos — o p arte d in tre ele după
ce abia au scăp at d in tr-o r e la ţie b ru tală —, dar a sta n u în se a m n ă că ar
treb u i să p re tin d e m că toate form ele de fa m ilie su n t la fel de v ia b ile.
Căci n u su n t. P u n ct.
Iată u n al p atru lea p rin cip iu , u n u l care este în tr -o m a i m a re m ăsu ră
p sih o lo g ic: p ă rin ţii a r trebui să-şi înţeleagă propria capacitate de a f i duri,
ră zb u n ă to ri, a ro g a n ţi, ranchiunoşi, m â n io şi, d ar ş i n e p a ro lişti. F oarte
p u ţin i o a m e n i î ş i p r o p u n , la m o d u l c o n ştie n t, să a ib ă rezu lta te slabe
ca tată sau m am ă, dar parentajul de proastă ca lita te este frecvent. D eoa­
rece o a m e n ii au o m a re ca p a cita te de a face ş i rău, n u doar b in e — şi
p en tru că îşi im p u n să nu vadă acest fapt. O am en ii su n t agresivi şi eg o ­
işti, la fel cum su n t b lâ n z i şi a ten ţi. D in a cest m otiv, n ic io fiin ţă u m an ă
adultă — n ic io g o rilă p ră d ă to a re, a p a rţin â n d u n e i ie r a r h ii — nu poate
to lera în m od s in c e r să fie d o m in a tă de u n co p il arogant. R ăzb u n area
v a so si. La ze c e m in u te după ce o p e r e c h e de p ă r in ţi m u lt p rea d ră g u ţi
şi răb d ători n u a r e u ş it să îm p ie d ic e m a n ife sta r e a u n e i c r iz e de fu rie
in fa n tilă la su p e r m a r k e tu l lo c a l, e i î ş i v o r lu a r e v a n şa asupra celu i
m ic, arătân d u -se in d ife r e n ţi a tu n c i câ n d e l aleargă în c â n ta t să le arate
p ă r in ţilo r no u a lu i rea liz a r e. Când u n p ă r in te e fă cu t d e r u şin e , n u e
a scu lta t sau e p rovocat p e te r e n u l lu p te lo r de d o m in a re, el va d even i
rev a n şard , oricât de a ltr u ist îş i im a g in ea ză că este. Iar a p o i va în cep e
p edeapsa. R e se n tim e n tu l a lim en tea ză d o rin ţa de răzb u n are. Vor fi ofe­
r ite m a i p u ţin e dovezi sp o n ta n e de iubire, în m u lţin d u -se raţion alizările
(ju stific ă r ile ) p en tru ab sen ţa lor. V o r fi că u ta te m a i p u ţin e o p o r tu ­
n ită ţi p en tru d ezv o lta rea p e r so n a lă a c o p ilu lu i. V a în c e p e o în d ep ăr­
ta re su b tilă . Iar acesta e ste n u m a i în c e p u tu l d ru m u lu i că tre u n ră zb oi
fa m ilia l to ta l, co n d u s m a i a les d in c u lise , d in sp a tele fa lse i faţade de
n o rm a lita te şi iu b ire.
E o cale bătătorită care ar fi m ai b in e să fie evitată. U n p ărin te cu ade­
vărat c o n ştie n t de toleran ţa sa lim ita tă şi de cap acitatea sa de a în trece
m ă su ra atu n ci cân d e ste p r o v o ca t p o a te , a stfe l, să p lă n u ia scă în m od
se r io s o strateg ie d isc ip lin a r ă ad ecvată — m a i ales dacă e s te m o n ito r i­
z a t de u n p a rten er la f e l de v ig ile n t —, fără a lă sa vreod ată ca lu cru rile
să d e g en erez e p â n ă la p u n c tu l în care apare u ra a u te n tic ă . A i grijă.
E x istă fa m ilii to x ic e p e s te to t. E le n u sta b ile sc n ic io r eg u lă ş i n u p u n
lim ite n iciu n u i co m p ortam en t n ep o triv it. P ă rin ţii izb u cn esc aleatoriu,
12 Reguli de viata
JORDAN B. PETERSON

im p re v iz ib il. C opiii care tr ă ie sc în a cest h a o s v o r fi z d ro b iţi, dacă su n t


t im iz i, sa u se v o r revolta în tr -u n m o d con trap roductiv, dacă su n t m a i
d u ri. Şi a şa n u e ste b in e . S itu a ţia p o a te d ev en i litera lm en te c rim in a lă .
A cu m v in e u n al cin cilea prin cip iu , cel f in a l şi cel m ai general. P ărin ­
ţ ii au d atoria d e a se com p orta ca r e p r e z en ta n ţi a i lu m ii reale - n iş te
rep rezen ta n ţi m ilo ş i şi g riju lii, to tu şi, ju câ n d r o lu l lu m ii reale. A ceastă
o b lig a ţie d e p ă şe şte o rice re sp o n sa b ilita te d e a a sig u ra fericirea , de a
în cu raja crea tiv ita tea sau de a creşte stim a de s in e . P rin cip a la datorie
a p ă rin ţilo r e s te aceea de a-şi face c o p iii d ezira b ili d in p u n c t de vedere
social. A stfel, c o p ilu l va căpăta şa n se , respect d e s in e şi sigu ran ţă. E ste
o sa r c in ă m a i im p o rta n tă c h ia r şi d ecâ t în cu ra ja rea id en tită ţii in d iv i­
duale. În o rice caz, acel Sfânt G raal n u poate fi cău tat decât d u p ă in sta ­
u rarea u n o r b u n e abilităt i so cia le.

COPILUL BUN - ŞI PĂRINTELE RESPONSABIL


U n co p il de trei a n i so c ia liz a t în tr-u n m od adecvat este p o litico s şi im p li­
cat. D e a sem en ea , n u este in s is te n t. El stâ rn eşte in te r e su l altor co p ii şi
ap recierea ad u lţilor. E x istă în tr -o lu m e în care c e ila lţi co p ii î l p rim esc
cu b ra ţele d e s c h is e şi se în tr e c să-i c â ştig e a te n ţia ş i în care a d u lţii se
b u cu r ă s in c e r să -l v a d ă , fă ră să se a sc u n d ă în sp a te le u n o r zâ m b ete
false. El e ste încurajat să facă cu n o ştin ţă cu lum ea de către n iş te p ă rin ţi
b u cu ro şi să-l in iţie z e în a cest s e n s. în cele d in u rm ă , in d iv id u a lita tea
sa va avea m a i m u lt de câ ştig a t în a c e st fel decât p r in vreo în cerca re
p ă rin te a sc ă la ş ă de a ev ita c o n flic tu l şi d isc ip lin a rea de z i cu zi.
D isc u tă cu p a r te n e r u l tă u (sau cu u n p r ie te n , dacă n -a i o p erech e)
d esp re ceea ce-ţi place şi ceea ce n u -ţi p lace la co p ilu l tău. D ar nu te tem e
să in v o ci lu cru ri care îţ i plac şi lu cru ri care n u -ţi plac. P oţi d istin g e ce
e p o tr iv it d e ce n u e p o tr iv it p recu m g râ u l de n e g h in ă . Îţi dai sea m a de
diferenţa d in tre b in e şiră u . D upă ce ţi-ai clarificat p o z iţia — urm ărind să
v ezi dacă n u cum va eşti m e sc h in , arogant sa u r e se n tim e n ta r —, fă p a su l
urm ător şi d eterm in ă-l p e co p il să se com porte civ iliza t. îţ i asu m i a stfel
resp o n sa b ilita tea p en tru d iscip lin a rea lor. Îţi a su m i resp on sab ilitatea
p en tru g r e şe lile p e care le v e i co m ite, in e v ita b il, d iscip lin â n d u -i. P o ţi
să -ţi ceri s c u z e câ n d g r e şe şti şi p o ţ i în v ă ţa să-i educi cu m a i m u lt tact.
I b , în d efin itiv , îţ i iu b eşti co p iii. D acă a c ţiu n ile lo r te fac p e tin e să-i
d isp la c i, gân d eşte-te ce efect v o r avea e i asu p ra alto r o a m en i, cărora le
p a să şi m ai p u ţin de ei. A cei o a m e n i î i v o r p e d e p si sever, v o it sau n u .
N u p erm ite să se în tâm p le aşa ceva. E m ai b in e să-ţi în v e ţi m o n stru leţii
ce este şi ce n u e ste d ezira b il, a stfel în c â t să d ev in ă n iş te cetă ţen i b in e
adaptaţi ai lu m ii d in afara fa m ilie i.
U n co p il care a scu ltă ce-i sp u i, care n u se e sc h iv e a ză , care se p o a te
ju ca ş i n u se sm io r c ă ie , care e ste a m u z a n t (dar n u en erv a n t) ş i care
p o a te f i de în cred ere - a c e l c o p il va avea p r ie te n i o riu n d e se duce. P ro­
fe so r ii să i îl vor plăcea, la f e l ş i p ă r in ţii să i. D acă el î i a scu ltă cu p o liteţe
p e a d u lţi, şi el v a fi a sc u lta t, la râ n d u l lu i, i se va zâ m b i şi va f i in str u it
c u b u cu rie. E l v a r ă z b i în ceea ce p o a te d e v e n i atât d e u ş o r o lu m e
rece, n eiertă to a re şi o stilă . R e g u lile clare creea ză c o p ii sig u r i p e sin e
şi p ă r in ţi c a lm i, r a ţio n a li. P r in c ip iile cla re d e d is c ip lin ă ş i p ed eap să
ech ilib rea ză m ila şi d rep tatea, astfel în c â t d ezvoltarea so cia lă şi m atu ­
rizarea p sih ic ă să fie în cu rajate în tr -u n m od o p tim . R eg u lile clare şi
d isc ip lin a r e a ad ecvată ajută c o p ilu l, fa m ilia ş i s o c ie ta te a , sta b ilin d ,
m e n ţin â n d şi e x tin z â n d ord in ea - sin g u r a care n e p rotejea ză de h a o ­
su l şi sp a im ele lu m ii su b p ă m â n ten e, u n d e to t u l este n esig u r, gen era­
to r de a n x ie tă ţi, lip s it de sp era n ţă şi d ep rim a n t. N u e x is tă d aru ri m ai
m ari decât acelea p e care le p o a te oferi u n p ă rin te im p lica t ş i curajos.
N u -ţi lă sa c o p iii să -ţi facă lu c r u r i care te vor en erva.
Regula 6
Fa-ţi ordine in propria casa
înainte de a judeca Iumea
O PROBLEMĂ DE RELIGIE
Nu pare rezonabil să-l descriem p e tâ n ă ru l care a îm puşcat douăzeci
de copii şi şase m em bri ai personalului de la şcoala elem entară Sandy
Hook d in Newtown, Connecticut, în 2012, ca fiind o perso an ă religi­
oasă. Acest lucru este valabil şi pentru crim inalul de Ia tea tru l din Colo­
rado, d a r şi p e n tru ucigaşii de la Liceul Columbine. D ar aceşti indivizi
crim in ali aveau o problem ă cu realitatea, o problem ă cu profunzim i
religioase. Aşa cum scria u n u l d in tre m em brii cuplului de ucigaşi d in
Columbine:108

Nu merită să lupţi pentru rasa umană, ci doar să o extermini. Să redai


pământul animalelor. Ele îl merită infinit mai mult decât noi. Nimic nu
mai are sens pe lumea asta.

Oam enii care gândesc astfel văd F iinţa însăşi ca fiin d nedreaptă şi
dură, coruptă chiar, ia r Fiinţa umană, în particular, o privesc ca fiind
dem nă de dispreţ. Ei se autointitulează judecători suprem i ai realităţii
şi îi găsesc toate neajunsurile. Ei su n t criticii suprem i. Acelaşi ucigaş
continuă cu un cinism profund:

Dacă vă amintiţi de istoria voastră, naziştii au venit cu o „soluţie finaiă“ la


problema evreiască ... Ucideţi-i pe toţi. Ei bine, în cazul în care nu v-aţi dat
seama, eu spun „UCTDEŢI Nimeni nu trebuie să supravieţuiască.
12 R eguli de viata
JORDAN I . PETERSON

P en tru a stfe l de in d iv iz i, lu m ea tr ă ită e ste coru p tă ş i rea — aşa că


la n a ib a cu totu l!
Ce se în tâ m p lă câ n d c in e v a a ju n g e să g â n d ea scă în fe lu l acesta?
O p ie s ă de te a tr u rem arcab ilă, Faust, s c r is ă de J o h a n n W olfgang v o n
G oeth e, tr a te a z ă a cea stă p rob lem ă. P erson aju l p rin cip a l al p ie s e i, u n
savant p e n u m e H ein rich Faust, îş i v in d e su fle tu l n em u ritor diavolului,
lu i M efisto fel. În sch im b , e l p r im e şte orice îş i d oreşte atât tim p cât e în
v ia ţă , p e p ă m â n t. În p ie sa lu i G oeth e, M e fisto fe l e ste etern u l adversar
al F iin ţei. El are u n crez cen tra l, d e fin ito r iu :109

Sunt spiritul ce totul neagă


Şi cu dreptate, dat fiind că tot ce naşte şi devine
E vrednic să se prăpădească.
Nimic să nu mai ia f iinţă — a rfi mai bine.
Astfel, cam tot ce voi num iţi păcat,
Distrugere şi rău,
E însuşi elementul meu.

G oethe a considerat atât de im p ortan t acest sen tim en t de u ră - cheia


d istr u c tiv ită ţii u m a n e ră zb u n ă to a re - , în câ t l-a făcu t pe M efisto fel să
exp rim e această u ră în că o d ată, cu m va d iferit, în Partea a II-a a p ie se i,
scrisă m u lţi ani' m a i tâ rziu . no
O a m en ii g â n d esc ad esea în m a n ie r ă m e fisto fe lic ă , d e şi ra reori îşi
p u n gâ n d u rile în p ra ctică la fel de b ru tal p recu m a c e şti c r im in a li în
m asă care au a c ţio n a t la şco a lă , în u n iversitate sau la tea tru . O ri de câte
ori avem p arte d e o n ed rep ta te, reală sau im a g in a r ă , o ri de câte o ri ne
c o n fr u n tă m cu o tra g ed ie sau căd em pradă m a ş in a ţiu n ilo r altora, o ri
de câte o ri sim ţim groaza ş i durerea p rop riilor n oastre lim ită ri, aparent
arbitrare - în toate aceste c a z u r i ten ta ţia de a p u n e la în d oială F iin ţa
ş i apoi de a o b lestem a se iv eşte c u la şita te d in în tu n e r ic . D e ce treb u ie
ca o a m e n i n e v in o v a ţi să su fere atât d e în fio ră to r? Pe ce fe l d e p la n e tă
sân gero a să ş i o r ib ilă tră im p â n ă la u rm ă?
într-adevăr, v ia ţa e s te fo a rte d u ră . F iecăru ia îi su n t d estin a te d u re­
rea ş i d istr u g e r e a . U n e o r i, s u fe r in ţa e ste în m od e v id e n t r e z u lta tu l
u n e i g r e ş e li p e r so n a le , p recu m o rb irea în că p ă ţâ n ată, in cap acitatea de
a lu a d e c iz ii sa u reaua-voinţă. în a stfel de ca zu ri, a tu n ci când este auto-
in d u să , su fe r in ţa poate p ă rea ch ia r ju s tă . A ţi p u tea s u s ţin e că o a m e­
n i i p r im e s c c e e a c e m e r ită . Cu to a te a c e ste a , c h ia r d a că e a d ev ă ra t,
nu prea n e în c ă lz e ş te . U n e o r i, atu n ci când c e i care su feră îş i sch im b ă
c o m p o r ta m e n tu l, v ie ţ ile lo r se v o r d e sfă şu r a m a i p u ţin tr a g ic . D ar
c o n tr o lu l u m a n asu p ra s u fe r in ţe i e s te lim ita t. V u ln e ra b ilita tea fa ţă
d e d isp e r a r e , b o a lă , îm b ă tr â n ir e ş i m o a r te e s t e u n iv e r s a lă . î n c e le
d in u r m ă , p a r e că n u n o i a m fi a r h it e c ţ ii fr a g ilit ă ţ ii n o a s tr e . A c u i
e s t e g r e şe a la , atu n ci?
O a m en ii care su n t foarte b o ln a v i (sau m a i r ă u , care au u n cop il b o l­
n av) îş i v o r p u n e, in ev ita b il, această în treb are, in d iferen t d acă su n t sau
n u r e lig io şi. A cela şi lu cru este valabil p e n tr u cel p r in s în ro tiţele u n e i
b iro cra ţii g ig a n tic e — care su fe r ă d in c a u z a u n u i a u d it fisc a l sau care
se lu p tă cu u n p r o c e s sa u cu u n d iv o rţ in te r m in a b il. Şi n u d o a r ce i la
care e ste ev id en tă su ferin ţa s u n t to r tu r a ţi de n e v o ia de a în v in o v ă ţi pe
c in ev a sau ceva p e n tr u starea in to lera b ilă a F iin ţei lor. D e la în ă lţim e a
faim ei, a in flu e n ţe i şi a p u terii sale creative, de exem plu, e m in e n tu l Lev
T olstoi în s u ş i a în cep u t să p u n ă la în d o ia lă valoarea e x iste n ţe i u m an e.
El gândea în felu l urm ător1n :

Situaţia mea era îngrozitoare. Ştiam că, pe calea cunoaşterii raţionale, nu


voi descoperi nimic, în afară de negarea vieţii, iar în credinţă - nimic în
afara negării raţiunii, care este încă şi mai imposibilă decât negarea vieţii.
Potrivit cunoaşterii raţionale, reieşea că viaţa este un rău, iar oamenii ştiu
lucrul acesta, că depinde de oameni ca ei să nu trăiască, dar că ei au trăit
şi trăiesc, şi eu însumi am trăit, deşi ştiam de mult că viaţa e absurdă şi e
un rău.

O ricât ar fi în c e r c a t, T o lsto i n u a p u tu t id e n tific a decât p a tru m ij­


lo a ce de a scăp a d e a s tfe l d e g â n d u r i. U n u l era retra g erea în tr-o ig n o ­
r a r e in fa n tilă a p r o b le m e i. U n a ltu l era u rm ă rirea p lă c e r ii lip site de
sc o p . A l tr e ile a m ijlo c e r a ca, „ în ţe le g â n d ră u l ş i a b su rd ita tea v ie ţii,
să c o n tin u i să o lu n g e ş ti în fe lu l a c e sta , ştiin d d in a in te că d in ea nu va
ie şi n im ic “. El a id e n tific a t acea form ă a p a rte de e v a d a re cu slă b iciu ­
nea: „O am en ii d in această ca teg o rie ş tiu că m oartea e m a i b u n ă decât
viaţa, dar, n ea v â n d forţa să a c ţio n e z e în m od ra ţio n a l — să ter m in e cât
m a i repede m in c iu n a şi să se o m o a re —, parcă a ştea p tă to tu ş i ceva ... “
N u m a i cel de-1 p a tru lea ş i u ltim m ijlo c d e a scă p a im p lica „putere
ş i e n e r g ie . A cea stă ie ş ir e c o n stă în aceea ca, în ţe le g â n d că v ia ţa e un
ră u şi o ab su rd itate, să o n im iceşti." T olstoi şi-a u r m a t n eab ătu t ideile:
IIP 12 R eguli de viată
JORDAN B. PETERSON

Aşa procedează rarii oameni puternici şi consecvenţi. înţelegând întreaga


prostie a renghiului care Ie-a fost jucat şi înţelegând că desfătările morţilor
sunt mai numeroase decât ale celor vii, şi că cel mai bun lucru este să nu
exişti, ei acţionează în consecinţă şi te^ulnă pe dată această glumă proastă,
mai cu seamă că au la îndemână şi mijloacele: ştreangul, apa, cuţitul ca să-şi
străpungă inima, trenurile de pe căile ferate.

T olstoi n u era su ficien t de p esim ist. Stupiditatea ren g h iu lu i care ne-a


fo st jucat n u m otivează în p r im u l râ n d su icid u l. Ci m otiv ea ză crim a —
uciderea în m asă —, ad esea u rm ată de suicid. A cesta este u n p ro test e x is ­
te n ţia lis t m u lt m a i e fic ie n t. P ână în iu n ie 20 1 6 , oricâ t de in cred ib il ar
putea părea, în SUA, în 1 2 6 0 de zile112, avuseseră deja loc o m ie de „crime
în m asă“ (d efin ite ca având cel p u ţin p atru o a m en i u c işi în tr-u n sin g u r
in cid en t, ex clu zân d u -l p e c r im in a l). A ceasta în se a m n ă că s-a p etrecu t
u n astfel de ev e n im e n t în c in c i d in fiecare şa se z ile , tim p de m a i m u lt
de trei an i. Toată lu m ea sp u n e: ,,Nu înţelegfcm !“ Cum p u tem încă să n e
m ai prefacem ? T olstoi a în ţe le s, cu m ai m u lt de u n seco l în u rm ă. A u to­
r ii stră v ech i a i p o v e ştii b ib lice a lu i Cain şi A bel au în ţeles, şi ei, acum
m ai b in e de două m ii de an i. Crim a a fo st d escrisă de ei ca prim a acţiune
a isto r ie i p o sted en ice: şi n u d oar crim a, ci şi fra tricid u l — ucid erea n u
n u m a i a cuiva in o cen t, ci a cuiva id eal şi b u n , o crim ă com isă co n ştien t,
p en tru a aduce u n prejudiciu creatorului u n iv ersu lu i. U cigaşii d in ziua
de azi ne sp u n acelaşi lucru, cu p rop riile lo r cuvinte. Cine nu ar în d ră zn i
să afirm e că acesta n u este v ierm ele d in in te r io r u l m ărului? Dar n o i n u
vrem să a scu ltă m , căci adevărul ta ie prea aproape d e os. Chiar şi p en ­
tru o m in te atât de profu n d ă ca aceea a ren u m itu lu i autor ru s, n u ex ista
cale de ie şir e . Cum reu şim n o i, restu l, când u n o m de ca lib ru l lu i T olstoi
se recu n o a şte în frân t? A n i d e zile şi-a a scu n s arm ele de el în su şi şi nu
îndrăzn ea să u m b le cu o frân gh ie în m ână, de team ă că se va sp ân zu ra.
Cum poate o p ersoan ă lu cid ă să evite fu r ia îm p o triv a lu m ii?

RĂZBUNARE SAU TRANSFORMARE


U n o m ev la v io s a r p u tea în d rep ta p u m n u l sp re cer, d isp erat d e n ed rep ­
tatea şi orbirea evid en te de care dă dovadă D u m n ezeu . În su şi C ristos s-a
sim ţit ab andonat p e cruce, sau cel p u ţin aşa n i s-a p o v e stit. U n in d iv id
agnostic sau ateu ar putea da vina pe soartă sau a r putea să reflecteze
a m ă rât la b ru ta lita te a acesteia. U n altul s-ar putea d e n ig ra pe sine,
căutându-şi defectele de caracter ce sta u la b aza suferinţei şi a ero d ării
sale. Toate acestea s u n t v a ria ţiu n i ale u n ei singure tem e. Numele ţin tei
se schim bă, d a r psihologia adiacentă răm âne constantă. De ce? De ce
există atâta suferinţă şi cruzim e?
Ei, bine, probabil ch iar este m âna lui D um nezeu - sau este so arta
oarbă, fără sens, dacă eşti înclinat să gândeşti astfel. D ar ce se întâm plă
dacă o faci? C rim inalii în m asă cred că toată această su ferin ţă la care
suntem condam naţi le ju stifică răz b u n a rea şi atitu d in ea acuzatoare,
aşa cum au ară tat atât de clar băieţii de la Columbine:113

Prefer să mor decât să-mi trădez propriile idei. Înainte de a părăsi acest loc
lipsit de valoare, voi ucide pe oricine consider că nu este potrivit pentru
ceva, mai ales pentru viaţă. Dacă m-ai enervat în trecut, vei muri dacă te
văd. Poate că i-ai mai enervat şi pe alţii şi apoi ei s-au calmat, dar nu e cazul
meu. Eu nu-i uit pe cei care mi-au greşit.

Unul d intre cei m ai răzbunători ucigaşi ai secolului XX, teribilul Cari


P an z ra m , a fost violat, b ru ta liz a t şi tră d a t în in stitu ţia d in M innesota
responsabilă cu „reabilitarea" lu i pe când era închis acolo, ca delincvent
juvenil. El a ieşit d in casa de corecţie în fu ria t peste m ăsură - era deja
u n tâ lh a r, u n p iro m an , u n violator şi u n ucigaş în serie. El u rm ă rea
co n ştien t şi d in p lin d o a r să d istru g ă orice îi ieşea în cale - a lu a t în
calcul inclusiv valoarea de piaţă a proprietăţii pe care a ars-o. El a înce­
p u t urându-i pe indivizii care-i făcuseră rău . R esentim entul lui a cres­
cut p â n ă când u ra s-a răsfrân t asupra în tregii om eniri şi n u s-a oprit
acolo. D istructivitatea lui era a ţin tită în tr-u n mod fu n d am en tal spre
D um nezeu însuşi. Nu există o altă m an ie ră de-a o spune. P a n z ra m a
violat, a ucis şi a incendiat p e n tru a-şi exprim a fu ria îm p otriva Fiinţei.
El se com porta ca şi cum Cineva a r fi fost responsabil p e n tru ceea ce i
se întâm plase. Acelaşi lucru se în tâm p lă în povestea lui Cain şi Abel.
Sacrificiile lui Cain su n t respinse. El există în suferinţă. El îl som ează
pe D um nezeu şi provoacă F iinţa creată de El. D um nezeu îi refuză ruga.
El îi spune lui Cain că problem a lu i vine d in sinea lui. Cain, în fu ria
lu i, îl ucide pe Abel, favoritul lui D um nezeu (şi, ca să fim sinceri, ido­
lul lui Cain). Cain este gelos, desigur, pe fratele lu i p lin de succes. D ar
1 2 R e g u li de viata
JORDAN B. PETERSON

îl d istr u g e p e A b el în p r im u l r â n d p e n tr u a i se o p u n e lu i D u m n ezeu .
A ceasta e ste cea m a i reală v e r siu n e a ceea ce s e în tâ m p lă atu n ci cân d
o a m e n ii îş i duc ră zb u n a r e a p â n ă la extrem .
R eacţia lu i P anzram a fo st (ceea ce este cel m a i terib il) p erfect in te li­
g ib ilă. D eta liile au tob iografiei sale arată că era u n u l d in tre acei oam en i
p u tern ici şi c o n se c v e n ţi a i lu i T olstoi. El a fost u n agen t p u tern ic, con ­
secvent, n e în fr ic a t. A avut curajul de a-şi urm a con vin gerile. Cum ne-am
fi p u tu t a şte p ta să ierte şi să u ite cin eva ca e l, având în vedere ce i s-a
în tâm p lat? O a m en ilo r li se în tâ m p lă lu cru ri cu ad evărat teribile. N u-i
de m irare că u r m ă r e sc ră z b u n a r e a . în astfel de c o n d iţii, ră zb u n area
p are a fi o n ecesita te m ora lă . Cum p o a te fi d eo seb ită de cererea p en tru
dreptate? D u p ă ce a i tr ă it a tro cită ţi te r ib ile , iertarea n u este oare doar
o la şita te sau o lip să de voin ţă ? M ă tortu rea ză a stfel de în treb ări. D ar
su n t o a m en i care la să în u rm ă trecu tu ri terib ile p en tru a face b in e, n u
rău, d e şi o a stfel de p erfo rm a n ţă poate p ărea su p raom en ească.
A m c u n o sc u t o a m e n i care au reu şit acest lucru. Ştiu u n om , u n m are
a rtist, care a ie ş it d in tr-o „ şc o a lă “ ca a ceea d e sc r isă de P a n zra m —
n u m a i că a cest o m fu sese aru n cat a co lo ca u n co p il in o c e n t de c in c i a n i,
im ed ia t după o lu n g ă şed ere în sp ita l, u n d e su fe rise d e ru b eolă, oreion
ş i varicelă sim u lta n . Incapabil să se adapteze la cod u l ş c o lii sa le, iz o la t
d elib era t de fa m ilie , ab u zat, în fo m e ta t ş i to rtu ra t în d iverse form e, el
a ie ş it de acolo u n tâ n ă r m â n io s , d is tr u s . Şi-a făcu t s ie ş i rău , c o n su ­
m â n d a lc o o l ş i d r o g u r i ş i recu rg â n d la alte fo rm e de co m p o r ta m e n t
a u to d istru ctiv . E l ura p e to a tă lu m e a — p e D u m n e z e u , p e e l în s u ş i şi
soarta oarbă. D ar a p u s capăt tu tu r o r acesto ra . A ren u n ţa t la băutură.
A re n u n ţa t la ură (d eşi a cea sta ap are în c ă în u n e le scu rte m om en te).
El a r e v ita liz a t cu ltu ra a r tistic ă a tr a d iţie i sa le a n cestra le ş i a in str u it
tin e r i p en tru a duce m e şte şu g u l m a i d ep arte. A creat u n stâlp to te m ic
în a lt de 15 m e tr i în m em oria ev en im en telo r v ie ţii sa le ş i o ca n o e, lu n g ă
de 12 m e tr i, d in tr -u n s in g u r tr u n c h i, după u n m o d el care n u se m a i
face a stă z i. Şi-a adunat fa m ilia ş i a o rg a n iza t o c e r e m o n ie tra d iţio n a lă ,
cu 16 ore de d a n s ş i su te de in v ita ţi, in te n ţio n â n d să -şi ex p rim e astfel
durerea ş i să facă p ace cu trecu tu l. E l a d ecis să fie o p erso a n ă b u n ă şi
apoi a fă cu t lu c r u r ile im p o sib ile n e c e sa r e p en tru a tr ă i aşa.
^ m avut o clien tă care n u avu sese n işte p ărin ţi b u n i. M am a e i m urise
cân d ea era foarte m ică. B unica ei, care o crescu se, era o fem eie acră şi
răutăcioasă, preocupată excesiv de aparenţe. Ea îş i trata nedrept nepoata,
p edepsind-o p en tu u v ir tu ţile ei: creativitate, sen sib ilita te, in telig en ţă —
nu putea rezista să nu-şi verse asupra n ep o a tei resentim entul p en tru viaţa
grea de care avusese parte. Clienta m ea avusese o relaţie m ai b u n ă cu tatăl
său, dar acesta, d ep en d en t fiin d , m u rise, d in n efericire, în tim p ce ea îl
în grijea. C lienta m ea avea u n fiu . Cu e l, ea avea grijă să n u p erp etu eze
ceea ce trăise în fa m ilia d e origine. El a fo s t crescut p en tru a d even i onest,
independent, m u n citor şi isteţ. În loc să lărgească gaura d in ţesătura cul­
turală pe care a m oşten it-o şi să o tran sm ită mai departe, ea a cusut-o. Ea
a resp in s păcatele în a in ta şilo r săi. A stfel d e lu cru ri su n t p osib ile.

Suferinţa, mizeria sufletească, trupească, intelectuală nu pot, ca atare, să


producă nihilismul (adică refuzul radical al valorii, al sensului şi al dezi-
rabilităţii). Aceste suferinţe îngăduie oricum interpretări cu totul diferite.

A ceste cu v in te au fo s t sc r ise d e N ie tz s c h e .114 Iată ce v o ia să spună:


o a m e n ii ca re tr ă ie s c p e p ie le a lo r ră u l c u s ig u r a n ţă p o t d o r i să -l p er­
p etu eze, să-l tr a n sm ită m a i d ep arte. D ar, d e a se m e n e a , e ste p o s ib il să
în v e ţi b in ele tr ă in d rău l. U n b ăiat tero riza t îş i p o a te im ita to rţio n a rii.
D ar, de a sem en ea , e l poate în v ă ţa d in p r o p r iu l a b u z că e s t e g r e şit să
îţ i baţi jo c de o a m en i şi să le fa ci viaţa u n calvar: O fată tero riza tă de
m a m a ei p oa te în v ă ţa d in e x p e r ie n ţe le ei terib ile cât de im p o rta n t este
să f ii u n părinte b u n . M u lţi dintre a d u lţii care ab u zează co p ii, probabil
m ajoritatea, au fo st e i în ş iş i abuzaţi în copilărie. A cesta este u n fapt b in e
stabilit, care poate fi d em o n stra t p u r şi sim p lu aritm etic, astfel: dacă u n
p ă rin te a abuzat tr e i cop ii şi fieca re d in tre a ceşti c o p ii a avu t a lţi trei
co p ii şi aşa m a i d ep arte, a tu n c i ar f i tr e i a b u zatori în p rim a gen eraţie,
n o u ă în a dou a, d o u ă zeci şi şap te în a treia , o p tz e c i şi u n u î n a patra —
şi to t aşa, e x p o n e n ţia l. D u p ă d o u ă zeci de g en era ţii, m a i m u lt de zece
m iliard e vor fi su ferit abuzuri: m ai m u lţi oam en i d ecâ t p op u lea ză la ora
actuală p la n eta . î n sch im b , în rea lita te, a b u zu l d isp a re d e la o genera­
ţie la alta. O am en ii î i lim itea ză răsp ân d irea. în in im a u m an ă, e x istă o
m o şte n ir e a d o m in a n ţe i a u te n tic e a b in e lu i asu p ra ră u lu i.
D o r in ţa de ră zb u n a re, o ricât de ju stific a tă , b area ză, de a sem en ea,
calea către alte gân d u ri co n stru ctiv e. P oetu l an glo-am erican T. S. Eliot
a ex p lica t de ce se în tâ m p lă aşa în p ie sa lu i de teatru, The Cock t ail P arty
(Petrecerea). U nul dintre p erson ajele sale, o fem eie, n u prea se d istrează
la această petrecere. Ea î i vorb eşte u n u i p sih ia tr u d esp re p rofu n d a ei
12 R eguli de viata
JORDAN B. PETERSON

n e fe r ic ir e . S p u n e că sp eră ca în tr e a g a e i s u fe r in ţă să fie d in v in a ei.


P sih ia tr u l e s te u im it. El o în tr e a b ă de ce. Ea r ă sp u n d e că s-a g â n d it
în d e lu n g la a c e st su b iect ş i în f in a l a aju n s la u rm ă to a rea co n clu zie:
dacă e g reşea la e i, ea ar p u tea face ceva în această p riv in ţă . D acă este
g reşea la lu i D u m n ezeu - dacă realitatea în s ă ş i este defectă, h otărâtă
să-i provoace su ferin ţă - , a tu n c i ea e condam nată. N u ar putea schim ba
cu n im ic stru ctu ra realităţii în se şi. D ar p oate că e, to tu şi, capabilă să-şi
sch im b e p ro p ria via ţă .
A lex a n d r S o lje n iţîn a avut toate m otivele d in lu m e p en tru a p u n e la
în d o ia lă stru ctu ra e x is te n ţe i a tu n c i câ n d a fo st în c h is în tr-u n la g ă r de
m uncă so v ie tic , în m ijlo cu l în fio r ă to r u lu i s e c o l d o u ă zeci. El lu p tase ca
sold at p e fr o n tu l ru sesc în cro p it în fa ţa in v a z ie i n a z iste . A fo st arestat,
b ă tu t şi aru n cat în în c h iso a r e de p rop riu l popor. A p oi, a fo st lovit de
cancer. A r fi p u tu t d even i r esen tim en ta r şi acru. V iaţa lu i fu sese tr a n s­
form ată în tr-u n calvar atât de S talin , cât şi de H itler, d oi d in tre ce i m ai
ră i tir a n i d in is to r ie . A tră it în c o n d iţii b ru ta le. L u n gi p erio a d e d in
tim p u l să u p r e ţio s i-au fo s t furate şi risip ite. A fo st m a rto ru l su fe r in ­
ţe i şi m o r ţii d egrad an te şi lip site de se n s a p r ie te n ilo r şi c u n o ştin ţe lo r
sale. A poi, a că zu t pradă u n e i b o li foarte grave. S o ljen iţîn avea de ce să-l
b lestem e pe D u m n e z e u . N ici Iov în s u ş i nu fu se se în cerca t atât de tare.
D ar m a rele scriitor, a p ărătoru l p ro fu n d şi în s u fle ţit al adevăru lu i,
n u şi-a lă sa t m in tea să se în d r e p te c ă tre ră zb u n a re ş i d istru g ere. În
sch im b , şi-a d e sc h is o c h ii. Pe p a rcu rsu l n u m e r o a selo r sale în cercă ri,
S o ljen iţîn a în tâ ln it o a m en i care s-au com p ortat n o b il în circu m sta n ţe
o rib ile. E l a r e fle c ta t p r o fu n d asu p ra co m p o rta m en tu lu i lor. A poi, şi-a
p u s cea m a i d ific ilă întrebare: c o n tr ib u ise el, p erso n a l, la d istru gerea
v ie ţii sale? Şi dacă da, cum ? Şi-a a m in tit de su sţin erea n e c o n d iţio n a tă
p e care o arătase p a rtid u lu i c o m u n ist în tin e r e ţe . Şi-a rev ă zu t în treaga
viaţă. P etrecu se m u lt tim p în lagăr. Cum a g r e şit în trecu t? D e câte ori
a cţio n a se îm p o triv a p ro p r ie i c o n ştiin ţe , an gajându-se în a c ţiu n i d es­
p re care ştia că s u n t ero n a te? D e câte o r i n u se tră d a se p e el în s u ş i ş i
n u m in ţise ? E x is ta vreo m o d a lita te p r in care p ă ca tele tr e c u tu lu i său
să fie ră scu m p ă ra te, p r in care să se că ia scă p e n tr u ele, în iad u l opac
al g u la g u lu i so v ietic?
S o ljen iţîn a reflecta t la d e ta liile v ie ţ ii sa le , trecân d u -le prin tr-o sită
fin ă . El şi-a p u s o a doua întrebare şi o a treia. A ş putea în c e ta să m ai fac
a stfel de g r e şe li acum ? Pot rep ara ră u l fă cu t de g r e şe lile m ele d in trecut
acum? EI a în v ă ţa t să privească şi să asculte. A găsit oam eni pe care i-a
adm irat; care erau cin stiţi, în ciuda a orice. El s-a dezm em brat bucată
cu bucată, a lăsat să m oară ceea ce nu-i m ai era necesar şi-i dăuna, iar,
apoi s-a regenerat pe sine. Apoi a scris Arhipelagul Gulag, o istorie a sis­
tem ului lagărelor sovietice.115 Este o carte teribilă, plină de forţă, scrisă
cu puterea m orală copleşitoare a onestităţii. Este de o atrocitate p u ră,
exprim ată p rin tr-u n strig ă t in su p o rtab il, p e sute de pag in i. Interzisă
(d in m otive evidente) în URSS, a fost scoasă pe ascuns d in ţa ră în anii
’70 şi răsp ân d ită apoi în toată lum ea. în cele din urm ă, cartea lui Solje-
n iţîn a d istru s complet credibilitatea intelectuală a com unism ului, ca
ideologie sau ca model de societate. El a doborât cu toporul tru n c h iu l
pom ului din ale c ărui fructe am are a fost nevoit să le m ănânce — şi la
a căru i p lan tare a fost m arto r şi a contribuit.
Decizia unui om de a-şi schim ba viaţa, în loc de a blestem a soarta, a
zdruncinat întregul sistem patologic al tira n ie i com uniste p ân ă în mie­
zul său. S-a p răb u şit complet, nu cu m ulţi ani m ai târziu, ia r curajul lui
Soljeniţîn a fost u n u l d in tre motivele im portante ale căderii acestuia.
El n u a fost singura perso an ă care a contribuit la u n asem enea miracol.
Îmi vine în m inte Vâclav Havel, scriitorul persecutat care, incredibil, a
devenit m ai tâ rz iu preşedintele Cehoslovaciei, apoi al Republicii Cehia,
nou în fiin ţa tă . U n d estin sim ilar l-a avut şi M ahatm a G andhi.

LUCRURILE SE DESTRAMĂ
Popoare în tre g i au refu z a t c u o b stin aţie s ă judece rea lita te a , s ă c ri­
tice Fiinţa, să-l blam eze pe D um nezeu. în această p riv in ţă , e in te re ­
sa n t de privit la evreii veterotestam entari. E forturile lor au u rm a t u n
tip a r consecvent. Poveştile lui Adam şi Eva, ale lui Cain şi Abel, ale lui
Noe şi ale Turnului Babei su n t într-adevăr vechi. O riginile lo r se pierd
în negura tim pului. Abia după povestea potopului din Geneză începe
cu adevărat ceva de tip u l istoriei, aşa cum o înţelegem noi. Începe cu
Avraam. D escendenţii lui Avraam au devenit po p o ru l evreu al Vechiu­
lui Testament, cunoscut şi drep t Biblia iudaică. Ei încheie u n legăm ânt
cu Yahweh — cu D um nezeu — şi îşi încep perip eţiile identificabile şi
în planul istoriei reale.
1 2 R eguli de viată
JORDAN 8. PETERSON

Sub conducerea u n u i m are om, evreii se o rganizează în tr-o socie­


tate şi apoi în tr-u n im p eriu . Pe m ă s u ră ce averea lo r creşte, succesul
n aşte m ân d rie şi aroganţă. C orupţia îşi iţeşte capul hâd. Statul din ce
în ce m ai afectat de hybris devine obsedat de p utere, începe să-şi u ite
dato ria faţă de văduve şi orfani şi se în d ep ă rte a z ă de leg ăm ântul său
străvechi cu D um nezeu. Apare u n profet. Ei dezvăluie public, cu glas
tare , greşelile regelui despotic şi ale ţ ă r ii lip site de c re d in ţă , în faţa
lu i D um nezeu — u n act de curaj orb —, vorbindu-le oam enilor despre
judecata te rib ilă care va u rm a . Deşi cuvintele sale în ţelepte nu sunt,
com plet ignorate, ele su n t ascultate cu atenţie m ult prea târz iu . D um ­
nezeu îşi loveşte p o p o ru l n e ascu ltăto r, condam nându-l la o în frâ n ­
gere ru şin o a să în lu p tă şi la u n v iito r de sclavie, ce se va în tin d e de-a
lu n g u l m ai m u lto r gen eraţii. Evreii se căiesc în d elu n g , p u n ân d u -şi
nenorocul pe seam a faptului că m i au ascultat de cuvântul D om nului.
Ei îşi repetă ia r şi iar că a r fi p u tu t să procedeze m ai bine. îşi reclădesc
sta tu l şi ciclul se reia.
Asta e viaţa. C onstruim s tru c tu ri în care să tră im . C onstruim fam i­
lii, state şi ţă ri. C onstruim p rin cip ii teoretice pe care su n t fundam en­
tate acele s tru c tu ri şi form ulăm sisteme de credinţă. La început, locuim
acele s tru c tu ri şi credinţe, precum Adam şi Eva sălăşluiau în Paradis.
D ar succesul ne face să ne complacem. U ităm să m ai acordăm atenţie
v a lo rilo r in iţia le . C onsiderăm că tot ceea ce avem n i se cuvine fără
niciun efort. Devenim orbi. U ităm să observăm că lu cru rile se schim bă
sau că fenom enul corupţiei prinde rădăcini. Şi totul se destram ă. Este
acesta u n defect al realităţii — al lui Dum nezeu? Sau lucrurile se des­
tra m ă p e n tru că noi nu am fost cu suficientă băg are de seam ă?
Când uraganul a lovit oraşul New Orleans, ia r acesta a fost în g h iţit
de valuri, a fost vorba de u n dezastru n atu ral? O landezii şi-au pregătit
digurile p e n tru cea m ai rea fu rtu n ă d in u ltim ii zece m ii de ani. Dacă
New Orleans a r fi urm at acel exemplu, nu a r fi avut loc nicio tragedie.
Nu se poate spune că nim eni n u a ştiu t. Legea controlului in u n d a ţii­
lor, d in 1965, stipula îm b u n ă tă ţire a sistem ului de în d ig u iri al Lacu­
lu i P o n tc h a rtra in . Sistem ul a r fi tre b u it fin a liz a t p â n ă în anul 1978,
Patruzeci de ani m ai târziu, n u m ai 60% din lucrări fuseseră term inate.
O rbirea deliberată şi corupţia au doborât oraşul.
Un u rag an este u n gest al lu i D um nezeu. D ar om iterea m ăsu rilo r
de p reîn tâm p in a re a u n u i astfel de d ez astru (mai ales când este clar
ce trebuie făcut) este u n păcat. Este eşecul de a atinge ţin ta . Şi plata
p e n tru păcat este m oartea (Epistola către rom ani a Sfântului Apostol
Pavel, 6:23). Evreii d in vechim e în to td eau n a se învinovăţeau atunci
când lu cru rile n u m ergeau bine. Se com portau ca şi cum bunăvoinţa
lui D um nezeu - b u nătatea rea lită ţii - era axiom atică şi îşi asum au
responsabilitatea p e n tru p ropriul eşec. Aceasta e o responsabilizare ce
frizează nebunia. D a r alternativa este aceea de a judeca realitatea drept
inadecvată, de a critica Fiinţa însăşi şi de a te scufunda în resen tim en t
şi d o rin ţă de răzbunare.
Dacă suferi - ei bine, eşti în tre lim itele n o rm alităţiii. O am enii sunt
lim itaţi şi viaţa este tragică. Totuşi, dacă suferinţa ta este insuportabilă
şi începi să fii venal, aceasta e ceva ce a r trebui să te pună pe gânduri.

Priveşte cu atenţie către cazul tău. Începe cu p aşi m ăru n ţi. Ai profitat
din p lin de oportunităţile care ţi-au fost oferite? M unceşti din greu pen­
tru a-ţi construi cariera sau te laşi tra s în jos de am ărăciune şi resen­
tim ent? Te-ai îm păcat cu fratele tău? Îţi tra tez i p a rte n e ru l de viaţă şi
copiii cu dem nitate şi respect? Ai obiceiuri care îţi d istru g sănătatea şi
starea de bine? îţi asum i cu adevărat responsabilităţile pe care le ai? Ai
spus ceea ce trebuia prieten ilo r şi fam iliei tale? Există lucruri pe care
ai putea să le faci, pe care ştii că ai putea să le faci, şi care a r îm bună­
tă ţi m ediul d in ju ru l tău?
Ţi-ai făcut c u ra t în viaţă?
Dacă răsp u n su l este „nu“, iată ce p o ţi încerca: op reşte-te mai întâi
din acţiunile care ştii că sunt greşite. Spune „stop“ c h ia r de astăzi. Nu
pierde tim p u l în treb ân d u -te cum ştii că ceea ce faci este g reşit, dacă
e şti sigur că aşa e. î n tre b ă rile in o p o rtu n e p o t crea co nfuzie, fă ră să
aducă u n plus de claritate şi te p o t în d ep ă rta de la acţiune. Poţi şti că
ceya este g reşit sau corect fă ră să c u n o şti foarte exact m o tiv u l p e n ­
t r u care e aşa. În treag a ta F iin ţă îţi poate spune ceva ce n u p o ţi n ici
explica, n ici e x p rim a. Fiecare p e rso a n ă este prea com plexă p e n tru a
se cunoaşte com plet pe sine şi cu to ţii avem o înţelepciune pe care nu
o putem înţelege p ân ă la capăt.
1 2 R eguli de viata
JORDAN B. PETERSON

A şadar, o p r e şte -te p u r ş i sim p lu a tu n c i câ n d î ţ i d a i sea m a , o ricâ t


de v ag , că tr e b u ie să s p u i „stop “. O p reşte a cel co m p o r ta m e n t d esp re
care c r e z i că e d em n de d is p r e ţ. O p reşte-te d in a sp u n e a c e le lu c r u r i
ca re te slă b e sc ş i îţ i provoacă u n se n tim e n t de r u şin e . S p u n e d o a r acele
lu cru ri care te fac pu tern ic. Fă n u m a i acele lu cru ri despre care să p o ţi
vorbi cu m â n d rie.
B azează-te cu în cred ere p e p ro p riile sta n d a rd e de evalu are. Te p o ţi
baza p e t in e în s u ţi p en tru a vedea în co tro s-o apuci. N u trebuie să aderi
la u n cod de c o m p o r ta m e n t e x te r io r ş i arbitrar. (D eşi n u ar treb u i să
treci cu vederea n ic i p rin cip iile cu ltu rii tale. Viaţa e scurtă şi n u ai tim p
să d esco p eri to tu l de u n u l sin gu r. în ţelep ciu n ea tre c u tu lu i a fo st câ şti­
gată cu su d oare, iar în a in ta ş ii tă i p o a te că au să-ţi tran sm ită ceva util.)
N u da v in a p e c a p ita lism , p e stâ n g a ra d ica lă sa u p e n ed rep ta tea
d u şm a n ilo r tă i. N u r e o rg a n iza s ta tu l în a in te de a -ţi fi o rd o n a t p ropria
v ia ţă . D o v ed eşte u n d ram de s m e r e n ie . D acă n u p o ţi aduce pacea în
casa ta, c u m în d r ă z n e ş ti să co n d u ci o cetate? L asă-te c ă lă u z it de p ro ­
p riu l su fle t. O bservă ce s e în tâ m p lă de-a lu n g u l z ile lo r ş i să p tă m â n i­
lor. Când e ş ti la se r v ic iu , v e i în c e p e să sp u i ceea ce c r e z i cu adevărat.
V ei în cep e să le sp u i s o ţie i sau so ţu lu i tău, co p iilo r tă i, p ă r in ţilo r tă i
ce-ţi d o r e şti tu de fa p t ş i de ce a n u m e a i n ev o ie. Când ş tii că a i lă sa t
ceva n e te r m in a t, v e i face în aşa fel în c â t să rep a ri o m isiu n e a . Capul va
în cep e să ţ i se lim p e z e a sc ă , p e m ă su ră ce te v e i op ri d in a-l m a i u m p le
cu m in c iu n i. E x p erien ţa ta se va îm b u n ă tă ţi, p e m ă su ră ce te v ei opri
d in a o d is to r s io n a p r in a c ţiu n i in a u te n tic e . A poi v e i în cep e să d e s­
co p e r i ş i a lte lu c r u r i, m a i su b tile , p e care le fa c i g r e şit. O p reşte-te ş i
d in acele fa p te. D u p ă câteva lu n i ş i a n i d e e fo r t c o n ş tiin c io s , v ia ţa ta
va d ev e n i m a i sim p lă , m a i p u ţin co m p lica tă . D isc e r n ă m â n tu l ţ i se va
îm b u n ătăţi. îţ i vei descâlci trecu tu l. V ei d ev en i m a i p u tern ic şi v e i scăpa
de am ără ciu n ea d in su fle t. Te v e i m işca m a i în c reză to r către viitor. Te
vei op ri din a-ţi face viaţa in u til de d ific ilă . Vei răm ân e atu n ci cu trage­
d iile sim p le, in e v ita b ile , a le v ie ţii, d a r acelea n u vor m a i fi am estecate
cu a m ă ră ciu n e ş i am ăgire.
Vei descoperi, probabil, că su fle tu l tă u , acum m a i p u ţin corupt, m ult.
m a i p u tern ic d ecât ar fi fo st în a lt c o n te x t, este capabil să suporte acele
tra g ed ii in e v ita b ile , m in im e ş i n ecesa re, care au ră m a s. Probabil că vei
în văţa ş i cu m să le în tâ m p in i, astfel în câ t să răm ână tragice — doar tra­
g ice —, ş i să n u d e g e n e r e z e în tr-u n adevărat iad . Poate că a n x ieta tea
ta, lip sa ta de sp era n ţă , r e se n tim e n tu l ş i m â n ia ta — o ricâ t d e v io le n te
vor fi fo st la în c e p u t - v o r ced a în cele d in u rm ă . P robabil că su fle tu l
tă u n e c o r u p t îş i v a v ed ea a tu n c i e x is te n ţa ca pe u n b in e a u ten tic, ca
p e ceva ce m erită celeb rat, c h ia r în c iu d a p ro p riei ta le v u ln era b ilită ţi.
P robabil că v e i d e v e n i o forţă m ereu m a i p u te r n ic ă în slujba p ă c ii ş i a
o rică rei ca u ze b u n e.
P robabil că v ei v e d e a a tu n ci că , dacă to ţi o a m e n ii ar p ro ced a la fel
cu p rop riile v ie ţi, lu m ea ar putea în ceta să m ai fie un lo c dam n at. D upă
aceea, cu u n efort s u s ţin u t, p o a te c ă a ceastă lu m e ar putea în ceta să
m ai fie u n lo c tra g ic. Cine ştie. c u m ar p u tea arăta e x is te n ţa dacă n o i
to ţi am d ecid e să ţin tim că tre su p erlativ? Cine ştie ce p a ra d is etern ar
putea fi fon d at de sp ir ite le n oastre p u rifica te de adevăr, ţin tin d către
n em ă r g in ir e ch ia r a ic i, p e P ă m â n tu l căzu t?
O rd on ează -ţi p erfect casa în a in te d e a ju d eca lu m ea.
iSŞ -
Regula 7
Concentrează-te pe lucrurile
cu adevărat importante
(şi nu pe plăcerile imediate)

VIATA E SCURTĂ, PROFITĂ DE EA


V iaţa în s e a m n ă su fe r in ţă . A sta e e v id e n t p e n tr u to ţi. E ste a d ev ă ru l
u ltim , irefu ta b il. E ste ceea ce D u m n e z e u le s p u n e , de fa p t, lu i A d a m şi
E vei cân d decid e să-i a lu n g e d in Paradis:

Iar femeii i-a zis: „Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea
sarcinii tale; în dureri vei' naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te
va stăpâni."
Iar lui Adam i-a zis: „Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat
din pomul din care ţi-am poruncit: «Să nu mănânci», blestemat va fi pămân­
tul pentru tinei Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale!
Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni ctl iarba câmpului!
în sudoarea ^frunţii tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în
pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce."
(Facerea 3:16-19)

D ar în a cest ca z, n o u ă ce n e m a i ră m â n e de făcut?
V reţi să v ă sp u n care este cel m a i sim p lu , m a i d irect şi m ai ev id en t
răsp u n s? îm p lin iţi-v ă p lă c e r ile . U rm a ţi-v ă im p u lsu r ile . T răiţi clip a.
P r in d e ţi m o m e n tu l o p o r tu n . M in ţ iţ i, în ş e la ţ i, fu r a ţi, m a n ip u la ţi,
12 R eguli de viaţă
JORDAN 0. PETERSON

trageţi-i p e a lţii p e sfoară — dar b ăgaţi de seam ă să n u fiţi p rin şi. Într-un
u n ivers lip sit d e orice fel de s e n s , p e cin e a r m ai deranja o a sem en ea
purtare? Ideea a c e a sta n u e d e lo c n o u ă . Căci n a tu ra tra g ică a v ie ţii şi
to a tă durerea cu p rin să în ea au fo s t a d esea in v o cate, p en tru a ju stific a
u rm ărirea sa tisfa c e r ii im ed ia te şi egoiste.

Viaţa noastră este scurtă şi tristă şi omul nu poate scăpa de moarte, nici nu
cunoaşte cine l-ar izbăvi de Şeol.
Din întâmplare, am ajuns să fim cum suntem şi după viaţa aceasta vom
fi ca şi cum n-am fi fost niciodată; căci fum este suflarea din nările noastre
şi cugetarea, o scânteie care se aprinde din mişcarea inimii noastre.
Când se va stinge, trupul nostru se va face cenuşă şi duhul se va risipi ca
aerul cel uşor. Numele nostru se va uita cu vremea şi nimeni nu-şi va aduce
aminte de lucrurile noastre şi viaţa noastră va trece ca urma norului şi se va
risipi ca negura, pe care o alungă razele soarelui şi căldura lui o îngreuiază.
Ca umbra de trecătoare este viaţa noastră şi sfârşitul ei este fâră înapo­
iere, că s-a pecetluit şi nimeni nu mai vine înapoi.
Veniţi deci şi să ne desfâtăm cu bunătăţile cele de acum şi de făpturi să
ne folosim cu toată căldura tinereţii.
Să avem din belşug vinuri scumpe şi miresme şi să nu lăsăm să treacă
florile de primăvară.
Să ne încununăm cu flori de trandafir, până nu se veştejesc.
Nimeni dintre noi să nu lipsească de la petrecerile noastre, să lăsăm pretu­
tindeni semnele veseliei noastre, căci aceasta este partea şi menirea noastră.
Să asuprim pe cel sărac şi drept, să nu ne fie milă de văduvă, şi de cărun-
ţelile bătrânului încărcat de ani să nu ne ruşinăm.
Puterea noastră să fie legea dreptăţii noastre, că ce este slab nu este de
niciun folos. (Cartea înţelepciunii lui Solomon, 2:1-11)

G ratificările im ed ia te or fi, ce-i d rep t, scu rte ca durată, dar n e p r o ­


cură to tu şi plăcere. Şi su n t nu m ai bu n e p e n tr u a acoperi, sub o pojghiţă,
spaim a şi d u rerile ex iste n ţia le . Fiecare îş i ved e de in teresele lu i, spune
o vorbă. Şi de ce, oare, să nu tr a g i to a te fo lo a sele d in fieca re o p o r tu n i­
ta te care ţi se iveşte? D e ce să n u v r e i să tr ă ie ş ti în a cest fel?
Să e x iste to t u ş i o a ltern ativă, u n a lt m o d de v ia ţă m a i atrăgător?
G en era ţiile a n terio a re au în c e r c a t să g ă sea scă to t so iu l d e ră sp u n ­
su ri so fistic a te la aceste în treb ă ri, d a r n o i to t n e d u m e r iţi am răm as. în
parte, aceasta se în tâ m p lă şi p e n tr u că ră sp u n su rile o ferite d e străm oşii
n o ştr i nu su n t com p let a rticu late — ră sp u n su rile lo r e x istă , la u n n ivel
im p licit, în ritu a lu ri şi m itu ri. P u n em în scen ă aceste ră._spunsuri şi le
tra n sfigu răm în leg en d e, dar nu su n tem su fic ie n t de în ţe le p ţi p en tru
a le da o form ulare ex p licită . A m răm as n işte c im p a n z ei leg a ţi de g ru ­
p u l lo r, n iş te lu p i agăţaţi de h a ita lor. Şi, p r in a cea stă în v ă ţa re ta c ită a
r eg u lilo r de g ru p , ştim în m od au tom at cum să n e p u rtă m . Ş tim cin e
e c in e şi ştim d e ce treb u ie să n e p u rtă m în tr -u n fel, şi n u î n altu l. A m
în văţat a sta d in ex p erien ţă . C unoaşterea n o astră s-a n ă scu t de-a lu n g u l
in tera cţiu n ii cu ceilalţi. A m acceptat o serie de rutine şi tip are com por­
tam en tale care n e fac p rev izib ili - dar n u în ţeleg em ex a ct m ecan ism ele
d in spatele lo r şi habar n-avem de u n d e vin . A ceste tip are de com p orta­
m en t au evolu a t în lu n g i perioade de tim p. N im en i n u le-a dat o form u­
lare e x p licită (cel p u ţin nu în tr e c u tu l care ne e a ccesib il), d eşi, de când
n e ştim , n e sp u n e m u n ii a ltora cu m ar treb u i să n e p u rtă m . D ar în tr-o
b u n ă z i, n u d em u lt, n o i n e-a m trezit. A cţio n a seră m şi p ân ă a tu n c i după
n iş te reg u li, d oar că în m o m e n tu l tr e z ir ii am în c e p u t să le ş i observăm .
A m în cep u t să n e fo lo sim co rp u rile p e n tr u a r ep rezen ta p ro p riile lo r
a cţiu n i. A m în c e p u t să im ită m şi să d ram atizăm . A m in v e n ta t ritu alu l.
A m în cep u t să n e p u n e m în scen ă p ro p riile ex p erien ţe. D u p ă care am
purces la pu n erea lo r în cu v in te, la p o vestirea lor. În aceste legen d e, am
co d ifica t ob serv a ţiile privitoare la p ro p riile noastre dram e. Aşa se face
că in fo rm a ţia care, la în c e p u t, era d o a r în co rp o ra tă în co m p o rta m en ­
tu l n o str u a ajuns să fie r e p rezen ta tă în p o v e ştile n o a stre. D ar to t n u
a m r e u şit să în ţe le g e m p â n ă la cap ăt ce în se a m n ă to a te aceste lu cru ri.
U n a d in tr e a ceste p o v e ş ti, ţe su te de im a g in a ţia n o astră co lectiv ă ,
e ste isto r ia b ib lică a C ăderii o m u lu i d in P a ra d is — e ste o n a ra ţiu n e
care, de seco le în tr e g i, are u n efect la fel d e p u te r n ic . A cea stă p o v este
d ă sea m a , la m o d u l c e l m a i p r o fu n d , d e n a tu ra F iin ţe i n o a stre — în
p lu s, n e oferă o c a le spre a co n cep e lu m ea şi a a cţion a asupra e i în tr-u n
m od adecvat. În g răd in a E d en u lu i, sp u n e p o v estea , în a in te de a deven i
co n ştien te de sin e , fiin ţe le u m a n e erau f ără de p rih a n ă . P ă rin ţii n o ştri
p rim o rd ia li, A dam şi Eva, au tră it la în cep u t în co m u n iu n e cu D om nul.
A poi, isp itiţi de şarp e, c e i d o i, c u p lu l p rim o rd ia l, au m ân cat d in p om u l
c u n o a şte r ii b in e lu i ş i r ă u lu i, au d e sc o p e r it M o a rtea şi v u ln e r a b ilita ­
tea şi s-au în d ep ă rta t de D u m n e z e u l lo r. O m en irea a fo st a lu n g a tă d in
P aradis, în cep â n d u -şi a s tfe l îm p ovărătoarea e x iste n ţă de m u ritori. N u
12 R eguli de viaţă
JORDAN B. PETERSON

d u p ă m u lt tim p , in tră în sc e n ă şi id e e a de sa c r ificiu — m a i în tâ i avem


p ov estea lu i C ain şi A bel, după care u rm ea ză p e r ip e ţiile avraam ice ale
Ieşirii. D u p ă în d e lu n g i co n tem p lă ri, o m en irea co p leşită de p o v eri şi-a
dat seam a că p o a te c â ştig a g ra ţia d iv in ă ş i că p o ate ev ita cum va m â n ia
C elui de S us. T otu l, p r in sa c r ific ii co resp u n ză to are. Şi a m ai afla t om e­
n irea că cei care n u p ot sa u nu v o r să p ro ced eze a stfel vor fi te n ta ţi să
co m ită crim e sâ n g ero a se.

GRATIFICARII
Când au în c e p u t să p ra ctice je r tfe le sacre, în a in ta ş ii n o ştr i au p u s în
scenă u n p rin cip iu p e care l-am p utea form ula aşa: dacă vrei să ai parte de
lucruri mai bune pe viitor, trebuie să renunţi în prezent la ceva care ţi-e drag.
A m in tiţi-v ă , de p ild ă , că n ecesita tea de a tru d i este u n a d in tre p e d e p ­
sele p e care D u m n e z e u i le-a d a t lu i A dam ş i u r m a şilo r s ă i, ca u rm are
a P ă ca tu lu i O rigin ar. P rin fap tu l că A dam c o n ş tie n tiz e a z ă c o n str â n ­
g e r ile fu n d a m e n ta le ale F iin ţe i sa le (v u ln era b ilita tea , m oartea in e v i­
ta b ilă), e l d esco p eră în a cela şi tim p d im e n siu n e a v iito r u lu i. V iito ru l e
acel ceva sp re care m erg i p e n tr u a m u ri (dar n u prea d evrem e, sp erăm
n o i). Iar m o a rtea n u p o a te fi ign o ra tă d ecât p rin fu g a în m uncă — sacri-
ficân d u -l pe acum, v om avea de c â ştig a t mai târziu. A cesta este şi u n u l
d in tre m o tiv ele p e n tr u care tem a sa c r ific iu lu i este in tro d u să în B iblie
im e d ia t d u p ă c a p ito lu l p r iv in d că d erea d in ra i. Căci în tr e sa c r ific iu
şi m u n că n u e m a re d ife r e n ţă . A m b ele su n t d e fin ito r ii strict p e n tr u
fiin ţa o m en ea scă . U n e o r i p o ţi o b serva u n e le a n im a le ca re p a r să „tru­
dească", în s ă ele n u fac d ecât să -şi u r m e z e p o r n ir ile n a tu ra le. C astorii
în a lţă baraje. Dar e i fac asta p en tru că su n t ca sto ri, ia r ca sto rii de cân d
se ştiu c o n s tr u ie s c baraje. E i nu sta u să cu g ete, în tim p ce asudă: „Ce
b in e m i-ar fi să sta u acu m p e plajă cu iubita m ea.“
La m o d u l p ro za ic, am p u tea sp u n e că a cest g en de sa c r ific iu — p rin
trudă — n u e ste d ecâ t o a m â n a re a g r a tific ă r ii, în s ă acest fe l m u n d a n
de-a p u n e p ro b lem a p ierd e d in ved ere s e m n ific a ţia m a i p r o fu n d ă a
je r tfir ii, D esco p erirea fa p tu lu i că p u tem am â n a g ratificarea a în s e m ­
n a t şi d esco p erirea tim p u lu i, r e sp e c tiv a c a u z a lită ţii (adică a fe lu lu i în
care acţiu n ea u m a n ă volu n tară p oate fu n c ţio n a ca o forţă cauzală). Cu
m u ltă vrem e în u rm ă , în n egu ra tim p u rilo r, noi am rea lizat că realitatea
este stru ctu rată de asem enea m anieră, încdt noi pu tem „negocia“ cu ea. A m
în v ă ţa t că dacă n e p u r tă m cu m se c u v in e în p r e z e n t (con trolân d u -n e
im p u lsu rile, având grijă d e c e ila lţi), vom p utea să n e b u cu răm de o ră s­
p lată pe v iito r - în acel loc ş i în a cel tim p care în c ă n u e x istă . A şa se
face că am în cep u t să n e in h ib ă m , con tro lă m şi o rg a n iză m im p u lsu rile
de m om en t, p en tru ca acestea să n u n e m ai b ru ieze relaţia cu ceilalţi şi
să n u n e m a i o p rească de la a n e c o n s tr u i v iito r u l la care v isă m . A cest
au tocontrol a v e n it să su sţin ă o r g a n iza rea so cia lă : d escop erirea rela­
ţ ie i cau zale d in tre e fo rtu rile n oastre de a z i şi ca litatea m a i b u n ă a z ile i
de m â in e a dus la apariţia c o n tra ctu lu i social - e ste vorba despre acea
in s titu ţie care p e r m ite ca m u n ca d in p rezen t să p o a te fi c o n serv a tă ,
în m agazin ată, în c o n d iţii sigure (m a i ales sub form a u n o r angajam ente
d in p artea celo rla lţi).
O rice cu n oaştere in telig ib ilă e ste m ai în tâ i p u să în scen ă - abia apoi
această „cunoaştere" tacită se la să a rticu la tă la n iv e l verb al (la fel cum
u n co p il p u n e in iţia l în scen ă ceea ce el ştie , jucându-se de-a „mama" şi
de-a „tata“, p e n tr u ca abia ap oi să p o a tă o fe r i o relatare verbală asupra
fe lu lu i în care în ţe le g e e l aceste ro lu ri)116^P racticarea u n u i sa crificiu
ritu a l dedicat lu i D u m n e z e u a fo st o p u n ere în scen ă tim p u rie şi so fisti­
cată a a cestei id ei legate de u tilita tea a m â n ă r ii g r a tific ă rii. A treb u it ca
o m en irea să parcurgă n iş te im p o r ta n ţi p a ş i la n iv e l de co n cep tu alizare
p en tru a trece de la o h ră n ire ce u rm ărea strict în d estu larea de m om en t
la g e stu l de a p u n e d eop arte su rp lu su l de m âncare, afu m at cu ajutorul
focu lu i, p en tru a-l co n su m a la fin a l de z i sau p en tru a-l da cuiva care n u
e în că prezen t. A fo st n ev o ie de m u lt tim p p en tru a în văţa să p u n em ceva
d eoparte p en tr u n o i sau să p ă stră m ceva p e n tr u a-l îm p ă r ţi m a i tâ rziu
cu a ltcin eva (de fapt, ch ia r ş i cân d p u n ceva d eo p a rte p en tru m in e, to t
d esp re o „îm părtăşire" e ste vorba - o îm p ă rtă şire cu m in e cel d in v ii­
tor). D esig u r, este m u lt m a i u şo r ş i m u lt m a i probabil să f ii ten tat să te
în fr u p ţi în m od e g o ist d in to t ce a i acum la în d em â n ă . D eci ş i în ca zu l
a m â n ă r ii g ra tifică rii a fo st n e v o ie de o s e r ie de p a şi, p e n tr u a a tin g e u n
n iv e l de so fistic a r e ş i d e co n c e p tu a liz a r e a a m ân ării: la în cep u t a fo st
p ăstrarea a ceva p e n tr u u n term en scurt; a p o i a in te r v e n it con servarea
u n o r bu n u ri p e n tr u u n v iito r m ai lu n g; au urm at n iş te form e de în r e ­
g istra re ş i m arcare a lu cru rilo r p u se la p ăstra re (m a i tâ r z iu , b u n u rile
în su rp lu s au fo s t ech iv a la te în bani); în cele d in u rm ă , am în cep u t să
1 2 R eguli de viata
JORDAN B. PETERSON

n e e c o n o m isim b a n ii la b a n că sau s ă a p elă m la alte in s titu ţii so c ia le .


U n ele c o n c e p tu a liz ă r i au tr e b u it să servească d rep t in term ed ia ri în tr e
a ceste etape; altfel n-ar fi ap ăru t n ic ic â n d o g a m ă atât de la rg ă de prac­
tic i ş i id e i leg a te de sa crificiu şi de tru d ă.
S tră m o şii n o ş tr i au p u s în sc e n ă o p ie s ă de tea tru , o ficţiu n e: ei au
p e r so n ific a t forţa d e stin u lu i sub c h ip u l u n u i sp irit cu care te p o ţi târ­
g u i, cu care p o ţi face ■tr a n z a c ţii, ca şi c u m ar fi u n se m e n de-al n o str u ,
u m a n . Şi, în m o d fa sc in a n t, a c e st lu cru chiar a funcţionat. E x p lica ţia
ar fi, în p a rte, că v iito r u l e ste în b u n ă m ă su r ă co m p u s d in n iş te fiin ţe
u m a n e care ţi-a u u rm ă rit şi ţi-au cân tărit, în d e ta liu , fap tele d in trecut.
Iar d in a cest p u n ct, n u m a i e m u lt p ân ă să aj u n g em la id eea u n u i D u m ­
n e z e u sa u z e u ca re n e u r m ă r e şte fieca re m işc a r e , n o tâ n d -o în m area
carte a v ie ţii. A ic i avem de-a face c u o id ee sim b o lică ex trem de fru c­
tu o a să : viitorul este un tată ce te priveşte cu un ochi critic. Iată u n b u n
p u n c t de p le c a r e . în s ă , în u r m a d e s c o p e r iţii s a c r ific iu lu i şi a tru d ei,
se ivesc a lte d o u ă în treb ă ri fu n d a m en ta le, a rh etip ale. A m b ele au de-a
face cu lo g ic a p r o fu n d ă a m u n c ii — anum e: sacrifică ceva acum, ca să
câştigi altceva mai târziu.
P rim a în treb are su n ă aşa: ce a n u m e treb u ie oferit ca ofrandă? U n e­
ori, m ic i s a c r ific ii su n t su ficien te p en tru a rezolva an u m ite p rob lem e
p u n ctu a le , m ă r u n te . D ar e p o s ib il şi ca alte sa crificii, m a i m ari şi m ai
cu p rin ză to a re, să rezo lv e o gam ă m a i e x tin s ă şi m a i co m p lexă de p ro ­
b lem e. S igu r, e g reu să faci a stfel de jertfe, dar m erită . Spre exem p lu ,
dacă v rei să te adaptezi la viaţa de stu d en t m ed icin ist, aceasta în sea m n ă
să ren u n ţi ad esea la ch efu rile d estrăb ălate de p r in că m in e . Să lip se şti
de la a stfe l de p etreceri e ste în tr-ad evăr u n sa c r ificiu . D ar n u u ita ţi că
u n v iito r m ed ic va p u tea „duce m â n ca re la fa m ilia sa“, ca să parafrazăm
o ex p rim a re m a i p u ţin reu şită stilistic a fo stu lu i p reşed in te G eorge W.
B u sh . Iar a ceasta în se a m n ă că acel sa crificiu n-a fo st în zadar: te-a scă­
p a t de griji p e n tr u o lu n g ă p erio a d ă de tim p . S a crificiile su n t n ecesare
p en tru a n e îm b u n ă tă ţi v iito ru l; şi cu cât jertfa e m a i m are, cu atât m ai
b in e n e va fi.
Să trecem la a d ou a întrebare (de fapt, la al d oilea se t de în treb ări).
A m sta b ilit deja p r in c ip iu l d e b a ză — sacrificiul ne va îmbunătăţi viito­
rul. D ar, od ată ce am in s titu it a cest p rin cip iu , va treb u i să-l e x p lică m
m a i în d e ta liu . S e m n ific a ţia ş i a p lica b ilita tea lu i se cer a fi ap ro fu n ­
d ate. Ce a n u m e im p lic ă d e fapt, dacă e să d u cem lu c r u r ile la e x trem ,
ideea că sacri fi ciul n e va îm bunătăţi viitorul? P ână unde putem merge
cu aplicarea acestui p rin c ip iu de bază? Care su n t lim itele acestei axi­
ome? P en tru început, va trebui să întrebăm : ,,Care a r p u tea fi cel m ai
m are, cel m ai eficient şi cel m ai profitabil sacrificiu pe care ni-l p u tem
im agina?" D upă care va tre b u i să n e p u n em încă o întrebare: ,,Cât de
b u n ar p u tea fi cel m ai b u n v iito r cu p u tin ţă, atunci când săvârşim cele
m ai drastice jertfe?"
Istoria biblică a lu i Cain şi Abel, fiii lui Adam şi ai Evei, intervine, la
nivel narativ, im ediat după izgonirea d in Rai, aşa cum am precizat dej'a.
Cain şi Abel sunt, de fapt, p rim ii oam eni, căci p ă rin ţii lor au fost făcuţi
direct de D um nezeu, deci n u s-au n ăscut în condiţii obişnuite. Cain şi
Abel trăiesc în istorie, n u în G rădina Edenului. Ei trebuie să muncească.
Ei trebuie să facă sacrificii p e n tru a-l m ulţum i pe D um nezeu — şi chiar
asta fac, în faţa altarului, săvârşind ritu alu rile cuvenite. Însă lucrurile
încep să se complice. O frandele lui Abel îl m ulţum esc pe D um nezeu,
pe când cele ale lui Cain n u sunt acceptate de către Cel de Sus. Abel este
ră sp lă tit în m ai m ulte rân d u ri, d a r nu şi Cain. Nu ş tim exact de ce (e
d rep t, te x tu l biblic ne dă de înţeles că jertfele lui Cain n u su n t făcute
d in inim ă). Poate că ceea ce Cain a adus ca ofrandă nu a fost de calitate.
Poate că sufletul său a fost gelos. Sau poate că D um nezeu a fost j'ignit
d in nişte motive doar de El ştiute. P ână la urm ă, oricare d in tre aceste
motive e posibil, dată fii ind am biguitatea textului. O ricum , e clar că nu
toate ofrandele su n t de aceeaşi calitate. în plus, m ai înţelegem de aici
că, adesea, ofrandele care p a r cât se poate de adecvate nu su n t răsplătite
cu u n v iito r mai bun — de ce se întâm pla astfel n u e deloc clar. De ce
D um nezeu n-a fost oare m ulţum it? Ce trebuie să schim băm în vieţile
n oastre p e n tru a-i fi pe plac? Sunt nişte în tre b ă ri dificile pe care toţi
n i le punem , ia r şi iar, c h ia r dacă n u ne dăm seam a.
A ridica astfel de în tre b ări este to tu n a cu a gândi, cu a-ţi folosi ra ţi­
unea.
C onştientizarea faptului că plăcerea viitoare poate fi rezervată din
tim p nu a survenit, la nivel istoric, aşa de uşor. De altfel, acest gând este
complet opus instinctelor noastre străvechi, anim alice, care ne îm ping
spre satisfacerea im ediată (mai ales în acele condiţii de deprivare p rin
care trecem adesea şi în mod inevitabil). Şi, ca şi cum aceasta n-ar fi fost
de ajuns, să am in tim că această am ân are a g ratificării a fost cu adevă­
ra t utilă abia d in clipa în care civilizaţia s-a stabilizat suficient de m ult
1 2 R eguli de viată
JORDAN B. PETERSON

în câ t să g a ra n teze e x iste n ţa u n e i ră sp lă ţi v iito a re în sch im b u l a cestei


în fr â n ă r i d in p rezen t. D acă to t ceea ce p u i d eo p a rte p en tru m a i tâ rziu
va fi d istru s (sa u , ş i m ai rău, fu rat), a tu n ci n u m a i are se n s să „econ o­
m iseşti" ceva. A cesta e m o tiv u l p e n tr u care u n lup va în fu le c a la o sin ­
gură m asă aproape zece k ilo g ra m e de carn e cru d ă. El n u are g â n d u ri
de genul: ,,Of, ia r am avu t u n e p iso d de m ân cat com p u lsiv. Ar fi treb u it
să m a i p u n d eop arte n iş te carn e p e n tr u să p tă m â n a viitoare." R even im
deci la întrebarea noastră: ce fe l de co n d iţii au treb u it să e x iste p en tru a
a sigu ra două fe n o m e n e care, în m o d n o rm a l, su n t greu de în ch ip u it în
lu m ea a n im a lă — a m ân area g ra tifică rii, resp ectiv garan tarea la n iv elu l
so c ie tă ţii a u n u i v iito r p rev izib il?
De fapt, în m ie z u l a cestei în treb ă ri se află to cm a i trecerea (la n ivel
d ezv o lta ţio n a l) de la stad iu l de an im a l în sp re cel de om . E xp licaţia pe
care o o fe r im a ic i e s te , d esig u r, in c o m p le tă şi c h ia r im p r e c isă , dacă
in tr ă m în d e ta lii. Dar, p e n tr u s c o p u r ile n o a s tr e , ea e ste su fic ie n t de
ex a ctă . Să relu ăm : m a i în tâ i, a vem u n e x c e s de h r a n ă . A cest su rp lu s
v in e d in acele ca rca se im e n s e ale m a m u ţilo r sa u ale altor erbivore. (N oi
ne-am h r ă n it în v rem u rile străvech i cu o m u lţim e de m a m u ţi — şi p oate
că am c o n tr ib u it ş i n o i la e x tin c ţia lor.) O dată ce a fo st v â n a t u n a n i­
m a l u r ia ş, ră m â n e d e stu l şi p e n tr u m a i tâ r z iu . La în cep u t, p ă strarea
p en tru m ai tâ r z iu a a c e stu i su r p lu s e u n g e st în tâm p lător, dar, în cele
d in u rm ă , o a m e n ii în cep să v ad ă fo lo a se le p e care le tr a g d in ceea ce
lasă „pentru m a i târziu". în a cela şi tim p , se co n tu rea ză va g şi id eea de
sacrificiu : „D acă îm i p u n d eo p a rte n iş te h r a n ă , c h ia r dacă p o fte sc la
ea acu m , n u v o i m a i su fe r i de fo a m e m a i târziu." A ceastă n o ţiu n e abia
sc h iţa tă de sa c r ific iu va fi c o n tu ra tă m a i c la r în u r m ă to r u l sta d iu de
co n cep tu a liza re („Dacă îm i p u n ceva d eo p a rte, n u v o i su feri de foam e,
d a r n ic i cei la care ţ in n u v o r m a i fi flă m â n zi" ) ş i ap oi în tr-u n sta d iu şi
m a i elaborat: „Nu am cu m să m ă n â n c to t acest m am u t, d ar n ic i n u -l p o t
păstra p en tru prea m ultă v rem e. Poate că a r fi b in e să dau d in rezervele
m ele şi celorlalţi. Şi p o a te că o să-şi am in tească de g estu l m eu şi o să-m i
dea şi e i d in m am utul lor, când e i v o r avea m â n c a re,ia r eu voi fi lip sit de
h ra n ă . D acă îm p a rt d in h ran a m ea, aceasta în se a m n ă că voi avea parte
de carne d e m a m u t ş i acum , d a r şi p en tru alte m o m en te v iito a re. M i se
p are o treabă foarte b u n ă. Şi p o a te că c e i cu care îm p art acum m a m u ­
tu l o să aib ă m a i m u ltă în cred ere în m in e , aşa, în gen eral. Şi sp er ca p e
v iito r să p u tem fa c e ş i alte schim buri." î n a cest fel, „m am utul" d ev in e
„viitorul m a m u t“, iar „viitoru l m a m u t“ d e v in e „rep u taţie personală".
A şa s-a n ă sc u t c o n tr a c tu l so c ia l.
A îm p ă r ţi d in a v u tu l tău cu a lţii nu în s e a m n ă să r e n u n ţi Ia ceva Ia
care ţii şi să n u m a i p r im e şti n im ic în sch im b . A cesta e ste de fapt lu cru l
de care se tem e orice c o p il care va r efu za să -şi îm p a rtă ju c ă r iile cu alţi
to v a ră şi de jo a că . A îm p ă rţi ceva cu a lţii în s e a m n ă , d e fapt, să in iţie z i
p ro cesu l de sch im b , de n e g o ţ. U n c o p il care n u p oate îm p ă rţi ceva —
care n u p oate face tr a n z a c ţii — n u v a avea n ic iu n p rieten , căci a avea
p r ie te n i în se a m n ă a şti să faci a stfel de tâ r g u ie li. P lecân d de Ia felu l în
care n o u -v en itu l Intr-o co m u n ita te îl roagă p e n o u l să u v e c in să-i facă
u n serv iciu , B en ja m in F ra n k lin d escrie această tr a n z a c ţie fo losin d o
v ech e m axim ă: Cel care ţi-a fă c u t in iţial un serviciu va f i m ai d ispu s să -ţi
fa că încă un serviciu, m a i degrabă d e c â t cel pe care tu l-ai în d a to ra t117. In
o p in ia lu i F ran k lin , fap tu l de a ruga pe cin eva să-ţi ofere ceva (desigur,
fără să fie vorba d esp re n işte cerin ţe exagerate) este cea m a i eficien tă
in v ita ţie la o in te r a c ţiu n e so c ia lă . O a sem en ea r u g ă m in te v e n ită d in
p artea n o u -v e n itu lu i îi oferă v e c in u lu i şa n sa de a se d oved i, în c ă de la
p rim u l con tact, o p erso a n ă b in ev o ito a re. De a sem en ea , aceasta p resu ­
p u n e că şi v e c in u l b in e v o ito r va p u tea să-i cea ră , în sch im b , o favoare
n ou -venitulu i, odată ce acesta a fost îndatorat — aceste tra n za cţii n u vor
face decât să sp o rea scă în cred erea şi c u n o a şterea recip rocă. Şi, a stfel,
am bele p ă r ţi vor p u tea să treacă p e ste reţin erile in iţia le şi p e ste te m e ­
rile p e care o r ic in e le r e sim te faţă de str ă in i.
P ână Ia u rm ă , e ste m a i b in e să te a le g i cu ceva decât cu n im ic , Este
m a i b in e să îm p ă r ţi c u g e n e r o z ita te d in ceea ce p o s e z i. Ş i e ste ch ia r
ş i m a i b in e să d e v ii celeb ru p e n tr u fe lu l g e n e r o s în care î ţ i o fe r i d in
avu ţie. Căci acest ren u m e e ste ceva ca r e ră m â n e. E ste cev a care te face
m a i apoi u n om de bază. A ju n şi în a cest p u n c t al r e c o n stru cţiei n oastre
abstracte, ved em cu m , la acest n iv e l, se pun deja b a zele p en tru n o ţiu n i
p recu m credibil, on est şi generos. în acest fel, v a fi fo st p u să deja fu n d aţia
p e n tr u o m orală b in e a rticu la tă . In d iv id u l care e ste d isp u s, la m o d u l
o n est şi constructiv, să-şi îm p artă d in avuţie rep rezin tă p rototip u l p en ­
tr u b u n u l cetă ţea n , p e n tr u o m u l d e b in e. Iată în ce fe l, p o r n in d de la
c o n cep ţia că „nu e rău să p u i ceva deoparte", am aju n s la em erg en ţa
celor m a i în a lte p r in c ip ii m orale,
M ergân d p e f i r u l e v o lu ţie i o m e n ir ii, cred em că p u te m id e n tific a
a cest p ro ces. La în cep u t, au fo st a cele z e c i sa u c h ia r su te de m ii de a n i
12 R eguli de viată
JORDAN B. PETERSON

care au p reced at em ergen ţa r itu lu i şi a is to r ie i scrise. în to t acest tim p ,


p ra cticile-g em en e ale a m â n ă rii g r a tific ă r ii şi ale tr a n z a c ţiilo r so c ia le
s-au con tu rat trep tat, în tr-u n r itm d e stu l d e len t. A p oi ele au fo st rep re­
z e n ta te , p r in n iş te a b stra cţiu n i m eta fo rice, în ch ip de r itu ri şi p o v e şti
sa c r ific ia le , e x p r im a te sub fo rm a u rm ătoare: „G ân d eşte-te că e ca şi
cum acolo, su s în ceru ri, ar e x is ta o F igu ră a to tp u tern ică ce ved e to tu l
ş i care te ju d e c ă . Iar c â n d tu r e n u n ţi la ceva p r e ţio s p e n tr u t in e , asta îl
face p e El fe r ic it — ia r tu ch ia r v r e i să-L fa ci fe r ic it, p e n tr u că, dacă n u
p ro ced ezi aşa, to t Iadul se va d e z lă n ţu i asu p ra ta. P r in u rm are, oferă
ofran d e şi n u te co d i să îm p a rţi d in a v u ţia ta. Fă-o p ân ă d ev ii u n m a es­
tr u şi p o ţi să fii sig u r că lu c r u r ile v o r m erg e b in e p en tru tine."’ N im en i
nu a form u lat la m od u l e x p lic it aceste lu cru ri sa u , oricum , n u le-a ex p ri­
m at atât d e fra n c şi fă ţiş. D ar acest m esaj a e x ista t to t tim p u l, la n iv e l
im p licit, în p ra cticile ritu a le şi apoi în m a rile p o v e şti ale o m en irii.
M ai în tâ i a fo s t acţiunea (actu l) — şi e n o r m a l să fi fo st aşa în sta ­
d iu l la care n o i, ca sim p le a n im a le ce-am fo st câ n d va, n u p u tea m d ecât
să a cţio n ă m , fă r ă să g â n d im . Iniţial, omul s-a ghidat după nişte valori
asumate implicit - şi m ă refer la acele a c ţiu n i care au p reced at v a lo r ile
ex p licita te la n iv e l co g n itiv , la acele acte care n u se g h id a u după n işte
valori ex p licite. M ile n ii de-a rân d u l, o a m e n ii i-au ob servat p e c e i v ic to ­
r io şi cu m reu şea u în v ia ţă şi p e p ierză to ri cu m dădeau greş. A p oi, n o i,
o a m e n ii, n e-am g â n d it u n p ic m a i m u lt la a ceste lu cru ri şi am co n ch is:
Cei dintre noi care reuşesc în viaţă ştiu cum să amâne gratificarea. Indi­
vizii care au succes ştiu cum să se târguiască cu viitorul. Aşa se face că a
apărut o m a re şi n o u ă id ee, sub o fo rm ă m ai-articu lată-ca-n icicân d , în
p o v e şti m ai-clare-ca-n icicân d : care este d iferen ţa d in tr e cel ce iz b â n ­
d eşte ş i cel ce d ă greş? Omul victorios face sacrificii. L u cru rile î i m erg
to t m a i b in e , p e m ă su r ă ce o m u l v ic to r io s ad u ce ofra n d ele cu v en ite.
î n a cest p u n c t, în treb a rea d e v in e e x tr e m de p u n c tu a lă şi, to tu ş i, cu
bătaie lun gă: ca r e e ste c e l m a i m a r e sa crificiu c u p u tin ţă ? Ce ofrandă
se p oa te aduce p e n tr u cel m ai m are b in e cu p u tin ţă ? Iar ră sp u n su rile
date au d e v e n it to t m a i p rofu n d e.
D u m n e z e u l tr a d iţie i o c c id e n ta le , ca m u lţi a lţi z e i, are n e v o ie de
ofran d e. A m e x p lic a t deja de ce se în tâ m p lă aşa. D a r u n e o r i, E l m erge *

* Acest principiu este complet adevărat, indiferent dacă există — sau nu — în rea­
litate acea figură atotputernică din ce^ruri. :)
ch iar şi m ai departe. El n u cere doar o simplă ofrandă, ci vrea să jertfeşti
ceea ce îţi este cel m ai drag pe lume. Acest lucru este ilu s tra t în tr-u n
m od grăitor (şi extrem de convingător) de povestea lui Avraam şi a lui
Isaac. Av raam , cel iubit de D um nezeu, îşi dorea de m ultă vrem e un fiu -
ia r D om nul îi dăruieşte, în cele d in u rm ă , u n băiat, în ciuda num eroa­
selor am ân ări şi în pofida vârstei sale în ain ta te şi a soaţei sale sterpe.
în să la sc u rt tim p după aceea, când Isaac, cel n ăscu t ca p rin m iracol, e
încă u n copil, D um nezeu se întoarce la Av raam şi îi cere supusului Său
credincios, în tr-u n m od ap aren t b arb ar şi lipsit de noim ă, să-i ofere fiul
în chip de ofrandă. Povestea se term in ă cu bine: D um nezeu trim ite un
în g er care-l opreşte pe Av ra a m c h ia r în m om entul în care el voia să-şi
sacrifice fiul şi acceptă în schim b o ofrandă sub form a u n u i berbec.
Sigur, acest happy-end ne b u c u ră , d a r nu rezolvă adevărata problem ă:
de ce trebuie ca D um nezeu să m eargă a tâ t de d ep arte? De ce El - şi
viaţa p ân ă la urm ă - ne cere asem enea lucruri?
Am p o rn it an aliza n o a stră cu u n tru ism evident, d a r tre c u t adesea
cu vederea: Uneori, lucrurile nu m erg deloc bine. A ceasta vine d in cursul
n e c ru ţă to r al acestei lum i, p lin ă de foam ete şi boli, de tir a n ii şi t r ă ­
dări. Şi acum vine adevărata problem ă: uneori, cân d lucrurile nu m erg
bine, nu lum ea este de vină. De vină ni se p a re a f i to cm a i acel lucru pe care
îl preţuim cel m ai m u lt la nivel personal, subiectiv /. De ce se întâm plă aşa?
P e n tru că lum ea n i se relevă, în cea m ai m are m ăsură, p rin tr-u n filtru
com pus d in valorile noastre (mai m ulte despre acest aspect, la Regula
10). Lumea pe care o vezi n u este lum ea pe care ţi-o d o reşti, aşa că a
venit m om entul în care trebuie să-ţi exam inezi valorile. Este m om entul
în care trebuie să te dezbari de presupoziţiile tale cu rente. Să le aban­
donezi p u r şi simplu. Ar putea fi m om entul în care trebuie să jertfe şti
ceea ce ai m ai scum p, p e n tru a deveni ceea ce potenţialul tă u îţi perm ite
să devii, în loc să răm â i doar la ceea ce eşti acum.
Aceste idei p o t fi ilu stra te de o poveste (discutabilă, poate) legată
de cum poţi să cap tu rezi o m aim uţă. M ai în tâ i, treb u ie să găseşti u n
b o rca n m ai m are, d a r cu o d e sc h iz ă tu ră în g u stă, a tâ t cât să în cap ă
p r in ea o m ân ă de m aim uţă. Apoi, va treb u i să um pli o p a rte d in acel
recip ien t cu n işte pietre, aşa în c â t borcanul să fie suficient de greu ca
să n u p o ată fi rid ic a t sau c ă ra t de către m aim uţă. D upă care, p re sa ri
pe lângă borcan câteva b u n ă tă ţi apetisante, d a r pe m ajoritatea le v âri
în recipient. O dată ce va fi ten tată, m aim u ţa îşi va stre c u ra m ân a p r in
12 R eguli de viaţă
JORDAN 8. PETERSON

gu ra strâ m tă a b o rca n u lu i şi va lu a în p u m n cât de m u lte b u n ă tă ţi va


p u tea , că ci a „apuca" e u n lu cru b u n . D ar acu m , avân d în p u m n acele
b u n ă tă ţi, m a im u ţa n u -şi v a m a i p u te a sco a te b r a ţu l d in b o rca n . M ă
rog, o va p u tea face d oar dacă îş i v a d esch id e m â n a ş i va lăsa să-i cadă
to t ceea ce a p r in s în ea. D ar asu m ăm că m a im u ţa n u va face asta. A şa
că v â n ă to r u l de m a im u ţe va p u tea a tu n c i să m e a rg ă sp r e b orcan şi să
cap tu reze m a im u ţa . A n im a lu l n u v a sa crifica o p a rte, ca să co n serv e
în treg u l.
M orala: c â n d re n u n ţi la ceva p r e ţio s , î ţ i a sig u r i u n v iito r prosper.
D o m n u l v a f i m u lţu m it d oar dacă îi je r tfe ş ti ceva de v aloare. D ar ce ar
putea fi a tâ t de p r e ţio s în o c h ii lu i? Care ar p u tea f i ce l m a i b u n lucru
p e care-l p u tem aduce ca ofran d ă? Sau ce an u m e ar p u tea fi, cât de cât,
em blem a tic p en tru o je r tfă m u lţu m itoare? A i p u tea, de p ild ă, să alegi să
sacrifici u n a n im a l. Pe cel m a i b u n d in tu rm a ta. Sau p o a te că ai putea
je r tfi u n a lt b u n la care ţ ii foarte tare. D ar e x istă sa c r ific ii şi m a i d u re­
roase? O franda ar p u tea fi cev a p r o fu n d p e r so n a l ş i la care n u -ţi v in e
defel să r e n u n ţi. A cel ceva e ste p rob ab il sim b o liz a t p r in in siste n ţa lu i
D u m n e z e u ca Av raam şi n e a m u l să u să-i aducă d rep t ofran d e ritu a lice
p r e p u ţu r ile ră m a se după tă ie r e a îm prejur. În a cest fe l, e ste je r tfită o
p arte d in n o i p e n tr u a salva în tr e g u l. Şi m ai d ep a rte d e asta? E x istă
jertfe ch ia r şi m a i m ari? Ce p u tem oare sa crifica , aşa în c â t să ne jertfim
cu toată fiin ţa , nu doar cu o p a rte d in ea? Care este sacrificiu l suprem —
cel care n e p o a te aduce ş i răsp lata suprem ă?
Jertfirea p r o p r iu lu i c o p il ş i sa c r ific a r ea d e sin e p a r să co n c u r e z e
p en tru sta tu tu l de „ofrandă suprem ă". S a crificiu l o fe r it de m a m ă , cea
care îş ije r tfe ş te co p ilu l p e a lta ru l lu m ii, e s te ilu stra t în m o d grăitor d e
celebra scu lp tu ră a l u i M ic h e la n g e lo , P ietâ (aceasta p o a te fi v ă zu tă la
în c e p u tu l ca p ito lu lu i de faţă). M ic h e la n g e lo a su r p r in s-o p e Sf. M aria
în m o m e n tu l în care îş i con tem p lă F iu l, cru cifica t şi d istru s. E ste vin a
ei. Căci ea a fo s t cea p r in care D u m n e z e u a p ă tr u n s în lu m e ş i s-a c o n ­
fru n ta t c u m area d ram ă a F iin ţe i. E ste oare d re p t să n a ş ti un co p ila ş in
a ceastă lum e îngrozitoare? F ieca re fem eie îş i p u n e o a stfel de în treb are.
U n e le sp u n că n u e ju st şi au m o tiv e le lor. M aria a r ă sp u n s, de b u n ă
v o ie , cu u n „da", ş tiin d foarte b in e ce av ea să u r m e z e — aşa cu m toate
m a m e le ş tiu c e v a v e n i a tu n c i cân d d e s c h id o c h ii ş i s u n t d isp u se să
vadă a d evăru l. A tu n ci cân d aduci p e lu m e u n Copil ş i o fa c i î n d ep lin ă
cu n o ştin ţă d e cau ză, acesta este u n a ct de su p rem curaj.
La rân d u l său , fiu l M ariei, C ristos, se oferă p e sin e ca ofran d ă p e n ­
tru D u m n e z e u şi p e n tr u o m e n ir e , a ccep tâ n d să fie trăd at, to rtu ra t şi
u cis. Ia r durerea su p rem ă d in ca d ru l a c e ste i je r tfir i de s in e se văd eşte
a tu n ci cân d , ţ in tu it p e cru ce, C ristos str ig ă cu g la s m are: D um nezeul
m eu, D um nezeul m eu, p en tru ce M -a i p ă ră sit? (Sfânta E v a n g h elie după
M a tei, 27:46 ). A ceasta e ste p o v e ste a arh etip a lă a o m u lu i care ren u n ţă
la to t p en tru ca lu cru rile să m eargă m a i b in e, a o m u lu i care îş i dă viaţa
de d ragu l îm b u n ă tă ţir ii F iin ţe i, a o m u lu i care p e r m ite ca v o in ţa lui
D u m n e z e u să d e v in ă p e d e p lin m a n ife stă în lim ite le u n e i sin g u re şi
m u ritoare v ie ţi. A cesta e ste m o d e lu l p e n tr u o m u l cu a d evărat b u n . Să
p r e c iz ă m to tu ş i că, în c a z u l lu i C ristos, p r in fa p tu l că E l se sa crifică
p e S in e, D um n ezeu -T atăl îl sa crifică în a c e la şi tim p p e fiu l Său. A cesta
e ste şi m o tiv u l p e n tr u care dram a je r tfe i c r e ştin e - sacrificare a Fiului
şi sacrificare de S in e - are u n ca ra cter arh etip al. E ste o dram ă d u să la
lim ită - ceva m a i e x trem n ic i n u n e p u te m im a g in a . Şi to c m a i aceasta
este d e fin iţia „arh etip alu lu i" . A ici e ste şi m ie z u l p e care se b a z e a z ă
d im e n siu n e a „religiosului".
L um ea e s te ap ăsată de d u rere şi su ferin ţă . P e tem a acea sta , cu to ţii
su n tem d e acord . S a c r ific iu l p o a te să p u n ă în tr e p a r a n te z e (în tr-o
m ăsu ră m a i m ică sau m a i m are) d u rerea ş i su ferin ţa . Iar c u cât jertfa
va fi m ai m are, cu atât m a i co n sid erab il v a fi şi efectu l. Şi în acest p u n ct
e x istă u n acord u n a n im . Fiecare recu n o a şte, în su fle tu l său , acest fapt.
A stfel, acea p erso a n ă care doreşte să a lin e su ferin ţa d in această lu m e
(care vrea să rem ed ieze neaju n su rile F iin ţei, care vrea să asigure cel m ai
bun viitor p o sib il, care d o reşte să aducă R aiu l p e P ă m ân t) v a face cele
m a i m ari sa c r ific ii — se v a je r tfi p e sin e , îş i v a sa crifica c o p ilu l, îş i va
sacrifica to t ce are m ai scu m p p e lu m e, to tu l, p e n tr u a tr ă i o viaţă în tr u
D u m n ezeu . A cea p e rso a n ă n u se v a g h id a după g ra tifică rile im ed iate, ci
va urm a calea către sen su l suprem . Iar în acest fel, ea va fa ce ca m â n tu ­
irea să p ogoa re p e ste a ceastă lu m e co n d am n ată la o n efericire etern ă.
Dar, p â n ă la u rm ă, c h ia r e ste cu p u tin ţă aşa ceva? Şi n u cerem prea
m u lt d in p artea u n e i sin g u r e p erso a n e? î n ce-l p r iv e şte p e C ristos, o
astfel de izb ă v ire a lu m ii e ste, într-adevăr, cu p u tin ţă , n i se v a spune.
A şa este, dar n u u ita ţi că El este în rea lita te Fiul D o m n u lu i. Avem în să
şi alte exem p le, u n e le d in tre ele fiin d cât se p o a te de co n crete (d eci d in
altă z o n ă decât cea a m ito lo g ic u lu i şi a rh etip a lu lu i). Să n e g â n d im , de
p ild ă , la ca z u l lu i S ocrate, filo so fu l d in G recia an tică. D upă ce o viaţă
12 Reguli de viată
JORDAN B. PETERSON

în trea g ă a cău tat a d ev ă ru l şi le-a o fe r it în v ă ţă tu r i o a m e n ilo r d in tim ­


p u rile lu i, S o c r a te a fo st ju d e c a t de tr ib u n a lu l d in A ten a , o r a şu l în
care tr ă ia , p en tru că ar fi c o m is fă r ă d e le g i con tra cetăţii. A cu za to rii
să i i-a u o ferit m a i m u lte o c a z ii p e n tr u a p ă r ă s i p u r şi sim p lu cetatea,
ca să scap e de p r o c e s118. în s ă m a rele în ţe le p t era deja decis: n u va fu g i,
c i va su p o rta c o n se c in ţe le d e c ise de tr ib u n a l. H erm o g en es, u n u l d in ­
tre ap ro p ia ţii lu i Socrate, îş i a m in te şte c u m l-a v ă z u t în această p e r i­
oadă d isc u tâ n d „despre toate, dar n im ic d esp re p ro cesu l lu i“119 ş i că l-a
întreb at d e ce n u -şi făcea griji p e n tr u v iito r u l său. M ai în tâ i, Socrate a
ră sp u n s că s-a p reg ă tit o via ţă în tr e a g ă p e n tr u acel m o m en t al ju d ecă ­
ţii, fiin d aten t să n u se p o a rte n ed rep t — şi că asta era în sin e o apărare
s u fic ie n tă .120 D u p ă aceea, a v o r b it d esp re cev a m u lt m a i m iste r io s ş i
m ai p lin de m iez: a tu n ci câ n d a cău tat „în to a te ch ip u r ile u n m ijloc de
a scăpa de pedeapsă"121 sau atunci când s-a gân d it cu m să-şi pregătească
apărarea122, a fo s t op rit de u n sem n divin: de sp iritu l său lău n tric, de
vocea sa, de „dem onul" să u (daim on ). C h ia t ş i în tim p u l p r o c e su lu i,
el a in v o c a t a c e st d em o n , a cest „ se m n a l divin"123 S ocrate a m a i sp u s
că u n u l d in tr e a cele lu cru ri care î l d ife r e n ţia z ă faţă de a lţi s e m e n i124
ar fi d isp o n ib ilita te a sa to ta lă d e a a scu lta a v ertism en tele a cestei v o ci
d iv in e — care î l c ă lă u z e şte şi î i sp u n e c â n d să se oprească din vo rbit şi
c â n d să nu m a i acţioneze. Z e ii în ş iş i p a re-se că i-au v o rb it p r in oracolu l
d in D e lfi, con sid erâ n d u -l p e S o crate d eoseb it de în ţe le p t ş i ex trem de
p ricep u t în cercetarea şi cu n o a şte r e a lucrurilor125^
Şi p e n tr u că a ceastă in fa ilib ilă voce in terio a ră l-a o p rit p e S ocrate
să fu gă d in cetate (şi c h ia r să-şi pregătească apărarea în faţa trib u n a lu ­
lu i), e l şi-a sch im b at rad ical p ercep ţia asupra se m n ific a ţie i p ro cesu lu i
în care era acu zat. A în c e p u t a stfe l să vadă a cest p roces ju r id ic ca p e o
binecuvântare şi m ai p u ţin ca p e u n b lestem . El i-a sp u s lu i H erm ogenes
că şi-a d at se a m a că acel sp irit c ă r u ia îi dă a scu lta re de fieca re dată i-a
pregătit o m o a rte m a i u şo a ră , u n sfâ r şit „m ai de su p o rta t p en tru m in e
şi m a i n im e r it p e n tr u a-l d ep lâ n g e p e c e l d isp ărut" 126 M oartea care i
se p reg ă tea u rm a să la se „ a m in tirea u n u i tru p să n ă to s ş i a u n u i sp irit
capab il d e a se arăta în d a to rito r c u sem en ii" 127; în p lu s, acea m o a rte
tim p u r ie l-a r f i s c u tit d e u n s fâ r ş it „ îm p o v ă ra t d e b ă tr â n e ţe , b o li ş i
b eteşu g u ri" , a sp e c te sp e c ific e v â r s te i în a in ta te 128^D e c iz ia lu i S ocrate
d e a-şi accep ta soarta î l face să se e lib e r e z e de sp a im a de m o a rte, să
p ă şe a s c ă fă ră te a m ă în faţa tr ib u n a lu lu i, să accep te îm p ă ca t se n tin ţa
a cestu ia 129 şi să ră m â n ă s e n in c h ia r şi în clip a e x e c u ţie i130 E l a în ţe le s
p rea b in e că v ia ţa i-a fo st s u fic ie n t de b ogată şi d e îm p lin ită în c â t să
p o ată să -şi a ccep te s fâ r şitu l cu tă r ie m o ra lă . I se d ăd ea a stfe l o c a z ia
de a-şi în c h e ia u ltim e le s o c o te li cu v ia ţa . Şi a r e a liz a t că sfâ r şitu l să u
îl scu tea de fa p t de d e c r e p itu d in e a ce avea să u r m e z e od ată cu în a in ­
ta rea în v â rstă . A p ricep u t d eci că to t ce i se în tâ m p la era de fapt u n
d ar d in p a rte a z e ilo r . A cesta e ste m o tiv u l p e n tr u care n u s-a m a i sim ­
ţ it ob ligat să se apere în faţa a c u z a to r ilo r s ă i - cel p u ţin n u în se n su l
în care să-şi s u sţin ă n e v in o v ă ţia ş i să îş i în ş e le d e s tin u l. În sch im b ,
S ocrate n u a a v u t n ic io r e ţin e r e să d e v in ă d in a cu za t acu zator, adre-
sâ n d u -se ju d e c ă to r ilo r în tr -u n fel ca re-l v a face p e c itito r u l rela tă rilo r
d esp re p roces să în ţe le a g ă fo a rte p recis de ce m a i-m arii cetă ţii voiau
să-i ia zile le . În fin e , to tu l s-a în c h e ia t în clip a în care S ocrate şi-a băut
otrava cu b ărb ăţie.
Socrate a resp in s gratificarea im ed iată şi a evitat să -i tra g ă p e sfoară
p e c e ila lţi. în sch im b , el a a les, în ciu d a c o n d iţiilo r n efa ste, să-şi co n ­
tin u e d ru m u l către ad evăr şi către ţe lu r ile cu adevărat im p ortan te. Cu
2 5 0 0 de a n i m ai tâ r z iu , n o i n e a m in tim de d e c iz ia p e care a luat-o, iar
g estu l său n e o feră u n se n tim e n t de îm păcare. Ce m orală pu tem trage
de aici? A ceea că, dacă r e n u n ţi să m ai sp u i n ead ev ă ru ri ş i d ai ascultare
c o n ş tiin ţe i ta le m o ra le, v e i răm âne n ep ă ta t, c h ia r ş i cân d te co n fr u n ţi
cu a m e n in ţă r i e x tr e m e . A ltfe l sp u s, dacă v ei u rm a , cu sin c e r ita te şi
curaj, c e le m a i în a lte id e a lu r i, v e i r e s im ţ i u n s e n tim e n t d e îm p ăcare
şi d e forţă, p e care u rm ă rirea în g u s tă a s ig u r a n ţe i im ed ia te n u ţi-l va
p u te a oferi. D acă v e i tr ă i o v ia ţă e m in a m e n te d rea p tă , v ei g ă si u n sen s
. su fic ie n t de p rofu n d , în c â t să te p ro tejeze ch ia r ş i de frica de m oarte.
D ar oare ch ia r aşa or fi stâ n d lu cru rile?

M O ARTEA, TRU D A SI RĂUL


T ragedia F iin ţe i co n ştien te de sin e co n d u ce la su ferin ţă , la o durere in e ­
vitab ilă. La rândul ei, a ceastă su ferin ţă m o tivează d o rin ţa de gratificare
im ediată şi ego istă — deci în c lin a ţia către p lă cerile im ed iate. D ar, dacă
v r e i să ţ i i su fe r in ţa la d is ta n ţă , sa c r ific iu l ş i tru d a s u n t d e fa p t m u lt
m a i eficace. î n p lu s , să m a i sp u n e m că su ferin ţa n o a stră n u v in e doar
@ P 1 2 R e g u li de viaţă
JORDAN 8. PETERSOI

( ş i p rim o rd ia l) d in tra g ed ia e x is te n ţe i n o a stre, d in rela ţia arbitrară şi


n eîn d u ră to a re a s o c ie tă ţii şi n a tu r ii cu in d iv id u l v u ln era b il. în acest
p u n c t, tr e b u ie să aducem în d isc u ţie , ca p e o altă su rsă a su ferin ţei, şi
p rob lem a ră u lu i. E adevărat că lu m ea e d u ră ş i n e m ilo a să cu n o i, dar
lip sa de u m a n ita te a om ului p o a te fi de o duritate şi m a i m are. A stfel, va
tr e b u i să în ţe le g e m p ro b lem a sa c r ific iu lu i în co m p lex ita tea ei: m u n ca
n o a stră cop leşito a re de p e a cest p ă m â n t (in clu zâ n d a ici şi d isp o n ib ili­
tatea de a n e je r tfi şi de a ren u n ţa la u n e le lu cru ri) n u este m en ită doar
să su p lin ească lip su rile n oastre şi lim ită rile n o a stre, ca m uritori. Truda
şi sa c r ific iu l v in să rezo lv e şi o altă problem ă, aceea a răului.
Să n e în to a rcem la p o v e ste a lu i A dam şi a E vei. Im ed iat d u p ă căde­
rea d in P aradis a p ă r in ţilo r n o ştr i arh etip ali, v iaţa d ev in e o cazn ă p en ­
tru cop iii lo r (adică p en tru n o i). În perioada p o stp a ra d izia că , o a m en ii
in tră în lu m ea isto r ie i, d e te r m in a tă de so a rtă . D e s tin u l o m u lu i că zu t
este să m u n cea scă în g o l - G o eth e vorb eşte d esp re o „creaţie etern ă “
care »se p ierd e în n im ic (...), rostogol"13^ A şa cu m am v ă z u t deja, o m u l
este o b lig a t să m u n cea scă şi să asu d e. T ru d im p e acest p ă m â n t p e n tr u
că am în ţe le s a d ev ă ru l fr a g ilită ţii n oastre, ca fiin ţe su p u se b o lilo r şi
m o rţii, şi p en tru că vrem să n e protejăm câ t m ai m u lt cu p u tin ţă. Odată
ce în tr e v e d e m v iito r u l, treb u ie să n e p reg ă tim p e n tr u ce n e aşteaptă;
altfel, v o m tr ă i în n eg a re şi sp a im ă . A cesta e s te m o tiv u l p e n tr u care
sa c r ific ă m p lă cerea d e a z i d e d ra g u l p lă c e r ii su p erio a re d in z iu a de
m â in e. în s ă a cea stă rev ela ţie a m o r ta lită ţii n o a stre ş i a n e c e sită ţii de a
tru d i n u este sin g u r u l adevăr p e care A dam şi Eva î l a flă în clip a în care
m uşcă d in Fru ctu l oprit. A tu n ci când ei se tr e z e sc şi d esch id och ii către
lu m e, p o m u l c u n o a ş te r ii le p rocu ră ş i ştiin ţa B in elu i ş i a R ăului — o
cu n oa ştere b lestem ată, am p u tea sp u n e.
M i-au treb u it z e c i d e a n i ca să p ricep toate aceste lu cru ri (sau m ăcar
o parte d in s e n s u l lor). Iar id e e a ar f i u rm ă to a rea: o d a tă ce d e v ii pe
d ep lin c o n ş tie n t de fap tu l că tu în s u ţi e şti v u ln e r a b il, v e i în ţe le g e şi
n atu ra fr a g ilită ţii u m a n e, în gen eral. Vei p ricep e ce în se a m n ă să-ţi fie
team ă, să fii m â n io s şi r a n ch iu n o s, să d ev ii resen tim en tar. Vei în ţeleg e
ce în s e a m n ă d u rerea. Şi, o d a tă ce vei id en tifica a ceste se n tim e n te în
sin ea ta ş i v e i p ricep e în ce f e l apar ele, vei şti ş i cum să le fa c i să apară
şi fn a lţii. A şa se face că n o i, f iin ţ e c o n ş tie n te de s in e , pu tem ajunge
să stă p â n im arta d e a-i c h in u i p e c e ila lţi — sigu r, n e p u te m to r tu r a şi
p e n o i în ş in e , d ar a cu m n e in te r e se a z ă în ce fe l p u tem acţio n a asupra
celorlalţi. C o n secin ţele acestei n o i c u n o a şte r i se v ă d esc atu n ci cân d n e
u ită m m a i a te n ţi către Cain şi A b el, f iii lu i A dam şi a i Evei.
î n m o m en tu l în ca re cei d o i fr a ţi au v e n it p e lu m e , o m en irea în v ă ­
ţa se deja cu m să-i aducă sa crificii lu i D u m n e z e u . E x ista , sp re p ild ă , u n
tip frecven t de je r tfă , să vârşită p e altare de p ia tră sp e c ia l co n stru ite în
acest scop: acolo se sacrifica ceva drag, u n a n im a l p referat sau o bucată
d in acesta. P rin ard ere, ofran d a se tr a n sfo r m a în tr -u n fu m (în tr-u n
sp irit) care u rca p â n ă sus în C eruri. A stfe l era p u s ă în sc e n ă id eea de
a m ân are a g r a tific ă r ii, în s c o p u l îm b u n ă tă ţir ii v iito r u lu i. S a crifici­
ile lu i A bel su n t accep tate de către D u m n e z e u , ia r A b el o duce to t m a i
b in e. În sch im b , C ain e ste refu za t. E l d e v in e g elo s şi r a n c h iu n o s - iar
asta n u e de m irare. A tu n ci câ n d c in e v a cade în p ăcat şi n u m a i vrea să
aducă n iciu n fel d e o fra n d ă , e de în ţe le s de ce D u m n e z e u î ş i va în toarce
faţa de la el. A cel o m se v a p u tea sim ţi p lin de a m ă ră ciu n e şi de resen ­
tim e n te , dar, în sin e a lu i, e l ştie că v in a îi a p arţin e. Şi fap tu l că ştie a
c u i e v in a îi lim itea ză , oarecu m , fu r ia . În să e ste cu m u lt m a i n ep lă cu t
ca zu l în care cel ce aduce ofranda (deci îş i am ână p lă cerea de m om ent)
este resp in s, în ciuda e fo r tu r ilo r sa le, în ciuda fa p tu lu i că s-a c ă z n it şi
s-a tru d it, dar tot n-a r e u şit să-i fie p e p la c C elui de S u s. î n a cest ca z,
in d iv id u l n o str u a p ierd u t n u d oar p r e z e n tu l, d a r ş i v iito r u l. Iar tru d a
lu i - sacrificiu l să u - s-a d o v ed it a fi în v a n . În aceste c o n d iţii, lu m ea
d ev in e cen u şie , ia r s u fle tu l se r ă zv ră teşte.
Cain e ste sc o s d in m in ţ i de fa p tu l că e s te refu za t. Îl c o n fr u n tă p e
D u m n e z e u , î l a c u z ă şi Îi b le ste m ă crea ţia . Or, a cea stă rea cţie se va
d oved i com p let n efa stă . D u m n e z e u îi ră sp u n d e în te r m e n i cât se p o a te
de lim p e z i şi îi d ă de în ţe le s că to a tă v in a e a lu i. M a i rău , î i sp u n e că s-a
lă sa t cu b u n ă ş tiin ţă atras în p ăcat132, aşa că acu m tr e b u ie să su p orte
c o n se c in ţe le . Or, n u asta şi-a r fi d o rit C ain să audă. N u d o a r că D u m ­
n ezeu în cea rcă să -şi g ă se a sc ă n iş te sc u z e , nu d oar că îl r ă n eşte, dar îl
ş i jig n e şte p e C ain. în v e n in a t ca u rm are a a c e stu i r ă sp u n s v e n it d in
p artea D o m n u lu i, C ain u r z e şte u n p la n de ră zb u n a re. În tr-u n sp irit de
frondă, C ain îl în fr u n tă p e Creator. Şi doved eşte m u ltă tem eritate. C ain
ştie cu m să-l facă p e sem en u l lu i să su fere. El e s te c o n ş tie n t de s in e , ia r
a cea stă lu cid ita te a d ev en it şi m a i a cu tă od ată ce a tr e b u it să su fe r e şi
să se sim tă r u şin a t. M ai d ep arte, e l îl u cid e c u sâ n g e rece p e A bel. Îşi
om oară fratele, p r o p r iu l său id e a l (de v rem e de A b el r ep rezin tă ex a ct
ceea ce Cain şi-ar fi d o rit să d evin ă). P rin această crim ă, el se ră n eşte p e
12 Reguli de viată
JORDAN B. PETERSON

sine, răneşte întreaga om enire, d a r şi pe În su şi D um nezeu. P rin gestul


său, el reuşeşte să se răzbune şi să întoarcă lum ea cu susul în jos. Este
u n fel de a se opune înseşi existenţei, de a p ro testa faţă de in su p o rta­
bilele capricii al Fiinţei. Cât despre copiii lui Cain - fructele deciziei
sale şi ale corpului său - , aceştia se com portă c h ia r şi m ai m align. În
plină furie existenţială, Cain ucide o dată şi atât. U rm aşul său, Lam eh,
m erge c h ia r m ai departe. ,,Am ucis u n om p e n tru ra n a m ea şi u n tâ n ă r
p e n tru vânătaia mea“, zice Lam eh. D acă p e n tru Cain răzb u n area va fi
de şapte ori, „apoi p e n tru Lam eh [va fi] de şaptezeci de ori câte şapte!“
(Facerea 4:23-24). Tubalcain, „ fă u ra r d e un elte de aram ă ş i de fier“
(Facerea 4:22), se află (spune trad iţia) la o d istan ţă de şapte generaţii
faţă de predecesorul său, Cain, el fiind şi prim ul m eşteşugar de arm e
de luptă. M ai apoi, u rm â n d cronologia Facerii, urm ează potopul. Ia r
această în lă n ţu ire narativă nu este deloc întâm plătoare.
Răul îşiface intrarea în lume prin intermediul conştiinţei de sine. Truda
la care D um nezeu îl condam nă pe Adam este dej'a o pedeapsă suficient
de m are. Problem ele pe care Eva (ca orice femeie) le va avea la naştere,
precum şi dependenţa de soţul ei — şi acestea rep rezin tă nişte lim itări
cât se poate de grave. Ele trim it la acele tragedii im plicite şi adesea
insuportabile care ţin e de precaritate, priv aţiu n i, necesitate oarbă şi
condam narea la boală şi m oarte, lu c ru ri care definesc şi îngreunează
existenţa om enească. Chiar şi o p e rso a n ă c u tezăto are va ajunge să
urască viaţa în m om entul în care se va c o n fru n ta cu aceste neajunsuri.
Totuşi, d in propria-m i experienţă, am în v ăţa t că fiinţele um ane p o t fi
suficient de puternice p e n tru a tolera tragediile inerente Fiinţei, fără
să ezite, fără să predea arm ele şi fără (ceea ce a r fi şi m ai rău) să devină
nişte persoane malefice. Am avut p a rte de dovezi p e n tru acest fapt în
viaţa m ea privată, la serviciu (ca profesor), precum şi în p ractica m ea
de psiholog clinician. Când vine vorba despre cutrem ure, inu n d aţii,
sărăcie ori cancer, suntem d estu l de p u tern ici ca să le facem faţă. în să
răul omenesc adaugă o dim ensiune cu to tu l nouă n efericirilor acestei
lum i. Acesta este şi m otivul p e n tru care sporirea co n ştiin ţei de sine,
ideea to t m ai clară a m o rţii, respectiv cu n o aşterea B inelui şi R ăului
su n t p re z e n ta te în p rim ele capitole d in Facere (şi d in v asta tra d iţie
din ju ru l acestei isto rii biblice) ca u n cataclism de p ro p o rţii cosmice.
R ăutatea u m an ă deliberată p o ate să doboare c h ia r şi u n suflet care
nu s-a lăsat c lin tit de alte tragedii ale existenţei. Îm i am intesc cum am
d escop erit (îm p reu n ă cu ea) că u n a d in tr e c lie n te le m ele de la cabine­
tu l p sih o lo g ic tr ă is e a n i b u n i sub şo cu l str e su lu i p o sttra u m a tic (de la
trem uratul z iln ic la sp aim ă ş l la o in so m n ie cronică) p rovocat de exp re­
sia d e p e c h ip u l p r ie te n u lu i e i în fu r ia t şi beat. „Faţa lu i posom orâtă"
(Facerea 4:5) su g era d o rin ţa lu i ev id en tă şi d elib erată de a-i face rău.
Ea a fo st m ai naivă decât ar fi treb u it, fapt care a p red isp u s-o la traum ă.
D ar nu desp re asta v o ia m să vorb esc, c i d esp re fe lu l în care răul d e li­
b erat p oate fi e x tr e m de n o c iv (şi p o a te p ro d u ce r ă n i d e durată) ch ia r
şi p e n tr u o a m e n ii p u te r n ic i. În fin e , în treb a rea este: ce a n u m e n e face
să n e p u r tă m cu atâta răutate?
R ăutatea o m e n e a sc ă n u v in e doar d in g r e u tă ţile v ie ţii. Ş i n ic i nu
apare strict d in cau za u n o r e şecu ri sau a u n o r d eza m ă g iri şi ran ch iu n e,
im in e n te şi de în ţe le s d u p ă o se r ie de n e r e u ş ite r e p e ta te . D ar ce se
în tâm p lă atu n ci când n efericirile v ie ţii su n t am plificate de refu zu l con­
stan t al je r tfe lo r a d u se (ch ia r dacă a ceste sa c r ific ii n u su n t fă cu te cu
prea m ultă tragere de inim a)? O asem enea năpastă îi va transform a total
ş i m o n stru o s p e a ceşti in d iv iz i şi îi va face să să v â rşească lu cru ri rele
cu b u n ă ştiin ţă . Ei n u v o r m a i fi în sta re d e c â t să p r ic in u ia scă durere şi
su ferin ţă — şi p e n tr u ei, dar şi p e n tr u c e ila lţi; e i n u v o r m a i tr ă i decât
p en tru a face rău şi a crea su ferin ţă . În a cest fel, ia n a şte r e u n cerc cu
a d evărat vicio s: la în c e p u t avem sa c r ific iu l care este să vârşit fără prea
m u ltă tragere de inim ă; apoi, avem refu zu l acestei jertfe — fie d in partea
lu i D u m n eze u , fie d in partea r e a lită ţii (alege ce v a ria n tă îţi convine);
s u r v in apoi fu r ia şi ra n ch iu n a p ro vocate de această resp in gere; după
care u rm ează cu fu n d a rea în a m ă ră ciu n e şi în d orin ţa de răzb u n are;
jertfa va fi săvârşită cu şi m a i m u ltă ezita re s au n u va m a i fi d efel săvâr­
şită. C oborând m ai d ep arte p e a ceastă sp ira lă , a ju n gem d ir e c t în Iad.
A şa cu m o b se r v a ş i f ilo s o f u l e n g le z T h o m a s H o b b e s, v ia ţa este
în tr-a d ev ă r „dezagreab ilă, b ru tală şi scurtă". În să ca p a cita tea om u lu i
d e a săvârşi lu cru ri rele o face şi m ai g reu de suportat. A ceasta în sea m n ă
că p rob lem a cen trală a v ie f ii — an u m e, cum să faci faţă p ro v o că rilo r
n em ilo a se ale v ie ţ ii — n u se referă n eap ărat la cât ş i cum să sa crifici
p e n tr u a -ţi d im in u a s u fe r in ţa , c i la câ t şi c u m să s a c r ific i p e n tr u a
d im in u a su ferin ţa şi răul — adică, acea sursă conştientă, deliberată şi
răzbunătoare a celei mai grele suferinţe. P ovestea lu i Cain şi A b el e ste u n a
d in tre m an ifestă rile b asm u lu i arhetipal al o stilită ţii d in tre fraţi (eroi şi
adversari, deopotrivă). R egăsim aici cele două elem en te ale p sih ism u lu i
1 2 R eguli de viată
JORDAN B. PETERSON

u m an — u n u l e s te elevat ş i tin d e spre B in e, iar c elă la lt tin d e spre lu m ea


de jos a Iad u lu i. A bel e ste , ce-i drept, u n erou, d ar e ste u n erou care va
fi, p ân ă la urm ă, în fr â n t de către C ain. A bel îl poate m u lţu m i p e D u m ­
n e z e u - ceea ce n u este o p erfo rm a n ţă d elo c u şo a ră d a r e l n u p oate
să ţin ă p iep t r ă u lu i o m en esc. D in a cest m o tiv , A b el este in c o m p le t d in
p u n ct de vedere arhetipal. Poate că a fo st prea credul, d ar să n u u ită m că
u n frate răzb u n ător va fi extrem de v iclea n ş i de su btil - Ia fe l ca şarpele
d in Facere (3:1). D ar sc u z e le (ş i m o tiv ele, oricât de b in e în tem eia te ar
fi ele) n u a ju tă la n im ic în a cest p u n c t. Şi n ic i c h ia r a tu n c i c â n d p riv im
lu cru rile dintr-o p ersp ectiv ă lă rg ită . P rob lem a ră u lu i n u a p u tu t să-şi
g ă sea scă rezo lv a rea p r in o fra n d ele lu i A b el accep tate d e către d iv in i­
tate. O m en irea a a v u t n e v o ie de m ii d e a n i p â n ă să g ă sea scă o so lu ţie
la această p ro b lem ă a rău lu i. V edem cu m această tem ă reapare, în tr-o
form ă c u lm in a n tă , în p o v e ste a lu i C ristos şi a te n ta ţiilo r d in p a rtea
Satanei. D o a r că, de d a ta a ceasta, sc e n a r iu l este m u lt m a i com p lex, iar
er o u l ie se câştigător.

BĂTĂLIA CU RĂUL
Se sp u n e că, în a in te d e a fi cr u c ific a t, Isu s a aju n s în p u stiu „ca să fie
isp itit de către diavol“ (M atei 4:1). Este cam aceeaşi p oveste ca a lu i Cain,
d oar că acu m este r e isto r isită în tr -u n m o d m a i ab stract. A şa cum am
v ă zu t, C ain n u e ste n ic i sa tisfă c u t ş i n ic i fericit. E l tr u d e şte d in g reu
(sau aşa îi p lace să creadă), dar D u m n e z e u n u este m u lţu m it de m u n ca
lu i. În to t acest tim p , A b e l p a r e că d u ce o v ia ţă m u lt m a i lin ă ş i m a i p lă ­
cu tă. C erealele d au rod u l cel m a i bun. F em eile î l în d ră g esc. Şi, cel m ai
rău dintre to a te, e l este, prin- natura sa, u n om bun. T oţi recu n o sc asta.
El îş i m erită n o r o c u l de care are p a rte. Iată u n m o tiv în p lu s p en tru a-l
in v id ia şi p e n tr u a-i p u r ta p ică. Pe d e cea la ltă p a r te , lu i C ain lu cru rile
n u -i m erg d elo c bine: este p rin s în tr-o p la să de n e îm p lin ir i, ca o m uscă
în tr-o p â n z ă de p ăian jen . în n efericirea lu i, e l se stră d u ieşte să ducă la
b u n sfâ rşit u n p la n d ia b o lic şi, p ro ced â n d a şa , a ju n ge în p u stiu l sălb a­
tic al m in ţii sa le. El d e v in e o b sed a t de n e n o r o c u l său, d e fe lu l în care
Cel de S us l-a tră d a t. E l îş i h r ă n e şte r e s e n tim e n te le c u to a tă a cea stă
n e fe r ic ir e . C ain u r z e ş te p la n u r i t o t m a i ela b o ra te d e ră z b u n a r e . Şi,
fă câ n d asta, arogan ţa lu i ia p r o p o r ţii lu c ife r ic e . „T alentele m ele su n t
ir o site , su n t oprim at", se g â n d eşte el. ,,Lum ea asta e ste de-a d rep tu l
s m in tită . D in p a rtea m ea , p o a te să m ea rg ă d ir e c t în Iad.“ Şi, g â n d in d
to ate acestea, C ain se în tâ ln e şte , şi el, cu Satana în p u stiu . U rzin d astfel
d e p la n u ri, e l cade pradă te n ta ţiilo r d iavolu lu i. Cain face to t ce p o a te
p e n tr u ca lu c r u r ile să ia o tu rn u ră câ t m a i p ro a stă c u p u tin ţă . El este
îm p in s de d ia v o l, care-i ş o p te ş te (ca să fo lo s im c u v in tele n ep ieritoare
a le lu i Joh n M ilton ):

Un sfa t a tâ t de plin de rău tate,


Lovindu-i Omului chiar rădăcina
A m estecân d în a ltu l cu Infernul,
Sfruntându-l pe A to a tefă că to ru l.133

Cain face u n le g ă m â n t cu R ău l, p e n tr u a o b ţin e ceea ce D u m n ezeu


i-a refu za t - ş i face a cest g est la m od u l d elib era t, c o n ş tie n t d e s in e şi
cu o p rem ed ita re p lin ă de m a liţie .
C ristos, în sch im b , apucă p e o altă cale. T im p u l p etrecu t în d eşert
este n o a p tea n ea g ră a s u fle tu lu i — o e x p e r ie n ţă p ro fu n d ş i u n iv ersa l
u m a n ă . E ste a cel tip d e c ă lă to r ie în care fie c a r e d in tr e n o i p o r n e şte
a tu n ci câ n d to tu l o ia ra zn a , câ n d p r ie t e n ii ş i fa m ilia n u n e m ai su n t
aproape, câ n d d o m n esc d isp era rea şi lip sa de sp era n ţă ori câ n d îş i face
apariţia n ih ilis m u l c e l în n eg u ra t. Şi, de d ragu l fid e lită ţii faţă de relata­
rea b ib lică, să re cu n o a ştem că să f ii flă m â n d şi sin g u r în p u stiu p en tru
p a tru zeci d e z ile şi d e n o p ţi te v a aduce ex a ct în a cest lo c . În acest fel,
lu m ea o b ie c tiv ă şi lu m ea su b ie c tiv ă aju n g să se sfă r â m e , a m b ele, în
m od sin cron . P a tru zeci de z ile r e p r e z in tă o perioad ă cu ad ân ci valen ţe
sim b olice — am in teşte-ţi de cei p a tru zeci de a n i p etrecu ţi de isra eliţi în
d eşert, după ce au scăp at d in tira n ia lu i Faraon d in E gipt. P a tru zeci de
z ile în se a m n ă o v rem e fo a rte lu n g ă în lu m ea su b p ă m â n tea n ă a fricii,
c o n fu z ie i şi a p reh en siu n ilo r în n e g u r a te — este o p erioad ă su fic ie n t de
lu n g ă p en tru a ajunge ch ia r în cen tru l a celei lu m i su b p ă m â n ten e, care
este Iadul în su şi. O ricin e p o a te să facă această călătorie — o ricin e care
e ste d isp u s să ia în se r io s rău l d in e l în s u ş i şi d in O m . U n p u n ct de p le­
care foarte p o triv it p en tru a ceastă c ă lă to r ie p o t fi o rorile to ta lita r iste
a le se c o lu lu i X X , c u la g ă r e le lo r d e c o n c e n tr a r e şi m u n că forţată, cu
id e o lo g iile lo r p a to lo g ic e şi cr im in a le . Şi, p o r n in d î n această că lătorie
P 12 R eguli de viaţă
JORDAN B. PETERSON

sp re m ie z u l r ă u lu i, n u u ita că c e i m a i r ă i p a z n ic i ai la g ă relo r au fo s t
u m a n i, m u lt-p rea-u m an i. P erin d â n d u -n e p r in tre aceste c lip e de is to ­
rie recen tă , p u te m să g ă sim u n c o resp o n d en t p en tru „pustiul" biblic,
î n care C ristos e ste isp itit de către Satana. în fo n d , nu facem decât să
adaptăm o m eta fo ră , p e n tr u a f i m a i in te lig ib ilă p e n tr u m in tea om u­
lu i m o d ern .
C ercetă to r a l a u to r ita r is m u lu i, T h e o d o r A d o r n o a sp u s: „D upă
A u sch w itz, n u ar m a i treb u i să sc r ie m p oezie." D ar el s-a în şe la t. Poe­
z ia ar tr e b u i să fie , de fap t, to c m a i d esp re A u sc h w itz . D a că e să ne
u ită m la u ltim e le z e c e d e c e n ii ale m ile n iu lu i tr e c u t, d istr u c tiv ita te a
în g ro z ito a r e a o m u lu i a d ev en it o p rob lem ă m u lt m a i str in g e n tă d ecât
p ro b le m a n o a str ă a n terio a ră , aceea a su fe r in ţe i la care su n te m dam ­
n a ţi. M ai m u lt, n ic iu n a d in tre cele. d ou ă p rob lem e (răul ş i su ferin ţa)
nu va fi rezo lv a tă p â n ă ce n u v om g ă si o so lu ţie p e n tr u p ro b lem a com ­
p lem en ta ră . Şi a ici m ă g â n d esc la fe lu l în care id eea de C ristos (care ia
asupra Lui to a te p ăcatele o m e n ir ii) p o a te fi o c h e ie p e n tr u a d esch id e
p o r ţile u n e i în ţe le g e r i m a i p ro fu n d e a în tâ ln ir ii d in d eşert cu diavolul.
Homo sum, humani nihil a me alienum puto “, sp u n ea d ram aturgul rom an
T erenţiu — adică: n im ic d in ce e o m en esc n u m i-e str ă in .
„N iciu n co p a c n u creşte p â n ă în cer", adaugă su rp rin ză to ru l şi ex ce­
le n tu l a n a lis t Carl G ustav Jung, „afară n u m a i dacă r ă d ă c in ile sale ar
a tin ge in fern u l." 134 A ceastă a firm a ţie ar treb u i să p u n ă p e gân d u ri p e
oricin e. î n o p in ia acestu i p ro fu n d p sih ia tru , p o sib ilita tea u n e i m işcări
ascen d en te n u p oate e x ista în lip sa u n e i m işcă ri d escen d en te sim etrice.
A cesta este şi m o tiv u l p en tru care m o m en tele de lu cid itate m a x im ă su n t
aşa de rare. Căci c in e este d isp u s să recu n oască asem enea lucruri? Chiar
vrei să ştii cin e este r e sp o n sa b il de c e le m ai rele g â n d u r i c e -ţi v in în
m in te? Ştii ce a scris E ric H arris, u c ig a şu l în m asă de la liceu l C olum ­
b in e , cu o z i în a in te d e a-şi m asacra c o le g ii d e şcoală? E interesant să
vezi, om fiind, că moartea ta este inevitabilă. în raport cu asta, totul devine
parcă mai banal.135 C ine ar în d r ă z n i să e x p lic e o a s tfe l de scrisoare —
sau, ch ia r m a i rău, c in e ar c u teza să-i g ă sea scă ju stifică ri?
în d e şe r t, C ristos s e în tâ ln e ş te c u S a tan a (v. Luca 4:1-13 şi M atei
4:1-11). A ceastă p o v e s te are u n se n s p sih o lo g ic ev id en t — o s e m n ific a ­
ţie sim b o lică , d eci —, pe lâ n g ă orice a lte p o sib ile se n su r i em p irice sau
m e ta fiz ic e . A cea stă în tâ ln ir e în se a m n ă : Cristos rămâne pevecie Cel care
s-a hotărât să ia asupra Sa profunda depravare morală a omenirii. A ceasta
presupune, mai d eparte, că Isus este, pe veci, Cel care este dispus să
în fru n te , cu toate risc u rile, acele te n ta ţii care vin d in sp re cele m ai
m alefice p ă rţi ale n a tu rii om eneşti. Adică el este dispus să se lupte, la
m odul conştient, deliberat şi până la capăt, cu rău l ce zace deopotrivă
în El şi în lume. Şi acestea nu sunt vorbe goale sau de faţadă (chiar dacă
m esajul este unul abstract). Este m ai m u lt decât o discuţie vagă, doar
de dragul teoriei.
Soldaţii care suferă de stres po sttrau m atic dezvoltă adesea această
tu lb u ra re nu din cauza a ceea ce au v ăzut, ci d in p ricin a a ceea ce au
făcut136^Există o m ulţim e de diavoli pe câm pul de bătălie. Participarea
la război va deschide p o rţile Iadului. Din când în când, ceva reuşeşte
să scape de acolo şi să in tre în inim a u n u i băiat naiv d in Iowa, care se
va tra n sfo rm a peste noapte în tr-u n m o n stru . El va ucide fem ei şi va
m asacra p runcii nevinovaţi d in sătucul vietnam ez My Lai. Desigur,
tâ n ă ru l n o stru vede foarte bine ce face. M ai târziu în să, nu va mai şti
cum să găsească o cale de îm păcare în tre sine şi ceea ce a aflat despre
realitatea sinelui său şi a lum ii. Şi de ce ne-am m ira oare?
în m arile m itu ri ale E giptului antic, zeul H orus - v ă z u t adesea,
la nivel conceptual şi istoric, ca u n p re c u rso r al lui C ristos137 — are
p a rte de o ex p erienţă sim ilară în clipa în care îl în fru n tă pe unchiul
său m alefic Set’, u z u rp a to ru l tro n u lu i lui O siris, ta tă l lui H orus. Zeul
H orus, cel cu cap de şoim şi cu ochi atoatevăzători, are curaju l de a
se c o n fru n ta într-o luptă faţă în faţă cu adevărata n a tu ră a lui Set. în
această bătălie cu în frico şăto ru l său u n ch i, H orus suferă o d im inuare
a conştiinţei sale. El îşi pierde u n ochi. Este o ra n ă pe care o suferă în
ciuda statutului său divin şi a vederii sale neîntrecute. Ce a r pierde oare
un sim plu om dacă i s-ar întâm pla aşa ceva? Probabil că el ar câştiga
o vedere in te rio a ră m ai profundă şi a r căpăta o înţelegere superioară,
care să com penseze pierderea acu ităţii în ce priveşte percepţia lum ii
exterioare.
Satana întrupează refuzul sacrificiului; diavolul este aroganţă în tru ­
pată; este rea-voinţă cru d ă şi deliberată, este rău tate şi înşelăciune.
Diavolul este u ra p u ră contra Om ului, D um nezeului şi F iinţei. El nu *

* Continuând această paralelă, să mai spunem că „Set" este un precursor etimolo­


gic pentru „Satana". Vezi D.M. Murdock (2009). Christ in Egipt: the Horus-Jesus
connection. Seattle, WA: Stellar House, p. 75.
12 R eguli de viata
JORDAN B. PETERSON

se va sm eri, c h ia r dacă ştie prea b in e că asta treb u ie să fa că . În p lu s, el


ştie fo a rte b in e ce face, o b sed a t fiin d de d o r in ţa de d istru gere; actele
sale su n t delib erate, b in e c h ib z u ite ş i duse p â n ă la capăt. El şi d o a r el —
a rh etip u l în s u ş i a l R ăului — e ste cel care treb u ie să îl co n fru n te şi să
îl isp itea scă p e C ristos, arh etip u l B in e lu i. Satana este cel care îi oferă
M â n tu ito r u lu i O m en irii, aju n s în cele m a i d ific ile c o n d iţii, ceea ce îş i
d oreşte o rice fiin ţă u m a n ă .
M a i în tâ i, Satana îl isp ite şte pe C ristos, în d em n ân d u -l ca, dacă vrea
să-şi p otolească foam ea d in u rm a p o stu lu i p relu n git, să transform e p ie­
trele d in d eşert în p â in e . A p o i îi şo p te şte M â n tu ito ru lu i să se aru n ce
de p e o stâ n că fără n ic io grijă, că ci în g e r ilo r li se va p o r u n c i să-l ţin ă
p e m â n i şi să n u -l la se să se p răb u şească. La p rim a isp itir e , C ristos r ă s­
punde: „Nu n u m a i cu p â in e va tr ă i o m u l, ci cu to t cuvântul care ie se d in
gu ra lu i D u m n ezeu " (M atei 4:4). Ce în sea m n ă m ai p recis a cest răspuns?
în sea m n ă că, p â n ă şi în c e le m a i vitrege c o n d iţii de d ep rivare, e x istă
lu cru ri m a i im p o r ta n te decât h ra n a . A ltfel spus: p â in ea n u -l ajută cu
n im ic pe o m u l care şi-a tră d a t s u fle tu l, c h ia r şi a tu n c i când el su feră de
foame*. C ristos ar fi p u tu t, d e sig u r , să -şi fo lo se a scă p u terile sa le cvasi-
in fin ite p e n tr u a-şi procura p â in e a , după cu m îi su gerează ş i diavolul.
El ar fi p u tu t a stfe l să p u n ă cap ăt p o s tir ii a d u cătoare d e su ferin ţă —
ad ică, în tr -u n se n s m a i larg, ar fi p u tu t să se îm b o g ă ţea scă , scăp ân d
p en tru to td ea u n a de p rob lem a lip s e i de h ra n ă . D a r cu ce preţ? Şi cu ce
câ ştig , p â n ă la urm ă? L ăcom ia să fie oare o so lu ţie la d isp erarea s u fle ­
tea scă ? D acă s-a r fi d ed at la u n fe s tin , a cela ar fi fo st cel m a i m iz e r a ­
b il şi m a i n e n o r o c it d in tre fe stin e . C ristos, în sch im b , n ă z u ie şte către
ceva m a i în a lt — e l vrea să ex e m p lific e u n m o d de A Fi care va rezolva,
în d e fin itiv ş i p e n tr u to td ea u n a , p rob lem a fo a m ei. Cum ar fi dacă, în
lo c u l d e sfă tă r ii im e d ia te p ro cu ra te de o c in ă caldă, n o i to ţi am alege să
n e h r ă n im m a i c u râ n d d in C uvântul lu i D u m n ezeu ? A cest lu cru ne-ar
cere să tr ă im , să creăm , să ad u cem o fran d e, să vorb im ş i să îm p ă rţim
d in averile n o a str e d e-o m a n ieră care să n e facă să u ită m p en tru tot­
d ea u n a de n e a ju n su r ile fo a m ei. A cesta este felu l în care este abordată, *

* Pentru cei care cred că această abordare este în parte nerealistă, ţinând cont de
realitatea materială concretă şi de suferinţa veritabilă asociată cu privaţiunile, aş
recomanda încă o dată Arhipelagul Gulag al lui Soljeniţîn, unde pot găsi o serie de
discuţii extrem de profunde despre ce înseamnă să te porţi moral mai cu seamă
în situaţii de lipsuri şi suferinţe acute.
în tru ad evăr şi în m o d d e fin itiv , p r o b le m a în fo m e tă r ii în c o n d iţiile
n e p r ie ln ic e d in p u stiu .
A ceastă so lu ţie e ste in d ic a tă în d iv erse lo c u r i d in E v a n g h elii, fiin d
p u să în scenă în m o d u ri cât se poate de g ră ito a re. C ristos e ste adesea
p o rtretiza t sub form a u n u i fu r n iz o r de h ra n ă in e p u iz a b ilă . El în m u l­
ţe şte în m od m ir a c u lo s p âin ea şi p e ş t ii. El p resch im b ă apa în v in . Ce
sim b o lizea ză toate acestea? Că n i se oferă u n în d em n în sp re a căuta u n
sen s m ai în a lt, ca m od de v ieţu ire, u n m o d de tra i care este n u doar m ai
p ractic, dar şi su p erio r d in p u n c t de ved ere calitativ. E ste u n în d e m n
în fă ţişa t în ch ip litera r/teatra l: du-ţi v ia ţa u rm â n d m o d elu l M â n tu ito ­
ru lu i arhetipal, ia r cei d in ju r u l tău n u vor m a i fi în fo m eta ţi. B unătatea
acestei lu m i se revelează celor care ştiu să tră ia scă în m o d adecvat. Iar
o viaţă dreaptă e ste m a i b u n ă d ecât cea care se reduce la în d estu la rea
cu p â in e . Şi e ste m a i b u n ă c h ia r şi decât b a n ii cu care c u m p eri acea
p â in e . A cesta e s te m o d u l în care. C risto s, p e r so a n a care în tr u p e a z ă
p e r fe c ţiu n e a , r e u ş e ş te să treacă p este p r im a isp itir e . D ar m a i are de
în fr u n ta t încă două te n ta ţii.
„Aruncă-Te jo s de p e stâ n că “, îi z ic e d ia v o lu l, recu rgân d la o n ou ă
isp itire. ,,Dacă D u m n e z e u ex istă , El te v a salva cu sig u ran ţă. D acă e şti
într-adevăr Fiul lu i, D u m n e z e u are să te salveze.“ D e ce oare D u m n ezeu
nu s-ar revela, p en tru a-şi salva u n ic u l său Fiu de foam e, de izo la re şi de
p rezen ţa c elu i m a i m are rău? A ceastă cale n u p o a te fi, to tu şi, urm ată
în v ia ţă , n u poate slu ji ca m od el de tra i. N ici c h ia r ca fic ţiu n e n u prea
îş i are r o stu l. T ru cu l litera r a lu i deus ex m ach in a (ap ariţia u n e i forţe
d iv in e care, ca p r in farm ec, îl scoate de la a n a n g h ie p e erou l fic ţio n a l)
este u n u l d in tre c e le m a i ie ftin e d in tr u sa se cretă a sc r iito r u lu i. Este
u n in str u m e n t n e in sp ir a t, că ci ia p este p icio r in d e p e n d e n ţa şi curajul,
d e stin u l şi lib eru l-a rb itru , dar ş i asumarea: r e s p o n sa b ilită ţii. Cu alte
cu vin te, D u m n ezeu n u e ste o plasă de sig u r a n ţă p e n tr u cei o rb iţi. N u
este cin eva căru ia să-i p o r u n c e şti să facă to t felu l de tru cu ri m agice sau
să se arate o r ic u i care îl in v o că . N ic i c h ia r p rop riu l Său Fiu nu-l poate
p u n e să facă a stfel de g iu m b u şlu cu ri.
„Să n u is p ite ş ti p e D o m n u l D u m n e z e u l tău “ (M a tei 4:7) — a cesta
e s te ră sp u n su l su c c in t p e care C ristos îl dă celei de-a d o u a te n ta ţii dia­
v oleşti. C ristos nu-i p o a te p o ru n ci T atălu i orice ş i oricâ n d şi n ic i m ăcar
nu cu tea ză să-i ceară să in te r v in ă în sp rijin u l său. Isus n u d o reşte în
n iciu n caz să la se în seam a altcuiva resp on sab ilitatea Lui p en tru faptele
12 R eguli de viată
JORDAN B. PETERSON

d m p ro p ria L u i v ia ţă . R efu ză să-i ceară lu i D u m n e z e u să i se arate.


R efuză, de a sem en ea , să-şi rezolve p rob lem ele fr a g ilită ţii sale de m u ri­
tor, fă câ n d a p el la D u m n e z e u ca să-L salveze — această abordare n u va
ajuta n icicân d pe n im e n i să-şi rezo lv e p ro p riile sale problem e de viaţă.
R ezistâ n d la această ten ta ţie, C ristos resp in g e im p licit şi ten d in ţa celu i
a fla t în d ific u lta te de a se refu gia în boala p sih ic ă . Ţ in â n d co n t de d ifi­
c u ltă ţile în tâ m p in a te de C ristos în z ile le p etrecu te în p u stiu , o solu ţie
fa cilă , d ar p s ih o tic ă ar f i p u tu t fi a u to id e n tific a rea cu u n M esia care
b en efic ia z ă de p u teri m a g ice. În sch im b , E l r esp in g e id eea u n e i a stfel
de sa lv ă r i — sa u a u n e i su p r a v ie ţu ir i p e term en scu rt —, care să p ro ­
v in ă d in m a n ife sta r e a n a r c is is tă a su p e r io r ită ţii sale şi d in fa p tu l că,
fiin d F iu l Său, i-ar putea cere o rice lu i D u m n e z eu .
În fin e , u r m e a z ă cea de-a treia isp itir e , cea m a i p u te r n ic ă d in tre
toate. C ristos ved e cu m rega tele d in to a tă lu m ea i se su p u n , gata să-i
dea ascu lta re. A cesta este câ n tu l de siren ă al p u te r ii p ăm ân ten e: p o si­
b ilita te a de a co n tro la p e o r ic in e şi de a p o r u n c i orice. Lui C ristos i se
oferă ş a n sa d e a aju n ge în v â r fu l iera rh iei d o m in a ţie i d in lu m ea a n i­
m ală. A ceasta este d o rin ţa o rică rei m aim u ţe goale: să i se su p u n ă toate
f ăp tu rile, să aj u n g ă în cea m a i m in u n a tă d in tr e stări, să-şi co n so lid eze
şi să-şi sp o rea scă p o sib ilita tea u n e i g ra tifică ri v o lu p tu o a se n elim ita te.
În m o d e v id e n t, a ici v o rb im d esp re n iş te p lă c e r i de m o m en t. D ar n u
este v o rb a d oar d esp re a cestea . O a stfel de creştere a p u te r ii oferă p o s i­
b ilită ţi n e lim ita te p e n tr u ca în tu n e r ic u l lă u n tr ic să ia să la suprafaţă.
P ofta de sân ge, de silu ire şi de d istru g ere face p arte d in a cest m iraj al
p u terii. Iar o a m e n ii râvnesc la p u tere n u doar ca să scap e de su ferin ţă .
Şi n ic i d oar ca să ia să de sub ju g u l b o lii, n e a ju n su rilo r ş i m o r ţii. P u te­
rea în s e a m n ă to to d a tă ca p a cita tea d e a te r ă z b u n a , de a-i su p u n e pe
c e ila lţi, de a-ţi zd ro b i vrăjm aşii. D ă-i lu i C ain su fic ie n tă p u tere şi e l nu
se va m u lţu m i doar cu a-l u cid e p e A bel. E l î l v a to rtu ra m a i în tâ i, sub
cele m a i n ea ştep ta te c h ip u r i şi f ără n ic io în g ră d ire. A bia după ce-şi va
fi în c h e ia t to r tu r a , e l îi va lu a şi v ia ţa . D u p ă care, la fe l va p roced a cu
fiece făp tu ră care-i va ie ş i î n cale.
E x istă to tu ş i ceva care e ste şi m a i în a lt d ecât a cest p isc al iera rh iei
d o m in a ţie i, c ev a la care m erită să a ju n gem ş i care n u treb u ie sa c r ifi­
cat doar de d r a g u l u n e i re u şite d e m om en t. E ste u n lo c cât se p oate de
real, d oar că n u e ste g e n u l acela d e lo c p e care să-l p u tem con cep e în
cadrul to p o g r a fie i sta n d a rd d u p ă care n e o rien tă m de obicei v ie ţile .
Am avut la u n m om ent dat viziunea u n u i peisaj enorm , d esfăşurat în
faţa m ea pe kilom etri întregi în sp re orizont. Eu era m sus, în aer, p ri­
vind cu ochiul u n ei p ă sări în zbor. Peste to t unde m ă uitam , vedeam
n işte piram ide de sticlă, înghesuite u n ele peste altele, de dim ensiuni
diferite, unele separate, altele în tre p ă tru n se . Toate sem ănau cu zgâ-
rie-norii zilelor n o a stre şi erau pline de oam eni: fiecare se căznea să
atingă vârful piram idei sale. D a r dincolo de aceste piscu ri ten tan te, se
deschidea un orizo n t vast, u n dom eniu care îngloba toate piram idele.
Acesta este privilegiul ochiului care poate survola peste toate aceste
z b ateri zadarnice: p o ţi să alegi să n u te m ai căzneşti să devii stăpân
peste un grup sau apărător suprem al vreunei cauze; p o ţi, în schimb, să
tran scen zi toate aceste lucruri. Aceasta necesită o atenţie p u ră şi total
lib eră, acea aten ţie detaşată, a le rtă şi receptivă a om ului care aşteaptă
m om entul potrivit şi locul oportun p e n tru a acţiona. Aşa cum se spune
şi în Cartea lui Dao şi a Puterii (TTo Te Ching):

Cine fâptuieşte dă greş


iar cine prea strâns ţine-un lucru
îl pierde.
Prin urmare înţeleptul
nu înfăptuieşte şi deci nu dă greş,
nu ţine strâns şi deci nu pierde.138

în această poveste a celei de-a tre ia is p itiri, e x istă u n p u te rn ic


îndem n către a duce o v iaţă ireproşabilă. Dacă vrei să obţii recom pensa
suprem ă — dacă vrei deci să pogori Regatul lu i D um nezeu pe Păm ânt,
să refaci ordinea p aradiziacă —, a tu n ci va treb u i să duci o viaţă în care
să refuzi satisfacţiile im ediate (fie că ţin de îm p lin irea u n o r d o rin ţe
n a tu ra le , fie de realizarea u n o r ten d in ţe pervertite), in d iferen t de cât
de atractive şi de tangibile p o t să-ţi pară. De asem enea, va trebui să te
eliberezi de ten taţiile răului. Răul n u face decât să amplifice catastrofa
vieţii, crescându-ne în m od dram atic m otivaţia p e n tru a căuta acele
desfătări vrem elnice m enite să ne facă să uităm de trag ed ia im inentă
a F iinţei. Sacrificiul, indiferent cât de m ă ru n t este, ne poate aju ta (cu
mai m ult sau m ai p u ţin succes) să uităm de această tragedie, însă dacă
vrem să înfrângem ră u l, atu n ci e nevoie de u n tip special de jertfă. În ce
constă acest sacrificiu special? Aceasta este o întrebare care a preocupat
1 2 R eguli de viaţă
JORDAN B. PETERSON

im aginaţia creştină (şi n u doar cea creştină) de-a lungul m ultor secole.
De ce acest sacrificiu special n u şi-a făcut efectul dorit? De ce n u sun­
tem nici astăzi convinşi că cel m ai bun plan posibil este să ne ridicăm
privirea spre C eruri, să-l căutăm pe D um nezeu şi să sacrificăm to tu l
p e n tru a-l găsi? N-am reuşit oare să înţelegem cât de im p o rtan tă este
această m iză? Să ne fi rătă cit oare (cu bună ş tiin ţă sau altfel) de la
calea adevărată?

DOCTRINA CREŞTINĂ ŞI PROBLEMELE El


Ipoteza lui Jung este aceea că spiritul european a fost nevoit s ă dezvolte
tehnologiile in telectuale ale ş tiin ţe i (adică să cerceteze lum ea m ate­
rială) după ce va fi conchis în m od tacit că, în ciuda concentrării sale
acute asupra izbăvirii spirituale, nu a reuşit să ofere o rezolvare m ulţu­
m itoare problem ei suferinţei din aici-şi-acum. C onştientizarea acestui
fapt a r fi avut loc, la m odul cel m ai vădit, cu tre i-p a tru secole în ain te
de Renaştere. Ca u rm a re, în profunzim ile p sih ism u lu i colectiv occi­
dental s-a ivit o fantasm ă stră in ă , p ro fu n d ă şi com pensatorie, care s-a
m anifestat p e n tru prim a dată în reveriile ciudate ale alchimiei, urm ând
ca abia peste câteva veacuri să ia form a ştiinţei pe deplin a rticu late13^
A lchim iştii au fost p rim ii care au exam inat cu atenţie tran sfo rm ările
m ateriei, sperând să poată descoperi secretele săn ătăţii, pro sp erităţii
şi longevităţii. Aceşti m ari visători (cu N ew ton în fru n te 140) au in tu it
şi apoi şi-au im ag in at cum lum ea aceasta m aterială (dam nată de Bise­
rică) deţine o serie de secrete, care, odată revelate, a r pu tea elibera
u m an ita te a de d u rerea şi co nstrângerile de pe acest păm ân t. Acest tip
de viziune (însoţită de îndoiala intelectuală) a oferit o ex trao rd in ară
m otivaţie colectivă şi individuală p e n tru a dezvolta m ai d ep arte şti­
in ţa - ia r aici includem şi cerinţele strin g en te ca teo re tic ie n ii in d i­
viduali să se concentreze pe cercetarea lo r şi să a m âne alte plăceri şi
d istrac ţii de m om ent.
P rin aceasta nu vrem să afirm ăm că, de fapt, d o c trin a creştină (fie
şi în form a ei incom pletă) a r rep rezen ta u n eşec. Ba, dim potrivă: creş­
tin ism u l a săv ârşit u n lu c ru aproape im posibil. D o c trin a c re ştin ă a
elevat su fletu l individual, aşezând sclavul şi stăp ân u l, om ul de râ n d
şi n o b ilu l p e acela şi ca la p od m eta fizic, făcându-i d eci e g a li în faţa leg ii
şi a lu iD u m n e z e u . C reştin ism u l a su s ţin u t su s şi tare că p â n ă şi regele
este d oar u n o m în tr e o a m e n i. P en tru a r e u şi să im p u n ă această v iz i­
u n e contrară b u n u lu i-sim ţ, c reştin ism u l a treb u it să ren u n ţe şi la ideea
d upă care p u terea p ă m â n tea n ă şi c a lită ţile su p erioare ar fi fo st n iş te
in d icii ale u n e i p referin ţe su biective ale lu i D u m n ezeu . Lucru care a fost
d esăvârşit, p a r ţia l, p r in in s is te n ţa c r e ş tin is m u lu i asu p ra fa p tu lu i că
m ân tu irea nu p o a te f i a tin să p r in efo rt sau p rin v ir t u t e — a d ică „truda“
co n tează m a i p u ţin în a cest c a z 141^ O ricare îi v o r f i fo s t n ea ju n su rile,
d o c tr in a c r e ş tin ă a r e u ş it să-i îm p ie d ic e p e rege, p e a risto cra t sau p e
n e g u ţă to r u l în s tă r it să aibă p r e te n ţii d e su p erio rita te m o ra lă în faţa
o a m e n ilo r de rân d . O ricât de im p rob ab il ar p u te a să p a ră acest p roces,
c o n cep ţia m e ta fiz ic ă asu p ra v a lo r ii im p lic it tr a n sc e n d e n te a fiecă ru i
s u fle t s-a im p u s ca fu n d a m e n t de b a ză al le g ii şi so c ie tă ţii occid en ta le.
O a sem en ea o r d in e so cia lă e de n eg ă sit în a in te de im p u n erea d octrin ei
creştin e şi este greu de g ă sit c h ia r şi a zi în m u lte d in tre co lţu rile m apa­
m on d u lu i. E ste n ic i m ai m ult, n ic i m ai p u ţin decât în fă p tu ir e a u n u i
m iracol (şi treb u ie să lu ă m a m in te la acest lu cru ), p r in care so c ie tă ţile
b azate p e ierarh ia im p u să de re la ţia sclav-stăp ân s-au reo rg a n iza t d in
ră d ă cin i, sub in flu e n ţa rev ela ţiei r e lig io a s e /e tic e . A şadar, fa p tu l de a
avea în p o se sie o p e r so a n ă şi de a ex ercita u n co n tro l to ta l asupra e i a
în cep u t să fie v ă z u t ca ceva g reşit.
Să n u uităm , în a cela şi tim p , că fo lo su l im e d ia t a l scla v iei este ev i­
d en t p e n tr u o r ic in e şi că a r g u m e n tu l d u p ă care c e l p u tern ic treb u ie
să-l d o m in e p e ce l slab este, şi el, atrăgător, con v en a b il şi p â n ă la urm ă
practic (cel p u ţin p en tru cel p u tern ic). A ceasta în se a m n ă că, în a in te de
a p u n e la în d oială sclavagism ul, a fost n evoie de o critică revoluţionară a
to t ceea ce preţu ia o so cieta te bazată p e p o se sia de sclavi. A ic i in clu d em
şi ideea că exercitarea p u terii şi autorităţii îi dădeau n o b leţe stăp ân u lu i
de sclavi, la care se adaugă şi p rem isa că exercitarea p u terii d in p artea
stă p â n u lu i de scla v i ar f i v alid ă şi c h ia r v ir tu o a să . C reştinătatea a su s­
ţin u t, în m o d su rp rin ză to r, c ă p â n ă ş i cea m a i de jo s p e r so a n ă ar avea
n iş te d rep tu ri, n iş te d rep tu ri în n ă s c u te , şi că su v era n u l ş i sta tu l ar fi
r ă sp u n z ă to r i m o ra l p e n tr u r e c u n o a şte r e a (la u n n iv e l fu n d a m e n ta l)
a acestor d rep tu ri. M ai m u lt, c r e ştin ism u l a avan sat, în m o d e x p licit,
id eea de n eco n c e p u t p â n ă a tu n ci, p o tr iv it că reia p o s e s ia u n o r fă p tu ri
u m a n e î l d eg ra d ea ză p e n e g u ţă to r u l d e scla v i (v ă z u t a n terio r ca u n
P 1 2 R eguli de viată
JORDAN I. PETERSON

nobil dem n de respect), c h ia r m ai m ult decât pe sclavul însuşi. Nu ne


vine deloc u ş o r să înţelegem cât de greu a fost p e n tr u oam enii acelor
v rem u ri să accepte o astfel de idee. U ităm că opusul acestei idei a fost
u n fapt evident p en tru o b u n ă p arte d in istoria om enirii. în acest punct,
trebuie să ne oprim p u ţin la atitudinea creştinism ului faţă de d orinţa
de a avea sclavi şi de a dom ina. O luăm acum, din nou, de la începuturi.
D octrina creştină nu este lipsită de probleme. însă a r trebui să obser­
văm că este vorba despre acel gen de problem e care se ivesc doar după
ce au fost rezolvate o serie de alte dificultăţi m ult m ai grave. Societatea
creată de creştinătate a fost m ai p uţin barbară decât cea păgână (chiar şi
decât cea rom ană), pe care a înlocuit-o. Societatea creştin ă recunoştea
m ăcar că n u ai voie să h ră n e şti leii flăm ânzi cu sclavi, de dragul u n u i
div ertism en t oferit p o p ulaţiei, în să m ai lăsa loc p e n tru destule alte
practici barbare. C reştinism ul a criticat infanticidul, d a r şi prostituţia,
care s-ar fi b azat pe nişte prin cip ii injuste. A in sista t asupra faptului
că fem eile su n t la fel de valoroase precum b ărbaţii (chiar dacă şi astăzi
ne vine greu să vedem cum putem im pune această idee în p lan politic).
D octrina c re ştin ă a c erut ca p â n ă şi duşm anii societăţii să fie p riv iţi
ca nişte fiinţe um ane. în fine, noua reo rg an izare a adus şi separarea
bisericii de stat, ceea ce a în sem n at că îm p ăraţii „m ult prea om eneşti"
nu au m ai p u tu t să reclam e faptul că a r fi „unşi" de către divinitate.
Toate aceste concepţii au fost, p â n ă la u rm ă, im puse în societate, deşi
n im en i n u le-ar fi dat nicio şansă de acceptare.
Pe m ăsură ce revoluţia creştină a progresat, lum ea n-a m ai fost atentă
la acele probleme imposibile care au fost soluţionate p rin aceste m utaţii.
Aşa se întâm plă atunci când problemele sunt rezolvate. M ai mult, odată
ce soluţia este pusă în practică, uităm chiar şi faptul că aceste probleme au
existat cândva. Doar d in acest m oment, co nştiinţa occidentală a p u tu t
să se ocupe de acele d ific u ltăţi p e n tru care d o c trin a c reştin ă n u avea
n işte so lu ţii facile şi im ediate. Aşa s-a ajuns, de p ild ă, la dezvoltarea
m ai in ten să a ştiin ţei, p e n tru a am eliora suferinţa corporală, m ate ri­
ală care exista încă în largi p ă tu ri d in societăţile pe deplin creştinate.
Faptul că autom obilele poluează atm osfera va deveni o problem ă cu
adevărat im p o rta n tă în ochii n o ştri d o a r după ce am rezolvat (şi am
scăpat de) problem ele şi. m ai grave legate de m otoarele cu com bustie
in tern ă. O am enii care trăiesc în sărăcie nu-şi fac nicio grijă în legătură
cu em an aţiile de dioxid de carbon. Ceea ce n u în se a m n ă că nivelurile
j
de C0 2 a r fi irelevante. Ce vrem să spunem este că această poluare nu
contează atunci când individul m unceşte pe brânci, flăm ân d şi privind
doar către ziua de mâine, încercând să facă să rodească u n p ăm ân t plin
de buruieni şi m ărăcini. Problem a poluării se poate p u n e doar după ce
oam enii inventează tra c to ru l şi scot m ilioane de oam eni din sărăcia
lucie. Oricum , în clipa în care Nietzsche in tră în scenă, problemele nere­
zolvate ale creştinism ului deveniseră deja suficient de proem inente.
Fără să exagereze prea m ult, N ietzsche se descrie pe sine ca pe u n
gân d ito r care face filosofie „cu ciocanul"142^ Critica sa devastatoare la
adresa d o c trin ei c re ştin e (dej'a slăbită de co n flictu l ei cu în să şi şti­
in ţa , căreia c h ia r ea i-a d a t naştere) presupune două m ari linii de atac.
M ai întâi, N ietzsche susţine că sim ţul p e n tru adevăr, în cu rajat în cel
m.ai p rofund sens de către creştinism , este tocm ai cel care a dus până
la u rm ă la pu n erea la îndoială a p resupoziţiilor de bază ale credinţei.
A ceasta s-a în tâ m p la t, în p a rte , p e n tru că d ife re n ţa d in tre adevărul
m o ral sau n a ra tiv şi adevărul obiectiv n u şi-a g ăsit n iciu n fel de expli­
caţie (desigur, ne putem în treb a dacă este, într-adevăr, necesară o astfel
de diferenţiere) — dar acest lucru nu e suficient p e n tru a ataca doctrina
creştin ă. C hiar şi atu n ci când ateii m o d ern i se opun creştin ism u lu i,
criticându-i pe fundam entaliştii care insistă asupra faptului că povestea
creaţiei ar conţine adevăruri obiective, c h ia r şi într-un asem enea caz,
ateii argum entează plecând de la u n sim ţ al ad ev ăru lu i care le-a fost
dezvoltat secole de-a rân d u l tocm ai de cu ltu ra creştină. Cari J u n g duce
şi m ai departe argum entele lui N ietzsche, arg um entând că, în tim p u l
Ilum inism ului, E uropa s-a tre z it d in tr-u n vis creştin, observând că to t
ceea ce considerase p â n ă atu n ci ca fiin d de la sine înţeles poate şi tre ­
buie să fie pus sub sem nul în tre b ării. „D um nezeu a m urit!“, exclam ă
Nietzsche. „Dum nezeu răm âne mort! Şi noi l-am ucis! Cum să ne conso­
lăm , noi, ucigaşii ucigaşilor? Cel m ai sfânt şi m ai p u te rn ic d in to t ce-a
avut lum ea p ân ă acum şi-a p ierd u t sângele sub cuţitele n o astre — cine
ne spală de acest sânge?"143
Dogmele fundam entale ale credinţei occidentale, ne spune Nietzsche,
n u m ai pot fi credibile dacă ţinem cont de faptul că s p iritu l vestic se
centrează acum pe cercetarea adevărului. Însă cel mai devastator a fost
de fapt cel de-al doilea atac, în care Nietzsche atrage atenţia asupra fap­
tu lu i că, în dezvoltarea ei, Biserica a făcut u ita tă adevărata d o c trin ă
m orală a cre ştin ism u lu i. „Filosoful cu ciocanul" recurge la u n asalt
1 2 R eguli de viată
JORDAN B. PETERSON

asupra u n e i l i n i i d e g â n d ir e d in c a d r u l c r e ş tin is m u lu i, asu p ra u n u i


c u r e n t in flu e n t care se p r o file a z ă în c ă de la în c e p u tu r i. Ideea de bază
su n ă aşa: a f i un bun creştin înseamnă să asumi că umanitatea a putut
f i izbăvită prin sacrificiul lui Cristos şi doarprinjertfirea lui. A ceasta n u
în se a m n ă n e a p ă r a t că u n c r e ş tin care cred e că Isu s a m u rit p e cru ce
p e n tr u a iz b ă v i o m en irea ar fi, p r in aceasta, elib era t d e o rice fe l de răs­
pundere p e r so n a lă de o r d in m oral. D a r această cred in ţă im plică în m od
clar fa p tu l că resp on sab ilitatea p e n tr u izbăvire cad e în b u n ă m ăsură p e
u m e r ii M â n tu ito ru lu i şi că in d iv iz ilo r u m a n i a flaţi în starea de cădere
n u le m a i ră m â n e m are lu cru de făcut.
P o triv it lu i N ietzsch e, Sf. Pavel şi, m ai tâ rziu , p r o te sta n ţii care l-au
u rm at p e L uther i-au d e z le g a t de resp o n sa b ilita tea m orală pe u r m a şii
lu i C ristos. E i au d ilu a t acea id ee de imitare a lui Cristos. A ceastă im i­
ta re, lu a tă în s e r io s , n u se red u ce la a su m a rea verb a lă a u n u i set de
regu li p riv in d cred in ţa abstractă, ci în sea m n ă ca resp ectiv u l cred in cios
să acţio n eze în o rice c o n te x t d e viaţă ex a ct în sp iritu l M ân tu ito ru lu i.
A ceasta p r e su p u n e ca ad ev ă ra tu l c r e ştin să în c a r n e z e arh etip u l, cu m
ob servă Jung; adică să în tr u p e z e la m o d u l co n c ret a c e l m o d e l etern d e
co m p o rta m en t. În a c e st s e n s, N ie tz sc h e scrie: „C reştin ii n u au p racti­
cat n icio d a tă ceea ce le-a reco m a n d a t Isu s, ia r vorbăria n e ru şin a tă d es­
p re « ju stific a r e a p r in cred in ţă » , cât şi s e m n ific a ţia su p rem ă ş i u n ică
a acesteia s u n t d o a r c o n se c in ţa fa p tu lu i că b iserica n-a avut curajul şi
v o in ţa să accep te actele p e care le cerea Isu s“144. N ie tz sc h e a fo st, aşa
cu m se ved e, u n c r itic greu de egalat.
C redinţa d o g m a tică în a x io m ele cen trale al c re ştin ism u lu i (adică în
ideea că, p r in cru cificarea lu i, C ristos a salvat lum ea; că această izbăvire
este rezervată p en tru lu m ea de d in colo; că salvarea n u poate fi obţinută
p rin tru d ă ) con d u ce la tr e i c o n se c in ţe evid en te. M a i în tâ i, a sistă m la
dispreţuirea vieţii pământene, de vreme ce doar vi a de dincolo contează
cu adevărat. Ceea ce în se a m n ă că d e v in e a ccep tab il să ig n o r i r e sp o n ­
s a b ilită ţile p e care le a i fa ţă d e su fe r in ţa ca re e x is tă î n a ici-şi-acu m .
în al d o ile a r â n d , a sistă m la acceptarea pasivă statu-quoului, pentru
că salvarea nu poate f i obţinută prin niciun fel de efort săvârşitîn această
viaţă — p lecâ n d de aici, M a rx a afirm at, în derâdere, că relig ia este doar
u n op iu p e n tr u m ase. În fin e , a tr e ia c o n se c in ţă este urm ătoarea: cre­
dinciosul are tot dreptul să refuze asumarea oricărei răspunderi (în afară
de asu m a rea c r e d in ţe i în iz b ă v ir e a ad u să d e C ristos) câtă vreme Fiul
lui Dumnezeu a săvârşit deja tot ceea ce era mai important. A cesta este
m o tiv u l p en tr u care D o sto ie v sk i, care a avut o in flu e n ţă con sid erab ilă
asupra lu i N ie tz sc h e , a criticat, şi el, c r e ştin ism u l in s titu ţio n a liz a t —
c h ia r dacă a făcut-o în tr-o m a n ieră m u lt m ai a m b igu ă, dar ş i m a i so fis­
ticată. în capodopera sa Fraţii Karamazov, D ostoievsk i îl p u n e pe ateul şi
supraom ul Ivan să isto risea scă o leg en d ă , cea a „M arelui Inchizitor"145,
p rilej p en tru o critică a c r e ştin ism u lu i.
Ivan îi p o v e ste şte fr a te lu i său A lio şa (al c ă r u i n o v icia t m o n a h a l îl
d isp reţu ieşte ) cu m C ristos se în toarce p e p ă m â n t în vrem ea In ch iziţiei
S p an iole. A şa c u m era de a ştep ta t, în toarcerea M â n tu ito ru lu i dă toate
lu cru rile p e ste cap. El în cep e să-i v in d ece p e cei b o ln a v i. S coală ch ia r
şi m o r ţii d in m orm ân t. M in u n ile sa le atrag in c lu s iv a te n ţia M arelui
I n c h iz ito r , care p o r u n c e ş te im e d ia t ca Isu s să fie r e ţin u t ş i aru n cat
în tr-o c e lu lă de în c h is o a r e . M ai tâ rziu , In c h iz ito r u l Îi face o v iz ită ş i Îl
in fo rm ea ză p e C ristos că n u m ai este n ev o ie d e p r e z e n ţa lu i. R evenirea
lu i rep rezin tă o a m en in ţa re m u lt p rea m are p en tru B iserică . Şi îi m ai
sp u n e că povara p e care a lăsat-o în cârca o m e n ir ii — p ovara d e a duce o
v iaţă în tru cred in ţă şi adevăr — a fo st p u r şi sim p lu p rea grea p en tru ca
m uritorii să şi-o p oată asu m a. In ch izito ru l su sţin e că, în m ilostivirea ei,
B iserica a d ilu a t m esaju l M â n tu ito ru lu i, d esp ovărân d u -i p e drept-cre-
d in c io ş ii să i de datoria de a u rm a o E x iste n ţă p erfectă şi oferin d u -le
în sch im b că i sim p le de m â n tu ir e p r in cred in ţă şi id eea u n e i v ie ţi de
apoi. Tot a cest dem ers a d u ra t seco le în tr e g i, m a i sp u n e In c h iz ito r u l,
şi u ltim u l lu cru de care B iserica ar avea n ev o ie d u p ă toate aceste efor­
tu ri, a r fi în toa rcerea p e p ă m â n t a O m u lu i care s u s ţin u s e su s şi tare că
o a m e n ii, m a i în tâ i de to a te , trebuie să -şi p o a rte fie c a r e p ro p ria povară.
C ristos ascultă în lin iş te . M ai ap oi, In ch izito ru l dă să p lece, dar C ristos
îl îm b răţişează ş i îl săru tă p e b u ze. In ch izito ru l se alb eşte la faţă, şocat
fiin d . A poi p le a c ă , lă sâ n d în tr e d e sc h isă u şa celu lei.
N u e u şor să-ţi d ai seam a cât de profundă este această legen d ă şi cât de
m are a fost spiritu l care a creat-o. U n u l d in tre g en iile literare ale tuturor
tim p u rilor, D o sto ie v sk i a abordat în scrierile lu i cele m ai d ificile p ro­
b lem e e x iste n ţia le — şi a făcut-o cu tem erita te, cu m u lt curaj ş i fără să-i
p ese de c o n se c in ţe . D eşi era u n c r e ştin d ep lin , refuza în m od categoric
să aducă argu m en te „subţiri" în faţa o p o n e n ţilo r s ă i r a ţio n a lişti şi atei.
Ba, d in contră: în Fr aţii Kamarazov, de p ild ă, a teu l Ivan a rgu m en tează
c u o claritate ş i o p a siu n e su rp r in z ă to a r e co n tra a su m p ţiilo r d o c tr in e i
12 R eguli de viaţa
JORDAN B. PETERSON

creştine. A lioşa, care are u n tem peram ent în consonanţă cu Biserica


(de unde şi decizia lui de a se călugări), nu poate contracara niciunul
d intre argum entele fratelui său - c h ia r dacă el răm âne de n eclin tit în
cred in ţa lui. Dostoievski era conştient de faptul că d o ctrin a creştină
fusese în frâ n tă de facultatea ra ţiu n ii — de intelect, c h ia r—, d a r (şi asta
este extrem de im portant) el nu a trecut sub tăcere acestfapt. El n u a ape­
lat la negare, am ăgire sau c h ia r ironie, p e n tru a încerca să slăbească
argum entele ce se opuneau lucrurilor pe care el Ie considera ca fiin d cele
m ai adevărate şi m ai preţioase. În schimb, a pus faptele m ai presus de
vorbe şi a abordat problem a cu succes. La fin alu l rom anului, Dostoiev­
ski face ca bunătatea m orală în tru p a tă de Alioşa — proaspătul călugăr
care îl im ită pe Cristos — să învingă inteligenţa critică a lui Ivan — o
inteligenţă spectaculoasă, d a r p ân ă la urm ă nih ilistă.
B iserica c re ştin ă la care face referire M arele In c h iz ito r este ace­
eaşi biserică spre care şi Nietzsche îşi îndreaptă vituperările. Infantilă,
m oralizatoare, p a triarh a lă , supusă statului, este exact acea in stitu ţie
coruptă care face obiectul criticilor m oderni ai creştinism ului. în ciuda
m in ţii sale strălucite, Nietzsche se Iasă prea m ult în seam a furiei sale,
pe care n u reuşeşte s-o tem pereze cu forţa raţiu n ii. D in acest p u n c t de
vedere, Dostoievski este deasupra lui Nietzsche — m ăreaţa lite ra tu ră a
prim u lu i surclasează filosofia n ihilistă. In chizitorul ieşit de sub p an a
scriitorului ru s ilustrează cât se poate de bine mesajul d o rit de Dostoiev­
ski. Acest Inchizitor este u n interogator oportunist, cinic, m anipulator
şi crud. Vrea să persecute eretici şi chiar să-i to rtu re z e şi să-i ucidă. El
este p u rtă to ru l dogmei despre care ştie că este falsă. Cu toate acestea,
Dostoievski îl pu n e pe Cristos, om ul arh etip al perfect, să-l săru te pe
Inchizitor la plecare. La fel de relevant este şi faptul că im ediat după
acest să ru t, M arele In ch izito r lasă uşa întredeschisă, aşa încât Cristos
să poată evada şi scăpa de execuţia ce-l aşteaptă. Dostoievski a înţeles
că m arele şi coruptul edificiu al creştinism ului reuşea încă să m ai lase
o p o rtiţă deschisă p e n tru sp iritu l Întem eietorului său. Acesta este u n
sem n de re c u n o ştin ţă a ră ta t de u n s u fle t p ro fu n d şi în ţe le p t faţă de
îndelungata cred in ţă occidentală, aşa co ru p tă cum era ea.
D a r n u este ca şi cum , pe de cealaltă p a rte , N ietzsche n u a r fi fost
dispus să recunoască m eritele credinţei, în special cele ale catolicismu­
lui. El a crezut că lunga tra d iţie de în g răd ire im pusă de dogm atism ul
creştin (cu in siste n ţa acestuia ca to tu l să fie explicat în cadrul u n e i
sin g u r e şi coeren te te o r ii m eta fizice) a fo st o p re c o n d iţie n ecesa ră p e n ­
tr u em ergen ţa sp ir itu lu i m o d ern d is c ip lin a t, dar elib era t de cred in ţă.
A şa cu m arată în D incolo de bine şi de rău:

îndelunga încătuşare a spiritului, ( ... ) îndelunga voinţă spirituală de a inter­


preta tot ceea ce se întâmplă pe baza unei scheme creştine şi de a-1 redes­
coperi şi justifica pe Dumnezeul creştin până şi în cea mai neînsemnată
întâmplare - toate aceste sforţări, samavolnicii, durităţi, orori, iraţionafi-
tăţi s-au dovedit a fi mijloace prin intermediul cărora spiritului european
i s-a inoculat vigoarea, necruţătoarea curiozitate şi subtila-i mobilitate; să
recunoaştem totuşi că prin aceasta au fost totodată zdrobite, înăbuşite şi
alterate valori de vigoare şi spiritualitate de neînlocuit.146

P en tru N ie tz sc h e , dar şi p e n tr u D o sto ie v sk i, lib ertatea - in c lu siv


capacitatea de a a c ţio n a - n e c e sita u n a n u m it grad de co n strâ n g ere.
D in acest m otiv, a m b ii r e cu n o sc cât de im p o rta n tă e s te d o g m a B iseri­
cii. In d ivid u l treb u ie să fie în g r ă d it şi m od elat - m ergân d ch iar p ân ă
la lim ita d istr u g e r ii lu i - de o stru ctu ră d iscip lin a ră restrictiv ă şi coe­
r en tă , în a in te ca e l să fie în stare să a c ţio n e z e lib e r ş i în c u n o ştin ţă de
ca u ză . Cu sp ir itu l său g e n e r o s , D o s to ie v s k i a în g ă d u it B is e r ic ii, aşa
co ru p tă c u m e e a , să m a i a ib ă u n p ic de c o m p a s iu n e , d a r ş i o oare­
care d o ză de p ragm atism . E l e s te g a ta să accep te că s p ir itu l lu i C ristos,
L ogosul creator de lu m e , şi-a g ă sit şi îş i are în c ă lo c u l (p oate ch ia r u n u l
suveran) în cad ru l stru ctu rii d o g m a tice.
A tu n ci câ n d u n p ă r in te îş i educă aşa c u m treb u ie fiu l, el îi va lim ita
in ev ita b il şi d in lib ertă ţile p e care le are co p ilu l în aici-şi-acu m . E l va
im p u n e n işte lim ite în ce p r iv e şte ex p rim area volu n tară a F iin ţei fiu lu i
său, obligându-l să-şi g ă sea scă lo c u l în calitate de m em bru so cia liza t al
a cestei lu m i. U n a stfel d e tată va în cerca să c a n a liz e z e în tr e g u l p o te n ­
ţia l al c o p ilu lu i către o cale b in e d eterm in a tă . P r in fa p tu l că im p u n e
astfel de lim ită r i co p ilu lu i său, e l ar p u tea fi co n sid era t ca fiin d o forţă
d istru ctiv ă ce n u d o reşte d ecât să în lo c u ia sc ă p lu ra lita tea m iracu loasă
a co p ilă r ie i cu o rea lita te în g u stă ş i u n ic ă . D a r dacă ta tă l n u ia a stfel de
m ă su ri, e l n u va face d ecât să -şi la s e c o p ilu l să ră m â n ă u n P eter P an,
u n B ăieţel etern , R ege al B ă ieţilo r P ierd u ţi, C onducător al in e x iste n te i
Ţ ări de N ică ieri. Or, m oralm en te v o rb in d , a ceasta n u e ste o alternativă
acceptabilă.
1 2 R eguli de viată
JORDAN B. PETERSON

D o g m a B ise r ic ii a fo st săp ată d e la ră d ă cin ă de a cel sp irit al adevă­


ru lu i p e care ea în s ă ş i l-a cu ltiv a t. A ceastă să p a re la te m e lie a cu lm in a t
cu „m oartea lu i D u m n ezeu " . D a r stru ctu ra rea d ogm atică a B isericii a
fost o n e c e sita te - era n e v o ie de a cel tip de ed ucare, de d iscip lin a re.
D acă vrem să creştem u n s p ir it lib er, este n ev o ie de o lu n gă p erioad ă
de în c ă tu şa r e ş i de a su m a re a u n e i c h e i u n iv o c e d e in terp reta re. Or,
d ogm a c r e ştin ă a ş tiu t cu m să o fe r e a cea stă c o n str â n g e r e sp iritu a lă .
în să acu m d o g m a a m u rit - cel p u ţin în sp ir itu a lita tea O ccid en tu lu i
m o d ern . D o g m a a p ie r it od ată cu D u m n e z e u . Iar d in cad avru l e i a ieşit
u n lucru care este ch iar şi m ai m ort (fapt care este de o im p ortan ţă d eo ­
seb ită). A ie ş it ceva care n -a fo st n icio d a tă v iu , n ic i c h ia r în trecu t - n e
referim aici a tâ t la nihilism , c â t ş i la deschiderea la fe l d e periculoasă f a ţă
de ideile noi, utopice, to talitare. În urm a m o r ţii lu i D u m n e z e u , au p u tu t
să apară oro rile colective ale c o m u n ism u lu i şi fa scism u lu i (aşa cu m au
fost, de fapt, a n u n ţa te de că tre D o sto ie v sk i şi N ie tz sc h e ). N ietzsch e, în
ce-l p riv eşte, a s u s ţin u t că fiin ţe le u m a n e in d iv id u a le vor treb u i să-şi
in v en teze p r o p r iile lo r v a lo ri ca o c o n se c in ţă a m o rţii lu i D u m n e z e u .
D ar această id ee e s te u n a din tre v e r ig ile sla b e d in sistem u l să u con cep ­
tu a l. Ideea sa nu p o ate fi su sţin u tă d in tr-u n m o tiv ce ţin e de p sih ologie:
noi nu ne p u tem inventa propriile valori, pen tru sim plu l f a p t că nu ne pu tem
fo r ţa su fletele să a d o p te lucrurile fn care credem . A ceasta este m area d es­
coperire a lu i Ju n g — ş i ea se d a torează, în p a rte, şi r e fle c ţiilo r apro­
fu n d ate asu p ra p ro b lem elo r rid ica te de către N ie tz sc h e .
N o i, fiin ţe le o m e n e şti, tin d e m să n e r e v o ltă m îm p o tr iv a p ro p riilo r
id ei to ta lita r e la fel cu m r e sp in g e m şi to ta lita r ism u l a lto ra . Eu n u p o t
să-m i o rd o n ce să fac şi n ic i tu n u p o ţ i să-m i c o m a n z i cu m să a cţio n ez.
„Voi în c e ta să m ai p rocrastin ez" , î ţ i sp u i, d ar n u r e u ş e ş ti să faci asta.
„Voi m â n ca săn ătos" , îţ i p r o m iţi, d ar n u te v e i ţin e de cu vân t. ,,O să
în c e te z c o m p o r ta m e n tu l m eu d e alcoolic" , îţ i z ic i, d ar n u faci n im ic
în acest se n s. A d e v ă r u l e s te că n u n e p u tem r e c o n fig u r a d upă d o rin ţă ,
după o im a g in e c o n str u ită de in te le c tu l n o str u (m a i a les când acest
in te le c t e s te su p u s u n e i id e o lo g ii). Eu a m o n a tu ră a m e a , la fel cu m ai
ş i tu o fir e a ta şi la fel c u m avem cu to ţii o n a tu ră sp e c ific ă . Ce treb u ie
să facem e ste să n e d esco p erim acea n atu ră ş i să n e c o n fr u n tă m cu ea
în a in te d e a face p ace cu n o i în ş in e . Ce n e d e fin e şte oare în m od u l cel
m a i veritab il? Ş i dacă ştim ce su n te m în rea lita te, a tu n c i ce vom putea
d e v e n i, p e n tr u a n e apropia cât m a i m u lt de a d evăru l fiin ţ e i noastre?
În ain te de a ră sp u n d e on e st acesto r în tr e b ă r i, treb u ie să m erg em direct
la răd ăcin a lu cru rilo r.

ÎNDOIALA, DINCOLO DE SIMPLUL NIHILISM


Cu tr e i su te d e Mii în a in te de N ie tz sc h e , m a rele f ilo s o f fran cez Ren£
D esca rtes a p o r n it în tr-o m isiu n e in te le c tu a lă ap arte, aceea de a-şi lua
în serios capacitatea de a se în d o i, de a trece d in co lo de aparenţa lu cru ­
rilor p en tru a aju n ge la ceea ce era e s e n ţia l. El a în cerca t să a fle dacă
p u te a să sta b ile a sc ă (sa u să d esco p ere) o sin g u ră a fir m a ţie care să n u
p o a tă fi c lin tită d e c r itic a s c e p tic u lu i. Şi a stfe l a p o r n it în cău tarea
a c e le i pietre de te m e lie p e care p u te a fi în te m e ia tă ad evărata F iin ţă . în
d em ersu l să u , D e sc a r te s a d e sc o p e r it că a ceastă p ia tr ă de te m e lie era
„eul" său care gân d ea — a cel „eu“ de care e l era c o n ştie n t —, adică acel
e u la care se referă fa im o a sa z ic e r e c o g ito ergo su m (C uget, d eci e x ist).
D ar a cest „eu“ fu s e s e deja teo retiza t cu m ult tim p în u rm ă . Cu m ii de a n i
în a in te , acest „eu“ c o n ştie n t de sin e apărea sub fo rm a o c h iu lu i atoate-
v ăză to r a l lu i H o ru s, m arele z e u e g ip te a n , Z eul-Soare. H o ru s a fo st cel
care a r e în n o it sta tu l e g ip te a n , lu p tâ n d u -se c u coru p ţia care-l m ăcin a.
Ş i m a i d ev rem e în isto r ie , l-am a v u t p e zeu l-crea to r M arduk al m e so ­
p o ta m ien ilo r , cel a i că ru i o c h i îi în c e r c u ia u cap u l şi care vorbea p r in
cu v in te m ag ice, creatoare de lu m e. î n p e rio a d a e p o c ii c r e ştin e , „eul"
s-a tra n sfo rm a t în L ogos, în C u vân tu l crea to r care dă o n o im ă F iin ţei
iv ite la în cep u tu r ile tim p u rilo r. A m p u tea z ic e că D esca rtes p u r şi sim ­
p lu a secu la r iz a t L o g o su l, tra n sfo rm â n d u -l, în tr -u n m o d m a i e x p licit,
în acel „ceva care este c o n ştie n t şi care gândeşte". S p u s sim p lu , acesta
e ste to c m a i „ s in e le “ m o d e r n . D ar ce este m a i p r e c is a cest sin e?
P ân ă la u n p u n c t (d acă su n te m cât de cât d e sc h işi), p u te m să în ţe le ­
g em ororile săvârşite de acest sin e, în să a ctele sale b u n e su n t m u lt m ai
g reu de d e fin it. S in e le e s te m a rele a g e n t a l ră u lu i care a p ă ş it p e scen a
F iin ţe i sub ch ip de n a z is t sau de sta lin ist; e ste c e l care a creat lagărele
de la A u sch w itz, B u ch en w a ld şi D ach au , p recu m şi n u m ero a sele gu la-
g u ri sovietice. Şi toate a ceste g r o z ă v ii treb u ie a n a liza te cu cea m ai m are
serio zita te. D ar ce a n u m e g ă sim la celă la lt pol? În ce co n stă b in e le , care
e ste o con tra p a rte n ecesa ră a ră u lu i? Cum p u te m d e fin i b in e le , care
1 2 R eguli de viată
JORDAN B. PETERSON

e ste m a te r ia liz a t şi fă c u t in t e lig ib il to cm a i de e x is te n ţa a cestu i rău?


A ju n şi în a c e st p u n ct, p u tem a fir m a în d e p lin ă c u n o ş tin ţă de cau ză
că p â n ă şi in te le c tu l ra ţio n a l - acea fa cu lta te atât de în d ră g ită de cei
care d isp r e ţu ie sc în ţe le p c iu n e a tra d iţio n a lă — treb u ie să aibă ceva în
com u n c u z e u l arh etip al (care m oare şi v e şn ic ren aşte), cu M â n tu itoru l
etern al u m a n ită ţii, cu L ogosul în s u ş i. F ilo so fu l ş tiin ţe i Karl Popper,
care n u m a i m is t ic n u era, p riv ea p r o c e su l de g â n d ir e şi te o r e tiz a r e
ca p e o p r e lu n g ir e a ev o lu ţiei d a r w in iste . O creatură care n u p oate să
g â n d e a sc ă tr e b u ie să se rezu m e la a fi o în tru p a re a F irii sa le. Ea n u va
putea decât să -şi u r m e z e n atu ra , în m o d con cret, în aici-şi-acum . D acă
ea n u va p u tea ex p rim a p r in co m p o r ta m e n tu l ei ceea ce m ed iu l îi cere,
atu n ci p u r şi sim p lu v a m u ri. D ar a cest lu cru n u este valabil şi în ca zu l
fiin ţe lo r o m e n e ş ti. Căci n o i p u te m crea n iş te r e p rezen tă ri ab stracte
ale u n o r m o d u ri p o sib ile de A Fi. N o i p u te m p rod u ce o id ee în tea tru l
im a g in a ţie i. Şi o p u tem testa , co m p a râ n d -o c u alte id e i de-ale n o a stre,
cu id e ile a ltora sa u cu lu m e a în s ă ş i. D acă id eea n u se d oved eşte u tilă ,
putem renunţa la ea. Putem lă sa id eile să m oară e le în lo c u l nostru, după
c u m sp u n e P o p p e r 14^ Şi ceea ce c o n te a z ă de fapt e ste că, după aceea,
creato ru l a celo r id ei p oate să m ea rg ă m ai departe, fă r ă să fie ţin u t p e
lo c de e v e n tu a le le e r o r i d e p a rcu rs. O co n d iţie p rea la b ilă a în su şi pro­
cesului de g â n d ire e ste să avem încredere în acea p a rte d in noi care m erge
m a i d ep a rte ş i la sd ideile m o a rte în u rm a sa.
Să sp u n e m d eci, od a tă a ju n şi în a cest p u n c t, că o id e e n u este ace­
laşi lu cru cu u n fapt. U n fap t este ceva care a m u rit deja. Faptul n u are
c o n ş tiin ţă , n ic i v o in ţă de p u tere, n ic i m o tiv a ţie, n ic i d o rin ţă de a cţi­
u n e. E x is tă m ilia r d e de fap te m o a rte. In te r n e tu l e ste u n c im itir p o p u ­
la t de astfel de fap te m oarte. î n sch im b , o id ee care p u n e stăp ân ire p e
o p erso a n ă este cât se p oate d e v ie . Ea vrea să se e x p r im e p e sin e , să
trăiască î n a cea stă lu m e. A cesta este şi m o tiv u l p en tru care p sih o lo g ia
abisală (cu F reud şi J u n g p e fir m a m e n t) a su b lin ia t fa p tu l că p s ih ic u l
u m a n ar fi u n câm p d e b ă tă lie în tr e id ei. O idee a re o ţin tă . E a vrea cu
adevăra t ceva. E a im pu n e o ordine valorică. O id e e co n sid eră că acel scop
spre care tin d e este m ai b u n d ecâ t ceea ce are ea acu m . P en tru o id ee,
lu m ea se red u ce str ic t la acele lu c r u r i care p o t ajuta sau p o t îm p ied ica
rea liza rea ei; o rice altceva d in a ceastă lu m e e ste lip s it de relevanţă. O'
id ee este cea care d e fin e şte u n co n tu r, o form ă p ro fila tă p e u n anum it,
fu n d a l. O idee este o person alitate, nu este un f a p t. A tu n c i câ n d id eea se
m a n ifestă p r in in te r m e d iu l u n e i p erso a n e, ea ţin e să tra n sform e acel
om în avatarul ei; ea va îm p in g e acea p ersoan ă s-o p u n ă în scen ă . U n e ­
ori această ten d in ţă im p u lsivă (această „posedare", i-am m ai putea zice)
poate fi atât d e p u tern ică , în câ t p e r so a n a va prefera să m oară m ai bine
ea decât să la se id eea să p iară. La m o d u l g en era l, a ceastă d e c iz ie este
u n a proastă, de v rem e ce adesea treb u ie ca doar id eea să p iară, p e cân d
p erso a n a p o a te să în c e te z e să m a i fie a v a ta ru l acelei id e i, p o a te să-şi
sch im b e cu rsu l g â n d ir ii şi să m eargă m a i departe.
Ca să fo lo sim co n cep tu a liza rea d ram atică a str ă m o şilo r n o ştr i, am
p utea spune că, a tu n ci când rela ţia c u D u m n e z e u a fo st cu rm ată, co n ­
v in g e r ile n oastre cele m a i fu n d a m en ta le p ier, su n t sa crifica te (şi aici
ne referim la a cele m o m en te în care p r e z e n ţa su fe r in ţe i in ju ste ş i in to ­
lerab ile in d ic ă , de p ild ă , fa p tu l că e n e v o ie de o s c h im b a r e ). A cesta
e ste u n a lt fel de a s p u n e că p u te m avea u n v iito r m a i b u n dacă ş tim să
aducem sa cr ific iile o p o r tu n e în m o m e n tu l p rezen t. N ic iu n a lt a n im a l
n u a în ţe le s acest lu cru şi c h ia r şi n o u ă , o a m en ilo r, n e-au tr e b u it su te
d e m ii de a n i ca să-l p r ic e p e m . A p oi n e-au m a i tr e b u it m ile n ii în tr e g i
p en tru o b se r v a ţii aten te şi p en tru adorarea ero ilo r ş i alte câteva m ii
d e a n i p en tru a cerceta şi a d is tila a ceastă id ee în tr -o n a r a ţiu n e . M ai
d ep arte, a fost n e v o ie de m u lt tim p p e n tr u a p u tea p r e ţu i această nara­
ţiu n e, p en tru a o în co rp o ra şi p e n tr u a p u tea sp u n e acum: „Dacă te la şi
d iscip lin at şi dacă p riv ileg iezi v iito r u l în defavoarea p rezen tu lu i, atunci
v ei putea schim ba ord in ea realităţii, aşa în câ t să lu creze în favoarea ta.“
D ar ce-avem de fă cu t p e n tr u a r e u şi acest lucru?
În 1984 am p o r n it şi eu pe acelaşi d ru m pe care o apucase D escartes.
La v rem ea aceea, n u ştia m că era a ceeaşi cale şi, în p lu s, n ic i nu ţin să
m ă co m p a r c u D e sc a r te s, c e l care e ste p r iv it, p e d r e p t c u v â n t, d rep t
u n u l d in tr e c e i m a i m a r i g â n d ito r i ai tu tu r o r tim p u rilo r. Ce vreau să
sp u n este că p e a tu n c i era m şi eu m a rca t d e b oala în d o ie lii. L ăsasem în
u rm ă creştin ism u l su p erficia l al tin e r e ţii în m o m en tu l în care în ţe le se ­
sem fu n d a m en tele te o r ie i d a r w in iste . D u p ă aceea, n u am m a i p u tu t să
v ăd care era d iferen ţa d in tr e e le m e n te le de b a z ă a l c r e d in ţe i cre ştin e
şi gân d irea d e z id e r a tiv ă (wishhjul thinking). S o cia lism u l, care a în cep u t
să m ă atragă în acea v rem e, că ci p ărea să ofere altern ativa p e care m i-o
d o rea m , s-a d o v ed it în cele d in u rm ă lip sit d e c o n s is te n ţă . Cu tim p u l,
am r e u şit să în ţe le g , p le c â n d d e la m a r e le G eorge O rw ell, că o b u n ă
p a r te d in id e o lo g ia so c ia lis tă este m otivată de ura faţă de cei b o g a ţi şi
IP 12 R e g u li de viaţă
JORDAN D. PETERSON

rea liz a ţi, î n lo c s ă fie d in a m iz a tă d e grija sin ceră faţă d e cei săraci. P e
lâ n g ă a sta, s o c ia liş tii erau d e fap t ch ia r ş i m ai ca p ita lişti decât capita­
liş tii. Şi ei credeau la fel de ta re în p u terea b a n u lu i. Şi îş i im a g in a u că
dacă to ţi o a m e n ii vor avea s u fic ie n ţi bani, a tu n ci m arile p rob lem e ale
o m e n ir ii vor d isp ă rea ca p r in farm ec. Ceea ce este pur şi sim p lu fals.
Căci e x is tă o serie de prob lem e p e care b a n ii n u le p o t rezo lv a şi o serie
de alte d ific u ltă ţi care p o t fi ch ia r în rău tă ţite a tu n ci cân d aducem b a n ii
în ecu a ţie . O a m e n ii în s tă r iţi, în co n tin u a re, d iv o rţea ză ş i se în s tr ă i­
n ea ză de c o p iii lo r şi su feră d e a n g o a se e x is te n ţia le şi se îm b o ln ă v esc
d e ca n cer ş i d e d e m e n ţă şi m or s in g u r i şi n e iu b iţi de n im e n i. La fel,
p erso a n e le care abia şi-au re v e n it d in tr-o a d icţie p o t f i date p este cap
dacă p r im e sc n iş te b a n i n ea ştep ta ţi — ele se vor în to a rce p u r şi sim p lu
la fren ezia d r o g u r ilo r şi a b e ţiilo r . Şi, to t aşa, p lic tise a la poate d ev en i
cop leşito a re p e n tr u o a m e n ii care n u au n im ic de făcut.
în a cela şi tim p , m ă p r e o c u p a şi s itu a ţia creată de R ăzb oiu l R ece.
M ă ob sed a c h ia r . Îm i d ăd ea co şm a ru ri. Înfrvun fel, a ju n sesem şi eu să
că lăto resc în d eşert, în acea lu n g ă n o a p te a s u fle tu lu i om en esc. Ce n u
reu şea m n ic ic u m să în ţe le g era c u m de c e le d o u ă fa c ţiu n i m ajore ale
lu m ii n o a str e v o ia u să se d istr u g ă u n a p e alta. O are am b ele sistem e să
fi fo st la f e l de sam a v o ln ice şi de corupte? Să f i fo st oare doar o c h e sti­
u n e de d iferen ţe de o p in ii? Să f i fo s t oare v a lo rile d oar n iş te acceso rii
p en tru n iş t e str u c tu r i de forţă?
Oare ch ia r o lu a se to a tă lu m ea razna?
Şi p â n ă la u r m ă ce se în tâ m p la se de fa p t în seco lu l XX? Cum de a
fo st p o sib il ca m ilio a n e de o a m e n i să treb u ia scă să m oară, sa crifica ţi
p e altarele u n o r n o i dogm e şi id eo lo g ii? Cum se face că am ajuns să d es­
coperim lu cru ri m u lt m ai rele decât b u rg h ezia sau cred in ţele religioase
coru p te, p e care co m u n ism u l ş i fa sc ism u l s-au sim ţit în d r e p tă ţite să
le în lo c u ia sc ă ? N im e n i n u g ă s is e r ă sp u n su r i p e n tr u aceste în treb ă ri
(cel p u ţin d in câ te ştia m eu). Şi, p recu m D esca rtes, eram b lestem a t să
su fă r d e b o a la în d o ie lii. A şa că am în cep u t, şi eu, să caut acel u n ic lucru
in d iscu ta b il — oricare va fi fo st el —, acel tem ei p e care n im e n i nu-l m ai
p u tea p u n e la în d o ia lă . A veam n ev o ie de o p iatră so lid ă ca s-o p u n la
tem elia ca se i m ele. Şi, cu aju toru l în d o ie lii, a m şi găsit-o.
A m citit la u n m om en t d at despre o practică p erfidă de la A uschw itz.
U n g a r d ia n a o b lig a t u n d e ţin u t să care u n sac de 50 de k ile de sare
u m ed ă d in tr-u n c o lţ în c e lă la lt c o lţ al d e p o z itu lu i — ia r ap oi l-a p u s să
ducă sacul în ap oi. Arbeit macht frei stă scris deasupra in tr ă r ii în la g ă r —
„M unca te va elibera"; ia r elib era rea era to tu n a c u m o a r te a . C ăratul
acelu i sa c de sare era u n c h in lip s it de o rice fel de n o im ă . Era doar u n
exem p lu al a rtei de a face rău. Iar asta m -a fă c u t să-m i d a u seam a că , în
m od cert, u n e le a c ţiu n i u m a n e su n t p u r ş i sim p lu g r e şite.
A le x a n d r S o lje n iţîn a s c r is , în tr -u n m o d p ro fu n d ş i co n v in g ă to r,
d esp re oro rile se c o lu lu i X X , d esp re zecile de m ilio a n e de o a m e n i care
au fost v ă d u v iţi de slujbă, de fa m ilie , de id en tita te şi de viaţă. în Arhi­
pelagul Gulag, în p artea.a doua a v o lu m u lu i se c u n d , el d iscu tă despre
p rocesele de la NUrnberg, p e care le con sid eră d rep t cel m a i se m n ifi­
ca tiv ev e n im e n t d in v e a c u l X X . Care a fo st c o n c lu z ia a celo r procese?
Există unele acţiuni care sunt fn mod intrinsec atât de groaznice, încât ele
se opun întru totul naturii specifice a Fiinţei umane. Iar a cest fapt este
adevărat la m o d u l c e l m a i p r o fu n d , in d ife r e n t de c u ltu ră , de lo c sa u de
tim p . Acestea sunt nişte acţiuni rele. Nu există nicio scuză pentru.faptul că
te-ai angajat în săvârşirea lor. Să-ţi d e z u m a n iz e z i se m e n u l, să-l reduci la
stad iu l de vierm e, să to r tu r e z i şi să m ă celă reşti o a m e n i fă ră să-ţi p e se
de in o cen ţa sa u cu lp a in d iv id u a le, să tra n sfo rm i în tr-o artă p ricin u irea
de dureri — to a te a ceste lu cru ri su n t greşite.
Care este a cel adevăr de care eu n u m ă m a i p o t în d o i? E ste vorba d es­
pre realitatea su ferin ţei. A colo nu m ai e lo c de argum ente pro şi contra.
N ih iliş tii n u p o t dărâm a durerea p rin sc e p tic ism u l lor. T o ta lita riştii
nu p ot, n ic i e i, să a lu n ge su fe r in ţa . C in ic ii nu su n t în stare să sca p e de
realitatea ei. S u ferin ţa este r e a lă , ia r în cercarea de a-l face p e sem en u l
tă u să su fere, doar de d ra g u l de a-l c h in u i, e ste u n lu cru rău . A ceasta
e ste id eea d e b a ză p e care am aşezat-o la te m e lia c r e d in ţe i m ele. Abia
când am încep u t să caut printre cele m ai jo sn ice gân d u ri şi acţiu n i om e­
n e şti, cân d a m în ţe le s că a m cap acitatea de a m ă p u r ta ca u n gard ian
n a z ist, ca u n o fiţer d in gulag sau ca u n a b u zator d e c o p ii, abia atu n ci
am priceput ce în se a m n ă „să ie i asupra ta p ăcatele în tr eg ii lu m i“. O rice
fiin ţă u m a n ă are puterea de a face u n rău im e n s. Şi o rice fiin ţă um an ă
va în ţeleg e, a priori, dacă nu ce e ste b in e să facă, a tu n ci c e l p u ţin ce nu
este b in e să facă. Ş i, dacă e x istă ceva care nu este bun, aceasta în sea m n ă
că ex istă şi ceva care este bun. D acă cel m a i greu păcat c o n stă în c h in u i­
rea sem en ilo r n o ştri, doar de d ra g u l de a-i face să su fere, atu n ci b in ele
c o n stă în ceva d ia m etra l opus a cestei acţiu n i. B in ele va c o n sta în orice
p oate op ri ca a stfel d e lu cru ri să se m a i în tâm p le.
12 R eguli de viată
JORDAN B. PETERSON

SENSUL CA BINE SUPREM


A cesta e ste p u n c tu l de l a care a m p o r n it, p e n tr u a ex tra g e m a i departe
c o n c lu z iile m orale fu n d a m e n ta le d e care aveam n e v o ie . Ţ in te şte cât
m a i s u s . F ă-o c u a te n ţie . R e g le a z ă -ţi b in e a r c u rile. N u f i a ro g a n t în
d em ersu l tă u de cu n o a ştere. F ii sm erit, p e n tr u că o rg o liu l to ta lita r ist
duce la in to le r a n ţă , o p resiu n e, to rtu ră şi m oarte. D e v in o c o n ştie n t de
p ro p riile ta le n ea ju n su ri, de fin itu d in e a ta ce se v ă d eşte p r in laşita te,
rea-voin ţă, r a n c h iu n ă şi ură. U ită -te cu m ai m u ltă băgare de sea m ă la
p r o p r iile ta le p o r n ir i u c ig a şe în a in te de a-i a c u za p e a lţii ş i în a in te.
de a în c e r c a să refaci ţe să tu r a a c e ste i lu m i. P oate că n u lu m ea este în
n ereg u lă . P oate că în tin e ceva este g reşit. Poate că n u ai reu şit să d e v ii
„cineva" în a ceastă lu m e. P oate că ai g r e şit ţin ta . Şi p ro b a b il că ai eşu a t
în a o b ţin e g lo r ia d iv in ă . A i p ă c ă tu it. Şi p r in to a te acestea ţi-a i adus
c o n trib u ţia la im p e r fe c ţiu n e a şi rău tatea a cestei lu m i. D ar, m a i p resu s
de toate, n u m in ţi. N u m in ţi n ic io d a tă despre n im ic . M in c iu n a te duce
d irect în Iad. M arile şi m icile m in c iu n i ale statelor n a z iste şi com u n iste
au con d u s la m o a rtea a m ilio a n e de o a m en i.
A m in teşte-ţi a p oi că b in e le în s e a m n ă să e lib e r e z i o a m e n ii d e su fe ­
r in ţe şi d u reri n e n e c e sa r e . F ă-ţi d in a sta o a x io m ă : atât câ t îm i stă în
putere, v o i a cţion a în aşa fel, în c â t să aduc cât m ai m ultă uşurare celor
cu p rin şi d e du reri şi su ferin ţe g ratu ite. în a cest m o m en t, ai p u s în vâr­
fu l iera rh iei m orale u n s e t de p r e su p o z iţii şi de a cţiu n i m en ite să am e­
lio reze F iin ţa. Şi de ce a i fă cu t asta? P en tru că ş t ii p rea b in e care este
altern ativa. V arianta cea la ltă este cea a seco lu lu i XX. Ş i această u ltim ă
altern a tiv ă e ste atât de aproape de Iad, că n ic i n u are ro st s-o m a i ie i în
calcu l. Iar o p u su l Iadului este R aiu l. A şa că a în cerca să p u i u şu rarea
su fe r in ţe i şi d u rerii in u tile în v ârfu l iera rh iei ta le de v a lo ri în se a m n ă
a d ori să co b o ri R egatu l lu i D u m n e z e u p e acest Păm ânt. E ste vorba, în
acelaşi tim p , de a im p u n e o stare de lucruri, d ar şi despre a in tra în tr-o
stare su fletea scă p articu la ră .
Ju n g a ob servat că ed ifica rea u n e i a stfel de iera rh ii m orale este in e ­
vita b ilă , ch ia r dacă stru ctu ra ei m ai scâ rţâ ie d in cau za u n o r contradic­
ţ ii in tern e. P en tru Jung, acel ceva p e care-l a şe z ă m în v â r fu l iera rh iei
n o a stre m o ra le ş i d in c o lo de o rice in te n ţii şi sco p u ri, acel ceva d ev in e
valoarea suprem ă a p e r so a n e i n o a str e , d iv in ita tea n o a stră . Este ceea ce
p erso a n a n oa stră ex p rim ă , p u n e în scen ă. E ste lu cru l în care persoan a
crede la m od u l cel m ai p rofu n d . U n lucru pus în scen ă n u este u n sim plu
fa p t şi n ic i c h ia r u n şir de fapte. Ceea ce p u n em în sc e n ă e ste o p erso ­
n a lita te sau, ca să fim ş i m a i e x a c ţi, o aleg ere în tr e d o u ă p e r so n a lită ţi
op u se. P oate fi S h erlock H o lm es o r i M oriarty. Sau B a tm a n o ri Joker.
Sau S u p erm a n o ri L ex Luthor, C harles F rancis X a v ier o r i M a g n e to ,
r esp e c tiv T h o r o ri L ok i. La fel de b in e p o a te fi A b el o r i C ain - şi p oate
fi C ristos sau Satana. D acă alegerea n oastră va u rm ă ri în n o b ila rea F iin ­
ţ e i şi aducerea P a r a d isu lu i p e p ă m â n t, a tu n c i în s e m n ă că l-a m ales p e
C ristos. D acă, î n sch im b , alegerea n o a stră ajută la d istr u g e r e a F iin ţe i
ş i la gen erarea şi prop agarea u n o r su ferin ţe şi d u reri in u tile, în sea m n ă
că l-am ales p e Satana. A şa arată in e v ita b ila realitate arh etip ală.
U rm ă rirea p lă c e r ilo r im e d ia te ţ in e de u rm a rea u n u i im p u ls orb.
Ţ in e de b en eficiu l p e term en scu rt. E ste o alegere în g u stă şi egoistă. Şi
p resu p u n e m u ltă m in ciu n ă , p e n tr u a m erge m ai d ep arte. A poi n u ţin e
c o n t de n im ic . E ste im atu ră şi iresp on sab ilă. U n sem n de m atu ritate ar
f i să în lo c u im a c e ste p lă ceri d e m o m e n t cu d em ersu l de căutare a u n u i
se n s. S en su l em erge a tu n ci câ n d im p u lsu rile su n t ţin u te sub con trol,
o rg a n iza te ş i u n ific a te . S en su l se iv eşte d in in te r a c ţiu n ea care are loc
în tr e p o sib ilită ţile lu m ii şi structura valorică ce a cţion ează asu p ra aces­
t e i lu m i. Dacă str u c tu r a v a lo rică ţin te ş te către îm b u n ă tă ţirea F iin ţei,
se n su l revela t v a fi u n u l ded icat co n se r v ă r ii v ie ţii. E l v a oferi a n tid o tu l
p en tru h a o s şi su ferin ţă . E l v a face ca to a te lu cru rile să d ev in ă im por­
ta n te p en tru n o i şi ca to tu l să d e v in ă m a i b u n .
D acă v e i a cţion a aşa cu m se cu v in e , faptele ta le v o r în cu raja in tegra­
rea ta p sih ic ă a z i, m â in e şi în viito r, în tim p ce tu în s u ţi, fa m ilia ta şi
lu m ea d in ju r u l tă u n u v e ţi avea d ecât de câ ştig a t. T o tu l v a căp ăta c o e ­
ren ţă ş i se v a a lin ia de-a lu n g u l u n e i sin g u r e a x e . L u crurile v o r în cep e
să se p o triv e a sc ă to t m a i cla r. Iar a ceasta v a da u n s e n s p r o fu n d v ie ţii
tale. A cea stă rea şeza re ş i reord o n a re a lu c r u r ilo r c o n s titu ie .u n ev e­
n im e n t situ a t u n d ev a în sp a ţiu şi în tim p ş i a că ru i e x is te n ţă p o a te fi
d etectată p r in capacitatea n o a stră de a percep e d in c o lo de ceea ce sim ­
ţurile noastre n e oferă în aici-şi-acu m , căci aceste sim ţu r i su n t, în m od
ev id en t, lim ita te la cu leg erea de in fo r m a ţii şi la form area de rep rezen ­
tări. S en su l p u n e în lu m in ă fa lsita tea d e s f ă tă rilo r de m om en t. S en su l
îm p lin e şte to a te im p u lsu r ile a cu m şi p e n tr u to td ea u n a . D e aceea î l şi
p u tem detecta.
12 R eguli de viata
JORDAN B. PETERSON

D a că d e c iz i că n u e c a z u l să te r ă z b u n i p e F iin ţă , în ciu d a n ed rep tă ­


ţilo r şi su fe r in ţe lo r de pe a cest p ă m â n t, a tu n c i v e i ob serva probabil că
ai p o sib ilita te a să reduci, c h ia r ş i c u p u ţin , d in d u rerile ş i su ferin ţele
gratu ite. Şi a stfel v ei ajunge ca, a tu n c i câ n d te în treb i „Ce trebuie să fac
e u a zi? “, tu d e fap t să ai în m in te întreb area: ,,Cum p o t să-m i fo lo sesc
tim p u l p e n tr u a îm b u n ă tă ţi starea de lu cru ri, în lo c să o înrăutăţesc?"
A sem en ea in te n ţii î ş i p o t g ă si o con cretizare în articolele sau proiectele
care aşteaptă să fie scrise, în fe lu l în care p o ţi să-ţi am en ajezi cam era
p en tru a o face u n p ic m ai p rim ito a re, în m â n ca rea pe care ai p u tea s-o
fa c i u n p ic m a i g u sto a să ş i p e ca r e a i p u tea s-o se r v e şti cu u n p ic m a i
m u ltă a fe c ţiu n e fa m ilie i ta le.
O să v e z i c u m , od a tă ce ai a ş e z a t în v â r fu l ie r a r h ie i tale v a lo rice
p r in c ip iu l „Să fa ci lu m ea m a i b u n ă !“, a c ţiu n ile ta le , care a scu ltă de
o b lig a ţiile m o ra le, î ţ i v o r o feri u n s e n s t o t m a i p r o fu n d . D ar a sta n u
în se a m n ă că v e i fi în e x ta z . Şi n i c i că v e i fi de fiecare dată fericit. E ste
m ai cu rân d ca o isp ă şir e p e n tr u starea n e le g iu ită a F iin ţe i tale fisu rate
şi lovite. E ste ca o p la tă pe care e şti d ator s-o faci în sc h im b u l m ira co ­
lu lu i o r ib il şi n e b u n e sc a l e x is te n ţe i ta le. E ste m o d u l în care rem em o ­
r e z i H o lo c a u stu l. E ste felu l în care p o ţi c o m p e n sa p e n tr u sm in te lile
isto r ie i. E ste u n s o i de a su m a re a r ă sp u n d e r ii p e n tr u fa p tu l că u n eo ri
ai fo st ten ta t să c r e z i că Ia d u l e s te ca sa ta . Şi este d isp o n ib ilita te a ta de
a p relu a, la n e v o ie , ro lu l de în g e r în P aradis.
Pe de cea la ltă p a rte, a u r m ă r i g ra tifica rea in s ta n ta n e e în se a m n ă
a-ţi v â r î toate sc h e le te le în d u la p . E ca şi cu m ai vrea să acop eri pata de
sâ n g e p e care a i lăsat-o p e covor. în s e a m n ă să e v iţi să-ţi a su m i resp on ­
sab ilita tea . A d ică să f ii la ş, su p e r fic ia l ş i să a cţio n ezi greşit. E ste gre­
şit să te p o r ţi aşa p en tru că a tu n c i când u r m ă r e şti ia r ş i ia r d esfă tă rile
im ed ia te, c a p e ţi tră să tu rile u n u i d iavol. E ste d eci ero n a t să cau ţi p er­
m a n e n t g ra tifica rea im ed ia tă p e n tr u că, în a c e st fel, b le ste m u l c ă z u t
p e c a p u l tă u va f i tra n sfera t c ă tre a lţ ii sa u către sin e le tă u d in viito r,
ceea ce va face ca v iito r u l tă u (ş i v iito r u l î n g en era l) să d ev in ă to t m a i
rău, în lo c să se îm b u n ă tă ţea scă .
D acă n u ca u ţi d ecâ t p lă cerea im ed ia tă , n u va tr e b u i să -ţi d o v ed eşti
n ic i cr e d in ţa , n ic i cu raju l, n ic i p u te r e a de sa c rificiu . D e sfă tă r ile de
m o m en t n u te m o tiv e a z ă să p ra ctici acele a c ţiu n i şi p r in c ip ii ca re co n ­
tea ză cu ad evărat şi n ic i n u te în d eam n ă să o b servi că lum ea este făcută
d in lucru ri r e a lm e n te v a lo ro a se. A avea u n sen s în v ia ţă este m ai bine
d ecât să p o se z i ceea ce îţ i d o reşti, p en tru sim p lu l m o tiv c ă s-ar putea
să n ic i n u ş tii ce -ţi d o r e şti sa u să -ţi d o r e şti lu cru ri de care n u ai de fapt
n evoie. S e n su l s u r v in e în v ia ţa ta doar a tu n c i c â n d e l vrea a sta. Tu p o ţi
să c r e e z i co n d iţiile p e n tr u a p ariţia s e n su lu i, p o ţi să în c e r c i să -i m ergi
p e u rm e, atu n ci câ n d se zăreşte în zare, dar tu nu p oţi să cr e e zi sen su l
p rin tr-u n sim p lu a ct d e voin ţă. Când viaţa capătă u n sen s în se a m n ă că
tu e ş ti la lo c u l p o tr iv it, în m o m e n tu l p o tr iv it, în tr -u n e c h ilib r u id eal
d in tre ord in e şi h a o s, cân d to tu l se ord on ează în ce l m ai b u n tipar d in
acea clipă.
Ceea ce oferă p lă ceri im e d ia te n u are e fe c t decât p e n tr u m om en t.
D e c i fu n c ţio n e a z ă p e o d u rată scu rtă , în tr -u n m o d im p u ls iv ş i lim itat.
în sch im b , atu n ci c â n d su rv in e sen su l, toate lu cru rile care a ltfel ar ţin e
doar de p lăcerile im ed ia te su n t rearanjate într-o adevărată sim fon ie a
F iin ţei. S en su l e ste acel ceva p e care cu v in tele nu-l p ot cu p rin d e, este
cam a cela şi lu cru p e care îl p oate face „Oda B ucuriei" a lu i B eeth oven :
avem aici u n act triu m fător de naştere a u n o r tip a re co n secu tive, într-un
scen a riu p lin de fr u m u se ţe , în care fieca re in str u m e n t p articip ă con­
sonant la în treg , în care vocile d iscip lin a te se adaugă peste toate aceste
stratu ri, d e s c h iz â n d u n în tr e g sp e c tr u a l a fectiv ită ţii u m a n e — de la
a g o n ie la ex ta z .
S en su l apare a tu n c i c â n d d iv e r se le str a tu r i ale F iin ţe i se aran jează
în tr-o arm on ie p erfect fu n c ţio n a lă , de la m ic r o c o sm o su l a to m ilo r la
n iv e lu l celu lar, de la o r g a n ism la in d iv id , de la so c ie ta te la n a tu ră ş i
c o sm o s. Totul converge sp re a facilita, în tr-u n m od a rm o n io s şi p erfect,
fiecare a cţiu n e u m a n ă , p e n tr u a face ca trecu tu l, p r e z en tu l ş i v iito r u l
să -şi g ă sea sc ă în a cela şi tim p izb ă v irea ş i îm p ăcarea. S en su l se iv eşte
d e-o m a n ieră im p resio n a n tă ş i p r o fu n d ă , la fel cu m b o b o c u l de tran ­
d a fir se d esc h id e d in n ea n t în s p r e lu m in a so a r e lu i ş i a lu i D u m n ezeu .
S en su l e ste p r e c u m lo tu s u l ca re îş i caută u n dru m d in sp re a p ele adânci
ş i în tu n ecate către suprafaţa clară, p en tru ca acolo să în flo rea scă ş i să-l
adeverească pe B uddha cel Aurit, el în su şi atât de b in e in teg ra t, în cât
V oinţa D ivin ă se p o a te m a n ifesta în orice cu v â n t, în orice gest.
S en su l se vădeşte a tu n ci când to t ceea ce ex istă con verge într-un dans
e x ta tic ce ţin te ş te către u n u n ic scop: g lorificarea u n e i re a lită ţi care,
o r ic â t de b u n ă va fi d e v e n it p e m o m en t, p o a te să d e v in ă ş i m a i b u n ă ,
to t m a i b u n ă ş i m a i p r o fu n d ă p e v iito r . S e n su l se iv e şte a tu n c i cân d
a cest dan s a d ev en it atât de in te n s, în c â t to a te n e p lă c e r ile tr e c u tu lu i ş i
1 2 R eguli de viata
JORDAN 8. PETERSON

to a te c a z n e le la care su n t su p u se v ia ţa ş i o m en irea în m o m en tu l p re­


z e n t d e v in o p a rte n ecesa ră şi v a lo ro a să d in tr-o lu cra re m en ită să sta­
to rn ic e a sc ă ceva c u ad evărat M ă reţ şi B u n .
S e n s u l e s te cel care m e n ţin e e c h ilib r u l su p rem în tr e , p e de o p arte,
h a o su l d e v e n ir ii şi al p o sib ilită ţilo r ş i, pe de a ltă p arte, d iscip lin a ord i­
n ii p e r fe c te . Iar sco p u l a cestu i e c h ilib r u e ste să producă d in h a o su l
corelativ o n o u ă ord in e, u n a ş i m ai im a c u la tă şi cap ab ilă să n a sc ă , m ai
d ep a rte, şi m a i m u lt h a o s şi o r d in e , a fla te în tr-u n e c h ilib r u p erfect şi
fru ctu o s. S e n su l este Calea în s ă ş i, este d rum ul sp re o viaţă m a i bogată,
este lo c u l în care tr ă ie ş ti a tu n ci cân d te la şi că lă u zit de Iubire şi de Ade­
văru l r o s tit şi când n im ic d in ceea ce v rei sau d in ceea ce ţi-ai putea d ori
nu este m ai im p o r ta n t decât aceste valo ri su p rem e.
O cupă-ţi d eci viaţa cu lu cru ri rea lm en te im p o rta n te şi nu o iro si pe
p lă cerile d e m o m en t.
Regula 8
Spune adevărul -
sau cel puţin nu minţi
AD EVĂR U L ÎN ŢARA NIMĂNUI
M -am p reg ă tit să d e v in p sih o lo g c lin ic ia n la U n iv ersitatea M cG ill d in
M o n trea l. A tu n c i m ă în tâ ln e a m u n e o r i c u c o le g i de gru p ă la Sp italu l
D o u g la s, u n d e am a v u t p rim ele e x p e r ie n ţe d irecte cu b o ln a v ii m en ­
ta l. S p ita lu l p s ih ia tr ic se în tin d e p e câteva h ectare ş i este form at d in
z e c i de p a v ilio a n e . M u lte s u n t co n e c ta te p r in tu n e lu r i subterane p en ­
tru a proteja an gajaţii ş i p acien ţii' d e ie r n ile in te r m in a b ile d in M on ­
treal. În trecu t, sp ita lu l ad ă p o stea su te de p a c ie n ţi in te r n a ţi p e term en
lu n g . A ceasta în a in te ca m e d ic a m e n te le a n tip s ih o tic e ş i m işc ă r ile la
scară largă de d e z in stitu ţio n a liz a r e de la sfâ rşitu l a n ilo r *60 să în ch id ă
aproape to a te sa n a to r iile , c e l m ai adesea co n d a m n â n d p a c ie n ţii acu m
„eliberaţi" la o v ia ţă m u lt m a i grea p e str ă z i. La în c e p u tu l an ilo r ’8 0 ,
câ n d a m v iz ita t p r im a o ară s p ita lu l, ap roap e to ţ i p a c ie n ţii, î n afară
d e c e i fo a r te g ra v b o ln a v i, fu se se r ă e x te r n a ţi. C ei r ă m a şi erau n iş te
o a m e n i ciu d a ţi, p r o fu n d tu lb u ra ţi. Se ad u n au în ju r u l au tom atelor cu
p rod u se — aparatele se găseau în tu n e lu r ile sp ita lu lu i. A rătau de parcă
ar fi fo st fo to g ra fia ţi d e D ia n e A rbus sau p ic ta ţi d e H iero n y m u s B o sch .
În tr-o z i, e u ş i c o le g ii m ei de g ru p ă stă tea m deja a lin ia ţi. A ştep tam
in stru cţiu n i de la str ic tu l p sih o lo g germ an care conducea program u l de
su p ervizare d in D o u g la s. O p acien tă in tern a tă la cro n ici, fra g ilă şi vu l­
nerabilă, s-a apropiat de o sfu d en tă, o tânără co n servatoare, care tră ise
toată viaţa la a d ă p o st de realităţile v ie ţii. P acienta i-a vo rb it în tr-u n m od
p rieten o s, cop ilă resc, şi a întrebat-o: „D e ce staţi to ţi aici? Ce faceţi? Pot
1 2 R eguli de viata
JORDAN B. PETERSON

să vin cu voi?“ Colega mea s-a întors spre m ine şi m-a în tre b at nesigură:
»Ce a r tre b u i să-i spun?“ Era su rp rin să , la fel ca m ine, de această soli­
citare adusă de cineva a tâ t de izolat şi de ră n it. N iciunul d in tre noi nu
dorea să spună ceva ce a r fi p u tu t fi interp retat ca respingere sau critică.
Intrasem tem p o rar într-o ţa ră a n im ăn u i p e n tru care societatea nu
oferea niciun ghid, niciun fel de reguli de bază. E ram proaspeţi studenţi
la psihologie clinică, nepregătiţi p en tru confruntarea într-un spital de
boli psihice cu o pacientă care suferea de schizofrenie şi care tocm ai
ne-a pus o în tre b are naivă, p rietenoasă, vizând posibilitatea câtorva
m om ente de socializare. Aici nu era loc p e n tru conversaţii n a tu ra le de
tipul oferi-şi-prim eşti, aşa cum se întâm plă cu oam enii care vor să se
integreze în societate. Care anum e erau regulile într-o astfel de situaţie
aflată departe de graniţele in teracţiu n ii sociale norm ale? Care anum e
erau opţiunile noastre?
Nu erau decât două, din câte îm i puteam da seam a pe m om ent. Îi
pu team spune p acien tei o poveste care să salveze a p a re n ţe le sau îi
puteam ră sp u n d e sincer. „G rupul treb u ie să fie fo rm at d o a r d in o pt
oam eni“ a r fi in tr a t în p rim a categorie. La fel şi o m otivare de genul:
„Noi tocm ai plecăm de la spital.“ Niciunul d in tre aceste ră sp u n su ri nu
a r fi ră n it sentim entele nim ănui, cel p u ţin la suprafaţă, ia r existenţa
diferenţelor de statu t care ne separau de ea a r fi tre c u t neobservată. D ar
niciu n u l d in tre aceste răsp u n su ri nu a r fi fost tocm ai adevărat. Aşa că
n u i-am oferit u n astfel de răspuns.
I-am spus pacientei pe cât de sim plu şi direct am p u tu t că noi eram
stu d e n ţi care se pregătesc să devină psihologi şi că ea nu n i se pu tea
a lătu ra d in acest motiv. R ăspunsul accentua diferenţa d in tre situaţia
n oastră şi a ei, făcând d ista n ţa d in tre noi m ai m are şi m ai evidentă.
R ăspunsul a fost m ai du r decât o m inciună bine ticluită şi inofensivă.
Dar aveam deja bănuiala că neadevărul, oricât de bine intenţionat, poate
avea consecinţe neprevăzute. Ea a fost dezolată şi ră n ită , d a r n u m ai
p e n tru o clipă. Apoi a înţeles şi to tu l a fost în regulă. Aşa stăteau lucru­
rile, aşa că ea s-a resem nat.
Avusesem o serie stranie de ex p erien ţe cu câţiva a n i în ain te de a
m ă urca în tre n u l form ării clinice.148 M-am tre z it afectat de nişte com-
pulsii destu l de violente (fără să le dau to tu şi curs) şi, în consecinţă,
am dezvoltat convingerea că de fapt ştiam destul de p u ţin cine eram
şi ce doream . Aşa că am în cep u t să fiu m u lt m ai a te n t la ce făceam — şi
la ce sp u n e a m . E x p e r ie n ţa a fo s t d e c o n c e r ta n tă , ca să n u sp u n m ai
m u lt. Curând m -am sep a ra t în dou ă părţi: u n a care vorbea şi u n a, m ai
d eta şa tă , care era a ten tă şi care ju d eca . A m aj u n s rep ed e să în ţe le g că
aproape n im ic d in ce sp u n ea m nu era adevărat. Şi aveam d estu le m otive
să m int: v oia m să câ ştig o rice d isp u tă ş i să am u n sta tu t m a i ridicat;
v o ia m să im p resion ez o a m e n ii ş i să o b ţin ce îm i doream . F o loseam lim ­
bajul in te lig e n t p e n tr u a ob liga lu m ea să îm i ofere ceea ce cred eam că
îm i tre b u ie . D ar era m fa ls. În ţeleg â n d a sta , a m în c e r c a t să sp u n d o a r
lu c r u r ile la care v o cea in te r io a r ă n u a r fi a v u t de o b iecta t. A m a fla t
curând că o a stfel de ab ilita te era foarte u tilă cân d n u ştia m ce să fac.
Ce ar treb u i să fa ci câ n d n u ş tii ce să faci? Să sp u i ad evărul. A şa că asta
am făcu t în p rim a m ea z i la S p italu l D o u g la s.
M ai tâ r z iu s-a în tâ m p la t să am u n c lie n t p aran oic ş i p e r ic u lo s. Este
p ericu lo s să lu c r e z i c u o a m e n i p a r a n o ic i. Ei cred că su n t ţin ta u n o r
forţe m iste r io a se ş i c o n s p ir a ţio n is te care p lă n u ie sc în cu lise lu cru ri
m a lefice. O a m en ii p a r a n o ic i s u n t h ip e r a le r ţi ş i h ip e r co n cen tra ţi. Se
co n cen trează p e in d ic iile n on verb ale cu o in te n sita te care n u se m a n i­
festă n iciod ată în in te r a c ţiu n ile o b işn u ite d in tre o a m en i. Fac g r e şe li
de in terp reta r e (aceasta e p aran oia), d a r răm ân in c r e d ib il de p rice­
p u ţi în a com b in a m o tiv a ţii, ju d e c ă ţi şi n ead evăru ri. T rebuie să a sc u lţi
foarte a te n t ş i să sp u i a d evăru l p e n tr u a face o p e r so a n ă p a ran oică să
fie d esch isă cu tin e .
A m a sc u lta t a ten t ş i am fo st s in c e r cu c lie n t u l m e u . C âteod ată
d e sc r ia n iş te fa n te z ii care îm i fă c e a u p ie le a de g ă in ă , d esp re c u m ar
ju p u i o a m e n i ca să se ră zb u n e. În a cela şi tim p eram a te n t la m o d u l în
care rea cţio n a m . E ram a ten t ş i la g â n d u rile ş i im a g in ile care se p e r in ­
d au p e scen a im a g in a ţie i m ele în tim p ce el vorb ea ş i îi m ă rtu risea m
ce an u m e îm i v en ea în m in te. N u în c e r c a m să c o n tr o le z sau să direcţi-
o n e z g â n d u r ile sau a c ţiu n ile lu i (sau p e a le m e le ). În cercam d oar să-i
arăt cât de tra n sp a ren t pu team m od u l în care el a fecta d ir e c t cel p u ţin
o p e r so a n ă — p e m in e . A te n ţia m ea con cen tra tă ş i r ă sp u n su r ile m ele
sin cere nu în sem n a u deloc că răm ân eam netulburat, n icid ecu m că l-aş fi
aprobat. l-am sp u s că m ă sp erie (ad esea), că vorb ele şi co m p ortam en tu l
lu i erau g reşit d irecţio n a te ş i că u rm a să aibă p arte de n eca zu ri grave.
Cu toate astea, vorbea cu m in e p en tru că ascultam şi răspundeam sin ­
cer, chiar dacă nu îl încurajam prin ră sp u n su rile m ele. Avea încredere în
m in e, în ciuda (sau, m ai corect, datorită) o b iecţiilor m ele. Era paranoic,
1 2 R eguli de viată
JORDAN B. PETERSON

nu prost. Ştia că purtarea lu i era in accep tab ilă so cia l. Ştia că orice per­
soan ă decentă ar fi rea cţio n a t probabil cu groază la fa n teziile lu i neb u ­
n eşti. Avea în cred ere în m in e ş i vorbea cu m in e p e n tr u că reacţion am
aşa. N u ar fi e x ista t n ic io şa n să d e a-l în ţeleg e în lip sa a cestei în crederi.
P roblem ele lu i erau în gen eral stâ rn ite de birocraţie, de exem p lu la
b an că. Intra în tr-o in s titu ţie şi în cerca să r e a liz e z e o sa rcin ă sim p lă.
In ten ţio n a să d esch id ă u n con t sa u să plătească o factură sau să repare
vreo greşea lă . Câteodată, dădea p e ste g e n u l de p erso a n ă care nu ştie să
te ajute, aşa c u m în tâ ln im cu to ţii în tr-u n astfel de loc. A cea p ersoan ă îi
refuza actu l d e id en tita te sa u îi cerea o in form aţie n en ecesară sau greu
de obţin u t. U n eo ri, presupun, era in evitab ilă trim iterea birocratică de la
u n gh işeu la altu l — dar alteori era com plicată în m od in u til de folosirea
greşită şi m e sc h in ă a p u terii b irocratice. C lientul m eu era foarte recep­
tiv la astfel de lu cru ri. Era obsedat de on oare. Era m u lt m ai im p ortan tă
p en tru e l decât sigu ran ţa, lib erta tea sau aparten enţa de grup. Conform
acestei lo g ic i (p en tru că o a m e n ii paran oici au o logică im pecabilă), el nu
perm itea niciodată să fie înjosit, in su lta t sau u m ilit— deloc şi de n im en i.
N u trecea ca g âsca p r in apă. D in cau za a cestei a titu d in i rigid e şi-in flexi­
b ile, acţiu n ile c lie n tu lu i m eu fu seseră deja m otiv p en tru câteva ordine de
restricţie. În să ord in ele de restricţie fu n cţio n ea ză cel m a i b in e cu tip u l
de p ersoan ă care nu ar avea n icio d a tă n evoie de u n ord in de restricţie.
„O să fiu c e l m a i rău c o şm a r a l tă u “ era sin ta g m a lu i p refera tă în
astfel de situ a ţii. M i-am d o rit in te n s să fi p u tu t sp u n e ceva asem ăn ător
când am dat p este ob stacole b iro cra tice n en ecesare, d ar în gen eral este
m a i b in e să la şi lu cru rile astea să trea că . C lien tu l m eu vorbea serio s,
to tu şi, ş i u n e o r i c h ia r d e v e n e a c o şm a r u l cu iv a . Era tip u l c e l rău d in
No C ountry f o r O ld M en (Nu e x istă ţa ră p e n tru b ă trâ n i). Era p erso a n a
p e care o în t â ln e ş t i la lo c u l n e p o tr iv it, la tim p u l n e p o tr iv it. Dacă te
p u n ea i c u e l, fie ş i în tâ m p lă to r, te u rm ărea, îţ i a m in tea ce-a i fă cu t şi
te sp eria d e te lu a dracu‘. Nu era u n tip p e care să-l m in ţi. î i sp u n ea m
ad evăru l ş i a sta îl lin iş te a .

PROPRIETARUL MEU
în acea perioadă stăteam cu ch irie în tr-o casă al cărei proprietar fu sese
cap u l u n e i g ă ş ti lo ca le de m o to c ic lişti. Eu ş i so ţia m ea , Tam m y, eram
v e c in i cu e l în m icu ţa clă d ire de a p a rta m en te d eţin u tă de p ă r in ţii lu i.
P rieten a lu i p u r ta se m n e le r ă n ilo r a u to p ro v o ca te s p e c ific e tu lb u ră ­
r ii de p erso n a lita te b o r d e r lin e . S-a sin u c is p e c â n d n o i lo c u ia m acolo.
D e n is, m a siv ş i p u tern ic, u n ca n a d ia n fra n cez c u o barbă su ră, era
u n ta len ta t e le c tr icia n am ator. Av ea ş i în z e str ă r i a r tistice şi se în treţi­
n ea fă câ n d pe co m a n d ă p a n o u ri de le m n cu lu m in i de n eo n . în cerca se
să n u m ai bea după ce fu se se elib era t d in în c h iso a r e . T otu şi, cam o dată
p e lu n ă , d isp ărea p e n tr u o băută care dura z ile în tr e g i. Era u n u l d in tre
acei oam en i care au o capacitate m ira cu lo a să de a in g era alcool; bea 50
sau 6 0 de b eri în d o u ă z ile d e c o n su m co m p u lsiv ş i se ţin e a t o t tim p u l
p e p icio a re. P oate p ă rea greu de c r e z u t, dar e adevărat. Eu cerceta m
a tu n c i a lc o o lis m u l e r e d ita r şi se în tâ m p la a d esea ca s u b ie c ţii m e i să
vorb ească desp re c u m ta ţii lo r co n su m a u în m o d o b işn u it u n litr u de
vodcă p e z i. A ceşti p a tria rh i cu m p ărau o sticlă în fiecare după-am iază,
de lu n i p â n ă v in e r i, ş i d ou ă sâm b ăta, ca să le ajungă ş i în z iu a u rm ă ­
to a re, când m a g a z in u l de b ă u tu r i era în c h is .
D e n is avea u n c ă ţe lu ş . U n e o r i, eu ş i T am m y î i a u z e a m la p a tru
d im in ea ţa p e D e n is şi pe câ in ele lu i în g ră d in ă , în tr-u n a d in tre sesiu -
n ile-m araton de bău t a le lu i D e n is, am â n d o i u rlân d n e b u n e şte la lu n ă.
C âteodată, în a stfe l de o c a z ii, D en is bea p â n ă la u ltim u l b ă n u ţ eco n o ­
m is it. A poi v en ea la u şa n o a stră . A u zea m n oap tea u n c io c ă n it. D e n is
era la u şă , le g ă n â n d u -se p u te r n ic , d a r ră m â n â n d to tu ş i d rep t şi m ira­
cu lo s de co n ştie n t.
Stătea acolo ţin â n d u n prăjitor sau u n cu p to r cu m icro u n d e. Voia să
m i le vândă ca să poată bea în con tin u a re. A m cum părat câteva astfel de
lu cruri, prefăcându-m ă caritabil. în cele d in u rm ă, T am m y m -a con vin s
că n u m a i p u tea m s-o fac. O n e lin iş te a ş i era rău p e n tr u D en is, pe care
îl sim p atiza. O ricât de rezo n a b ilă ş i c h ia r n ecesa ră ar fi fo st solicitarea
e i, to t m ă p u n e a într-o p o z iţie d ific ilă .
Ce-i sp u i u n u i fo s t ş e f de g a şcă de m o to c ic lişti. care, la d ou ă d im i­
n eaţa, v in e la tin e la u ş a ta b eat-tu rtă şi, cu o en g le z ă stâ lcită , încearcă
să-ţi vân d ă c u p to r u l lu i cu m icro u n d e? A ceasta era o în treb a re ch ia r
m a i d ific ilă d ecât cea p u să de p acien ta in tern ată sau de ju p u ito ru l para­
noic. D ar ră sp u n su l era acelaşi: ad evăru l. Dar, în c a z u l a cesta, e m usai
să ş tii care e a d evăru l.
D en is a bătut d in n o u la u şă după ce eu şi soţia m ea am vorbit p e tem a
asta. M-a privit în m aniera d irectă, scep tică şi cu o c h ii m ijiţi, sp ecifică
I 12 R eguli de viaţă
JORDAN 8. PETERSON

bărbatului dur, care b e a m ult ş i care a trecu t p rin m ulte b elele. P rivirea
asta în sea m n ă : „D ovedeşte-ţi nevinovăţia." L egănându-se u şo r în a in te
şi în a p o i, a în treb a t - p o litic o s - dacă aş fi in teresa t să cum păr prăji-
toru l lu i. M -am d escotorosit, d in to a te u n g h erele su fle tu lu i, de m otiva­
ţiile legate de d o m in a re (caracteristice p rim a telor) şi de su p erioritatea
m orală. I-am sp u s cât de direct şi de b lâ n d am p u tu t că n u m ă in teresa
oferta lu i. N u în c e r c a m să-l d u c cu p reşu l. î n a cel m om en t eu n u m ai
eram acel tâ n ă r ed u cat, a n g lo fo n , n o r o c o s, în a sc e n siu n e so c ia lă . Şi
n ic i e l n u m ai era u n m o to c ic list d in Q uebec care fu s e s e p u şcă ria ş şi
care avea o a lc o o le m ie de 2 ,4 . N u , a m â n d o i e r a m acu m d oi bărb aţi de
b u n ă -cred in ţă care în c e r c a u să se ajute recip roc în lu p ta co m u n ă de a
face lu c r u l corect. I-am a m in tit cu m îm i z ise se că în cerca să r en u n ţe la
băut. l-a m sp u s că nu ar fi b in e p en tru e l ca eu să-i m ai dau b a n i. I-am
sp u s că o n e lin iş te a p e Tam m y, p e care o resp ecta , cân d ven ea atât de
b ea t şi atât de tâ r z iu , în cercâ n d să-m i v â n d ă lu cru ri.
S-a h o lb a t la m in e s e r io s, fără să vorbească, p r e ţ de v reo 15 secu n d e.
A sta a fo st d e stu l de m ult. El cău ta, ştia m p rea b in e, orice m icroexp resie
care ar fi p u tu t d e z v ă lu i sarcasm , am ă g ire, d isp reţ sau in fa tu a re. D ar
m ă g â n d ise m b in e , aten t, şi n u am sp u s decât lu c r u r i în ca re credeam .
M i-am ales c u v in te le cu grijă, tr e c â n d p rin tr-o m la ştin ă p ericu lo a să ,
dar că lcâ n d p e u n d ru m de p ia tră p a r ţia l scu fu n d at. D e n is s-a în to r s
ş i a p leca t. N u n u m a i atât, dar şi-a a m in tit ap oi c o n v ersa ţia n o a stră , în
ciuda s tă r ii lu i d e in to x ica re acută. N u a m a i în cerca t n icio d a tă să-m i
v â n d ă ceva. R ela ţia n o a str ă , care era d e stu l de b u n ă p en tru d ista n ţa
cu ltu ra lă d in tr e n o i, a d ev en it şi m ai solid ă.
Să a leg i calea m a i u şo a r ă sa u să s p u i a d ev ă ru l — a cestea n u su n t
d oar d o u ă a leg eri d ife r ite . S u n t dou ă c ă i de v ia ţă d iferite. S u n t dou ă
m od u ri fu n d a m e n ta l d iferite de e x iste n ţă .

MANIPULAREA LUMII
P o ţi să fo lo se şti o iv in t e p e n tr u a m a n ip u la lu m ea ca să -ţi dea ceea ce
vrei. A sta în s e a m n ă „să te p o r ţi politicos". A sta în se a m n ă „vrăjeală".
E ste sp ecia lita tea o a m e n ilo r d in m a r k e tin g fără scru p u le, a a g en ţilo r
d e v â n z ă r i, a c e lo r d in pu b licita te, a sed u cătorilor, a c r e d in c io şilo r în
u to p ii p o se d a ţi de slo g a n u ri şi a p sih o p a ţilo r. E ste d isc u r su l pe care
o a m e n ii îl adoptă câ n d în cea rcă să-i in flu e n ţe z e ş i să-i m a n ip u le z e pe
a lţii. E ste ceea ce fac stu d e n ţii câ n d sc r iu u n e se u p e p la c u l p ro feso ­
r u lu i în lo c să -şi a r tic u le z e şi să -şi c la r ific e p ro p riile id ei. E ste ceea ce
face toată lu m ea câ n d d o reşte ceva ş i h o tă r ă şte să -şi fa lsific e id en tita ­
tea p en tru a f i p e p lac ş i a fla ta . A sta ţin e d e u r z e li, de slo g a n u ri şi de
propagandă.
Să-ţi duci v ia ţa aşa în sea m n ă să f ii p o se d a t de o d o rin ţă deform ată
şi să c r eezi a p oi u n d isc u r s şi n işte a c ţiu n i care să pară p lă cu te, ra ţio ­
n a le, a stfe l în câ t să-ţi a tin g i scop u l. S co p u rile c a lcu la te in clu d în gen e­
ral: ,,să-m i im p u n p rop ria ideologie", „să doved esc că am (sa u am avut)
dreptate", ,,să par com petent", ,,să urc pe scara ierarhică", „să evit res­
p on sab ilitatea" (sau g e a m ă n u l a cesteia: »să-m i a su m m eritu l p en tru
a cţiu n ile altora"), „să fiu prom ovat", ,,să-m i c â ştig şi eu partea m ea de
atenţie", ,,să m ă a sig u r că to a tă lu m ea m ă place," ,,să ob ţin b en eficiile
m artiriului", ,,să-m i ju s tific cinism ul", „să-m i r a ţio n a lizez p ersp ectiva
antisocială", »să m in im a liz e z c o n flic tu l im ediat", „să-m i m en ţin n aivi­
tatea", „să-m i ca p ita liz e z prop ria vu ln erab ilitate" , „să p a r în to td ea u n a
u n sfânt" sau (şi asta e ch iar rea) „să m ă a sig u r că în to td e a u n a e v in a
co p ilu lu i m eu neiubit". Toate astea su n t exem p le a ceea ce com patrio­
tu l lu i S igm u n d Freud, p s ih o lo g u l austriac m ai p u ţin c u n o sc u t A lfred
A d ler, n u m e a „ m in ţir e a v ieţii." 149
C ineva ca r e tr ă ie ş t e în m in c iu n ă în c e a r c ă să m a n ip u le z e rea lita ­
tea p r in p ercep ţie, g â n d şi a cţiu n e, a stfel în c â t să n u fie p erm isă decât
e x is te n ţa acelo r r e z u lta te în g u ste ,, d o r ite şi p r e d e fin ite . O v ia ţă tră­
ită într-o a sem en ea m an ieră se b a z e a z ă , c o n ştie n t sau in c o n ştie n t, pe
două p rem ise. P rim a este că acea c u n o a ştere p e care o avem în p rezen t
e ste su ficien tă p en tru a d efin i, fără vreo în d o ia lă , ce e ste b in e p en tru
v iito r u l în d ep ă rta t. A d ou a e ste că realita tea ar fi in to lerab ilă dacă ar
f i lă sa tă de ca p u l ei. P r im a s u p o z iţie e s te n e ju stific a b ilă d in p u n c t de
vedere filo s o fic . E ste p o sib il ca sc o p u l tă u , aşa c u m î l v e z i în p rezen t,
să n u m erite să fie u rm ă rit, aşa cu m şi ceea ce fa ci acu m p o a te fi o gre­
şeală. A doua su p o z iţie e şi m ai eron a tă . A r f i valid ă d oar dacă realitatea
ar f i in tr in se c in to le r a b ilă şi, sim u lta n , ar f i ceva u şor de m an ip u lat şi
m odificat. U n astfel de d iscu rs şi o astfel de gâ n d ire p resu p u n aroganţa
şi ce r titu d in e a p e care g e n iu l p o e tu lu i e n g le z J o h n M ilto n le-a id en ti­
fica t cu Satana, în g e r u l d esă v â rşit a l lu i D u m n e z e u care a g reşit în cel
12 R eguli de viaţă
JORDAN 0. PETERSON

m ai incredibil m od. Facultatea ra ţiu n ii în clin ă prim ejdios spre m ân­


drie: tot ce ştiu este tot ceea ce trebuie ştiut. M ândria se îndrăgosteşte de
p ro p riile creaţii şi încearcă să le facă absolute.
Am v ăzu t oam eni definindu-şi utopia şi apoi încercând să-şi refacă
viaţa p e n tru a face din utopia lo r o realitate. Un stu d en t cu ten d in ţe de
stânga adoptă o poziţie a n tia u to rita ră la m odă şi îşi petrece u rm ă to rii
20 de ani în eforturi resentim entare de a d ărâm a m orile de vânt ale im a­
ginaţiei lui. O tâ n ă ră de 18 ani decide arb itrar că vrea să iasă la pensie
la 52 de ani. M unceşte 30 de an i p e n tru a face ca asta să se întâm ple,
fă ră să observe că a luat h o tărâ re a când era încă u n copil. Ce ştia ea, ca
adolescentă, despre cum va fi p ro p ria ei persoană la 52 de ani? C hiar şi
acum, cu mulţi ani m ai târziu , nu are decât o idee foarte vagă şi neclară
despre p arad isu l ei post-m uncă. Ea refuză să vadă cât de neclar îi este
planul. Ce a în sem n at oare viaţa ei, dacă acel scop in iţia l a fost greşit?
Se tem e să deschidă cutia Pandorei, în care su n t toate necazurile lum ii.
D ar acolo există şi speranţă. În loc de asta, îşi strânge viaţa în corsetul
fanteziilor unei adolescente care a tră it în puf.
Un scop form ulat cu naivitate se transform ă, în tim p, în form a sinis­
tră a unei „m inţiri a vieţii“. Un client de 40 şi ceva de an i mi-a spus des­
pre viziunea lui form ulată pe când era m ai tâ n ă r: ,,Mă văd la pensie,
stân d pe o plajă tropicală, bân d margarita în razele soarelui." Ă sta nu
e plan. E o reclam ă a u n ei agenţii de tu rism . D upă o pt p a h a re de mar­
garita nu m ai poţi decât să aştepţi m ahm ureala. D upă tre i săp tăm ân i
pline de margarita, dacă eşti în tru câtva raţional, eşti plictisit de m oarte
şi dezgustat de propria persoană. Într-un an sau m ai p u ţin , devii jalnic.
P u r şi sim plu asta n u este o abordare viabilă a b ă trâ n eţii. Acest tip de
suprasim plificare şi falsificare este caracteristică m ai ales ideologilor.
Aceştia adoptă o u n ică axiom ă: guvernul e rău , im ig ra ţia e rea, capi­
talism ul e rău , p a triarh a tu l e rău. Apoi filtrează şi evaluează propriile
experienţe doar în funcţie de acea axiom ă şi insistă în tr-o m anieră şi
m ai în g u stă că to tu l poate fi explicat p r in acea axiom ă. Ei cred, narci­
sic, dincolo de teo ria lo r greşită, că lum ea a r putea fi în d rep tată dacă
a r fi ei la butoane.
M ai ex istă o problem ă fu n d am en tală legată de m in ţire a v ieţii, în
special când aceasta se bazează pe evitare. O greşeală p r in com isiune
apare când faci ceva ce ştii că e greşit. O greşeală p r in om isiune apare
când laşi să se întâm ple ceva rău, deşi ai fi p u tu t să faci ceva ca să opreşti
asta. P rim a este con sid erată, în gen eral, m a i gravă decât a doua — decât
evitarea. N u p rea su n t s ig u r că lu cru rile stau aşa.
Să n e gân d im la p erso a n a care in s is tă că to tu l e ste b in e în p ropria
e i viaţă. Evită co n flic te le , zâ m b eşte şi face ce i se sp u n e. G ăseşte o zo n ă
de con fort şi se a scu n d e în ă u n tru . N u p u n e autoritatea la în d o ia lă şi n u
îş i ex p rim ă id eile; n u se p lâ n g e cân d n u e ste tratată corect. Încearcă să
fie in v iz ib ilă , ca u n p e şte în c e n tr u l u n u i b an c de m ii de p e şti. D ar o
n e lin iş te secretă îi strâ n g e in im a . Suferă n eîn ceta t p en tru că viaţa este
su ferin ţă. Este sin g u ră , izo la tă şi n eîm p lin ită . D ar ob ed ien ţa ş i autom i-
n im a liza rea e lim in ă orice se n s d in v ia ţa a cestei p erso a n e. N u a devenit
n im ic altceva decât u n sclav, o u n ea ltă p e care c e ila lţi să o ex p lo a te z e .
N u o b ţin e ce vrea sau ce are n ev o ie p e n tr u că asta ar în se m n a să sp u n ă
ce cred e. A şa că în e x is te n ţa e i nu r ă m â n e n im ic d e v a lo a r e , care să
co n tra b a la n seze p rob lem ele v ie ţii. Iar aceasta îi face rău.
Se p o a te ca s c a n d a la g iii g ă lă g io ş i să fie p r im ii care d isp a r câ n d
in s titu ţia p e care o s e r v e ş ti se c la tin ă ş i cad e. D a r c e i in v iz ib ili v o r
fi sa c r ific a ţi im e d ia t d u p ă a c e e a . C ineva care se a s c u n d e n u e c in ev a
v ita l. V ita lita te a p r e su p u n e o c o n tr ib u ţie o r ig in a lă . A p o i, fa p tu l de
a se a sc u n d e n u -i sa lv ea ză p e c e i c o n fo r m iş ti ş i c o n v e n ţio n a li de la
b oală, n eb u n ie, m o a rte şi ta x e. Iar a scu n d erea de a lţii în se a m n ă supri­
m area şi ascu n d e r e a p o te n ţia lu lu i n e r e a liz a t al p r o p r iu lu i sin e . A sta
e p ro b lem a.
D acă n u te d e z v ă lu i c e lo r la lţi, n u te p o ţi d e z v ă lu i n ic i ţ ie în s u ţi.
Ceea ce n u în se a m n ă doar că rep rim i ceea ce eşti, d e ş i în se a m n ă şi asta.
În sea m n ă că o m are p arte d in ce a i p u tea fi n u va fi n icio d a tă obligată
d e n e c e sita te să v in ă în p rim -p la n . A cesta e ste d e o p o triv ă u n adevăr
biologic şi u n adevăr con cep tu al. C ând ex p lo rezi cutezător, cân d te con­
fru n ţi v o lu n ta r cu n e c u n o sc u tu l, a c u m u le z i in fo r m a ţii şi, p r in acestea,
îţ i în tă r e şti sin e le r e în n o it. A cesta e ste e le m e n tu l c o n cep tu a l. T otu şi,
c ercetă to rii au d esco p erit recen t că g e n e n o i d in s iste m u l n erv o s cen ­
tra l se activează cân d u n o rg a n ism se p u n e (sau este pus) în tr-o situ aţie
n o u ă . A ceste g e n e c o n ţin c o d u l p e n tr u n o i p r o te in e . A ceste p ro tein e
s u n t că ră m iz ile p en tru n o i str u c tu r i cereb rale. A cea sta în s e a m n ă că o
m are p a rte d in tin e e ste în că în curs de form are, în se n s u l cel m a i cor­
poral; or,, această dezvoltarea nu va fi a ctiv a tă de stagn are. Trebuie să
sp u i ceva, să te d u ci u n d eva ş i să faci lu cru ri ca să te a ctiv ezi. Iar dacă
nu... răm âi incom plet, iar v ia ţa este prea grea p en tru cin eva neterm inat.
1 2 R eguli de viaţă
JORDAN 8. PETERSON

Dacă spui „nu“, atunci câ n d treb u ie, şefului tă u , p a rte n e ru lu i tă u


sau m am ei tale, atunci te tra n s fo rm i în cineva care poate să sp u n ă
„nu“ când e cazul. Totuşi, dacă spui „da“ când trebuie să sp u i „nu“, te
tra n sfo rm i în cineva care n u poate să spună decât „da“, ch iar şi atu n ci
când este foarte evident că e m om entul să spună „nu“. Dacă te în treb i
vreodată cum se poate ca oam eni în tru to tu l o b işnuiţi, decenţi, să fi
ajuns în p o s tu ra de a face lu c ru rile groaznice (aşa cum au pro ced at
soldaţii d in gulag), acum ai răsp u n su l. Când c h ia r a fost tim pul unui
,,nu“ serios, nu m ai exista nim eni care să-l poată spune.
Dacă te tră d e z i pe tin e în su ţi, dacă sp u i lu cru ri neadevărate, dacă
pui în act o m in c iu n ă , îţi slăbeşti caracterul. Dacă ai un caracter slab,
atunci problem ele te vor călca în picioare când vor apărea, ia r ele n u
vor în tâ rzia să se ivească. Te vei ascunde, d ar nu vei m ai avea unde să
te ascunzi. Şi atunci te vei trezi că faci lucruri oribile.
N um ai cea m ai cinică şi m ai lipsită de sp eran ţă filosofie in sistă că
realitatea poate fi am eliorată p rin falsificare. în acelaşi fel vor fi ju d e­
cate F iinţa şi devenirea, ce vor fi socotite inadecvate. Această filosofie
va d en u n ţa adevărul ca insuficient şi om ul onest ca o fiin ţă ce tră ieşte
d in iluzii. Este o filosofie care nu doar că prilejuieşte co ru p ţia ende­
m ică a lum ii, d a r o şi justifică.
Nu v iziunea în sine şi nu p lan u l creat p e n tru a ajunge la o viziune
su n t de vină în astfel de c ircu m stan ţe. O viziune a v iito ru lu i, a unui
v iito r dezirabil, este necesară. O asem enea viziune face legătura între
acţiu n ile în tre p rin s e acum şi valorile n o astre im p o rta n te, durabile,
fundam entale. Oferă acţiunilor d in p rez e n t sens şi im p o rtan ţă. Oferă
u n ca d ru care lim itează in ce rtitu d in e a şi anxietatea.
D ar „ m inţirea v ieţii“ n u re p re z in tă o viziune. Este o o rb ire volun­
tară. Este cel m ai rău tip de m inciună. Este subtilă. Se foloseşte de ra ţi­
onalizări facile. O rbirea voluntară este refuzul de a şti ceva ce poate fi
ştiut. Este refuzul de a recunoaşte că ciocănitul înseam nă că e cineva
la uşă. Este refuzul de a recunoaşte gorila de 360 kg din încăpere, ele­
fantul de sub covor, scheletul d in dulap. E ste re fu z u l de a recunoaşte
greşeala făcută în d ru m u l spre destinaţia dorită. Fiecare joc are reguli.
Unele d in tre regulile cele m ai im p o rta n te su n t im plicite. Le accepţi
p rin sim plul fapt că h o tără şti să in tri în joc. P rim a d in tre aceste reguli
este că jocul e im portant. Nu l-ai juca dacă n u a r fi im p o rtan t. Faptul că
joci u n joc îl defineşte ca fiind im portant. A doua este că m işcările din
tim p u l jo c u lu i s u i t valid e dacă te ajută să c â ştig i. D acă fa ci o m işcare
şi nu te ajută să c â ştig i, a tu n ci, p r in d e fin iţie , este o m işca re p roastă.
T rebuie să în c e r c i ceva d iferit. Îţi a m in te sc aici de acea v ech e glum ă:
n eb u n ia în se a m n ă să fa ci a c e la şi lu cru la n e sfâ r şit, a ştep tâ n d u -te la
rezu lta te d iferite.
Dacă e ş ti n o rocos şi dacă, atunci câ n d ratezi, în cerci ceva n ou , atunci
a v a n sezi. D acă a sta n u fu n c ţio n e a z ă , în c e r c i d in n o u c ev a d ife r it. O
m o d ificare m in o r ă v a fi d e aju n s în c ir c u m sta n ţe favorabile. Este aşa­
dar p ru d en t să în c e p i cu sch im b ă ri m ic i şi să v e z i dacă su n t de ajutor.
T otu şi, u n e o r i în trea g a ierarh ie de v a lo r i e ste g reşită ş i în tr e g u l ed i­
fic iu trebuie abandonat. în tr e g u l joc trebuie sch im b a t. A ceasta este o
revoluţie, cu to t h a o s u l şi teroarea u n e i rev o lu ţii. N u e ceva în care să
te im p lici cu in im a u şo a ră , dar u n e o r i este necesar. C orectarea ero rii
im p lică sa crific iu , iar e r o r ile grave n e c e sită sa c r ific ii se m n ific a tiv e . A
accepta ad evăru l în se a m n ă cap acitatea d e a sa crifica u n e le v a lori — şi
dacă ai r e sp in s a d ev ă ru l u n tim p în d e lu n g a t, a tu n c i ai ajuns în tr-u n
p u n c t în care v ei avea m u lte de sacrificat. F ocurile de pădure ard lem n u l
u scat şi ajută e le m e n te le blocate la suprafaţă să se în to a rcă în p ăm ân t.
T o tu şi, u n e o r i fo c u r ile su n t s tin s e a r tific ia l. A cea sta face ca le m n u l
u sca t să se a c u m u le z e în co n tin u a re. M ai d evrem e sau m a i tâ r z iu to t
va izb u cn i u n in c e n d iu . C ând se va în tâ m p la , v a arde a tâ t de p u tern ic,
în c â t to tu l va fi d istru s — c h ia r şi p ă m â n tu l d in care creşte pădurea.
M in tea a r o g a n tă , r a ţio n a lă , c o n fo r ta b ilă cu p r o p ria c e r titu d in e ,
în d r ă g o stită d e p r o p r ia str ă lu c ir e e ste is p itită c u u ş u r in ţă să ig n o r e
eroarea şi să a scu n d ă m iz e r ia sub p r e ş. F ilo so fii e x is te n ţia liş ti, în c e ­
p ân d cu S0ren K ierkegaard, au co n cep u t acest m od a l F iin ţei ca „nea­
utentic". O p e r so a n ă n ea u ten tică p ercep e şi a c ţio n ea ză în co n tin u a re
în m oduri pe care propria ex p e r ie n ţă le-a d em o n stra t ca fiin d false. N u
vorb eşte cu p rop ria voce.
„S-a în tâ m p la t ce d oream ? N u. A tu n ci sc o p u l sa u m eto d ele m ele au
fo st greşite. În că m ai am ceva de învăţat." A sta este vocea a u ten ticităţii.
„S-a întâm plat ceea ce doream ? N u. A tunci lum ea e nedreaptă. Oam e­
n i i su n t g e lo ş i şi prea p r o ş ti ca să în ţe le a g ă . E ste v in a a ltcu iv a sau a
ceva d in afară." A ceasta este vo cea n e a u te n tic ită ţii. N u e ca le lu n g ă de
a ic i p â n ă la „ei tr e b u ie să fie op riţi" sa u „trebuie să li se facă rău" sau
„ei treb u ie să fie d istru şi" . Ori de câte o r i a u z i d esp re ceva absurd de
b ru tal, la m ijloc e s te m a n ifesta rea u n o r a stfel de id ei.
12 R e g u li de v \a ţa
JORDAN B. PETERSON

P en tru n im ic d in to a te a stea n u se p o a te d a v in a p e in c o n ş tie n t ş i


n ic i p e refu la re. Când in d iv id u l m in te , ştie că fa c e asta. Se p o a te p re­
face că e ste orb la c o n se c in ţe le p r o p r iilo r a c ţiu n i. Se p oate să n u reu ­
şea scă să a n a liz e z e şi să a r tic u le z e tr e c u tu l să u , a şa că n u în ţe le g e ce
se în tâ m p lă a c u m cu el. Se p o a te c h ia r să u ite că a m in ţit ş i să n u aibă
c o n ştiin ţa a c e stu i fapt. D a r el a fo s t c o n ştie n t, în acel m o m en t, în tim ­
p u l c o m ite r ii fie c ă r e i ero ri ş i în tim p u l fie c ă r u i re fu z de a-şi a su m a
răsp u n d erea . În acel m o m e n t, a ş tiu t ce face. Iar g r e ş e lile in d iv id u lu i
n ea u ten tic în r ă u tă ţe sc şi corup sta tu l.
O p e r so a n ă a h tia tă d u p ă p u te r e sta b ile ş te o n o u ă r e g u lă la lo c u l
tă u de m u n că . N u este n ecesa ră . E ste co n trap rod u ctivă. E ste irita n tă .
A n u le a z ă o p arte d in p lă cerea şi se n su l m u n c ii ta le . D ar îţ i sp u i că e
în reg u lă . N u m e r ită să te p lâ n g i d e a sta. A p o i se în tâ m p lă d in n o u .
F iindcă nu ai rea cţio n a t p rim a d ată, te-a i în v ă ţa t deja să p e r m iţi astfel
de lucruri. E şti în tr u câtva m ai p u ţin curajos. In am icu l tău, n eîn tâm p i­
n ân d o p o z iţie , este în tru câtva m ai p uternic. In stitu ţia este p u ţin m ai
coruptă. Se d esfă şo a ră p ro cesu l sta g n ă rii şi o p r im ă rii birocratice şi tu
ai c o n tr ib u it p refăcân d u -te că e OK. D e ce să n u te p lâ n g i? D e ce să nu
te opui? D acă fa ci asta s-ar p u tea să-ţi v in ă în apărare ş i a lţi o a m en i, la
fel de te m ă to r i să vorb ea scă . Iar dacă n u — p o a te că e tim p u l p e n tr u o
revolu ţie. P oate că ar treb u i să-ţi g ă s e ş ti alt lo c de m u n că u n d eva u n d e
su fle tu l tă u n u e ste în tr-o p rim ejd ie la fel d e m are de a f i corupt.
„Căci ce-i fo lo seşte o m u lu i să c â ştig e lu m ea în trea g ă d acă-şi pierde
su fletu l?" (M arcu , 8:36)
U n a d in tr e m a r ile c o n tr ib u ţii a le c a p o d o p erei lu i A lex a n d r Solje-
n iţîn , A rh ipelagu l Gulag, a fo s t a n a liz a r e la ţie i de ca u z a lita te d irectă
în tre p a to lo g ia sta tu lu i so v ie tic d ep en d en t de la g ărele de m uncă (u n d e
m ilio a n e d e o a m e n i au su ferit şi au m urit) şi te n d in ţa aproape u n iver­
sală a c e tă ţea n u lu i sov ietic de a-şi falsifica propria ex p erien ţă personală
cotid ia n ă , de a-şi nega propria su ferin ţă in d u să de stat, sprijinind astfel
d icta tele siste m u lu i c o m u n ist r a ţio n a l, p o se d a t d e id e o lo g ie . A ceastă
rea-cred in ţă , a ceastă n eg a re, care în o p in ia lu i S o lje n iţîn a ajutat ş i a
încurajat cr im e le acelu i m are şi p a ra n o ic u cig a ş în m asă, I o s if S ta lin .
S o lje n iţîn a sc r is a d ev ă ru l, a d e v ă r u l lu i, în v ă ţa t cu g r e u d in p rop ria
e x p e r ie n ţă d in la g ă r, e x p u n â n d m in c iu n ile sta tu lu i s o v ie tic . N ic io
p erso a n ă ed u cată n u a m a i în d r ă z n it să apere acea id e o lo g ie d u p ă ce
S o lje n iţîn a p u b lica t A rh ipelagu l Gulag. N im e n i n u a m a i p u tu t sp u n e
vreodată: ,,Ce a fă cu t S ta lin n u a fo s t c o m u n ism adevărat."
V ik tor F ran k l, p sih ia tr u l şi su p ra v ieţu ito ru l la g ă r u lu i n a z is t, care a
scris cla sic u l v olu m Om ul în căutarea sensului vie ţii, a ajuns la o co n clu ­
z ie so cio -p sih o lo g ic ă sim ila ră : e x iste n ţa individu ală m incinoasă, neau­
ten tică e ste precursoarea to ta lita rism u lu i social. S ig m u n d Freud, în ceea
ce-l p riv eşte, avea o c o n v in g e r e a sem ă n ă to a re, a n u m e că „refularea"
con trib u ie în tr -o m a n ieră im p o rta n tă la d ezv o lta rea b o lii m e n ta le (iar
d iferen ţa d in tre refu la rea a d ev ă ru lu i şi m in c iu n ă e ste o c h e stiu n e de
grad, n u de su b sta n ţă ). A lfred A d ler ştia că m in c iu n a era ceea ce p ro ­
voca boala. C.G. J u n g ştia că p rob lem ele m orale îi b â n tu ia u p e p acien ţii
lu i, că a stfel de prob lem e erau cau zate de neadevăr. T oţi a ceşti gân d i­
tori, to ţi preocupaţi de patologia d eop otrivă individuală şi cu ltu rală, au
ajuns la aceeaşi co n clu zie: m in ciu n a c o n to rsio n ea ză stru ctu ra F iin ţei.
N ead evăru l coru p e d e o p o triv ă su fle tu l şi sta tu l şi o form ă d e coru p ţie
o h ră n eşte p e cealaltă.
A m observat în repetate rân d u ri cu m su ferin ţa e x c lu siv ex isten ţia lă
poate fi tran sform ată în tr-u n iad p rop riu -zis p r in trăd are ş i m in ciu n ă.
C riza abia g estio n a b ilă a b o lii te r m in a le a u n u i p ă rin te p oate fi tr a n s­
fo rm a tă , de e x e m p lu , î n cev a n e sp u s de o rib il p r in h a r ţa in d e c e n tă
ş i m e s c h in ă a c o p iilo r a d u lţi a i m u r ib u n d u lu i. O b se d a ţi d e tr e c u tu l
n e r e z o lv a t, se a d u n ă ca str ig o ii la că p ă tâ iu l b o ln a v u lu i, fo r ţâ n d acea
tra g ed ie să in tr e în tr -o r e la ţie n e fa stă cu la şita te a ş i r e se n tim e n tu l.
Incapacitatea u n u i fiu de a se d ezv o lta in d e p e n d e n t este exp loatată
de o m am ă h o tă râ tă să -şi apere c o p ilu l d e orice d eza m ă g ire ş i durere.
El n u p leacă n ic io d a tă , iar ea n u ră m â n e n icio d a tă sin g u r ă . E ste o co n ­
sp ira ţie m a lefică , c o n str u ită len t, p e m ăsu ră ce p a to lo g ia se d ezvoltă,
p r in m ii de co m p licită ţi şi în c u v iin ţă r i. Ea face p e m a rtira , d am n ată
să -şi în tr e ţin ă fiu l, şi a cu m u lea ză sim p a tie , ca u n vam p ir, de la p r ie ­
te n e le care o s u s ţ in . E l r u m in e a z ă în ca m era lu i de la s u b s o l, im a g i-
n â n d u -şi că e op rim at. F an tasm ează cu p lă cere h a o s u l p e care ar vrea
să -l p o g o a re asupra lu m ii care l-a re sp in s p en tru la şita tea , ciu d ă ţen ia
ş i in ca p a cita tea lu i. Şi u n e o r i ch ia r provoacă acel h a o s. Ş i to a tă lum ea
se în treab ă „De ce?" A r p u tea să ştie , dar r efu ză .
P ân ă şi v ie ţile b in e tr ă ite p o t, d esig u r, să fie ră n ite ş i d isto rsio n a te
de b oală şi in fir m ita te , de catastrofe in co n tro la b ile. D ep resia , tu lb u ra­
rea b ip olară şi sc h iz o fr e n ia , asem en ea can ceru lu i, toate im p lică factori
1 2 R eguli de viată
JORDAN I. PETERSON

b io lo g ici afla ţi d in co lo d e co n tro lu l im ed iat al in d iv id u lu i. D tficu ltăţile


in eren te v ie ţ ii în s e ş i s u n t s u fic ie n te p en tru a n e slă b i şi a n e c o p le şi
p e fieca re d in tr e n o i, fo rţâ n d u -n e lim ite le , aducându-ne în p u n c tu l în
care n e frân gem . N ic i m ă ca r v ie ţile c e l m a i b in e tr ă ite n u oferă o apă­
rare a b so lu tă îm p o tr iv a v u ln e r a b ilită ţii. D a r fa m ilia care se zb ate p e
r u in e le c ă m in u lu i devastat d e u n cu trem u r r e la ţio n a l se va reface m a i
g reu d ecâ t fa m ilia în tă rită de în cred ere recip rocă şi d evotam en t. O rice
slă b ic iu n e n a tu r a lă sa u o r ic e p ro v o ca re e x is te n ţia lă , o ricâ t de n e în ­
se m n a tă , p o a te fi a m p lific a tă p â n ă d ev in e o c r iz ă gravă a tu n ci cân d
in te r v in e şi m in c iu n a la n iv e l d e in d iv id , fa m ilie sau cu ltu ră.
S p iritu l u m a n o n e s t p o a te eşu a în în c e r c ă r ile sa le de a aduce p ara­
d isu l p e p ă m â n t. T otu şi, p o a te r e u şi să reducă su fe r in ţa v ie ţii p â n ă la
n iv elu ri to le r a b ile . T ragedia F iin ţe i e ste co n se c in ţa lim ită rilo r n oastre
şi a v u ln e r a b ilită ţii care d e fin e şte ex p erien ţa u m a n ă . Se p oate c h ia r să
fie p r e ţu l p e care îl p lă tim p e n tr u F iin ţa în s ă ş i — d at fiin d că, p e n tr u
a fi, e x is te n ţa treb u ie să fie lim ita tă .
A m v ă z u t u n so ţ ad aptându-se cu o n estita te şi curaj în tim p ce so ţia
căd ea în sta d iu l te r m in a l al d e m e n ţe i. El a lu a t to a te m ă su r ile n ecesare,
pas cu pas. A acceptat ajutor când a avut nevoie. A refu zat să-i n ege trista
d eteriorare ş i, a stfe l, s-a adaptat la asta cu tact. A m v ă z u t fa m ilia aces­
tei fem ei ad u n ân d u -se, sp rijin in d -o şi su sţin â n d -o cân d era pe m oarte,
şi creân d n o i le g ă tu r i recip ro ce — fra te, su rori, n e p o ţi şi tată — drept
com p en sare p a r ţia lă , dar a u ten tică, a p ierd erii lor. A m v ă zu t cum fiica
m ea ad olescen tă şi-a p e rcep u t d istru g erea şo ld u lu i şi a g le z n e i şi, cum a
su p ravieţu it p r in d o i a n i de durere co n tin u ă , in te n să , şi cu m a ie şit d in
această e x p e r ie n ţă cu s p ir itu l in ta ct. A m vă zu t c u m fra tele ei m a i m ic
a sa c r ific a t v o lu n ta r şi fă r ă r e s e n tim e n te m u lte o c a z ii de p r ie te n ii şi
an gajam en te so c ia le p en tru a sta lâ n g ă ea şi lâ n g ă n o i câ n d ea suferea.
Cu iu b ire, cu în cu rajare ş i cu u n ca racter in te g r u , fiin ţa u m an ă p oate
fi in im a g in a b il de rez iste n tă . Ceea ce e s te d e n e su p o r ta t, to tu şi, este
r u in a ab solu tă provocată de tra g ed ie şi am ăgire.
C apacitatea m in ţii r a ţio n a le d e a a m ă g i, d e a m a n ip u la , de a crea
in tr ig i, d e a tra g e p e sfo a ră , d e a fa ls ific a , de a m in im a liz a , de a în şe la ,
de a trăd a, d e a elu d a, d e a n eg a , de a o m ite, de a r a ţio n a liza , de a fi te n ­
d en ţio a să , d e a ex agera şi de a a scu n d e este atât de n esfâ rşită , atât de
rem arcabilă, în c â t se c o le de g â n d ir e p r e ştiin ţific ă in teresată de natura
în tr e p r in d e r ilo r m o ra le au co n sid era t această capacitate de a m in ţi ca
fiin d de-a d rep tu l d em o n ică . D e v in ă n u e ste ra ţiu n ea u m a n ă , ca p ro ­
ces. A cest proces p o a te aduce claritate şi p rogres. D e v in ă e ste fa p tu l că
raţiu n ea este su p u să c e le i m a i m a r i te n ta ţii d in câ te e x i s t ă — aceea d e a
con sid era ceea ce ştie în p r e z e n t ca avân d o valoare d e adevăr absolut.
N e p u tem în to a r c e în c ă o d ată la m arele p o e t J o h n M ilto n p en tru
c la rifica rea a c e ste i se m n ific a ţii. D e-a lu n g u l a m ii de a n i de isto r ie ,
lu m ea o ccid e n ta lă a u r z it în ju r u l n u c le u lu i său r e lig io s o fa n ta sm ă
a sem ă n ă to a re u n u i v is d esp re n a tu ra ră u lu i. A ceastă fa n ta sm ă are u n
p rotagon ist, o person a lita te o p o za n tă , dedicată în m o d absolut coru p e­
r ii F iin ţei. M ilto n şi-a în s u ş it sa rcin a de a o rg a n iza , de a p u n e în scen ă
şi de a articu la esen ţa a cestu i v is c o lectiv şi i-a dat v ia ţă în im a g in e a lu i
Satan-Lucifer, „purtătorul de lum ină". E l scrie d esp re ten ta ţia in iţia lă
a lui Lucifer şi d esp re c o n se c in t ele im ed ia te ale a c e ste ia .150

[visând să ajungă] Aidoma cu însuşi Preaînaltul


Dacă-i va sta-mpotrivii; şi râvnind
La tronul sfânt şi-a Domnului domnie,
Nelegiuit război stârni în Ceruri
Şi vană luptă, căci Atotputerea,
Din bolţile eterice, arzând
L-a azvârlit — şi mistuit în flăcări
Spre-adâncul fără fund şi spre pierzare,
în lanţuri ferecat şi-n focul caznei...

Lucifer, c e l care în o c h ii lu i M iltq n era s p ir itu l r a ţiu n ii, a fo st cel


m a i m in u n a t în g e r crea t d in n im ic de către D u m n e z e u . Ceea ce p oate
fi interp retat p sih o lo g ic. R aţiunea este cev a viu . T răieşte în n o i to ţi. N e
p reced ă p e n o i to ţi. E ste cel m a i u şo r de în ţe le s ca p e r so n a lita te , nu ca
fa cu lta te. A re p ro p riile sco p u ri, p r o p r iile isp ite şi p ro p riile slăb iciu n i.
Z boară m ai su s şi ved e m ai departe d ecât o rice a lt sp irit. D ar raţiu n ea
se în d r ă g o ste şte de ea în să şi. Şi m a i rău , se în d r ă g o s te şte de p ro p ri­
ile creaţii. Le în a lţă şi le v en erea ză ca a b solu tu ri. L ucifer este, aşadar,
s p ir itu l to ta lita r ism u lu i. Este a ru n ca t d in Paradis în Iad p e n tr u că o
a sem en ea în ă lţa r e , o astfel d e revoltă îm p o triv a C elui S uprem şi In in ­
te lig ib il creea ză in ev ita b il Iadul.
P en tru a repeta: cea m ai m are isp ită a fa cu ltă ţii r a ţiu n ii este g lo r ifi­
carea p ro p riei c a p a cită ţi şi a p ro p riilo r c rea ţii şi a firm area fa p tu lu i că
în afară de p r o p r iile sa le c o n str u c te te o r e tice n u m ai are v o ie să ex iste
12 R eguli de viaţă
JORDAN D. PETERSON

n im ic . A ceasta în se a m n ă că to a te fa p tele relev a n te au fo st d escop erite.


Că n im ic im p o r ta n t n u răm ân e n e cu n o scu t. D ar ce l m ai im p ortan t este
fap tu l că această su p rem aţie a ra ţiu n ii con d u ce la n egarea n e c e sită ţii
co n fr u n tă r ii in d iv id u a le, cu rajoase, cu F iin ţa. Ce te va salva? T otalita­
r ism u l sp u n e în esenţă: „Trebuie să te b a z e z i p e cred in ţa în ceea ce ş tii
deja.“ D ar n u asta e s te ceea ce sa lv e a z ă . Ceea ce salvează e ste disponibili­
ta te a de a în văţa din ceea ce nu ştii. A cea sta este cred in ţa în p o sib ilita tea
tr a n sfo r m ă r ii u m a n e . A ceasta este c r e d in ţa în sa c r ific iu l sin e lu i d in
p rezen t p e n tr u s in e le care va p u tea d e v e n i m a i tâ rziu . T o talitarism u l
n ea g ă n e c e sita te a in d iv id u lu i de a-şi asu m a în trea g a resp o n sa b ilita te
p en tru fa p tu l de A Fi.
A cea stă n eg a re e ste s e n s u l r e v o lte i îm p o tr iv a „ P r e a în a ltu lu i“. În
aceasta re z id ă totalitarism u l: to t ce treb u ie d e sco p erit a fo st d e sc o p e ­
r it. T otu l se v a p etrece ex a ct cu m a fo st p lă n u it. Toate p rob lem ele vor
d isp ă r e a p e n tr u to td e a u n a o d a tă ce s iste m u l p e r fe c t va fi accep tat.
M a rele p o e m al lu i M ilto n e s te o p r o fe ţie .. C ând ra ţiu n e a s-a rid ic a t
d in cen u şa c r e ştin ism u lu i, m area a m e n in ţa r e a s is te m e lo r to ta lita re
a în s o ţit-o . C o m u n ism u l, în s p e c ia l, a fo s t a tr ă g ă to r n u atât p e n tr u
m u n cito rii o p rim a ţi, ip o te tic ii să i b en eficia ri, ci p en tru in te le c tu a li —
p en tru cei a căror în cred ere arogan tă în in te le c t îi asigu ra că ar avea
în totd ea u n a dreptate. D ar u to p ia p ro m isă nu a apărut n iciod ată. În lo c
de asta, o m e n ir e a a tră it in fe r n u l R u siei sta lin is te , al C h in ei lu i M ao şi
ale C am bodgiei lu i Pol Pot, ia r c e tă ţe n ilo r acestor state li s-a ceru t să-şi
tră d ez e p ro p ria v ia ţă , să se în to a r c ă îm p o tr iv a c o n c e tă ţe n ilo r lo r ş i să
m oară c u z e c ile de m ilio a n e .
E o v e c h e g lu m ă so v ie tic ă . U n a m erica n m oare ş i aju n ge în Iad.
Satana în s u ş i îi face tu ru l lo cu lu i. T rec p e lân gă u n ca za n mare. A m eri­
can u l se u ită în ă u n tr u . E ste p lin de su fle te c h in u ite care ard în sm oală
în cin să . Când se stră d u iesc să ia să d in cazan , d raci de la baza ierarh iei
d ia v o leşti, care stau p e m a rg in e, îi îm p in g în a p o i cu fu r c ile . A m erica­
n u l este şocat, p e b u n ă d rep ta te. Satana sp u n e: „A ici p u n e m p ă că to şii
englezi." T urul co n tin u ă . Cei d o i aju n g c u râ n d la u n al d o ilea ca za n .
E ste p u ţin m a i m are şi p u ţin m a i fierb in te. A m e r ic a n u l se u ită în ă u n ­
tr u . Şi a cesta e p lin de s u fle te c h in u ite , to a te p u rtâ n d b erete. Şi aici
d ia v o lii îm p in g cu fu rci s u fle te le care în cea rcă să scap e. „A ici p u n em
p ă că to şii francezi", sp u n e Satan. în d ep ărtare e al treilea cazan . E m ult
m a i m are şi stră lu ceşte, e alb de fierb in te. A m erican u l de-abia se p oate
apropia. Cu to a te a stea , la in s is te n ţe le lu i S atan , se ap rop ie şi se uită
în ă u n tru . E ste a rh ip lin de su fle te care abia se văd la su p rafaţa lich id u ­
lu i clocotitor. T otuşi, câte u n u l se caţără ş i în cea rcă cu d isp erare să se
agaţe de m a rg in e. î n m o d ciudat, n u e n ic iu n d iavol care să s te a la m ar­
g in ea caza n u lu i u riaş, dar căţărătorul dispare oricum în a p o i în sm oală.
A m erica n u l întreabă: ,,De ce a ici n u s u n t d ia v o li care să-i îm p ie d ic e să
sca p e? “ S a ta n a ră sp u n d e: „A ici p u n e m r u ş ii. D a că în c e a r c ă u n u l să
sca p e, c e ila lţi îl tr a g înapoi."
M ilto n cred ea că re fu z u l în c ă p ă ţâ n a t al sch im b ă rii, a tu n ci câ n d ai
g reşit, n u în se a m n ă d oar exclu d erea d in R ai şi d eg en erarea u lterioară
într-un Iad d in ce în ce m a i ad ân c, ci resp in g erea salvării în seşi. Satana
ştie prea b in e că, şi dacă ar fi d o rit să caute îm păcare şi D u m n ezeu ar fi
fost d isp o n ib il să-i acorde ierta re, el s-ar fi revoltat d in n o u p e n tr u că
n u se p u tea sch im b a. P oate că această în căp ăţân are m â n d ră co n stitu ie
m iste r io su l p ă ca t d e n eierta t îm p o triv a D u h u lu i Sfânt:

A dio, câm pu ri ale fe ricirii,


Trăind în veci d om n ia bucuriei!
Salut, o, spaim e! Lum e infernală,
Salut! Tu, Ia d fă ră de fu n d , p rim eşte-ţi
S tăp â n u l nou, p u rtâ n d în sine-un duh.
în vechi neschim bător în tim p ş i spaţiu/15

A ceasta n u este o fa n tezie d esp re v ia ţa de d in co lo . N u este u n tărâm


p e r v e r s de to r tu r ă p o s tu m ă p e n tr u d u ş m a n ii p o lit ic i. E ste o id e e
ab stractă, ia r a b s tr a c ţiile s u n t a d esea m a i r e a le d e c â t ceea ce rep re­
z in tă . Id eea că Iad u l e x is tă în tr -o m o d a lita te m e ta fiz ică n u este doar
arhaică şi atotp rezen tă; este adevărată. Iad u l este etern . A ex ista t din-
to td ea u n a . E x istă acu m . E ste cea m ai stea rp ă , cea m a i lip sită de sp e­
ranţă şi cea m a i m a lefică su b d iv iz iu n e a lu m ii su b te r a n e a h a o su lu i,
u n d e o a m e n ii d e z a m ă g iţi şi r e se n tim e n ta r i să lă ş lu ie s c d in to td ea u n a .

L ăcaş fifiindu-şi sieşi, p o a te duhul


Un cer din Iad şi-un Iad d in cer să fa c ă 152

A ici m ăcar, dom n in d în sigu ran ţă,


A m b iţia h rănită m i-i destul:
M a i bine dom n în Iad ca rob în Cer.153
1 2 R eguli de viata
JORDAN 8. PETERSON

C ei care au în ş e la t fă ră p reg et, în c u v â n t ş i fa p tă , tr ă ie sc a cu m


acolo - în Iad. Fă o plim b are p e o rice stradă aglom erată d in tr-u n oraş.
Ţ in e-ţi o c h ii d e sc h işi şi f ii aten t. V ei vedea o a m e n i care su n t acolo ch ia r
acum . A c e ştia su n t o a m e n ii d e care te fereşti in stin c tiv . A ceştia su n t
o a m e n ii care se în fu r ie im e d ia t dacă îţi în d r e p ţi p riv irea în d ir e c ţia
lor, d e şi u n e o r i, în lo c de a sta, se în torc r u ş in a ţi. A m v ă z u t p e stradă
u n a lc o o lic o r ib il de d is tr u s fă câ n d ex a c t asta în p rezen ţa tin e r e i m ele
fiic e . Îşi d orea m a i p resu s de to a te să ev ite să -şi vadă starea degradată
reflecta tă irefu ta b il în o c h ii ei.
A ceastă a m ă g ire e ste ceea ce î i face p e o a m e n i să su fere m ai m u lt
d ecât p o t su p orta. A ceastă m in ţir e a v ie ţii e ste ceea ce u m p le su fle tu l
u m a n de r e s e n tim e n t şi d o rin ţă d e ră zb u n a re. A cea stă am ă g ire este
ceea ce provoacă su ferin ţa g ro a zn ică a om en irii: lagărele m orţii create
de n a z işti; ca m erele de to rtu ră ş i g en o c id e le lu i S ta lin ş i ale lu i M ao,
u n m o n str u ş i m ai m are. A ceastă am ă g ire a fo st ceea ce aproape a c o n ­
d am n a t c iv iliz a ţia . A ceastă d isim u la r e este ceea ce în că n e a m en in ţă ,
în ce l m a i p r o fu n d m od, ş i a stă zi.

SĂ SPUNEM. ÎN SCHIMB. ADEVĂRUL


Ce s-ar în tâ m p la d a că , în lo c d e toată această a m ă g ir e , a m h o tă rî să
n u m a i m in ţim ? Ce a n u m e ar p resu p u n e a cest angajam ent? La u rm a
u rm ei, cu n o a şterea n o a stră e ste lim ita tă . T rebuie să lu ă m d e c iz ii a ici
ş i acu m , c h ia r dacă cele m ai b u n e m ijloace ş i cele m ai b u n e sco p u ri nu
p ot fi id en tifica te cu certitu d in e. U n obiectiv, o am b iţie oferă structura
n ecesa ră a c ţiu n ii. U n o b iectiv oferă o d e stin a ţie , u n p u n c t de o p o ziţie
faţă de p r e z e n t ş i u n cad ru în care toate lu c r u r ile p o t fi evalu ate. U n
ob iectiv d e fin e şte progresul şi face acest progres in teresan t. U n obiectiv
reduce a n x ie ta te a fiin d că, dacă n u a i n ic iu n scop, to tu l poate în sem n a
orice sau n im ic ş i n ic iu n a d in tr e a ceste dou ă o p ţiu n i n u aduce lin işte a
su fletea scă . A şadar, ca să tr ă im , tr e b u ie să g â n d im ş i să p la n ific ă m ,
treb u ie să p u n e m lim ite şi să p ro p u n e m lu c r u r i. Cum p u tem atu n ci să
n e im a g in ă m v iito r u l ş i să n e s ta b ilim d ir e c ţia fără să că d em p radă
te n ta ţiilo r c e r titu d in ii totalitare?
U n a n u m it grad de în cred ere în tr a d iţie n e poate ajuta să n e stabilim
o b iectivele. E ste rezo n a b il să facem ceea ce a lţi o a m en i au făcut dintot-
d eau n a, în afară de c a z u l în care avem u n m o tiv foarte se r io s ca să n u
facem asta. E ste rezo n a b il să n e educăm şi să m u n cim , să n e g ă sim iubi­
rea şi să în tem eiem o fa m ilie . Aşa se m e n ţin e cu ltu ra. Dar este n ecesar
să -ţi p riv eşti ţin ta , o ricâ t ar f i de tr a d iţio n a lă , cu o c h ii la rg d e sc h işi.
A i o d irecţie , dar s-ar p u tea să fie g r e şită . Ai u n p la n , d ar s-ar p u tea să
n u fie corect. Poate te-a i rătăcit d in cauza p rop riei ig n o r a n ţe — sau, şi
m a i rău , d in p ricin a p ro p r ie i n a tu r i co ru p te, p e care n u ţi-o a d m iţi.
T rebuie să te îm p r ie te n e şti, aşadar, cu ceea ce n u ş tii, ş i n u cu ceea ce
ş tii. T reb u ie să r ă m â i trea z ca să te su r p r in z i asupra fap tei. T rebuie să
scapi de b ârn a d in p rop riu l och i în a in te de a te preocupa de p aiul d in
ochiul sea m ă n u lu i tău. Şi, astfel, îţi în tă r e şti sp iritu l, ca să poată tolera
povara ex iste n ţe i şi să poată reîn n o i sta tu l.
E g ip ten ii d in A ntich itate în ţeleseseră deja acest lu cru în u rm ă cu m ii
d e a n i, d e şi cu n o a şterea lo r avea d o a r fo rm ă d ram atizată.154 î l ven erau
p e O siris, fon d atoru l m ito lo g ic al statu lu i ş i zeu l tr a d iţiei. T otu şi, Osi­
ris era vu ln era b il la u zu rp a re ş i p u tea fi alu n gat în lu m ea de dincolo de
către Set, fratele să u m a lefic ş i in tr ig a n t. E g ip te n ii au rep rezen ta t sub
form ă de p o v e ste fa p tu l că o r g a n iz a ţiile so c ia le se o sific ă în tim p şi că
au te n d in ţa de a orbi voluntar. O siris n u a v ă zu t a d ev ă ra tu l caracter
a l fra telu i său , d eşi ar fi p u tu t. S et p â n d e şte ş i, la m o m e n tu l p o tr iv it,
a ta c ă . Îl ta ie p e O sir is în b u c ă ţi şi îm p r ă ş tie r ă m ă ş iţe le d iv in e de-a
lu n g u l îm p ă r ă ţie i. T rim ite s u fle tu l fra telu i s ă u în lu m e a de d in co lo .
Face foarte d ific ilă sa rcin a ca O siris să -şi regăsească şi să -şi reu n ească
p ă rţile corp u lu i său.
D in fericire, m a rele rege n u a treb u it să se c o n fr u n te sin g u r cu Set.
E g ip te n ii îl ven era u d e a se m e n e a p e H o ru s, fiu l lu i O s ir is . H o ru s lua
d o u ă form e în gem ăn ate: cea de şo im , p asărea cu cea m a i m are acuitate
v iz u a lă d in tre to a te crea tu rile, r e sp e c tiv cea a r en u m itu lu i o c h i h iero ­
g lific eg ip tea n (la care am fă cu t a lu zie la R egula 7 ). O siris este trad i­
ţia , străvech e şi d elib era t oarbă. P r in o p o z iţie , H oru s, fiu l să u , putea
să vadă şi ch ia r ved ea. H oru s era z e u l a ten ţiei. Ceea ce n u este a celaşi
lu c r u cu ra ţiu n e a . P en tru că era a ten t, H o ru s p u tea să p ercea p ă şi să
în vin gă ră u l lu i Set, u n c h iu l său, d e ş i p lă tin d u n p reţ m are. Când H orus
se con fru n tă cu Set, e i duc o luptă aprigă. Înainte de înfrângerea şi alun­
garea lu i Set d in îm p ă ră ţie, acesta sco a te u n u l d in tre o c h ii n e p o tu lu i
1 2 R eguli de viată
JORDAN B. PETERSON

să u . D a r H o ru s, în cele d in u r m ă v ic to r io s, î ş i recapătă o ch iu l. A p o i se
în tâ m p lă ceva cu t o t u l n ea ştep ta t: călătoreşte voluntar în lumea de din­
colo şi îi oferă ochiul tatălui său.
Ce în s e a m n ă asta? î n p r im u l r â n d , că lu p ta cu rea u a-voin ţă ş i cu
rău l e ste atât de g ro a z n ic ă , în c â t va tă m ă p â n ă şi p riv irea u n u i zeu ; în
al d o ile a r â n d , că fiu l cel atent poate reda privirea tatălui. C ultura este
în to td e a u n a în tr -o sta re ap ro p ia tă d e m o a rte, c h ia r dacă a fo st in sta ­
urată de sp ir itu l v iu al m a r ilo r o a m en i d in trecu t. D ar p r e z e n tu l n u e
la fel ca tr e c u tu l. în ţe le p c iu n e a tr e c u tu lu i se d eterio rea ză sau ajunge
în v ech ită , în fu n c ţie de d iferen ţele reale d in tre c o n d iţiile d in p rezen t
şi cele d in trecu t. A ceasta n u e ste decât o c o n se c in ţă a tr e c e rii tim p u ­
lu i şi a sc h im b ă r ii p e care tim p u l o aduce în m o d in ev ita b il. În să este
ad evărat, de a sem en ea , că în ţe le p c iu n e a c u ltu rii e ste v u ln era b ilă şi
la co ru p ţie — la orbirea v o lu n ta ră şi la in tr ig a m e fisto fe lic ă . A şadar,
d ec lin u l fu n c ţio n a l in ev ita b il al in s titu ţiilo r d ă ru ite de către stră m o şii
n o ştr i e ste gră b it de c o m p o r ta m e n tu l n o str u g r e şit d in p r e z e n t — de
fa p tu l că ra tă m ţin ta .
E ste r e sp o n sa b ilita te a n o a str ă să p riv im cu ra jo şi către ceea ce stă
d in a in tea o c h ilo r n o ş tr i şi să în v ă ţă m d in asta, c h ia r dacă p are orib il —
ch ia r dacă o roarea a ceea ce v ed em n e vată m ă c o n ş tiin ţa ş i aproape n e
orbeşte. Faptul de a vedea este im p ortan t m ai ales când pu n e la în d oială
lu cru rile p e care le ştim şi p e care n e b a ză m , p rovocân d u -n e su ferin ţă
şi d esta b ilizâ n d u -n e. A cţiu n ea d e a p r iv i este ceea ce s u s ţin e in d iv id u l
şi r e în n o ie şte sta tu l. A cesta a fo s t m o tiv u l p e n tr u care N ietzsch e a sp u s
că valo a rea o m u lu i e ste d e te r m in a tă de v o lu m u l ad ev ă ru lu i p e care îl
poate to lera . În n ic iu n ca z n u e ş ti doar ceea ce ş t ii deja. E şti şi ceea ce ai
p u tea şti d a că ai vrea . A şadar, n ic io d a tă n u treb u ie să sa c r ific i ceea ce
v e i pu tea f i p e n tr u ceea ce e ş t i acu m . N u ar treb u i să r e n u n ţi n icio d a tă
la ceea ce e ste m a i b u n în tin e de d ra g u l sig u r a n ţe i p e care o a i d eja —
nu ren u n ţa la d ev en ire a tu n ci câ n d a i în tr e v ă z u t, ch ia r dacă d e stu l de
v a g , cev a a fla t d in c o lo de aici şi acu m .
î n tr a d iţia c r e ş tin ă , Isu s e ste id e n tific a t cu L o g o su l. L o gosu l este
C uvântul lu i D u m n e z e u . A cest C uvânt a tra n sfo rm a t h a o s u l în ord in e
la în c e p u tu l tim p u lu i. î n form a Sa u m a n ă , Isu s s-a sa crifica t de b u n ă
v o ie p e n tr u ad evăr, p e n tr u b in e , p e n tr u D u m n e z e u . D rep t u rm a re,
E l a m u rit şi a ren ăscu t. C uvântul care creea ză ord in e d in H aos sacri­
fic ă to tu l, p â n ă şi p e sin e, lu i D u m n e z e u . A ceastă u n ică fr a z ă , de o
în ţe le p c iu n e n e a s e m u ită , r e z u m ă c r e ş tin is m u l. F ieca re fă râ m ă de
cu n o a ştere este în tr u câtva m oartă. Fiecare fărâm ă de in fo rm a ţie n ou ă
p u n e la în d o ia lă o c o n c e p ţie v e c h e , o b lig â n d -o să .se d iz o lv e în h a o s
în a in te de a p u tea r en a şte d r e p t ceva m a i b u n . U n e o r i, a stfe l de m o rţi
aproape că n e a n e a n tiz e a z ă . în a stfe l d e c a z u r i, se p o a te să n u n e m a i
r e v e n im n icio d a tă , sau , dacă n e r ev en im , su n tem fo a r te sch im b a ţi. U n
b u n p rieten a d esco p erit că so ţia lu i cu care era că să to rit d e z e c i de an i
avea o aventură am oroasă. N u p rev ă zu se asta. L-a aru n cat într-o depre­
sie p rofu n d ă . A cob o râ t în lu m ea de d in c o lo . La u n m o m en t dat, m i-a
spus: „ În totd ea u n a a m z is că o a m e n ii d e p r im a ţi ar tr e b u i să în cerce
m ai m u lt să se a d u n e. N u aveam n ic io id e e d esp re ce vorbeam." în cele
d in u rm ă, s-a în to r s d in ad ân cu ri. În m u lte p riv in ţe e ste u n n o u om —
şi, p o a te, u n om m a i în ţe le p t şi m ai b u n . A slă b it 2 0 k g. A alergat la u n
m ara ton . A c ă lă to r it în A frica şi a u rca t p e K ilim an jaro. A ales ren a ş­
terea în locu l căd erii în iad.
S ta b ileşte-ţi a m b iţiile , c h ia r dacă e ş ti n e s ig u r care a r treb u i să fie
e le. A m b iţiile m ai în a lte s u n t leg a te m ai degrabă de d ezvoltarea carac­
teru lu i şi a p titu d in ilo r, decât d e statu t şi putere. S tafutul î l p o ţi pierde.
C aracterul î l p o r ţi o r iu n d e te -a i d u ce şi te ajută să ie ş i v ic to r io s d in
în fr u n ta r e a cu n e c a z u r ile . Ş tiin d a sta , le a g ă o fu n ie de u n b o lo v a n .
P riv eşte b in e a cea b ucată de stâ n că , a şază-te d rep t în faţa ei şi trage-te
în sp r e ea. P riv eşte şi observă în tim p ce în a in te z i. A rticu lea ză această
e x p e r ie n ţă cât d e cla r şi a te n t p o ţi p e n tr u tin e şi p e n tru alţii. în acest
m od v ei în vă ţa să a v a n sezi m a i e fic ie n t spre sco p u l tă u . Ş i, în tim p ce
faci a sta , n u m in ţ i. M ai a le s n u te m in ţi p e tin e .
D acă e ş ti a ten t la ce fa ci şi la ce sp u i, o să în v e ţi să resim ţi în sin ea
ta o stare d e d eza co rd şi d e slă b iciu n e in te r io a r ă a tu n c i c â n d te com ­
p o rţi sau v o r b e şti in ad ecvat. E ste o se n z a ţie corp o ra lă , n u u n g â n d . Eu
resim t o sen z a ţie in te r n ă d e scu fu n d a re şi d ezacord , n u de so lid ita te şi
p u tere, atu n ci câ n d s u n t n e c h ib z u it în a c ţiu n ile ş i cu v in tele m e le . Pare
lo calizată în p le x u l solar, o z o n ă p u te r n ic in erv a tă . A m în v ă ţa t în fapt
să detectez m o m en tu l în care m in t o b serv â n d scu fu n d a rea şi dezacor­
d u l d in m in e , d e u n d e d ed u ceam p r e z e n ţa u n e i am ăgiri. A desea m i-a
lu at m u lt tim p să dib u i m in ciu n a . U n e o r i, fo lo sea m cu v in te de d ragu l
aparenţelor. U n e o r i, în c e r c a m să -m i a sc u n d p r o p r ia ig n o r a n ţă reală
d espre u n a n u m it su b iect. U n e o r i, fo lo se a m c u v in te le a lto ra p e n tr u a
ev ita resp on sa b ilita tea de a g â n d i de u n u l sin g u r.
12 Reguli de viaţă
JORDAN B. PETERSON

D acă e ş ti a ten t a tu n c i cân d ca u ţi ceva, v e i în a in ta sp re sc o p u l tău.


M a i im p o r ta n t e ste to tu ş i că, d a că e ş t i d e s c h is, p o ţi o b ţin e şi acele
in fo rm a ţii care p erm it în s u ş i sco p u lu i să se sch im b e. U n to ta lita rist n u
întreab ă n iciod ată: ,,Dar dacă am biţia m ea d in p rezen t este greşită?" În
loc de asta, se raportează la ea ca fiin d A bsolutul în su şi. D evin e D um ne­
z e u l lu i sub toate asp ectele. C on stitu ie valoarea lu i cea m ai în sem n a tă .
Îi reg lea ză e m o ţiile şi stă r ile m o tiv a ţio n a le şi îi d eterm in ă gâ n d u rile.
T oţi o a m e n ii îş i u rm ea ză a m b iţia. D in a ceastă p e r sp e c tiv ă n u e x is tă
atei. E x is tă d o a r o a m e n i care ştiu şi care n u ş tiu că ru i D u m n e z e u i se
în c h in ă .
D acă faci a b so lu t to tu l, d ev o ta t şi orb, p e n tr u a tin g erea u n u i scop
şi n u m a i a a c e lu i sco p , n u v e i p u te a n icio d a tă să d esco p eri dacă u n a lt
scop n u ar p u te a serv i m ai b in e - ţie şi lu m ii. A sta e ste ceea ce sacri­
fic i dacă n u sp u i ad ev ă ru l. D acă, îrisă, sp u i a d evăru l, v a lo rile tale se
tra n sfo rm ă p e m ă su ră ce a v a n sezi. D acă îţ i d ai voie să f ii in fo rm a t de
către rea lita tea care se m a n ife stă în tim p ce faci efortu ri să în a in te z i,
se va sch im b a şi co n cep ţia ta d esp re ceea ce e ste im p o rta n t. Te v ei reo-
rie n ta , u n e o r i trep tat, iar a lte o r i b ru sc şi radical.
Im agin ează-ţi u rm ătoru l caz: te d u c i la P o liteh n ică p en tru că asta îş i
d oresc p ă r in ţii tă i - d ar n u e ce v r e i tu . L ucrând îm p o triv a d o rin ţelo r
ta le, te v e i tr e z i n em o tiv a t şi p ica t la exam en e. T e v e i c h in u i să te co n ­
cen tre z i şi să te d isc ip lin e z i, d ar n u v a fu n c ţio n a . S u fletu l tă u va res­
p in g e tira n ia v o in ţe i ta le (cu m a ltfel s-ar p u tea fo r m u la asta?). D e ce te
con form ezi? S-ar p u te a să n u -ţi d o r e şti să-ţi d e za m ă g eşti p ă r in ţii {deşi
dacă n u -ţi ie i ex a m en ele to cm a i asta v ei face). S-ar p u tea să-ţi lip sea scă
curaju l p e n tr u a lu p ta ca să-ţi a p eri cau za. S-ar p u tea să n u vrei să-ţi
sa c r ific i c r e d in ţa co p ilă rea scă în o m n is c ie n ţa p ă r in ţilo r , d o rin d u -ţi
d in ră sp u teri să crezi în c o n tin u a r e că e x is tă c in ev a ca re te cu n o a şte
m ai b in e decât te c u n o şti tu în s u ţi şi care m ai ştie ş i to tu l d esp re lu m e.
V rei să f ii p rotejat a stfel de d e p lin a sin g u ră ta te e x iste n ţia lă a F iin ţei
in d iv id u a le şi d e în so ţito a r e a a c e ste ia , r e sp o n sa b ilita tea . Toate astea
su n t fo arte ob işn u ite ş i d e în ţe le s. D a r su feri p en tru c ă în realitate nu-ţi
este dat să f ii in g in er.
În tr -o z i te v e i f i să tu r a t. T e r e tr a g i. Îţi d e z a m ă g e ş ti p ă r in ţii.
În veţi să tr ă ie ş ti cu a sta . Te c o n su lţi n u m a i c u t in e în s u ţi, ch ia r dacă
a sta în s e a m n ă că treb u ie să te b a z e z i doar p e p ro p riile d e c iz ii. O b ţii
licen ţa în f ilo s o fie . A c c e p ţi p ovara p ro p riilo r g r e ş e li. D e v ii t u în su ţi.
R esp in gân d v iz iu n e a ta tă lu i tău , îţ i d e z v o lţi p ro p ria v iz iu n e . Iar apoi,
la v â rsta p ă r in ţilo r tă i, v e i fi d e v e n it în d e a ju n s de a d u lt p e n tr u a fi
acolo , p e n tr u ei, cân d ajung să aibă n ev o ie de tin e . Şi ei câştigă. În să
am b ele v ic to r ii au avut p r e ţu l acelu i ră zb o i d u s în n u m ele ad evăru lu i
tău . Cum sp u n e M a te i 10:34, citându-L p e Isu s şi s u b lin iin d r o lu l A d e­
v ă ru lu i rostit: „Nu so c o tiţi că am v e n it să aduc pace p e p ăm ânt; n-am
v e n it să aduc p ace, c i sabie.“
C ontinuân d să tr ă ie ş ti conform ad evăru lu i aşa cu m ţ i se revelează,
v a treb u i să a ccep ţi ş i să în fr u n ţi c o n flic te le p e ca r e le v a gen era acea
m o d a lita te a F iin ţe i. D a că fa ci asta, v e i co n tin u a să te m a tu r iz e z i şi să
fii m a i resp o n sa b il sub a sp ecte m in o re (nu le su b e stim a im p ortan ţa)
şi m ajore. T e v e i ap rop ia to t m a i m u lt de sco p u rile ta le m a i n o i şi m a i
în ţe le p t form u late şi v e i d ev en i şi m a i în ţe le p t în form u larea lo r când
descoperi ş i corectezi erorile ta le in evitab ile. C oncepţia ta despre ceea ce
e ste im p o rta n t v a d even i d in ce în ce m ai adecvată p e m ăsu ră ce în cor­
p o r e z i în ţe le p c iu n e a e x p e r ie n ţe i tale. O sc ila ţiile ta le se v o r d im in u a
şi v e i m erge p e o cale m ai d reaptă sp r e b in e — u n b in e p e care n u l-ai fi
p u tu t în ţe le g e n icio d a tă dacă ai f i in s is ta t, în ciu d a tu tu ro r d ovezilor,
că adevăru l tău in iţia l este c e l d efin itiv .
D acă e x is te n ţa este b u n ă , a tu n c i cea m ai cla ră , cu rată şi corectă
r e la ţie cu ea e ste de a se m e n e a b u n ă . D a că , in v e r s, e x is te n ţa n u e ste
b u n ă , e ş t i pierd u t. N im ic n u te va salva — c u sig u r a n ţă , n u -ţi v o r sluji
la n im ic revoltele m esch in e, g â n d irea în c e ţo şa tă şi orbirea obscuran-
tistă c a r e co n stitu ie am ăgirea. Este ex isten ţa bună? Trebuie să îţi asu m i
m ari riscu ri p e n tr u a a fla. T ră ieşte în adevăr sau tr ă ieşte în a m ăgire,
în fr u n tă c o n s e c in ţe le şi tr a g e p rop ria co n clu zie.
A ceasta este „p rofesiu n ea de credinţă" de care avem n ev o ie, după
cum in sista filo so fu l danez K ierkegaard. N u p o ţi şti d in a in te ră sp u n su l
la întrebarea de mai, su s. N ici ch ia r u n ex em p lu b u n n u este o dovadă
su fic ie n tă , d ate fiin d d ife re n ţe le d in tr e in d iv iz i. S u ccesu l u n u i e x e m ­
p lu b u n p o a te fi o ricâ n d a trib u it n o r o c u lu i. A şadar, tr eb u ie să-ţi r iş ti
p rop ria v ia ţă p e n tr u a afla. A cest r isc este ceea ce a n tic ii au descris ca
sacrificare a p ro p riei v o in ţe în tr u v o in ţa lu i D u m n e z e u . N u este u n act
de su p u n ere (cel p u ţin n u de su p u n ere aşa c u m e ste în ţe le a să în p re­
z en t). Este u n act de curaj. E ste cred in ţa că v â n tu l îţ i va duce corabia
în tr-u n p o rt n o u şi m ai b u n . E ste cred in ţa că F iin ţa p oate fi corectată
p r in d even ire. E ste sp ir itu l e x p lo r ă r ii în s e ş i.
P 1 2 R eguli de viaţă
JORDAN B. PETERSON

Poate este m ai b m e să gândim a sta în u rm ă to ru l m od: toată lumea


are nevoie de u n scop concret, specific — o am biţie şi u n obiectiv —,
p e n tru cJ. lim ita h a o su l şi a da u n sens intelig ib il p ro p rie i vieţi. D ar
toate aceste scopuri concrete pot fi şi trebuie să fie orânduite sub ceea
ce poate fi considerat u n m etascop, u n tip a r de abordare şi de form u­
lare a sco p u rilo r înseşi. M etascopul poate fi: „trăieşte în tr u adevăr."
Aceasta înseam n ă: „Perseverează spre u n scop bine articulat, definit
şi tem porar. Stabileşte-ţi d in tim p şi în tr-u n m od clar criteriile p e n tru
eşec şi succes, m ăcar p e n tru tin e în su ţi (şi m ai bine a r fi dacă şi ceilalţi
vor putea să înţeleagă ce faci şi să evalueze asta îm p re u n ă cu tine). În
plus, p rocedând aşa, p erm ite lu m ii şi sp iritu lu i tă u să se desfăşoare
conform voinţei lor, ia r tu acţionează şi vorbeşte în respectul adevă­
rului." A ceasta este deopotrivă o am b iţie pragm atică, d a r şi cea m ai
curajoasă d in tre credinţe.
Viaţa e suferinţă. Buddha a spus asta clar. C reştinii reprezintă im a­
gistic acelaşi sentim ent p rin crucifixul divin.Iudaism ul este saturat de
această am intire. Echivalarea d in tre viaţă şi în g ră d ire este faptul p ri­
m ordial şi inevitabil al existenţei. V ulnerabilitatea F iinţei noastre ne
face susceptibili la durerea judecăţii şi dispreţului social şi la degradarea
inevitabilă a corpului nostru. D ar toate aceste suferinţe, groaznice cum
sunt, nu su n t suficiente ca să corupă lumea, să o transform e în Iad, aşa
cum naziştii, m aoiştii şi staliniştii au corupt-o şi au transform at-o în Iad.
Pentru aceasta, aşa cum Hitler a spus limpede, este nevoie de m inciună155:

[. ..] din cea mai mare minciună totdeauna o anumită parte este crezută;
masele largi populare lasă într-adevăr să le fie corupte mai uşor fibrele cele
mai intime ale inimii decât să se arunce, voluntar şi conştient, în mijlocul
răului: de aceea, în simplicitatea p^rimitivă a sentimentelor lor, ele vor fi mai
uşor victima unei minciuni mari decât a uneia mid. Ele însele, în general,
nu comit decât minciuni mici, în acelaşi timp fiindu-le prea ruşine să comită
unele mari. Ele nu vor putea concepe o astfel de înşelătorie şi nu vor putea
crede, chiar la alţii, în posibilitatea unor false interpretări, de o neruşinare
nemaivăzută; chiar dacă sunt lămurite, masele se vor îndoi, vor ezita mult
^mp şi vor continua să creadă că poate există o altă explicaţie.

P e n tru m in ciu n a m are este nevoie m ai în tâ i de cea m ică. M inciuna


m ică este, m etaforic vorbind, m om eala folosită de T atăl M inciunilor
p en tru a-şi p rin d e v ic tim e le . C apacitatea u m a n ă a im a g in a ţie i n e dă
p o sib ilita tea de a v isa ş i de a crea lu m i altern a tiv e. A ceasta este su rsa
u ltim ă a c r e a tiv ită ţii n o a stre. T otu şi, a ceastă cap acitate u n ică îş i con ­
ţin e propria o p o z iţie , rev ersu l m on ed ei: p u tem aju n ge la în şe lă to r ie ,
faţă de n o i şi faţă de ce ila lţi, ş i n e p u te m face să cred em ş i să a cţio n ă m
ca şi cu m lu c r u r ile ar f i altfel d ecât ştim că su n t.
Şi de ce să nu m in ţim ? D e ce să n u strâm b ăm ş i să n u co n to rsio n ă m
lucru rile, p en tru a o b ţin e o ricât de p u ţin , p e n tr u a face ca lu cru rile să
m eargă m a i lin sa u p e n tr u a p ă stra p acea sau a evita r ă n i afective? R ea­
lita tea are u n a sp ect groazn ic: ch ia r treb u ie să-i p riv im faţa de şarpe în
fiecare m om en t d in starea de v eg h e şi la fiecare cotitură a v ieţii? D e ce să
n u întoarcem p rivirea, m ăcar atunci cân d este prea dureros s-o vedem ?
M o tiv u l e sim p lu . Lucrurile se d ezin tegrează. Ce a fu n c ţio n a t ieri n u
va fu n cţio n a n eap ărat şi a stă z i. Avem de la în a in ta ş ii n o ştr i m o şte n i­
rea m asivă a sta tu lu i şi a cu ltu rii, dar ei su n t m orţi şi n u se p o t ocu p a
d e treb u rile de a z i. Cei vii p o t. P u te m d esch id e o c h ii şi p u te m m o d ifica ,
dacă e n ecesa r, lu cru rile p e care le avem ; p u te m m e n ţin e m a şin ă r ia
în tr-o stare de b u n ă fu n c ţio n a r e . S au p u te m să n e p refa cem că to tu l
e b in e, p u tem să n u fa cem r e p a r a ţiile n e c e sa r e şi a p o i să b lestem ă m
soarta când n im ic n u m erge.
L ucrurile se d estram ă: aceasta e ste u n a d in tre m a rile d e sc o p e r ir i
ale o m e n ir ii. Şi g ră b im d eteriorarea n a tu ra lă a lu c r u r ilo r im p o rta n te
p r in orbire, in a c ţiu n e şi am ă g ire. F ără a te n ţie , cu ltu ra d eg en erea ză şi
m oare, iar ră u l triu m fă .
Ceea ce v e z i d in tr-o m in c iu n ă cân d o p u i în act (ia r m a jo rita tea
m in c iu n ilo r n u s u n t r o stite , ci p u se în act) este foarte p u ţin d in ceea ce
rep rezin tă ea d e fap t, O m in c iu n ă e ste legată d e to a te c ele la lte lu cru ri.
A re asupra lu m ii a c e la şi e fe c t p e care îl are o sin g u r ă p icătu ră de apă
d e ca n a l c h ia r ş i în cea m a i m are sticlă d e şa m p a n ie d e cea m a i b u n ă
calitate. Este ceva v iu şi în p lin ă d ezvoltare.
Când m in c iu n a aju n ge în d ea ju n s de m are, se strică în tr e a g a lu m e.
D ar, dacă p r iv e ş ti în d e a p r o a p e , cea m a i m a re d in tr e m in c iu n i e ste
a lc ă tu ită d in m in c iu n i m a i m ic i, ia r a c e ste a s u n t a lc ă tu ite d in m in ­
c iu n i şi m a i m ic i — ş i m in c iu n a cea m a i m ică e ste în c e p u tu l m a r ii
m in c iu n i. Şi a ic i n u e ste vorba d esp re a a firm a cev a fa ls d esp re o rea ­
lita te . M in c iu n a la care m ă r e f er e ste o a c ţiu n e care are a sp e c tu l c elei
m a i grave_ c o n s p ir a ţii care a p u s v reo d a tă stă p â n ir e p e ra sa u m a n ă .
1 2 R eguli de viată
JORDAN B. PETERSON

A spectul ei a p a re n t inofensiv, rău ta te a ei banală, nevolnica aroganţă


d in care izvorăşte, scopul ei de evitare benignă a resp o n sab ilităţii —
toate astea reuşesc să-i ascundă adevărata n a tu ră , p rim ejd ia reală pe
care o aduce şi egalitatea ei cu relele cele m ari pe care om ul le săvâr­
şeşte şi care adesea îi aduc plăcere. M inciunile corup lum ea. M ai rău,
asta şi in tenţionează.
La început, o m inciună m ică; apoi câteva m inciuni m ici care să o sus­
ţin ă . După aceea, distorsionarea g â n d irii astfel încât să fie evitată ruşi­
nea pe care aceste m inciuni o provoacă, apoi alte câteva m inciuni care
să acopere consecinţele gândirii deformate. După care, în m odul cel m ai
groaznic, transform area p rin repetiţie a acestor minciuni, acum necesare,
în credinţe şi acţiuni automate, specializate, structurale, al căror carac­
te r „inconştient" este determ inat neurologic. Apoi, îm bolnăvirea vieţii
înseşi, acţiunea întem eiată pe falsitate nereuşind să producă rezultatele
dorite. Chiar dacă nu crezi în zidurile de cărăm idă, tot te răn eşti dacă dai
cu capul de unul. Atunci blestemi realitatea însăşi pentru a fi ridicat zidul.
Vin apoi aroganţa şi sentim entul superiorităţii, care însoţesc inevi­
tabil producerea de m inciuni reuşite (de m inciuni ipotetic reuşite —ia r
acesta este u n u l dintre cele m ai m ari pericole: aparent toată lum ea este
păcălită, deci toţi sunt proşti în afară de mine. Toată lum ea este proastă
şi este păcălită de către m ine — aşa că pot scăpa d in orice). în cele din
u rm ă, apare afirm aţia: „Fiinţa în să şi este susceptibilă la m anipulările
mele. Aşadar, n u m erită să fie respectată."
Aşa se destram ă lucrurile, asem enea lu i O siris ris ip it în bucăţi. Aşa
este stru c tu ra persoanei sau şi statu lu i care se dezintegrează sub influ­
en ţa u n e i forţe m aligne. Acesta este haosul provocat de lum ea din adân­
c u ri care iese la suprafaţă ca u n potop, p e n tru a cuceri tărâm ul fam iliar.
D ar încă nu am ajuns în lad.
Iadul vine m ai târziu. Iadul n i se ara tă când m inciunile au d istru s
relaţia d in tre individ sau stat şi realitatea însăşi. Lucrurile se destram ă.
Viaţa degenerează. T otul devine fru strare şi dezam ăgire. Speranţa este
veşnic tră d a tă . Asem enea lu i Cain, in dividul care am ăgeşte m im ează
nişte gestu ri ritualice la rug, d a r nu-I poate fi pe plac lu i D um nezeu.
Apoi dram a ajunge Ia ultim ul ei act.
T o rtu rat de eşecul n eîn cetat, individul se um ple de am ar. D ezam ă­
girea şi eşecul se amestecă şi dau naştere u n ei fantasm e: lumea vrea să
mă facă să sufăr, să cad, să fiu distrus. Trebuie să m ă răzb u n , m erit asta.
A ceasta e ste p o a rta către Iad. A ic i, lu m ea de d ed esu b t, u n lo c în fr ic o ­
şă tor şi n efa m ilia r, d e v in e su fe r in ţa în s ă ş i.
La în c e p u tu l tim p u r ilo r , co n fo rm tr a d iţie i o c c id e n ta le , C uvântul
lu i D u m n e z e u a tra n sfo r m a t h a o su l în F iin ţă p r in a c tu l v o r b ir ii. Este
a x io m a tic în a cea stă tr a d iţie fa p tu l că b ărb a tu l şi fe m e ia su n t fă cu ţi
d eop otrivă d u p ă ch ip u l a c e stu i D u m n e z e u . Şi n o i tra n sfo rm ă m h a o su l
în F iinţă p r in vorbire. T ransform ăm p o sib ilită ţile n esfâ rşite ale v iito ­
ru lu i în rea lită ţile trecu tu lu i şi p r e z e n tu lu i.
A r o sti ad evăru l în se a m n ă a aduce la F iin ţă acea rea lita te în care se
p oate trăi cel m ai bine. A d ev ă ru l clă d e şte e d ific ii care p ot dura o m ie
de a n i. A d ev ă ru l îl h r ă n e şte şi îl îm b r a c ă p e c e l sărac ş i face n a ţiu n ile
b o gate şi sigu re. A d ev ă ru l reduce c u m p lita c o m p le x ita te a u n u i om la
sim plitatea cu vân tu lu i său, astfel în cât acest om poate d ev en i partener,
şi n u d u şm an . A d evăru l face ca tr e c u tu l să fie cu ad evărat trecu t şi se
fo lo se şte cel m a i b in e d e p o sib ilită ţile v iito r u lu i. A d evăru l este resu rsa
n a tu ra lă u ltim ă , in e p u iz a b ilă . E ste lu m in a d in în tu n e ric.
P riveşte în sp r e adevăr. R o steşte ad evăru l.
A d evăru l n u va lu a ch ip u l u n o r o p in ii care în tr u n e s c acordul m ajo­
r ită ţii, în tru câ t a d evăru l n u e ste n ic i o co le c ţie d e slo g a n u ri, n ic i o id e­
o lo g ie. Va fi p erso n a l. A d evăru l tă u este ceva ce doar tu p o ţi sp u n e, dat
fiin d că este în te m e ia t p e circu m sta n ţele u n ic e a le v ie ţii ta le. În ţelege-ţi
p ro p riu l adevăr. C om unică-l cu aten ţie, în tr-o m an ieră articulată, ţie şi
celorlalţi. A ceasta îţi va asigu ra în m ai m are m ăsu ră sig u ra n ţa ş i viaţa,
d at fiin d că tr ă ie ş ti în stru ctu ra c r e d in ţe lo r ta le d in p r e z e n t. A ceasta
va asigu ra b u n ă v o in ţa v iito r u lu i, care, p e cât p o sib il, va d ife r i de cer­
titu d in ile trecu tu lu i.
A d ev ă ru l ţâ şn e şte d in cele m a i p rofu n d e izv o a re ale F iin ţei. Îţi va
apăra su fle tu l d e v e şte jir e şi m oarte câ n d d a i p iep t c u traged ia in ev ita ­
b ilă a v ie ţii. T e va aj u ta să e v iţi groa zn ica d o rin ţă de a cău ta răzbunare
p e n tr u această traged ie — p arte a c u m p litu lu i p ăcat a l F iin ţe i, povară
p u rta tă d e to a te câte su n t d oar p e n tr u a p u tea ex ista .
D acă v ia ţa ta n u este ceea ce ar p u tea fi, în cea rcă să sp u i adevărul.
D acă te a g ă ţi cu d isp e r a r e de o id e o lo g ie sa u dacă te com p laci în n ih i­
lis m , în cearcă să sp u i a d ev ă ru l. D acă te s im ţi n e v o ln ic , r e s p in s , d isp e­
rat şi c o n fu z , în cea rcă să sp u i ad evăru l. în P aradis to a tă lu m e a spune
adevărul. A sta îl face să fie P aradis.
S p u n e adevăru l. Sau, cel p u ţin , n u m in ţi.
Regula 9
Porneşte de Ia premisa
că s-ar putea ca persoana
pe care o asculţi să ştie
ceva ce tu nu stii
NU DESPRE SFATURI E VORBA
P sih oterap ia nu se b a zea ză p e sfatu ri. S fafiil este ceea c e p r im e şti când
p erso a n a căreia îi p o v e ste şti d esp re ceva o rib il şi co m p licat îş i d oreşte
să ta ci d in gu ră şi să d isp ari. Sfatul este ceea ce p r im e şti cân d p ersoan a
cu care v o rb eşti îş i d o reşte să se lă fă ie în pro p ria su p erio rita te sau în
p ro p ria in te lig e n ţă . La u rm a u r m e i, dacă n-ai fi atâ t de p r o st, n -a i avea
p rob lem ele ta le p r o ste şti.
P sihoterap ia este o con versaţie autentică. C onversaţia autentică este
exp lorare, articu lare ş i creare a u n e i stra teg ii. C ând e şti im p licat în tr-o
c o n v ersa ţie a u te n tic ă , a scu lţi ş i v o r b e ş ti — d ar c e l m ai m u lt a sc u lţi.
Să a s c u lţi în se a m n ă să f ii atent. E ste u im ito r ce-ţi sp u n o a m e n ii dacă
a sc u lţi. U n eo ri, dacă îi a sc u lţi, îţ i v o r sp u n e c h ia r ce este în n er e g u lă cu
ei. U n e o r i îţ i vo r sp u n e şi cu m p lă n u ie s c s ă re z o lv e asta. U n e o r i, tera­
p e u t fiin d , asta te ajută să r e z o lv i cev a ch ia r şi în ce p riv eşte p rop ria
ta p erso a n ă . La u n m o m e n t dat, în m od su r p r in z ă to r ( ş i a cea sta este
n u m a i u n a d in tre n u m e r o a se le o c a z ii în care s-au în tâ m p la t a stfel de
lu cru ri), ascu ltam foarte aten t o fem eie ca re m i-a s p u s la u n in terv a l de
câ tev a m in u te (a) că era vrăjitoare ş i (b ) că sab atu l d in care făcea parte
1 2 R eguli de viată
JORDAN B. PETERSON

p etrecea m u lt tim p v iz u a liz â n d p acea m o n d ia lă . Era o v ech e fu n c ţio ­


nară în tr -o slujbă de la b a za iera rh iei birocratice. N u m -aş fi gâ n d it n ic i­
odată că ar fi p u tu t fi vrăjitoare. N u ştia m n ic i că sa b atu rile îş i p etrec
vrem ea v iz u a liz â n d p a cea m o n d ia lă . N u ştia m n ic i ce să în ţe le g de aici,
dar n u era p lic tisito r , ia r asta în se a m n ă ceva.
în practica m ea clin ică vorb esc şi ascult. Cu u n ii o a m en i vorbesc m ai
m ult, ia r p e alţii m ai m u lt îi ascult. M u lţi d intre o a m en ii pe care îi ascult
n u au p e a ltcin ev a cu care să vorbească. U n ii d intre e i su n t cu adevărat
sin g u ri p e lu m e. S u n t m u lt m a i m u lţi astfel de oam en i decât crezi. N u
îi în tâ ln e ş ti p e n tr u că su n t sin g u r i. A lţii s u n t în con ju raţi de tir a n i sau
n arcisişti, sau beţivi, sau o am en i traum atizaţi, sau victim e profesioniste.
U n ii n u reu şesc să articu leze lucruri despre ei în şişi. V orbesc pe alături.
Se repetă. S p u n lu cru ri vagi şi co n ţra d icto rii. S unt d ific il de ascultat.
în viaţa altora se p e tr e c lu c r u r i g ro a zn ice. A u p ă r in ţi cu A lzh eim er sau
co p ii b o ln a v i. N u prea ră m â n e tim p p en tru p ro p riile preocu p ări.
O dată, o clien tă pe care o ved eam de câteva lu n i a in tra t în cab in etu l
meu* p e n tr u şed in ţa program ată şi, du p ă o scu rtă in trod u cere, a a n u n ­
ţat: ,,Cred că am fo st violată." N u e ste sim p lu să ştii c u m să r ă sp u n z i la
o asem en ea a fir m a ţie , m a i ales că a stfe l de e v e n im e n te su n t în s o ţite
de m u lte alte a sp e c te care-ţi scapă. A d esea e s te im p lica t a lco o lu l, ca în
m ajoritatea ca zu rilo r de abuz se x u a l. A lcoolu l p oate cauza am biguitate.
A cesta este u n u l d in tr e m o tiv ele p e n tr u care o a m en ii b eau. A lc o o lu l
su p rim ă tem p o ra r povara c u m p lită a c o n ş tiin ţe i d e sin e. O am enii b eţi
ştiu d esp re v iito r , dar n u le p a să . A sta e plăcut. E revigoran t. O a m en ii
b e ţi p o t să petreacă de parcă m â in e nu ar v e n i n iciod ată. Dar, p en tru că
e x istă u n m â in e — de cele m a i m u lte o ri —, o a m e n ii b e ţi ajung de a se ­
m en ea să a ib ă n e c a z u r i. Li se r u p e film u l. Se duc în lo c u r i p ericu lo a se
cu oa m e n i ir e sp o n sa b ili. Se d istr e a z ă . D ar se în tâ m p lă şi să fie v io la ţi.
D rep t care m -am g â n d it im ed ia t că aşa treb u ie să fi stat lu cru rile. Cum
a ltfel să în ţe le g a cel „Cred“? D ar n u acesta e fin a lu l p o v e ştii. Ea a m a i
adăugat u n d eta liu : ,,De c in c i ori.“ P rim a p r o p o z iţie era în d eaju n s de
g ro a z n ic ă , d ar a d ou a a provocat cev a de n e în ţe le s. D e c in c i ori? Ce ar
p u te a să în s e m n e asta?

* Şi aici am recompus multe dintre detaliile cazului, pentru a proteja confidenţia­


litatea persoanelor implicate, dar totodată am încercat să păstrez sensul central
al evenimentelor.
C lienta m i-a sp u s că i se în tâ m p la câ n d se ducea în câte v reu n bar şi
c o n su m a m a i m u lte b ău tu ri. C ineva în c e p e a să vorb ească cu ea. A jun­
geau acasă la el sa u la ea. Seara îş i u rm a cu r su l in e v ita b il spre c lim a x u l
sex u a l. Se tr e z e a a d ou a z i n e sig u r ă de ce se în tâ m p la se - n esig u ră de
m otivele ei, nesigu ră de m otivele lu i şi n esigu ră de lum e. D om n işoara S.,
cu m o vom n u m i, era atâ t de v a g ă , în c â t fr iz a n o n e x iste n ţa . Era o fa n ­
to m ă de p erso a n ă . Se îm b răca, t o t u ş i, ca o fem eie cu slujbă calificată.
Ştia cu m să s e p r e z in te p en tru a face o p r im ă im p r e sie b u n ă . D rep t
u rm a re, a aju n s în tr -u n c o n s iliu c o n su lta tiv g u v e r n a m e n ta l creat în
scop u l co n stru irii u n e i p ă rţi im p ortan te de in frastru ctu ră de tran sp ort
(deşi n u ştia n im ic d esp re guvernare, co n siliere sau co n stru cţii). D e ase­
m enea, avea şi o e m isiu n e la u n p o st p u b lic de radio dedicată afacerilor
m ic i, d e şi n u a v u sese n ic io d a tă o slujbă reală şi nu ştia n im ic despre
antreprenoriat. P rim ise ajutor social în trea g a p erioad ă a v ieţii ei adulte.
P ă rin ţii ei nu i-au oferit n iciod ată n ic iu n strop de atenţie. Avea patru
fr a ţi, iar ei n u erau d elo c b u n i cu ea . N u avea n ic iu n p r ie te n acum ş i
n u avu sese n ic i în trecu t. N u avea u n p arten er. N u avea p e n im e n i cu
care să vorbească şi n u ştia cu m să g â n d ea scă sin g u r ă (a cesta n u e u n
ca z rar). N u a vea u n s in e . Era o c a c o fo n ie a m b u la n tă de e x p e r ie n ţe
n ein teg ra te. O ajutasem a n terior să -şi g ă sea scă o slujbă. A m întrebat-o
dacă avea u n CV şi a sp u s că d a. I-am ceru t să m i-l aducă. L-a adus la
u rm ătoarea şe d in ţă . Avea 5O de p a g in i. Era u n b ib lio ra ft îm p ă r ţit în
s e c ţiu n i, cu sep aratoare de d o sa re - d in tr e a celea c u m ic i in d ica to a re
colorate p e m a rg in e. S e c ţiu n ile cu p rin d ea u te m e ca „V isele m ele“ şi
„Cărţi pe care le-am citit“. N o ta se z e c i de v ise în se c ţiu n e a „Visele m ele“
şi scrisese scu rte rezu m a te şi r e c e n z ii ale le c tu r ilo r sale. A sta era ceea
ce îş i p ro p u sese să trim ită p o te n ţia lilo r angajatori (sau poate o fă cu se
d eja, cin e ştie ? ). E ste im p o s ib il de în ţ e le s cu m CV-ul cu iv a care n u
fă cu se n im ic p e lu m ea asta arăta ca u n b ib lio ra ft care c o n ţin e a 50 de
p a g in i in d ex a te în care erau n o ta te v is e şi rom ane. D o m n işo a r a S. n u
ştia n im ic desp re ea în s ă ş i. N u ştia n im ic d esp re a lţi in d iv iz i. N u ştia
n im ic desp re lu m e. Era u n film care r u la d e fo c a liz a t. Şi a ştep ta cu
d isp erare o p o v e ste d esp re ea în s ă ş i care să dea tu tu to r a cestor ev e n i­
m en te d isp arate u n s e n s.
D acă p u i z a h ă r în apă rece ş i a m e ste c i, z a h ă r u l se d iz o lv ă . D acă
în că lzeşti apa, p o ţi să d izo lv i şi m a i m ult z a h ă r în ea. D acă în c ă lz e şti apa
până fierbe, p o ţi să adaugi m u lt m ai m u lt za h ă r şi să-l fa ci şi p e acesta
12 R eguli de viata
JORDAN B. PETERSON

să s e d izo lv e. A poi, dacă ie i v a su l cu apă fiartă cu za h ă r şi îl răceşti len t


fără să îl z g â lţâ i sa u să îl lo v eşti, p o ţi să p ă căleşti apa (n u ştiu cum a ltfel
să fo rm u lez asta) ca să p rim ea scă m u lt m ai m u lt z a h ă r d izo lv a t decât ar
f i făcut-o dacă a r f i răm as rece. A sta se n u m eşte so lu ţie suprasaturată.
Dacă aru n ci u n s in g u r cr ista l de z a h ă r în această solu ţie suprasaturată,
to t e x c e su l de z a h ă r se va c r ista liz a brusc şi im p resio n a n t. Ca şi cu m
ar tân ji d u p ă o rd in e. A şa era clien ta m ea. O am en ii ca ea s u n t m o tiv u l
p en tru care n u m e r o a se le form e de p sih o tera p ie p racticate în p r e z e n t
su n t toate eficien te. O a m en ii p o t f i atât de c o n fu z i, în cât p sih ic u l lo r va
fi ordon at şi v ia ţa lo r v a f i îm b u n ă tă ţită p r in a d op ta rea oricăru i sistem
de in terp reta re rezon ab il de ord on at. A sta în sea m n ă aducerea laolaltă
a elem en telo r disp arate d in v ia ţa lo r într-o m a n ieră d iscip lin a tă - ori­
cum ar a răta a c ea stă m a n ie r ă str u c tu r a tă . A şa că, dacă în c e p i să te
desfaci d in în c h e ie tu r i (sau d a că n u a i fo s t n icio d a tă u n om prea b in e
în ch eg a t), îţi p o ţi restru ctu ra v ia ţa p e p r in c ip ii fr e u d ie n e , ju n g ie n e ,
a d lerien e, r o g e r sie n e sau co m p o rta m en ta le. A tu n ci c e l p u ţin în ţe le g i
cum se lea g ă u n e le lucruri. Cel p u ţin e ş ti coerent. Cel p u ţin e şti b u n la
ceva - în caz că p â n ă acum n u ţi-a i g ă s it n ic iu n ro st. N u p o ţi să repari
o m a şin ă cu u n to p o r, dar p o ţi să tai cu el u n copac. A sta e to tu şi ceva.
Cam în a c e e a şi p erio a d ă în care lu cra m cu a c e a stă c lie n tă , p resa
era p lin ă de rela tă ri d esp re fa lse a m in tir i in d u se în p sih o te r a p ie - în
sp ecia l a cele a m in tir i p r iv in d a b u z u r ile se x u a le. D isp u ta era în p lin ă
d esfăşu rare: erau a cestea n iş te relatări' a u ten tice ale u n o r trau m e d in
trecut? Sau erau n iş te co n stru cte post-hoc, visa te ca u rm are a p r esiu n ii
exercitate v o lu n ta r sau in volu n tar de terapeuţi im p ru d en ţi, de care se
agăţau cu disp erare clien ţi m u lt prea ten taţi să găsească o cauză sim plă
p en tru toate problem ele lor? U n eori era poate prim a variantă; alteori, a
doua. T o tu şi, am în ţe le s m u lt m a i cla r şi m ai p recis cât de sim p lă poate
fi in cu lca rea u n e i a m in tir i fa lse în p eisa ju l m e n ta l im e d ia t ce clien ta
m ea şi-a d e z v ă lu it n e sig u r a n ţa în p riv in ţa e x p e r ie n ţe lo r ei se x u a le .
T recu tu l p a re sta b il, dar n u e ste d e lo c „stabil", p sih o lo g ic vorb in d . La
u rm a u rm ei, su n t o grăm ad ă de lu cru ri în tr e c u t, ia r m o d u l în care le
o r g a n iz ă m p o a te fi su p u s u n o r r e v iz u ir i d rastice.
Im a g in e a z ă -ţi, de e x e m p lu , u n film în care n u s e în tâ m p lă d ecât
lu c r u r i g r o a z n ic e . D a r, la f in a l, to tu l se te r m in ă cu b in e . T o tu l se
r e z o lv ă . U n f in a l în d e a ju n s de fe r ic it p o a te s c h im b a s e n s u l tu tu r o r
e v e n im e n te lo r an terio a re. P ot fi co n sid era te v a lo r o a se , dat f iin d a cel
fin a l. A cu m im a g in ea ză -ţi u n alt film . Se în tâm p lă m u lte lu cru ri acolo.
T oate su n t en tu z ia sm a n te şi in te r e sa n te . D ar su n t m u lte. D upă 90 de
m in u te, în c e p i să te în grijorezi. „E u n film foarte b u n “, te gândeşti, „dar
se în tâ m p lă o g răm ad ă de c h e stii. Sper că r e g iz o r u l r e u şe şte să le facă
să se lege cum va.“ D ar n u se în tâ m p lă aşa. P o v estea se în c h e ie b ru sc,
n erezolvată, sa u apare c e v a fa cil o r i c lişe istic . P leci en erv a t la c u lm e şi
n e m u lţu m it — ai şi u ita t că a i fo s t c u to tu l im p lica t şi că te-a i b ucurat
de film aproape to t tim p u l cât ai fo st în sa la de cin em a . P rezen tu l p oate
sch im b a tr ec u tu l, ia r v iito r u l p o a te sch im b a p r e z e n tu l.
D e a sem en ea , câ n d îţi r e a m in te şti trecu tu l, îţi a m in te şti u n e le p ă rţi
ş i u iţi altele. A i a m in tir i cla re d esp re u n e le lu c r u r i care s-au în tâ m ­
p lat, dar n u d esp re altele de o im p o r ta n ţă p o te n ţia l eg ală — aşa cu m în
p rezen t e şti c o n ştie n t de u n e le a sp ecte d in m ed iu , d ar n u ş i de altele.
î ţ i ca teg o rise şti p ro p ria e x p e r ie n ţă , g r u p â n d u n e le e le m e n te ş i sepa-
rându-le de celelalte. E x istă u n a rb itrariu m isterio s în toate acestea. În
a m in tire, n u red ai o în r e g istr a r e cu p rin ză to a re, ob iectivă. N u ai cum .
P u r şi sim p lu n u ş tii su fic ie n t. P u r şi sim p lu n u p o ţi să p ercep i su fic i­
ent. Şi n ic i nu e şti obiectiv. E şti viu . E şti subiectiv. A i in te r e se în care
ai in v e stit — lu c r u r i le g a te cel p u ţin de p e rso a n a ta . Ce an u m e ar tr e ­
b u i ad ău gat în p oveste? U n d e a n u m e e ste g ra n iţa d in tre even im en te?
A m in tir ile referitoare la ab u zu l se x u a l su ferit în c o p ilă rie su n t t u l­
b urător de frecven te.156 A cest tip de abuz n u este to tu ş i atât de com u n pe
cât cred p sih o te r a p e u ţii p ro st p r e g ă tiţi ş i n ic i n u p ro d u ce în to td ea u n a
n iş te a d u lţi p lin i de se c h e le .157 O a m en ii d iferă în p r iv in ţa r e z ilie n ţe i.
U n e v e n im e n t care ar p u te a r ă v ă şi o p e rso a n ă p oate fi ig n o ra t de o alta
cu o ridicare d in um eri. D ar tera p eu ţii care nu -l cu n o sc p e F reud decât
d in rezu m a te la a doua m â n ă p r e su p u n frecv en t, în m od a x io m a tic ,
că a d u ltu l tu lb u ra t d in c a b in e tu l lo r treb u ie să fi fo s t a b u zat se x u a l în
co p ilă rie. D in ce a lt m o tiv să fi aju n s atât de tu lb u ra ţi? A şa că sap ă şi
deduc, şi fac a lu z ii şi su g e stii, şi r e a c ţio n e a z ă exagerat, şi co n d u c c li­
e n tu l în tr-o parte sau alta. E xagerează im p o rta n ţa u n o r e v en im en te şi
red u c d in relev a n ţa altora. A ran jează fa p tele ca să s e p o triv ea scă p r o ­
p r ie i te o r ii.158 Ş i îş i c o n v in g c lie n ţii că au fo s t ab u za ţi s e x u a l — doar
de şi-ar p u tea a m in ti. Şi a tu n ci, c lie n ţii în c e p să -şi am in tea scă . Ş i ap oi
în cep să acuze. Ş i u n e o r i ceea ce a s tfe l d e p a c ie n ţi îş i a m in tesc n u s-a
în tâm p lat nicio d a tă , ia r o a m en ii a cu za ţi su n t n ev in o v a ţi. V e ştile bune?
Cel p u ţin te o r ia te r a p e u tu lu i r ă m â n e in ta c tă . A sta e b in e — p e n tr u
12 R eguli de viată
JORDAN B. PETERSON

tera p eu t. D a r n u su n t d e lo c de n e g lija t p a g u b e le co la te r a le . T o tu şi,


o a m e n ii su n t a d e se a d isp u şi să p rovoace o grăm ad ă de p a g u b e colate­
rale dacă îş i p o t p ăstra teo ria .
Ş tiam to a te a stea câ n d d o m n işo a ra S. a v e n it să-m i vorbească despre
e x p e r ie n ţe le e i se x u a le . În tim p ce p o v e ste a despre situ a ţiile în care
m ergea în b a r u r ile p e n tr u în tâ ln ir i a m o ro a se şi d e sp r e n ep lă cerile ce
u rm au , m -am gâ n d it la m a i m u lte lu cru ri d eod ată. M -am gândit: „Eşti
e x tr e m de v a g ă şi de n o n e x is te n tă . E şti u n c e tă ţea n al h a o su lu i ş i al
lu m ii d e d in co lo . Te duci în z e c e lo c u r i d iferite în a cela şi tim p . O ricine
te poate lu a de m â n ă şi te p o a te duce p e calea p e care o vrea.“ La u rm a
u rm ei, dacă tu n u r e u şe şti să fii p erso n a ju l p r in cip a l în p rop ria p iesă,
vei fi u n fig u r a n t în dram a a ltcu iv a - şi s-ar p u tea să ţ i se dea u n rol
j'alnic, sin g u ra tic şi tragic. D u p ă ce d o m n işo a ra S. şi-a sp u s p o v estea ,
am ândoi am ch ib zu it u n pic. M -am gândit: ,,Ai dorinţe sexuale norm ale.
E şti extrem de sin g u ră . E şti n e îm p lin ită sex u a l. Ţi-e team ă de bărbaţi,
e şti ig n o ra n tă în p riv in ţa lu m ii şi n u ş tii n im ic d esp re tin e în să ţi. Te
p lim b i p e aici ca u n a ccid en t care abia a ştea p tă să se în tâ m p le şi acci­
d e n tu l se în tâ m p lă şi asta e v ia ţa ta.“
M -am g â n d it: ,,O p a r te d in t in e v rea să fie co n d u să . O p a rte d in
tin e vrea să fie u n c o p il. A i fo s t ab u zată de fra ţi şi ig n o ra tă de ta tă , aşa
că o p a r te d in t in e d o r e şte să se r ă z b u n e p e b ărb aţi. O p a rte d in tin e
e v in o v a tă . O alta e r u şin a tă . A lta e în c â n ta tă ş i e n tu z ia sm a tă . C ine
eşti? Ce-ai făcu t? Ce s-a în tâm p lat?" Care era d eci a d ev ă ru l obiectiv?
N u e x is ta n ic iu n m od de a c u n o a şte a d ev ă ru l obiectiv. Şi n u v a e x is ta
n iciod ată. N u e x is ta u n ob servator o b iectiv şi n u va e x is ta vreod ată. N u
e x ista o p o v este com p letă şi exactă. U n a stfel de lu cru n u a e x is ta t şi n u
va p u te a ex ista . E rau, şi su n t, doar rela tă ri p a rţia le şi p ersp ectiv e frag­
m en tare. D ar u n e le su n t to tu ş i m a i b u n e decât a ltele. M em oria n u este
o d escriere a tr e c u tu lu i ob iectiv. M em oria este un in stru m en t. M em oria
e ste g h id u l tr e c u tu lu i sp re v iito r. D acă îţ i a m in te şti că s-a în tâ m p la t
ceva rău şi r e u ş e ş ti să în ţe le g i d e ce, a tu n c i p o ţi să în c e r c i să ev iţi ca
acel lu cru rău să se în tâ m p le d in nou . A cesta este scop u l m em o riei. N u
este vorba desp re o sim p lă „ream in tire a trecutului". Ci despre a nu lăsa
a celaşi lu cru n e n o r o c it să se în tâ m p le d in n o u şi d in n o u .
M -am g â n d it m a i d ep arte: „Aş p u tea să sim p lific v ia ţa d o m n işo a ­
r e i S. Aş p u tea sp u n e că su sp iciu n ile e i de v io l su n t în tr u to tu l ju stificate
şi că în d oiala ei în p riv in ţa ev e n im e n te lo r n u e decât o dovadă în p lu s a
a b u ză rii ei d e p lin e şi p e te n n e n lu n g . A ş p u te a in s is ta că p a r te n e r ii ei
s e x u a li aveau o b lig a ţia leg a lă de a se asig u ra că ea n u era p r e a afectată
de a lcool şi că actele sex u a le erau co n sim ţite. I-aş p u tea sp u n e că a fo st
in d isc u ta b il su p u să u n o r a cţiu n i v io le n te şi ilic ite , de vrem e ce n u şi-a
d at acordul e x p lic it şi verbal la fieca re g e st sex u a l. I-aş p u tea sp u n e că
e ste o v ic tim ă in ocen tă." I-aş fi p u tu t sp u n e to a te a cestea . Şi ar fi su n at
foarte adevărat. Şi ea ar fi accep tat aceasta ca fiin d adevărat şi în acest
f e l şi-ar fi a m in tit-o p e n tr u to t r e stu l v ie ţii. A r f i fo s t o p erso a n ă n ou ă,
cu o isto r ie n o u ă şi u n d e s tin nou.
D ar m -am g â n d it şi altfel: „l-aş p u tea sp u n e d o m n işo a rei S. că este
u n d eza stru am bulant. I-aş p u tea sp u n e că in tră în tr-u n bar ca o cu rte­
z a n ă pe jum ătate adorm ită, că e s te u n p e r ic o l p en tru ea în s ă ş i şi p en tru
a lţii şi că trebuie să se trezească; i-aş m ai p u tea z ic e că , dacă se duce în
b aru ri de agăţat parten eri şi bea p rea m u lt şi este d u să acasă şi face se x
d u r şi v io le n t (sau c h ia r se x tan d ru şi m â n gâietor), la ce dracu’ se p oate
aştepta?" Cu alte c u v in te , i-aş fi p u tu t sp u n e , în te r m e n i m a i filo so fic i,
că ea era „ c r im in a lu l palid" a l lu i N ie tz sc h e — p e r s o a n a care în tr -o
clip ă în d r ă z n e şte să în c a lc e leg ea sfâ n tă şi în u rm ă to a rea se fereşte să
p lătească p r e ţu l. Şi aceasta ar fi su n a t de a sem en ea ad evărat şi ea ar fi
acceptat-o şi aşa ar fi ţin u t-o m in te.
D acă aş fi aderat la id eo lo g ia de stâ n g a a ju s tiţie i so ciale, i-aş fi sp u s
p rim a p o v e ste . D acă aş f i aderat la o id e o lo g ie c o n se r v a to a r e , i-aş fi
z is-o pe a doua. Iar r ă sp u n su r ile e i în u rm a p r im e ia sa u celei de-a doua
p o v eşti ar fi d em o n stra t, spre sa tisfacţia m ea şi a ei, că p ovestea p e care
a m sp u s-o era ad evărată — com p let şi irefu ta b il adevărată. Şi aceasta
ar fi în se m n a t, într-adevăr, să-i dau sfa tu ri.

INCEARCA SA PRICEPI SINGUR CE S-A ÎNTÂMPLAT


în lo c d e a sta , am d e c is să a sc u lt. A m în v ă ţa t să n u le fu r c lie n ţilo r
p rob lem ele. N u v r e a u să fiu e r o u l sa lv a to r sa u deus e x m a c h in a — n u în
p o v estea altcu iva. N u vreau v ia ţa lo r. A şa că i-am ceru t să -m i sp u n ă la
ce se gân d ea şi am ascu lta t. A vorb it m ult. C ând am în c h e ia t şe d in ţa ,
ea în că nu ştia d a că a fo s t c u adevărat v io la tă , ş i n ic i eu n u ştia m . V iaţa
e foarte com p licată.
@ 12 Reguli dB viaţă
JORDAN B. PETERSDN

U n eori, trebuie să sch im b i m o d u l în care în ţe leg i to tu l pentru a în ţe­


leg e c o r e c t ceva an u m e. ,,Am fo s t violată?" p o a te fi o în treb are foarte
com p licată. S im p lu l fapt că în treb area apare su b această form ă in d ică
e x iste n ţa u n o r str a tu r i in fin ite de co m p lex ita te — ca să n u m ai zic d e s­
pre acel: ,,de c in c i ori“. S u n t n e n u m ă r a te în tr e b ă ri a scu n se în „Am fo st
violată?" Ce în se a m n ă viol? Ce în se a m n ă co n sim ţăm ân t? Ce co n stitu ie
o p reca u ţie se x u a lă adecvată? Cum ar treb u i o p e r so a n ă să se apere?
A c u i e v in a ? „Am fo st violată?" e s te o h id r ă . T a i u n cap ş i cresc alte
şap te. A şa e v ia ţa . D o m n işo a r a S. ar fi tr e b u it să vorb ea scă 2 0 de a n i
ca să în ţe le a g ă dacă a fo st v io la tă . Şi c in e v a ar f i tr e b u it să fie acolo să
a scu lte. E u am în c e p u t p r o c e su l, d ar c ir c u m sta n ţe le au făcut să -m i fie
im p o sib il să-l în ch ei. Când a p leca t d in terapia cu m in e, im p recizia ei şi
lip sa e i de stru ctu ră fu se se r ă doar p u ţin a m elio rate faţă de m o m en tu l
p rim ei n o a str e în tâ ln ir i. D ar c e l p u ţin n u a p le ca t ca o în tru ch ip a re a
id e o lo g ie i m ele n en o ro cite.
O a m e n ii p e care îi a sc u lt au n ev o ie să vorb ească p en tru că doar aşa,
p r in d ia lo g , ş tiu e i să g â n d e a sc ă . Şi o a m e n ii au n e v o ie să gân d ească.
A ltfe l ar m erg e orb eşte şi ar căd ea în grop i. Când o a m en ii g ân d esc, ei
sim u le a z ă v a r ia n te de lu m e ş i p la n ific ă m o d u r i în ca re să a c ţio n e z e .
D acă fac o sim u la re reu şită , p o t să în ţe le a g ă ce lu c r u r i p r o ste şti n u ar
treb u i să fa că . Ş i a tu n ci p o t să le e v ite . D e c i n u treb u ie să m ai su p orte
c o n se c in ţe n ep lă cu te. A cesta e sco p u l g â n d ir ii. D ar n u p u tem face asta
sin g u r i. A n ticip ă m lu m ea ş i n e p la n ific ă m a c ţiu n ile în ea. N u m a i fiin ­
ţele u m a n e fac asta. D e aceea su n tem e x c e p ţio n a li. Creăm m ic i ava­
ta r u r i a le p ro p r ie i p e r so a n e . P u n em a ceste a v a taru ri în lu m i fictiv e.
A p oi n e u ită m la ce se în tâ m p lă . D acă avataru l n o str u are su cces, n e
p u r tă m ca e l în lu m e a reală. A tu n c i v o m avea s u c c e s (sp erăm ). D acă
avatarul n o s tr u e şu e a z ă , n u v o m ap u ca p e a ceea şi cale d acă su n tem în
toate m in ţile . Îl lă s ă m să m o a ră în lu m ea fictiv ă ca să n u treb u iască să
m u rim n o i de-ad evăratelea în p rezen t.
Im a g in e a z ă -ţi d o i c o p ii care v o rb esc. Cel m a i m ic spune: „N -ar fi
h a io s să n e s u im p e acoperiş?" El to c m a i şi-a p u s m ic u l avatar al p ro ­
p r ie i p erso a n e în tr-o lu m e fictiv ă . D ar sora lu i m a i m are o b iectează. Îi
spune: „E p ro stesc. D acă o să c a z i de p e acoperiş? D acă te prin d e tata?“
C opilul m a i m ic p o a te a tu n c i să m o d ific e sim u larea in iţia lă , să tragă
con clu zia p o triv ită şi să la se în treaga lu m e fictiv ă să m oară în faşă. Sau
n u . Poate că m erită să rişte. D ar m ă ca r acu m va acţion a în cu n o ştin ţă
de cauză. Lum ea lu i fic tiv ă este ceva m a i elab orată, ia r avatarul p u ţin
m ai în ţelep t.
O a m en ii cred că gâ n d esc, dar n u e adevărat. În cea m a i m are p arte,
au tocritica tr e c e d rep t g â n d ire. G ândirea auten tică este rară - la fe l ca
ascu ltarea a u ten tică . G ândirea în s e a m n ă să te a scu lţi p e tin e . E d ifi­
cil. P en tru a g â n d i, tr e b u ie ca tu să f ii cel p u ţin d o i o a m e n i în acelaşi
tim p . A p oi treb u ie să la ş i acei o a m en i să n u fie d e acord. G ândirea este
u n d ialog in terio r în tr e d o u ă sa u m a i m u lte p ersp ectiv e d iferite asupra
lu m ii. Perspectiva U n u este u n avatar în tr -o lu m e sim u lată. Are propria
r ep rezen ta re d esp re tr e c u t, p r e z e n t şi v iito r şi p r o p r iile idei desp re
cu m să a c ţio n e z e . La fe l şi P ersp ectiva D o i, şi T rei, şi P atru. G ândirea
este p rocesu l p r in care aceste a vataru ri in terio a re îş i im a g in ea ză şi îş i
a rticu lează p ro p riile lu m i u n u l în raport cu celălalt. Când g â n d eşti, nu
p o ţi n ic i să asm uţi o a m en i de p aie u n u l îm p o triv a celu ilalt, p en tru că
a tu n ci nu gân d eşti. R a ţio n a lizezi post-hoc. Spui ceea ce-ţi doreşti îm p o ­
triva u n u i o p o n e n t slab, a stfel în c â t să n u treb u ia scă să te ră zg â n d eşti.
F aci p rop aga n d ă . E şti în şe lă to r . T e fo lo se şti de c o n c lu z ii ca să ju s tific i
d o v e z ile . Te a sc u n z i de adevăr.
G ândirea au ten tică e ste co m p lex ă şi so lic ita n tă . Îţi cere să vo rb eşti
c la r şi, în a c e la şi tim p , să a s c u lţi a te n t şi e c h ilib r a t. P re su p u n e u n
c o n flict. A şa că treb u ie să to le r e z i c o n flic tu l. A cesta p resu p u n e, m ai
d ep arte, n ego ciere şi com p rom is. A şa că tr e b u ie să în v e ţi să d ai şi să ie i
şi să-ţi m o d ific i p r e m ise le şi să-ţi aju stezi g â n d u rile — ch ia r şi p ercep ­
ţ iile despre lu m e. U n e o r i, se ajunge la în frâ n g erea şi e lim in a rea u n u ia
sa u m a i m u lto r avataru ri d in in te r io r u l tău . N ic i lo r n u le p la ce să fie
în fr â n te sau e lim in a te . S u n t g reu d e c o n str u it. S u n t v a lo r o a se . S u n t
v ii. Le place să ră m â n ă v ii. Vor lupta p e n tr u a ră m â n e v ii. A r fi m ai b in e
să le asculţi. D acă n u o faci, vor cob o rî în su b teran şi se v o r tran sform a
în d ia v o li şi te vo r to rtu ra . D rep t u rm are, g â n d irea este totod ată d u re­
roasă a fe c tiv şi so lic ita n tă fiz io lo g ic ; te sto a rce d e en erg ie, m a i m u lt
decât o rice — ex cep ţie face fa p tu l de a n u g ân d i. D ar treb u ie să fii foarte
clar şi n u an ţat p en tru ca toate acestea să ţ i se desfăşoare în m in te. Ce te
faci dacă nu e ş ti prea b u n la g â n d it, la a fi d oi o a m e n i în a celaşi tim p?
E sim plu. V orbeşti. D ar ai n ev o ie de c in ev a care să a scu lte. O p erso a n ă
care te ascu ltă îţi e ste colab o ra to r şi o p o n en t.
Persoana care te a scu ltă te s te a z ă ceea ce sp u i (şi ceea ce g â n d eşti)
fă ră să fie n e v o ie s ă s p u n ă n im ic . P e r so a n a ca re t e a s c u ltă e s te u n
1 2 R eguli de viaţă
JORDAN B. PETERSON

rep re z en ta n t a l o m e n ir ii o b işn u ite . R ep rezin tă m u lţim ea . E d rep t că


m u lţim ea n u are în n ic iu n caz în to td e a u n a d rep tate, dar are dreptate
de obicei. A re drep tate fn general. A şad ar, dacă sp u i ceva ce ned u m ereşte
p e toa tă lu m ea , ar trebui să r e e v a lu e z i ce ai sp u s. Şi zic asta ştiin d p rea
bine că o p in iile controversate su n t u n eo ri corecte — iar m u lţim ea piere
dacă r e fu z ă să a sc u lte . A c e sta este u n u l d in tr e m o tiv e le p e n tr u care
in d iv id u l e s te ob lig a t m oral să îş i asu m e şi să sp u n ă adevărul p ro p riei
ex p er ie n ţe . Cu to a te acestea, u n lucru n ou şi rad ical este aproape în tot­
d eaun a greşit. A i n ev o ie de m otive b in e în tem eiate p en tru a ign ora sau
a sfida o p in ia gen era lă , p u b lică. A ceasta este c u ltu ra ta. Este u n stejar
p u te r n ic . E şti p e u n a d in tr e c r e n g ile lu i. D acă se ru p e crean ga, e cale
lu n g ă p â n ă jo s — m a i lu n g ă , p o a te , d ecâ t c r e z i. D acă c ite ş ti acea stă
ca rte, e x is tă o prob ab ilitate rid icată să f ii o p e r so a n ă p riv ilegiată. P oţi
să c ite ş ti. A i tim p să c ite ş ti. E şti.c o c o ţa t su s de to t. A fo st n e v o ie de
n en u m ă ra te g e n e r a ţii ca să a ju n g i u n d e e şti. S e c u v in e oarecare recu­
n o ştin ţă . D acă in s iş ti ca în trea g a lu m e să se ia după tin e , treb u ie să ai
n işte m o tiv e ex tr e m de b in e în te m e ia te . D acă î ţ i ap eri p o z iţia , treb u ie
să ai n iş te r a ţiu n i so lid e . T rebuie să te fi g â n d it b in e. A ltfe l se p o a te să
te p ască o a terizare dură. A r tr e b u i să faci ce fac ş i c e ila lţi, în afară de
c a z u l în care a i u n m o tiv fo a rte b u n să n u p r o c e d e z i astfel. D acă faci
ceva ru tin ie r , m ăcar ş tii că a lţi o a m e n i au m ers p e calea asta. în afara
r u tin e i, a ju n g i p rea a d esea p e arătură. Iar în d e şe r tu l de d in c o lo de
drum su n t tâ lh a r i şi m o n ştr i.
A şa g r ă ie şte în ţe le p c iu n e a p o p u la r ă .

O p erso a n ă c a r e a scu ltă p o a te r e fle c ta o p in ia m u lţim ii. Poate fa ce asta


fără să vorb ească. Poate face asta doar lăsân d p e rso a n a care vorbeşte să
se ascu lte p e sin e . Asta este ceea ce recom an d a Freud. îş i punea p a cien ­
ţ i i să se în tin d ă p e d ivan , să se u ite în tavan , să-şi lase m in te a lib eră şi
să sp u n ă orice le trecea p r in m in te . A ceasta este m eto d a sa de asociere
liberă. A cesta e ste m o d u l p r in care p s ih a n a lis tu l fr e u d ia n ev ită tr a n ­
sferu l p r o p r iilo r te n d in ţe şi o p in ii în p eisa ju l in te r io r al p acien tu lu i.
D e aceea F reud n u îş i p rivea d irect p a c ie n ţii. N u dorea ca m e d ita ţiile
lo r sp o n ta n e să fie m od tficate de e x p r e siile lu i afectiv e, in d ife r e n t cât
de su b tile. Era în g r ijo r a t că p r o p r iile o p in ii — ş i, m a i rău , p ro p riile
p rob lem e n e r e z o lv a te — se p o t r e fle c ta in c o n tr o la b il în ră sp u n su rile
şi rea cţiile lu i, c o n ştie n t şi in c o n ş tie n t d eop otrivă. Se tem ea ca în acest
m od să n u afecteze n e g a tiv d ezv o lta r e a p a c ie n ţilo r săi. T ot d in a cest
m o tiv Freud a in s is ta t ca p s ih a n a liş tii să fie ei în ş iş i a n a liz a ţi. D orea
ca aceia care fo lo s e s c m eto d a lu i să d esc o p e r e şi să e lim in e u n ele d in ­
tre p ro p r iile p u n c te oarbe şi p reju d ecăţi, a stfe l în c â t p ractica lo r să n u
fie coruptă. F reud avea d rep ta te. La u rm a u rm ei, era g e n ia l. E evid en t
d in fap tu l că o a m e n ii în c ă îl u ră sc. D ar e x istă dezavantaje în aborda­
rea d etaşată şi în tr u câtva d ista n tă recom andată de Freud. M u lţi din tre
cei care se duc la terap ie doresc şi au n ev o ie de o relaţie m a i apropiată,
m a i p erso n a lă (cu to a te că şi asta im p lică p ericole). A cesta este u n u l
d in tr e m o tiv ele p en tru care am op tat în practica m ea p en tru con versa­
ţie în locu l m e to d e i freu d ien e — aşa c u m fac m ajoritatea p sih o lo g ilo r
c lin ic ie n i.
Poate f i im p o r ta n t p e n tr u c lie n ţii m ei să vadă rea cţiile m ele. P en tru
a-i proteja de in flu e n ţa in o p o r tu n ă p e care acestea o p o t g en era, în cerc
să-m i stabilesc p recis sco p u l, astfel în câ t ră sp u n su rile m ele să fie deter­
m in a te de m o tiv a ţia a d ecvată. Fac to t ce p ot p e n tr u a-mi d o ri ce este
m ai bin e p en tru ei (orice ar în s e m n a asta). Ş i, de fap t, fac to t ce îm i stă
în p u teri p en tr u a d ori ce e m ai b u n p e n tr u terapie (aceasta este o p arte
d in a-m i dori ce e ste m a i b in e p e n tr u c lie n ţii m ei). în c e r c să-m i go lesc
m in te a , să las d eo p a rte p r o p r iile griji. A stfe l, m ă co n c en trez asu p ra a
ceea ce este m a i b in e p e n tr u c lie n ţii m e i şi, în a cela şi tim p , su n t a ten t
la o rice in d ic ii că s-ar p u tea să fi în ţe le s g r e şit care este a cel „b in e“.
A sta e ceva ce tr e b u ie să n e g o c ie z , n u să s ta b ile sc d e fin itiv . E ceva ce
treb u ie g estio n a t foarte a te n t p e n tr u a d im in u a r is c u r ile in te r a c ţiu n ii
apropiate, p erso n a le. C lien ţii m ei vorb esc. Eu a scu lt. U n eo ri răsp u n d .
A d esea, r ă sp u n su l e ste su b til. N ic i m ăcar n u este verb al. Eu şi c lie n ţii
m ei su n tem faţă în faţă. A vem u n c o n ta c t v iz u a l. F iecare v ed e ex p re­
s iile c e lu ila lt. Ei p o t ob serva efectele cu v in te lo r lo r asu p ra m ea, ia r eu
p o t o b serv a efectele c u v in te lo r m ele a su p ra lor. Ei p o t să ră sp u n d ă la
ră sp u n su l m eu .
U n clie n t poate spune: ,,Îm i u r ă sc s o ţia “. O dată s p u s, lu cru l acesta e
acolo. E în aer. A v e n it d in lu m e a d in adâncuri, s-a m a teria liza t d in haos
şi s-a m a n ifesta t. E ste p ercep tib il ş i co n cret şi nu m ai p oate fi ign orat
1 2 R eguli de viată
JORDAN 8 PETERSON

cu u şu rin ţă . A d even it real. V orbitorul este el în s u şi u r n it. Vede acelaşi


lu cru r eflecta t în o c h ii m ei. O bservă asta şi o apucă p e calea să n ă tă ţii
m en ta le . „Stai aşa“, sp u n e el. „Dă în reg istra rea în a p o i. E p rea dur. Une­
o ri îm i u r ă sc so ţia . O u ră sc c â n d n u -m i sp u n e ce-şi d o reşte. Ş i m am a
făcea a sta to t tim p u l. Îl în n e b u n e a p e tata. Să sp u n d rep t, n e în n e b u ­
nea p e to ţi. Se în n e b u n e a p â n ă şi p e ea! Era o p erso a n ă de treabă, dar
era foa rte resen tim en ta ră . E i b in e, m ă ca r so ţia m ea nu-i la fel de rea ca
m am a. N ic i p e d ep a rte. Stai! Cred că de fa p t so ţia m ea se p r ic e p e d es­
tu l de b in e să-m i sp u n ă ce-şi d o reşte, d ar p e m in e m ă d eran jează tare
când n u o face, p e n tr u că m am a n e to rtu ra de m oarte p e to ţi când făcea
p e m a rtira . A sta m -a afectat fo a rte tare. P oate că rea cţio n ez ex a g era t
acum , cân d a ceste lu cru ri su n t d e stu l de rare. H ei! M ă p o r t ex a ct cu m
se p u rta tata câ n d m am a îl supărai Ă sta n u s u n t eu . A sta n-are n im ic
de-a face cu so ţia m ea . A r fi m a i b in e să -i s p u n .“ O bserv de aici că e l n u
prea r e u şise p â n ă a tu n ci să facă d ife r e n ţa în tre so ţia lu i şi m am a lu i.
Şi în ţe le g că era p o sed a t, in c o n ş tie n t, de sp ir itu l ta tă lu i său. Şi el în ţe ­
lege to a te a cestea . A cu m este m a i d ife r e n ţia t, n u m a i e ch ia r u n bloc
n esculp tat de p iatră, e m ai p u ţin rătăcit în ceaţă. A cu su t u n m ic p etic în
p ân za c u ltu r ii lu i. Spune: „A fo st o şed in ţă b u n ă, d octore P eterson .“ Eu
în cu v iin ţe z d in cap. P oţi să fii d estu l de d eştep t dacă doar taci d in gură.
S u n t co la b o ra to r şi o p o n e n t c h ia r şi câ n d n u v orb esc. N u c o n tr o ­
le z lu c r u l a c e sta . E x p r e siile m e le tr a n s m it r ă s p u n su r ile m ele, c h ia r
şi a tu n c i c â n d su n t s u b tile . A şa d a r, c o m u n ic , d u p ă c u m fo a rte în t e ­
m eia t su b lin ia Freud, c h ia r şi câ n d ta c . D ar p o t şi să v o rb esc în ş e d in ­
ţe le c lin ic e . D e u n d e ş tiu câ n d e c a z u l să s p u n ceva? în p rim u l rân d ,
după c u m am sp u s, în cerc să m ă situ e z în tr-u n cad ru m en ta l adecvat.
Îm i se te z sc o p u l. V reau ca lu c r u r ile să d e v in ă m a i b u n e. M in tea m ea
se o r ie n te a z ă în fu n c ţie d e a cest ţe l. În cea rcă să p ro d u că în d ia lo g u l
tera p eu tic ră sp u n su r i care d u c sp r e a c e st sco p . P rivesc ce se în tâ m p lă
în in te r io r u l m eu . Îm i d ev o a lez r e a c ţiile . A ceasta este p rim a r e g u lă .
U n e o r i, de e x e m p lu , u n c lie n t sp u n e c e v a şi îm i tr e c e p r in m in te u n
gân d sa u o fa n te z ie . F recvent, e s te d esp re ceva ce c lie n tu l a sp u s m a i
devrem e sa u în tr-o şed in ţă anterioară. A poi îi sp u n clie n tu lu i acel gân d
sau acea fa n te z ie . I-o sp u n d e z in te r e sa t. Îi zic: „Ai a firm a t a sta ş i am
ob serv a t că a m c o n ştie n tiz a t a sta.“ A p oi d isc u tă m . în c e r c ă m să stabi­
lim im p o r ta n ţa re a c ţie i m ele. U n e o r i, p o a te e ceva ce are leg ă tu ră cu
m in e — după cum a arătat Freud. D ar alteori e ste doar o rea cţie a u n ei
fiin ţe u m a n e d e ta şa te , d ar cu in t e n ţ ii b u n e , la o a fir m a ţie care d e z ­
v ă lu ie o altă fiin ţă u m a n ă . R eacţia m ea p oate fi im p o rta n tă — u n eo ri
c h ia r corectivă. A lteo ri, to tu ş i, eu su n t ce l corectat.
Trebuie să te în ţe le g i cu ceila lţi. U n terapeut e ste u n u l din tre ceilalţi.
U n terapeut b u n sp u n e a d evăru l d esp re ce crede. (Ceea ce n u e a cela şi
lu cru cu a-ţi sp u n e ce cred e e l că e a d evăru l.) A tu n ci a i m ăcar o p in ia
sin ceră a cel p u ţin u n e i p erso a n e. N u e ceva u şo r d e o b ţin u t. N u e to c­
m a i n im ic . A ceasta e s te ch e ia p r o c e su lu i p sih o tera p eu tic: d o i o a m en i
îş i sp u n u n u l a ltu ia ad evăru l — şi a m â n d o i a scu ltă .

CUM AR TREBUI SĂ ASCULŢI?


Carl R ogers, u n u l d in tr e m a r ii p s ih o te r a p e u ţi d in seco lu l X X , ştia o
groază de lu cru ri d esp re a scu lta re. Iată ce scria: „M ajoritatea d in tre
n o i n u p u te m să a sc u ltă m p u r ş i sim p lu ; su n tem to t tim p u l te n ta ţi să
ju d ecă m , p e n tr u că sim p la a scu lta re e s te prea p e r ic u lo a să . În p rim u l
râ n d e n ev o ie de curaj, dar n u îl avem în totd eau n a." 159 R ogers ştia că
ascultarea poate tra n sfo rm a o a m en ii. D espre asta, el a scris aşa: „Poate
că u n ii dintre v o i cred eţi că ş tiţ i să a scu ltaţi o a m en ii, d e şi nu a ţi obţinut
n icio d a tă rezu ltatele p e care eu le a m în vedere. Se prea p o a te în să ca
ascultarea voastră să n u fi fo st de tip u l p e care l-am descris." R ogers le-a
su gerat citito rilo r lu i să facă u n m ic ex p e r im e n t data v iitoare cân d m ai
in tră în v reo dispută: „O preşte d iscu ţia p en tru u n m o m en t ş i in stitu ie
a ceastă regu lă : «F iecare p e r so a n ă poate să v o rb ea scă n u m a i după ce
m a i în tâ i va fi rep etat corect id eile ş i sen tim en tele celu ila lt, astfel în cât
a cesta să fie de acord»“. A m d e sc o p e r it că această te h n ic ă este foarte
u tilă în viaţa m ea privată, d a r şi în practica m ea. R epet adesea, sin tetic,
ceea ce m i-au spus o a m e n ii ş i îi în treb dacă am în ţe le s co rect. U n eo ri
acceptă rezu m a tu l m eu. A lteo ri m ă co rectea ză p e alo cu ri. C âteodată se
în tâ m p lă să m ă în ş e l co m p let. Toate acestea e b in e să le ştii.
E x istă câteva avantaje e v id e n te a le a cestu i p ro ces de reform u lare
sin te tic ă . P rim u l avantaj e ste că aju n g cu adevărat să în ţe le g ce sp u n e
p ersoana. D espre a sta, Rogers a scris: ,, Sună sim plu, nu? D ar dacă îl p u i
în p ractică, v e i d esco p eri că e ste u n u l d in tr e cele m a i d ific ile lu cru ri
p e care le -a i în c e r c a t v r e o d a tă . D acă în ţ e le g i cu a d ev ă ra t o p e r so a n ă
12 Reguli de viată
JORDAN B. PnERSON

î n a c e s t m o d , dacă e şti d isp u s să in tr i î n lu m ea ei in tim ă şi să în ţe le g i


m o d u l în care ea îş i tr ă ie şte viaţa, s-ar p u tea să d esco p eri că îţ i vor fi
in flu e n ţa te a titu d in ile sau p e r so n a lita te a . A c e st r is c de a fi sch im b at
de către a ltcin eva este u n a d in tr e cele m a i în fr ico şă to a re p ersp ectiv e
cu care n e p u te m confrunta." R ar am c it it n iş te cu v in te m a i adevărate!
A l d o ile a avantaj al a c ţiu n ii de rezu m a re a g â n d u r ilo r c e lu ila lt este
că n e ajută să n e c o n so lid ă m m em o ria . Să n e g â n d im la u rm ă to a rea
situ aţie: u n c lie n t d e-a l m e u relatează o p o v e ste lu n g ă , în to rto ch ea tă ,
în că rca tă afectiv d esp re o p e rio a d ă d ific ilă d in viaţa lu i. La fin a l, fac
u n rezu m a t, u n in d d iversele p u n c te d in relatare. P ovestea d ev in e m a i
sin te tic ă . V a ră m â n e acu m , su b această form ă p rescu rtată, în m em oria
clien tu lu i (ş i a m ea). A ceasta e ste acu m o a m in tire diferită sub m u lte
a sp ec te - d a că su n te m n o r o c o ş i, e s te o c h ia r a m in tir e m ai bu n ă. Şi
este m a i p u ţin ap ăsătoare. A fo s t d istila tă , red u să la esen ţă . A m ex tra s
m o ra la p o v e ştii. D ev in e o d esc r ie r e a ca u zei şi a efectu lu i, a ceea ce s-a
în tâm p lat de fa p t, o p o v este form u lată astfel în câ t rep etarea traged iei şi
su ferin ţe i să d e v in ă m a i p u ţin p rob ab ilă în v iitor. „ A sta s-a în tâm p lat.
A cesta e m o tiv u l. A sta treb u ie să fac p e n tr u a ev ita a stfe l de lu cru ri de
acum în ain te" — cam aşa arată o a m in tir e reu şită . A cesta este sco p u l
m em oriei. A ltfel spus: n u m em orezi trecu tu l d o a r ca să p ăstrezi o „înre­
gistrare fidelă", ci p e n tr u ca tu să f ii p r e g ă tit p e n tru viitor.
A l treilea avantaj al a p lică rii m eto d ei r o g e r sie n e este că face d ifi­
cilă co n str u ir e a de arg u m en te p rip ite, care tră d ează n epăsarea faţă de
celălalt. Când cineva ţ i se opune, este foarte te n ta n t să su p rasim p lifici,
să p a r o d ie z i sau să d isto r sio n e z i p o z iţia celu ila lt. E ste u n joc contra-
p ro d u ctiv care are deopotrivă sc o p u l de a-l r ă n i p e ce l ce ţi-e p o tr iv n ic
şi de a-ţi elev a p e n e d r e p t p ro p riu l sta tu t. în sch im b , dacă ţ i se cere să
reiei p e s c u r t a firm a ţiile cuiva, a stfe l în câ t vorb itorul să fie d e acord cu
rezu m a tu l, se p o a te să fie n e v o ie să r e p e ţi a r g u m en tu l ch ia r m a i cla r
şi m ai su c c in t d ecât a r e u ş it acea p erso a n ă . D acă n u e ş ti p ă r tin ito r şi
dacă p r iv e şti a r g u m e n te le d in p ersp ectiv a c e lu ila lt p o ţi (1) să d esco­
p e r i va loarea lo r şi să în v e ţi ceva în acest p ro ces sau (2) să-ţi în tă r e şti
p o z iţia îm p o triv a ce lu ila lt (dacă cre z i în co n tin u a re că greşeşte) şi să
c o n str u ie ş ti n iş t e arg u m en te ş i m a i d ific il d e p u s la în d o ia lă . A sta te
va face m u lt m a i pu tern ic. î n p lu s, n u va m ai treb u i să fo rm u lezi g reşit
p o z iţia o p o z a n tu lu i (şi p oate şi p ră p a stia d in tr e voi se v a m a i în gu sta).
V ei p u tea de a sem en ea să-ţi to le r e z i m u lt m a i b in e p ro p riile în d o ie li.
U neori, este nevoie de m ult tim p p e n tru a înţelege ce vrea cineva să
spună când ne vorbeşte. Aceasta p e n tru că adesea îşi articulează ideile
p e n tru prim a dată. E de înţeles că va m ai rătăci orbeşte pe d ru m u ri
lătu raln ice sau că va face afirm aţii co n trad icto rii sau ch ia r fără sens.
P arţial, p e n tru că vorbirea (şi gândirea) ţin e deseori m ai m u lt de uitare
decât de am intire. A vorbi despre u n evenim ent, în special despre ceva
încărcat afectiv, cum a r fi m oartea cuiva sau o boală gravă, înseam nă să
alegi cu atenţie ce să laşi deoparte. Totuşi, p e n tru a începe este necesar
ca m ulte lu cru ri m ai p u ţin necesare să fie puse în cuvinte. Vorbitorul
apăsat afectiv trebuie să relateze în detaliu întreaga experienţă. Numai
atunci naraţiunea centrală (cauza şi efectul) poate să devină clară sau
să se consolideze. D oar aşa poate fi extrasă m orala poveştii.
Im aginează-ţi că cineva are u n teanc de bancnote de 100 de dolari,
d in tre care unele su n t false. Se poate să fie nevoie ca toate bancnotele
să fie în tinse pe m asă, astfel încât să poată fi observată fiecare în parte
şi să poată fi identificate diferenţele înainte ca bancnotele autentice să
fie separate de cele false. Acesta este tipul de abordare m etodică pe care
trebuie să-l urm ezi când asculţi cu adevărat pe cineva care încearcă să
rezolve o problem ă sau să comunice u n lucru im p o rtan t. Dacă atunci
când afli că unele bancnote d in teanc su n t false, le vei aru n ca pe toate
cu n ep ăsare (p en tru că eşti g răb it sau nu ai chef să te ch inuieşti să le
recuperezi pe cele autentice), atunci nici celălalt n u va în v ăţa vreodată
să separe grâul de neghină.
Dacă, în schim b, asculţi fă ră să judeci p rem a tu r, oam enii îţi vor
spune în m od n o rm al to t ce gândesc — şi cu foarte p u ţin e ascunzişuri.
îţi vor spune cele m ai uim itoare, absurde şi interesante lucruri. Foarte
p u ţin e d in tre conversaţiile tale vor fi plictisitoare. (Acesta e şi u n cri­
teriu ca să-ţi dai seam a dacă tu asculţi cu adevărat. Dacă dialogul este
plictisitor, probabil că nu asculţi cu adevărat.)

DOMINAREA SOC IALĂ, STRATEG I ILE DE URCARE


PE SCARA IERARHICĂ ŞI VORBELE DE DUH
Nu orice vorbire este şi gândire. Şi nu orice ascultare aduce transform a­
rea personală. Există şi alte m otivaţii care stau în spatele v orbirii sau
12 R eguli de viata
JORDAN I. PETERSON

a sc u ltă r ii, iar u n e le d in tr e acestea con d u c la r e z u lta te m u lt m ai p u ţin


v a lo r o a se , ch ia r co n trap rod u ctive sau p e r ic u lo a se. L uaţi, de ex em p lu ,
con versaţia în care u n p a rticip a n t v orb eşte doar p en tru a-şi sta b ili sau
co n firm a lo c u l în ierarh ia de d o m in a re. O p erso a n ă în cep e o p o veste
desp re o în tâm p lare in teresa n tă , recen tă sau m ai veche, ce im p lică ceva
b u n , rău sau în d eaju n s de su rp rin ză to r ca să m erite s-o ascu lţi. Cealaltă
persoan ă, preocupată acu m de sta tu tu l ei aparent m ai scăzu t, de vrem e
ce n u e în c e n tr u l a te n ţie i, s e g â n d e şte im e d ia t la ceva ş i m a i b u n , şi
m ai rău sau şi m ai su rp rin ză to r de p o v estit. A ceasta nu e ste u n a d in tre
acele situ a ţii în care d o i p a r tic ip a n ţi la co n v ersa ţie se iau la în trecere,
p o v e stin d p e a ceea şi te m ă , sp re b u cu ria am ân d u rora (şi a celorlalţi).
Este p u r şi sim p lu o în cercare de a ie şi în ev id en ţă . P o ţi să-ţi d ai seam a
când are lo c o astfel de in te r v e n ţie la n iv e l de co n versaţie. E ste în so ţită
de u n s e n tim e n t de stân jen eală a lc e lu i care v o rb eşte şi al tu tu ror celor
care-şi dau seam a că to cm a i a fo st s p u s ceva fals şi exagerat.
M ai e x is tă o form ă foarte asem ănătoare, de con versaţie în care n ici-
u n u l d in tre v o rb itori n u îl a scu ltă d elo c p e celă la lt. în sc h im b , fiecare
fo lo se ş te tim p u l o cu p a t de ce lă la lt p e n tr u a se g â n d i la ce să sp u n ă în
co n tin u a re, cev a ce ad esea va fi p e lâ n g ă su b iect, p en tru că p erso a n a
care a şteap tă cu nerăbdare să vorbească n u va f i atentă la ceea ce to cm a i
i s-a sp u s. Şi asta p o a te c h ia r să o p rească cu to tu l d ia lo g u l. Iar a tu n ci
v in e a cel m o m en t în care c ţ i care au p articip at la dezastru ră m â n tă cu ţi
ş i se u ită d in câ n d în cân d ş i în tr-u n m od în tru câ tv a stân jen it u n u l la
celă la lt, p â n ă cân d toa tă lum ea pleacă sau până când cin eva se g â n d eşte
la ceva sp ir itu a l ş i p u n e la lo c p ie s e le îm p ră ştia te.
M ai e x is tă c o n v e r sa ţia în care u n u l d in tr e p a r tic ip a n ţi în cea rcă
s ă -ş i im p u n ă p e r sp e c tiv a . A cea sta e s te o altă v a r ia n tă a co n v ersa ţiei
ca p re te x t de u rcare în iera rh ia so cia lă . în tr -o a stfel d e co n v ersa ţie,
care tin d e ad esea sp re id e o lo g ic , v o rb ito ru l se apucă (1) să d en ig reze
sa u r id ic u liz e z e p u n c tu l d e ved ere ai o r ic u i are o altă p o z iţie , (2) să
folosească p en tru aceasta dov ezi selective şi, în sfârşit, (3) să im p resio­
n eze a scu ltă to rii (dintre care m u lţi ocu p ă deja acelaşi sp aţiu id eologic)
cu v a lid ita te a a s e r ţiu n ilo r sa le . S c o p u l e ste d e a o b ţin e sp rijin p e n ­
tru o p ersp ectiv ă to ta lă , u n ita r ă , su p ra sim p lificată. A stfel, fin a lita tea
co n v ersa ţiei c o n stă în a d em o n stra că a n u g â n d i e ste calea cea b u n ă .
P ersoa n a care vorb eşte în acest m o d crede că are dreptate dacă câ ştig ă
d ezb aterea ş i că asta v a lid ea ză în m o d n ecesa r a su m p ţiile de bază ale
ierarhiei de dom inare cu care se identifică cel m ai m ult. Aceasta este
adesea — şi deloc s u rp rin z ă to r—ierarhia în care a obţinut cel m ai m are
succes sau cea cu care rezonează tem peram ental. Aproape toate discu­
ţiile despre politică sau economie se desfăşoară în acest m od, fiecare
particip an t încercând să justifice nişte poziţii fixe, a priori, în loc să
încerce să înveţe ceva sau să adopte u n cadru d iferit (chiar şi de d ra ­
gul ex perim entării a ceva nou). Acesta este m otivul p e n tru care con­
servatorii şi liberalii cred deopotrivă că p ro p ria poziţie este de la sine
înţeleasă, m ai ales atunci când poziţia devine u n a extrem ă. Fiind date
anum ite asum pţii adoptate tem peram ental, apare o concluzie previzi­
bilă — d ar acest fapt se întâm plă num ai dacă ignori că înseşi asum pţiile
se m ai pot schim ba.
Aceste conversaţii su n t foarte diferite de cele în care oam enii c h ia r
se ascultă. Într-o conversaţie în care ascultarea este autentică, o singură
persoană. vorbeşte la u n m om ent dat şi to ată lum ea ascultă. Persoanei
care vorbeşte i se oferă ocazia de a d iscuta serios u n evenim ent, de
obicei nefericit sau c h ia r tragic. Toţi ceilalţi răsp u n d em patic. Aceste
conversaţii su n t im p o rta n te deoarece vorbitorul organizează în m inte
evenim entul îm povărător în tim p ce relatează povestea. Acest fapt este
suficient de im p o rtan t p e n tru a fi repetat: oam enii îşi organizează cre­
ieru l p rin conversaţii. Dacă nu au cui să-şi spună povestea, îşi pierd
m inţile. Asem enea persoanelor care tezaurizează compulsiv, nici ei nu
p o t să-şi facă ordine în m inte. Participarea com unităţii este esenţială
p e n tru in teg rarea p sih icu lu i individual. Cu alte cuvinte: e nevoie de
u n sat p e n tru a organiza o m inte.
O m are p a rte d in ceea ce c o n sid erăm a fi o fu n c ţio n a re psih ică
sănătoasă este rez u lta tu l capacităţii n o a stre de a folosi reacţiile altora
p e n tru a ne m enţine fu n cţio n al p ro p riu l sine com plex. P ractic, noi
extemalizăm problema sănătăţii noastre mentale. Acesta este m otivul
p e n tru care resp o n sab ilitatea fu n d am en tală a p ă rin ţilo r este de a-şi
face copiii să fie acceptabili social. Când com portam entul u n ei persoane
este tolerabil p e n tru ceilalţi oameni, atunci to t ce trebuie să facă este să
se situeze într-un context social. A tunci oam enii vor indica dacă acţiu­
nile şi afirm aţiile acelei persoane su n t ceea ce a r treb u i să fie — ei vor
fi in teresaţi sau plictisiţi de ceea ce spune, vor râde sau n u la glum ele
acelei persoane, o vor tach in a sau o vor ridiculiza sau c h ia r vor ridica
o sprânceană. Toată lum ea tra n sm ite to t tim pul celorlalţi d o rin ţa de a
12 R e g u li de viata
JORDAN R. PETERSON

atin g e id ea lu l. N e p e d e p sim ş i n e r e co m p en să m recip roc în m ăsu ra în


care fiecare d in tre n o i ţin e p a su l c u această d o rin ţă — desigu r, ex cep ­
ţie fac situ a ţiile în care o c ă u tă m cu lu m â n a rea .
R ă sp u n su r ile em p atice o ferite în tr-o co n v ersaţie au ten tică in d ică
fap tu l că v o rb ito ru l e ste v a lo r iz a t şi că p o vestea sp u să este im p ortan tă,
serio a să , că m erită să fie lu a tă în co n sid era re şi că p oate fi în ţe le a să .
B ărbaţii şi fem eile se în ţe le g ad esea g r e şit u n ii p e c e ila lţi cân d aceste
conversaţii su n t centrate p e o problem ă sp ecifică . Bărbaţii su n t frecvent
acuzaţi că doresc să „repare lucrurile" m u lt prea devrem e în cadrul u n ei
d iscu ţii. A ceasta îi fru strează p e bărbaţi, cărora le place să rezolve p ro ­
blem e şi să facă asta efic ie n t — că ci, de fapt, ei su n t ad esea ch em aţi de
fem ei to c m a i în a cest scop . T otu şi, p o a te fi m ai sim p lu p en tru citito r ii
m ei b ă rb a ţi să în ţe le a g ă d e ce asta n u fu n c ţio n e a z ă , dacă p o t în ţeleg e
şi ţin e m in te că, în a in te ca o p rob lem ă să poată fi rezolvată, treb u ie să
fie form ulată precis. Fem eile su n t m ai p reocu p ate să form uleze cât m ai
bine p rob lem a când d iscu tă d esp re ceva şi ţiu n ev o ie să fie ascu ltate —
ch ia r în treb a te —, p e n tr u a fi ajutate să c la r ific e câ t m a i b in e n atu ra
p ro b le m e i. A poi, p e n tr u rezolvarea o r ic ă r e i p ro b lem e, dacă ră m â n e
v reu n a , p o a te fi o fe r it a ju to ru l c o n c r e t. (În p r im u l râ n d , treb u ie să
o b serv ă m şi că rezolvarea p rea tim p u r ie a u n e i p rob lem e p o a te de a se­
m en ea să in d ic e d o rin ţa de a scăpa de efo rtu l co n v ersa ţiei p rin care se
fo rm u lea ză prob lem a.)
O a ltă v a r ia n tă d e co n versaţie este p releg erea . O p relegere este —
în tru câ tv a su r p r in ză to r — o con v ersa ţie. O p e r so a n ă ţin e p relegerea,
în s ă a u d ie n ţa c o m u n ic ă c u ea n o n v erb a l. U n v o lu m s u r p r in z ă to r de
in teracţiu n e u m an ă — o m are p arte d in sch im b u l de in form aţii afective,
d e exem p lu — se d esfăşoară în această m a n ieră , p r in p o stu r ă şi ex p r e ­
s ii fa cia le (cum am o b servat câ n d am vorbit d esp re Freud). O p erso a n ă
care ţin e p releg eri b u n e nu d o a r o fe r ă in fo r m a ţii (ceea ce este proba­
b il partea cea m a i p u ţin im p o r ta n tă a p releg erii), ci şi sp u n e p o v e şti
despre a c e ste in fo r m a ţii, aducându-le la n iv e lu l e x a c t al cap acităţii de
în ţeleg ere a a u d ien ţei, evalu ată în fu n c ţie de in te r e su l p e care îl arată.
P ovestea p e care o sp u n e ex p lică m em b rilor a u d ien ţei n u n u m a i care
su n t fap tele, ci de ce su n t relevan te — de ce e ste im p o r ta n t ca a u d itorii
să ştie a n u m ite lu cru ri p e care acu m m i le ş tiu . A d em o n stra im p o r ­
ta n ţa u n e i s e r ii d e fapte în se a m n ă a arăta m e m b rilo r a u d ien ţei în ce
fel această cu n o a şte r e le poate sch im b a c o m p o rta m en tu l sau le p oate
in flu e n ţa m o d u l în care in terp retea ză lu m ea , a stfel în c â t v o r p u tea să
e v ite u n e le ob sta co le ş i să a v a n se z e m a i ra p id sp r e sc o p u r i m ai b u n e.
A stfel, o p ersoan ă care ţin e p relegeri b u n e d iscu tă îm preună cu ascul­
tătorii şi nu li se ad resează de la d ista n ţă . P entru a reu şi asta, trebuie să
fie foarte atentă la fieca re m işc a r e , g est ş i s u n e t al a u d ien ţei. A p a ren t
ciu da t, a sta nu se po a te fa c e p rivin d au d ien ţa ca întreg. O p erso a n ă care
ţin e p r e le g e r i b u n e v o rb eşte d ir e c t ş i se u ită la a n u m iţi oam eni* în lo c
să facă ceva c liş e is tic , cu m ar fi să „p rezin te u n d isc u r s u n e i audienţe".
U ltim a v a ria n tă este eronată. Căci n u „prezinţi" n im ic . Ci eşti acolo şi
sta i de vorbă. N u e x is tă „un discurs" d ecât dacă e se r v it ca o co n serv ă ,
ş i n u ar treb u i să fie aşa. N ici m ăcar v reo „audienţă" n u e x istă . E x istă
n işte in divizi care treb u ie in c lu ş i în con versaţie. O p e rso a n ă care vor­
b e şte în p u b lic în m od ex ersa t şi c o m p e te n t se a d resea ză u n e i sin g u re
p erso a n e id en tificab ile, se u ită la ea cu m aprobă d in cap, cu m face sem n
că „nu", cum se în c r u n tă sa u p are co n fu z ă , şi răspunde adecvat şi d irect
a celor g estu r i şi ex p r e sii. A poi, după câteva fra ze, în c h e in d u n e le id ei,
tr ece la u n alt m em b ru a l a u d ien ţei ş i face acela şi lu cru . În acest m od
v o rb ito ru l î ş i dă se a m a c u m e r e c e p ta t ş i r e a c ţio n e a z ă la a titu d in e a
în tr e g u lu i g r u p ( în m ă su ra în care e x iş tă a şa ceva)..
M a i su n t ş i co n v ersa ţii care serv esc î n p rim u l rând ca d o vezi d e age­
rim e a m in ţii. Şi acestea au u n elem en t de d o m in a re, dar scop u l este ca
v o rb itoru l să fie c e l m ai a m u za n t (realiza re de care se vor bucura to ţi
cei care p articip ă). O b iectivu l acestor con versaţii, după cu m a observat
u n ager p rieten la u n m o m en t dat, este de a „ sp u n e o rice care poate fi
adevărat sau am uzant". A d evăru l ş i u m o r u l fiin d ad esea b u n i a lia ţi,
această com b in aţie fu n c ţio n e a z ă b in e. Cred că aceasta este conversaţia
celo r m in to ş i, dar care fac m u n c i fiz ic e . A m p a rticip a t la n u m ero a se
m a n ife stă r i d e sa rca sm , sa tiră ş i in su lte , la d iv erse s c h im b u r i ex tra ­
v a g a n te ş i a m u z a n te a lă tu r i d e o a m e n ii c u care am c r e sc u t în z o n a
n o rd ică d in sta tu l c a n a d ia n A lb e r ta şi, m a i tâ rziu , a lă tu ri de m em b ri

* Strategia de a vorbi unor anumiţi indivizi este nu n ^ a i vitală pentru t^rnsmiterea


mesajului, ci este şi un antidot util pentru frica faţă de vorbitul în public. Nimeni
nu vrea să fie fixat de sute de ochi neprietenoşi şi critici. Totuşi, aproape oricine
poate vorbi unei singure persoane atente. Aşa că, dacă trebuie „să ţii un discurs"
( o altă formulare groaznică), fă asta. Vorbeşte-le indivizilor din audienţă —şi nu
te ascunde: nu sta în spatele p o d iş u lu i, nu ţine ochii în pământ, nu vorbi prea
încet sau mormăind, nu-ţi cere scuze pentru lipsa ta de strălu^re sau de pregă-
fixe, nu te piti în spatele ideilor care nu-ţi aparţin sau în spatele clişeelor.
12 Reguli de viată
P JORDAN B. PETERSON

ai fo rţe lo r sp e c ia le ale M a r in e i SUA p e care i-am în tâ ln it în C alifornia,


a m ic i a i u n u i a u to r care m i-e p r ie te n , u n sc r iito r de fic ţiu n i ca m de
g ro a ză . Erau b u c u r o şi să sp u n ă o rice, in d ife r e n t cât de g r o a z n ic era,
atâta tim p cât su n a a m u za n t.
A m fo st n u d em u lt în Los A n g eles la aniversarea de 4 0 de an i a aces­
tu i au tor. ÎI in v ita se p e u n u l d in tr e a ceşti m em b ri ai F o rţelo r sp ecia le.
T otu şi, cu câteva lu n i în a in te , so ţia sc r iito r u lu i fu se se d ia g n o stica tă
cu o a fe c ţiu n e m ed ica lă gravă care im p u n ea o o p e r a ţie p e creier. L-a
su n a t p e p r ie te n u l d in F orţele sp e c ia le , l-a in fo rm a t cu p rivire la cir­
cu m sta n ţe ş i i-a sp u s că s-ar p u tea ca p etrecerea să fie an u la tă . „H ei, eu
z ic că voi de fap t aveţi o p rob lem ă şi m ai m are“, a ră sp u n s p rieten u l lu i.
„Eu to c m a i m i-am cu m p ărat n iş te b iletele de a v ion n eram b u rsab ile ca
să v in la petrecerea voastră!“ Nu e clar ce procent d in populaţia lu m ii ar
găsi acest ră sp u n s a m u za n t. A m Spus p o vestea recen t u n u i grup de n oi
cu n o ştin ţe ş i ele au fo st m ai degrabă şocate şi în g ro zite decât am uzate.
A m în cerca t să apăr g lu m a ca fiin d o d em on straţie a r e sp ectu lu i p en tru
capacitatea cuplului de a su p orta şi de a dep ăşi tragedia, dar n u prea am
reu şit. Cu to a te astea, cred că in te n ţia lu i ch iar era să arate r esp ect şi
cred că a fo st terib il de sp iritu a l. Gluma lu i a fo st în d răzn eaţă, anarhică
p â n ă la im p r u d e n ţă , ad ică a v iz a t e x a c t p u n c tu l în care p u tem vorbi
desp re „h azu l de n eca z“. P rieten u l m eu ş i so ţia lu i au p r im it acel com ­
p lim en t. A u în ţe le s că p r ie te n u l lo r ştia că erau su fic ie n t de p u te r n ic i
p e n tr u a to lera acel n iv e l de, să-i sp u n e m aşa, u m o r cu bătaie lu n gă. A
fo st u n te s t a l tă r ie i lor, ia r e i l-au trecu t rem arcabil.
A m d e sc o p e r it că a stfel d e co n v ersa ţii au lo c d in ce în ce m ai rar, p e
m ăsu ră ce a m tr e c u t d e la o u n iv ersita te la alta, u rcâ n d p e scara educa­
ţio n a lă şi so c ia lă . Poate că n u e ceva ce ţin e de c la să , d e şi am b ă n u ia la
că aşa e. Poate că s u n t cam b ă trâ n sau poate că p r ie te n ii p e care şi-i face
cin eva m a i tâ r z iu în v ia ţă , d u p ă a d o lescen ţă , n u m a i ştiu cu m să se ia
la în tr e c e r e ş i c u m să -şi jo a c e fe s te , în jo a că , la fel ca în leg ă tu rile tr i­
b ale tim p u r ii. T o tu şi, c â n d m -am în to r s în n o rd , în o ra şu l m eu n a ta l,
p en tru an iversa rea de 50 d e a n i, v e c h ii m e i p r ie te n i m -au făcu t să râd
atât de ta re, în c â t de câteva o r i a tr e b u it să m ă retrag în altă cam eră
ca să-m i recap ăt su flu l. A cele co n v ersa ţii au fo s t cele m a i a m u za n te şi
le duc d o r u l. T rebuie să ţ ii p a su l în acele d u elu ri p lin e de d u h , a ltfel
r işti o u m ilir e severă; în s ă n im ic n u -ţi o feră o sa tisfa c ţie m a i m are
decât să v ii cu cev a şi m a i tare d ecâ t u ltim a sn oavă, g lu m ă sa u in su ltă
a p ro ta g o n istu lu i d in a in te . N u e x istă d ecât o sin g u r ă regulă: n u fi p lic­
tis ito r (d eşi e u n s e m n de p ro a stă cre şte re ş i să fa ci p e c in e v a p r a f cu
a devărat, când doar treb u ie să te p refaci că î l fa ci p ra f).

VORBIND DESPRE CALE


U ltim u l tip d e c o n v e r sa ţie , a se m ă n ă to a r e a s c u ltă r ii, e s te o form ă de
ex p lo ra re recip ro că . P r e su p u n e o re c ip r o c ita te a u ten tică d in p a rtea
c elo r ca re a sc u ltă ş i v o r b e sc . P e r m ite tu tu r o r p a r tic ip a n ţilo r să -şi
ex p rim e şi să-şi o r g a n iz e z e g â n d u rile. O con versaţie de exp lorare reci­
p rocă are u n su b iect, în gen era l, com p lex şi de real in teres p en tru par­
tic ip a n ţi. T oţi p a rticip a n ţii în cea rcă să rezolve o p rob lem ă ş i nu in sistă
asupra v a lid ită ţii ap riorice a p ro p riei p ersp ectiv e. T o ţi a cţio n ea ză co n ­
fo rm p r e m ise i că au ceva de în v ă ţa t. A cest tip de con v ersaţie co n stitu ie
o filo so fa re activă, cea m ai în a ltă form ă a g â n d ir ii ş i cea m a i b u n ă p re­
g ătire p en tru o v ia ţă ju stă .
O a m en ii im p lic a ţi în tr-o a s tfe l de co n v ersa ţie d iscu tă id e i p e care
le fo lo se sc în m o d au ten tic p en tru stru ctu ra rea p e r c e p ţiilo r lor şi p e n ­
tr u că lă u zirea a c ţiu n ilo r şi cu v in telo r lor. S u n t im p lic a ţi e x iste n ţia l în
filo s o fia lor: a d ică o tr ă ie s c , n u d o a r o cred sa u o în ţe le g . A u in versat,
cel p u ţin tem p orar, p referin ţa u m an ă tip ic ă p e n tr u ord in e în favoarea
h a o su lu i (şi nu m ă refer la h a o s u l s p e c ific r e v o lte i a n tiso c ia le n eb u ­
n e ş ti). C elela lte tip u r i c o n v e r sa ţio n a le — cu e x c e p ţia c e lu i b a za t p e
a scu lta re — în cea rcă , to a te , să s u s ţin ă o a n u m ită o rd in e. La con versa­
ţia ex p lo ră rii recip ro ce p articip ă, în sch im b , o a m en i care au h o tărât
că n e c u n o sc u tu l e ste u n p r ie te n m a i b u n decât c u n o sc u tu l.
La u rm a u r m e i, ş t ii deja ce ş tii ş i, în afară de c a z u l în care v ia ţa ta e
p erfectă , ce ş tii n u e su fic ie n t. E şti în c o n tin u a re a m en in ţa t de boală şi
de au toam ăg ire, de n efericire şi rea-v o in ţă , de trădare, co ru p ţie, su fe­
r in ţă ş i lim ita r e . în c e le d in u r m ă , e ş t i su p u s tu tu r o r a cesto r lu c r u r i
p e n tr u că p u r ş i sim p lu e şti p rea ig n o r a n t p e n tr u a te p u tea proteja.
D acă a i ş t i în d eaju n s, ai p u tea fi m a i săn ă to s şi m a i sincer. A i su feri m a i
p u ţin . A i p u tea să r e c u n o şti m a i u ş o r reau a -v o in ţă ş i răul, ai p u tea să
le r e z iş ti m u lt m a i b in e ş i c h ia r să ie şi v icto rio s. N u a i m a i trăda n iciu n
p r ie te n , nu a i m a i fa lsific a şi n u a i m a i în ş e la în a fa ceri, p o litică sau
12 R eguli de viaţă
JORDAN 0. PETERSON

iubire. T otu şi, cu n oaşterea ta d in p rezen t n ic i n u te-a făcu t p erfect, n ic i


n u ţi-a o ferit sigu ran ţă. D eci este in su fic ie n tă p r in d e fin iţie — d ra stic
şi fatal in su fic ie n tă .
T rebuie să a ccep ţi asta în a in te de a p utea conversa filo so fic, în lo c de
a con versa con vin gător, op resiv, d o m in a n t sa u ch ia r cu vorbe de d u h .
Trebuie să a ccep ţi aceasta d in a in te , p en tru a p u tea to le r a o conversaţie
în care, d in p u n c t de vedere p sih o lo g ic , operează Cuvântul care m ed i­
ază ve şn ic în tr e o rd in e şi h a o s. P en tru a p u rta acest tip de con versaţie
este n ecesa r să resp ecţi ex p erien ţa p erso n a lă a p arten erilor de conver­
saţie. T rebuie să p o r n e şti de la prem isa că au ajuns la co n clu zii gân d ite
a ten t, p r o fu n d e, au ten tice (ş i p rob ab il că ei c h ia r au d epus efortu ri în
acest se n s). T reb u ie să c r e z i că, d acă îţ i îm p ă r tă şe sc c o n c lu z iile lor,
v ei p u tea o c o li m ăcar o p a rte d in su fe r in ţa tr ă irii p e p ro p ria -ţi p ie le
a acelor lu cru ri (dat fiin d că în v ă ţa rea d in e x p e r ie n ţa altora p oate fi
m ai rapidă şi m a i p u ţin p ericu loasă). D e a sem en ea , treb u ie să m ed itezi
în loc să c o n s tr u ie şti stra teg ii p e n tr u v ic to r ie . D acă n u r e u şe şti (sau
r efu zi) să faci asta, atunci d oar r e p e ţi au tom at ceea ce cre z i deja, cău­
tâ n d valid are şi in sistâ n d că ai drep tate. D ar d acă m ed itezi în tim p u l
co n v ersa ţiei, a tu n c i în se a m n ă că a scu lţi cea la ltă p e r so a n ă ş i că sp u i
lu cru ri n o i şi o r ig in a le care-ţi v in sp o n ta n .
într-o astfel de conversaţie este ca şi cum te-ai asculta pe tine însuţi —
exact aşa cum asculţi şi cealaltă persoană. D e sc r ii î n ce fe l r e a c ţio n e z i
la n o u a in fo r m a ţie îm p ă r tă şită d e vorbitor. R ela tezi cu m te sch im b ă
această in fo r m a ţie — ce lu cru ri n o i a fă cu t să apară în tin e , cu m ţi-a
sch im b a t p r e su p o z iţiile , cu m te-a fă cu t să te g â n d e şti la n o i în treb ări.
Îi sp u i d irect v o r b ito r u lu i a ceste lu cru ri. Şi e le v o r avea a ce la şi efect
asupra lu i. în a c e st m o d , a m â n d o i în a in ta ţi sp r e u n lo c m a i n o u şi m a i
larg, şi m ai b u n . A m ân d oi vă sch im b aţi p e m ăsu ră ce lă saţi v ech ile p re­
su p o z iţii să m oară — p e m ăsu ră ce n ă p â rliţi şi v ă r e în n o iţi.
O a se m e n e a c o n v e r sa ţie , în care e x is tă d o rin ţa p e n tr u a d ev ă ru l
în s u ş i — d in p artea am b ilor p a rticip a n ţi —, e s te o co n versaţie bazată
p e ascu ltarea adevărată şi p e vorb irea adevărată. A cesta este m o tiv u l
p en tru care e captivantă, v ita lă , in teresan tă şi sem n ificativă. S en tim en ­
tu l că are loc u n dialog cu adevărat sem n ificativ este u n sem n al F iin ţei
ta le pro fu n d e şi străvech i. E şti acolo u n d e treb u ie să fii, cu u n p icio r în
ord in e şi c u ce lă la lt în tin s spre h aos şi n ecu n o scu t. E şti scu fu n d a t în
Tao, u r m â n d m area Cale a V ie ţii. A ici, eşti în d eaju n s de sta b il p en tru
a fi sigur, dar şi în d ea ju n s de fle x ib il p e n tr u a te tra n sfo rm a . A ici per-
m iţi n o ii in fo r m a ţii să te in fo r m e z e — să-ţi im p r e g n eze sta b ilita tea ,
să-ţi repare ş i să-ţi îm b u n ătăţească stru ctu ra ş i să-şi e x tin d ă dom eniul.
A ici, elem en tele c o n stitu tiv e ale F iin ţe i ta le îş i p ot g ă si form a cea m ai
elegantă. O a stfe l de conversaţie te aduce în acelaşi lo c î n care te aduce
ascultarea u n e i m u z ic i b u n e - ş i în m are p arte d in acelaşi m otiv. O ast­
fel de co n versa ţie te aduce pe tă râ m u l în care su fle te le