- Textul începe mistific, metafizic, cu spectrul comunismului bântuind bătrânul continent.

- Istoria (scrisă, deoarece preistoria este considerată favorabil a fi momentul comunei

primordiale) este privită din perspectivă economică, mai exact din perspectiva unui
antagonism între clasa conducătoare și cea condusă. Acest conflict este etern și se
reactualizează de fiecare dată. NU AU EXISTAT DOAR DOUĂ CLASE ÎN ISTORIE
TOTUȘI!
- Revoluția franceză și emergența societății burgheze pe ruinele celei feudale nu au oprit
antagonismele dintre clase, ci le-au accentuat prin simplificare. Conflictul se dă între
două clase mari: burghezia (capitaliștii moderni care dețin mijloacele de producție) și
proletariatul (muncitorimea care lucrează pentru capitalișit, dar nu se află în posesia
mijloacelor de producție).
- Feudalismul se șfârșește odată cu larga expansiune a pieței prin colonizarea Americii,
comerțul în Indii și China. Manufactura va lua locul meșteșugarilor, breslașii vor fi
înlocuiți de industriași, diviziunea muncii între corporații fiind înlocuită de diviziunea
muncii în același atelier.
- Manufactura va deveni și ea nemulțumitoare când expansiunea piețelor s-a făcut și mai
tare. Va fi înlocuită de fabrici. Manufacturierii clasei de mijloc vor ceda locul burgheziei
industriale.
- Marx nu critica capitalismul în sine, apreciindu-i valoare în dezvoltarea tehnicii
comerciale și a comunicațiilor.
- Schimbările economice au fost urmarite îndeaproape de schimbări de ordin politic.
Burghezia este apreciată ca fiind cea care a desființat relațiile patriarhale și feudale dintre
oameni. A transformat clasa de mijloc în clasa muncitoare. A transformat relațiile de
producție ȘI DECI ȘI RELAȚIILE DINTRE OAMENI. A transformat familia în relații
economice de schimb care să aducă posibilități bănești. A supus satul orașului și a reușit
să conecteze lumea, indiferent de stagiile de civilizație ale diferitelor popoare.
- Istoria industriei și comerțului nu este altceva decât istoria răzvrătirii forțelor de producție
moderne și orânduirii burgheze. Dovada este dată de prezența tot mai desă a crizelor, care
vin la rândul lor cu o serie largă de epidemii sociale.
- Burghezia s-a extins prea tare pentru a putea exista, singurele modalități de a scăpa de
crize devin eliminarea unei mase de forțe de producții sau extinderea pieței, repetând
ciclul crizelor la infinit.
- Burghezia a creat clasa muncitoare – clasa oamenilor care trăiesc cât muncesc și
muncesc cât produc capital. Acești muncitori devin doar obiecte care se vând, fiind
supuși concurenței și capriciilor pieței.
- Mecanizarea muncii a dus la dispariția diferențelor dintre sexe și vârste.
- Toate mișcările sociale din trecut erau mișcările unor minorități, mișcarea proletară se
prezintă însă ca una de masă.
-