Investigarea non-invazivă a suprafețelor agricole

de la începutul Epocii Bronzului

-Cazul Mesopotamiei-

Ursan Emanuel-Pavel,

H114

Calitatea de agricultor a oamenilor neolitici a reprezentat cheia supraviețuirii și

dezvoltării de lungă durată a acestor comunități. Moștenirea culturală de care se vor bucura
comunitățile din Mesopotamia, precum și o clară explozie demografică și un început de
centralizare a puterii au condus istoricii spre o intrebare firească, anume cât de mari puteau fi
suprafețele ocupate cu hrană pentru a asigura o bunăstare generală. Problema cu acest mod de
gândire este că se băzează pe o situație ideatică, negând alte aspecte.

Raportul populație-producție exagerează capacitățile locale și neagă legăturile comerciale

dintre așezări. Astfel, considerentul cu privire la faptul ca marile așezăminte beneficiau de largi
suprafețe agricole se dovedește a fi incorect în lumina unei economii mult mai dezvoltate decât
se credea.

O eroare similară se poate regăsi și în modelele care pornesc de la premisele așa-numitei

„site-catchment theory”, propusă în anii ’70 de Claudio Vita Finzi și Eric Higgs. Aceasta
subestimează grav economia Epocii Bronzului, propunând că presupusele așezări dependente de
agricultură se aflau în zone fertile, practicând-o exclusiv, în timp ce acelea dependente de
vânătoare se aflau în zone bogate în animale. Suprafața de lucru ar fi fost cam de 10 km21.

Modelul propus de Finzi si Higgs nu se confirmă în realitatea deoarece analizează o

situație ideatică, în care concentrarea eforturilor umane pe o singură arie economică, cu puțină
diversificare, ar putea produce suficient pentru a asigura bunăstarea generală. Recontruirea

1
Colin Renfrew, Paul Bahn, Archeology the key concepts, Routladge, Londra, 2005, p. 172.
narațiunii legate de modul de viață al oamenilor necesită o analiză a precipitațiilor, așezării,
densității populației și ai altor factori.

Suprafața de lucru a prezentului studiu se va afla în zona nordică a Mesopotamiei, între

Tigru și Eufrat, mărginită de munții Anatoliei și de podișurile Jebel Sinjar și Jebel Abd al-Aziz.
Clima de astăzi este semi-aridă, precipitațiile cunoscând o scadență masivă în zona sudică,
ajungând chiar la 200-300 mm/an2.

Importanța arheologică a zonei este dată de două importante progrese, urbanizarea rapidă
și dezvoltarea agriculturii pe teren arid, a căror moștenire sunt încă vizibile. La mijlocul
perioadei în discuției unele așezări vor deveni veritabile centre de putere, în jurul lor formându-
se așezări mai mici, care să se așeze într-o ierarhie față de centru. Un exemplu este dat de orașul
Tell Leilan, a cărei suprafață inițială de 15 ha s-a extins prin influență și putere până la 90 ha, în
timp ce Homoukar a atins chiar 105 ha3.

Fotografiile aeriene asupra siturile de la Homoukar, Beydar și al-Hawa relevă prezență

unor fragmente ceramice, a căror densitate masivă se concentrează în jurul zonelor agricole.
Teoria principală care s-a impus a fost că în degresantul acestora era folosit un amestec de
pământ și îngrăsământ, arătând un stadiu dezvoltat al practicii agricole. Altă particularitate a
zonei cercetate este dată de prezența unor șanțuri lungi care par să radieze din perimetrul
așezării4.

Pentru fotografierea și consemnarea acestora s-a folosit CORONA, satelitul spion al

Statelor Unite. Fotografiile făcute astfel relevă concentrații de calciu și prezența unor obiecte
reflectorizante, marcând astfel și urmele lăsate de dinamica populațiilor locale.

Analiza rapoartelor și fotografiilor CORONA relevă faptul că majoritatea așezărilor din

zona analizată erau de tip tell, numai șapte făcând excepție de la această regulă. Prezența largă a
acestei situații denotă faptul că așezarile de tip tell erau forma de facto în aceste regiuni. Analiza
telurilor și a șanțurilor goale ridică problema formării în urma unei mari migrații de oameni și

2
https://www.climatestotravel.com/climate/syria, accesat ultima dată la 23 mai 2020.
3
Tuna Kalayci, Settlement Sizes and Agricultural Production Territories:A Remote Sensing Case Study for the
Early Bronze Age in Upper Mesopotamia, STAR: Science & Technology of Archaeological Research, 2:2, 2016,
p. 221.
4
Ibidem, p. 222.
animale, a cărei posibilitate este ridicată. Se poate presupune că aceste șanțuri mărgineau
suprafața agricolă5.

Reconstrucțiile cu privire la cantitățile de ploaie din această zonă se dovedesc lacunare,

iar în absența acestor date, analiza prezentă se va baza pe climatul actual al zonei geografice, a
cărei similitudini cu trecutul sunt confirmate de mai multe scrieri din secolele următoare6.

Asemenea altor regiuni de pe glob unde se remarcă un climat semi-arid, și în zona care era odată
Mesopotamia se poate observa prezența unui sezon ploios, care, în concordanță cu apele răurilor
din imprejurimi favorizează creșterea plantelor, în particular a orzului și grâului7. Astfel, prin

NDVIpast
folosirea metodei NDVI8 și formulei ( Hmax−Hrange 1− ( NDVIpre
)) se pot scoate în

evidență două aspecte esențiale: evoluția rapidă a stării agro-ecologice a terenului arabil și
producția propriu-zisă9.
Rezultatele acestora analize se dovedesc surprinzătoare. Astfel, în ciuda unor așezări de
dimensiuni considerabile, statisticile arată că acestea ar fi beneficiat de o productivitate agricolă
scăzută, populațiile încercând să compenseze prin extinderea suprafețelor de muncă10. La
începutul Epocii Bronzului seceta era cea mai serioasă amenințare, canalele și formele de irigație
neputând fi încă implementate pe scară largă11. Schimbările climatice și noile reușite tehnice
devin vizibile, în special prin dispariția graduală a rămășițelor de plante adaptate secetei12.
Cu toate acestea, modelul propus în anii ’70 se dovedește nesatisfăcător, Chiar dacă se
poate admite o oarecare creștere a zonei lucrabile, analizele relevă o diferență de doar 0.4%,

5
Ibidem, p. 223.
6
Jones, T. (1952). „Ancient Mesopotamian Agriculture”. Agricultural History, 26, 2, 1952, p. 50.
7
C. Wesley Cowan, Patty Jo Watson, The origins of agriculture, an international perspective, The University of
Alabama press, 1994, p. 40.
8
Abrevierea vine de la Normalized Difference Vegetation Index și se referă la o metodă de analiză a sănătății
plantelor pe baza luminii pe care acestea le reflectă. Informație preluată de pe https://eos.com/ndvi/, accesat ultima
dată la 23 mai 2020.
9
Tuna Kalayci, Settlement Sizes and Agricultural Production Territories:A Remote Sensing Case Study for the
Early Bronze Age in Upper Mesopotamia, STAR: Science & Technology of Archaeological Research, 2:2, 2016, p.
230.
10
Ibidem, p. 230.
11
Gruber, Jacob W. “Irrigation and Land Use in Ancient Mesopotamia.” Agricultural History, 22, 2, 1948, p. 73.
12
Simone Riehl, „Climate and agriculture in the ancient Near East: A synthesis of the archaeobotanical and
stable carbon isotope evidence”, Vegetation History and Archaeobotany, 17, decembrie, 2008, p. 48.
infirmând ipoteză propusă de Finzi și Higgs 13. Pe de altă parte, la finalul anilor ’90 vor fi emise o
serie de presupuneri cu privire la modalitățile de practică agricolă. Astfel, se remarcă, în opinia
profesorului Tony Wilkinson, următoarele: culturi anuale, culturi oscilatorii 14, culturi cu
îngrășământ și culturi oscilatorii cu îngrășământ. Toate acestea sunt practicate și astăzi, iar
posibilitățile ultimei, în condițiile unei suprafețe agricole considerabile, merită analizate.

În acest sens, analiza coeficientului de producție raportat la suprafață și concentrația

chimică a solului arată că practica agriculturii oscilatorii se întâlnește la 74% din așezări,
preponderent întâlnită la cele de dimensiuni mai reduse de 50ha, dar cu posibilitatea de a se
regăsi, ce-i drept mult mai puțin, și la așezările mari15.

În concluzie, în ciuda unui climat neprimitor și secetos, investigațiile non-invazive relevă

o stare de dezvoltare incredibiliă. În absența ploilor și a mijloacelor tehnice pentru a implementa
irigația pe suprfețe masive, oamenii începutului Epocii Bronzului se pare că practicau în mare
parte o formă de agricultură oscilatorie, așa cum confirmă datele CORONA și NDVI. Cu toate
acestea, se ridică problema celorlalte așezări, ale căror date sunt încă nonconclusive, fiind nevoie
de noi analize.

Sfidarea naturii și adaptarea acesteia la nevoile materiale firești ale omului se dovedește a
fi una din condițiile care ne unesc de strămoșii noștri. Caracterul de stăpân, mai mult sau mai
puțin benevolent, se dovedește astfel a fi o consntantă, cel puțin pentru ultimele câteva mii de
ani.

13
Op. cit., Tuna Kalayci, p. 231
14
Anumite suprafețe de pământ sunt lăsate, prin rotație, necultivate pe perioada sezonului fertile pentru a favoriza o
regenerare a solului.
15
Op. cit., Tuna Kalayci, p. 232.
 Bibliografie

1. Lucrări
 C. Wesley Cowan, Patty Jo Watson, The origins of agriculture, an international
perspective, The University of Alabama press, 1994.
 Colin Renfrew, Paul Bahn, Archeology the key concepts, Routladge, Londra,
2005.
 Gruber, Jacob W. “Irrigation and Land Use in Ancient
Mesopotamia.” Agricultural History, 22, 2, 1948, p. 69-77.
 Jones, T. (1952). „Ancient Mesopotamian Agriculture”. Agricultural History, 26,
2, 1952, p. 46-51.
 Simone Riehl, „Climate and agriculture in the ancient Near East: A synthesis of
the archaeobotanical and stable carbon isotope evidence”, Vegetation History and
Archaeobotany, 17, decembrie, 2008, 43-51.
 Tuna Kalayci, Settlement Sizes and Agricultural Production Territories:A
Remote Sensing Case Study for the Early Bronze Age in Upper Mesopotamia,
STAR: Science & Technology of Archaeological Research, 2:2, 2016, 218-234.

2. Surse web
 https://www.climatestotravel.com/climate/syria
 https://eos.com/ndvi/