Revoluția Agriculturii

• Prin stabilirea unor așezări, oamenii și-au putut permite să observe și să

experimenteze încrucișarea și cultivarea plantelor.  Această nouă abilitate
i-au dus la domesticirea plantelor.

• Dovezile arheologice indică domesticirea varietătilor tipurilor de plante și

animale în locuri separate pe planetă de la debutul epocii Holocenului, în
jurul aniilor 12 000 i.e.n.

• Revoluția Neolitică mai este cunoscută și ca prima revoluție agricolă din

istorie. Alimentația s-a diversificat, omul având posibilitatea de a consumă
vitamine, carbohidrați sau proteine în cantități mari și mai variate,
schimbându-și permanent viață nutrițională și funcționarea organismului,
fapt ce a dus la accelerarea abilităților cognitive.
• Revoluția Neolitică a implicat adoptarea unui set limitat de tehnici de
producție alimentară. De-a lungul mileniilor, grupurile mobile de vânători-
culegători ce au dominat mai mult de 90% din istoria speciei umane s-au
transformat în societăți sedentare non-nomadice, având ca baze așezările
rurale și orașele. Aceste societăți au transformat radical mediul natural prin
cultivarea vegetalelor prin activități ca irigarea terenurilor și defrișarea
pădurilor spre a permite producția unui surplus de mâncare.

• Dezvoltarea a oferit bazele densității populației în așezări, lărgind

specializarea și divizarea muncii. Cu cât era mai mare surplusul de mâncare,
cu atât erau mai mulți oameni bine hrăniți și dispuși să muncească altceva
decât să cultive, orientându-se spre activități comerciale, meșteșugărești ,
artistice și arhitecturale. Apare conceptul de Proprietate. Societatea s-a
ierarhizat, făcându-și apariția administrațiile centrale și structurile politice,
precum și ideologiile ierarhice. Încep să apară primele forme de scris și
fiscalitatea.
• Cele mai vechi civilizații devoltate au fost în Egipt, în Mesopotamia și Valea
Indusului, toate acestea făcându-și apariția la începutul epocii bronzului.

• Relația dintre caracteristicile neoliticului cu dezvoltarea agriculturii rămân în

continuare subiecte de dezbatere academică care mai degrabă variază de
la un loc la altul decât să se bazeze pe legea universală a evoluției sociale.

• Levantul este văzut ca locul cu cele mai vechi elemente ce indică Revoluția
Neolitică în jurul aniilor 10 000 i.e.n., urmat de Semiluna Fertilă. Revoluția
Neolitică a adus multe invenții la lumina precum roată olarului, plantarea
ceralelor și dezvoltarea formelor de scriere, dar și dezvoltarea matematicii
și astronomiei care erau puse într-o legătură majoră cu agricultura.
 Dezvoltarea Agriculturi

• Termenul de Revoluție Neolitică a fost inventat în 1923 de V. Gordon Childe care a

descris seria de revoluții agricole din istoria Orientului Mijlociu Antic. Perioada
descrisă ca o " revoluție" denotă o importanță de o mare semnificație în ce privește
schimbarea comunităților și adoptarea, practicarea și rafinarea agriculturii.

• Începutul acestui proces are loc în mai multe regiuni în anii 10 000 i.e.n.-8000 i.e.n.
în Semiluna Fertilă. Tranziția este asociată cu transformarea nomadului vânător-
culegător în fermierul sedentar prin domesticirea speciilor de plante și animale
variate, fiind de asemenea influențat de cultura locală. Totuși, în câteva regiuni din
Asia de Sud-Est s-au găsit câteva indicii ce sugerează că tranziția nu a fost lineară,
ci după specificul regiunii
• Au fost emise destule teorii privind declanșarea revoluției agricole:

• Teoria Oazei, propusă de Raphael Pumpelly în 1908, popularizată de V.

Gordon Childe, aduce în discuție seceta și lipsa hranei ce a determinat
comunitățile umane să fie atrase de oaze și să domesticească animalele
din mediul înconjurător în loc să le vâneze și să colecteze semințe pentru
a cultiva plante. Teoria are în prezent un suport foarte mic căci mulți
arheologi susțin că clima din perioada respectivă era mai degrabă umedă
decât secetoasă. 

• Ipoteza Flanșele înguste propusă de Robert Braidwood în 1948 sugerează

că agricultura a început în flanseele înguste din Munții Taurus și Zagros,
unde climă era destul de satisfăcătoare pentru ca oamenii să se apuce să
cultive varietăți de plante.
• Modelul Festivității propusă de Brian Hayden sugerează că agricultură a
fost declanșată de dorința ostentativă a concentrații puterii prin festivități a
liderilor triburilor.

• Teoriile demografice propuse de Carl Sauer sugerează că populația

sedentară a crescut așa de mult încât și-a permis să-și lărgească
capacitatea de păstrare a proviziilor din mediul înconjurător și necesita
mai multă hrană decât putea să producă din vânătoare și cules.

• Younger Dryas susține că încheierea epocii glaciare poartă o mare

responsabilitate pentru extincția megafaunei și că acestea l-a determinat
pe om să-și dobândească hrana prin alte mijloace pentru a supraviețui.