PORTOFOLIU

• MOARTEA UNUI COMIS VOIAJOR DE ARTHUR MILLER: Willy Loman se întoarce acasă
epuizat după o călătorie de afaceri pe care a scurtat-o. Îngrijorat de starea de spirit a lui Willy și de
recentul accident de mașină pe care l-a avut, soția sa Linda îi sugerează să-i ceară șefului său Howard
Wagner să-i permită să lucreze în orașul său natal, astfel încât să nu fie nevoit să călătorească. Willy se
plânge Lindei că fiul lor, Biff, nu a făcut încă nimic cu viața lui. În ciuda potențialului pe care Biff îl
avea ca jucător de fotbal în liceu, el a eșuat la matematică și, prin urmare, nu a putut intra la o
universitate.
• Biff și fratele său mai mic, Happy, care rămâne temporar cu Willy și Linda după întoarcerea neașteptată
a lui Biff din Occident, își amintesc împreună de copilăria lor. Aceștia discută despre degradarea
mentală a tatălui lor, la care au fost martori în ultimii lor anii de liceu. În cele din urmă, Willy intră în
cameră și este supărat că cei doi băieți nu au făcut nimic în viață. Într-un efort de a-și liniști tatăl, Biff
și Happy îi spun că Biff intenționează să facă o propunere de afaceri a doua zi.
• A doua zi, Willy merge să-i ceară lui Howard un loc de muncă în oraș, în timp ce Biff merge să facă o
propunere de afaceri, dar amândoi eșuează; Willy se enervează și ajunge să fie concediat când Howard
îi spune că are nevoie de odihnă și că nu mai poate reprezenta compania. În tot acest timp, Biff așteaptă
ore întregi pentru a vedea un fost angajator care nu-și amintește de el și îl refuză. Biff fură impulsiv un
stilou. Willy merge apoi la biroul vecinului său Charley, unde dă peste fiul acestuia, Bernard, acum un
avocat de succes. Bernard îi spune că Biff a vrut inițial să meargă la școala de vară pentru a compensa
eșecul la matematică, dar ceva s-a întâmplat la Boston când Biff a mers să-l viziteze pe tatăl său care i-
a schimbat părerea. Charley îi dă lui Willy, acum șomer, bani pentru a-și plăti prima de asigurare de
viață, iar Willy îl șochează pe Charley remarcând că, în cele din urmă, un bărbat „valorează mai mult
mort decât viu”.
• REZUMAT ÎMPĂRATUL MUȘTELOR: Un grup de școlari englezi rămân
singuri pe o insulă din junglă, fără adulți, după ce avionul lor este doborât în ​
mijlocul unui război. Doi dintre băieți, Ralph și Piggy găsesc o scoică mare în
formă de corn, iar Ralph suflă în ea ca într-o goarnă și toți băieții de pe insulă
se adună. La adunare, un băiat pe nume Jack își bate joc de Piggy pentru că
este gras, și aleargă împotriva lui Ralph pentru a deveni șeful grupului. Ralph
câștigă alegerile și îl declară pe Jack liderul vânătorilor grupului. La scurt
timp, Ralph, Jack și un alt băiat pe nume Simon explorează insula și
descoperă porci sălbatici.
• La a doua adunare, băieții au stabilit reguli pentru a se guverna singuri. Prima
regulă este că oricine dorește să vorbească la o adunare trebuie să țină scoica.
La întâlnire, un băiețel susține că a văzut o „bestie” în junglă, dar Ralph crede
ca este doar rodul unui coșmar. Ralph le sugerează apoi să construiască un
semnal din foc în vârful unui munte, astfel încât orice corabie care trece, să
vadă fumul și să-i salveze. Băieții folosesc ochelarii lui Piggy pentru a
aprinde focul, dar sunt neglijenți și au incendiat o parte din pădure. Băiatul
care a văzut bestia dispare în timpul focului și nu mai este văzut niciodată.
• BĂIATUL CU PIJAMALE ÎN DUNGI: Bruno este un băiat de 9 ani care a crescut
în timpul celui de-al doilea război mondial la Berlin. Locuiește împreună cu părinții
săi, cu sora lui Gretel în vârstă de 12 ani, pe care o descrie drept „Un caz fără
speranță” și servitoarele, dintre care una se numește Maria. După o vizită a lui Adolf
Hitler, The Fuhrer (pe care Bruno îl pronunță în mod greșit drept „Fury”), tatăl lui
Bruno, pe nume Ralf, este promovat la rang de comandant, iar familia trebuie să se
mute la Auschwitz (pe care Bruno a pronunțat greșit numindu-l „Out-With”), cel mai
mare lagăr de concentrare din istorie, la ordinele lui „Fury”.
• Bruno este inițial supărat că se mută la „Out-With” (Auschwitz) și aproape plânge la
perspectiva de a-și părăsi „cei mai buni prieteni”, Daniel, Karl și Martin. Din casa de
la „Out-With” (Auschwitz), Bruno vede o tabără în care prizonierii poartă „pijamale
cu dungi” (haine de închisoare). Într-o zi, Bruno decide să exploreze gardul de sârmă
care înconjoară tabăra. În timp ce merge de-a lungul gardului, întâlnește un băiat
evreu pe nume Shmuel, despre care află că are aceeași zi de naște și vârstă ca și el.
Shmuel spune că tatăl său, bunicul și fratele sunt alături de el în spatele gardului, dar
este separat de mama sa. Bruno și Shmuel vorbesc și devin prieteni foarte buni, deși
Bruno încă nu înțelege prea multe despre Shmuel și partea sa de dincolo de gard.
Aproape în fiecare zi, cu excepția cazului în care plouă, Bruno merge să-l vadă pe
Shmuel și îi furișează mâncare. De-a lungul timpului, Bruno îl vizitează pe Shmuel,
dar acesta devine din ce în ce mai slab.
• Vasile Alecsandri : Vasile Alecsandri a fost fiul medelenicieru Vasile Alecsandri (1792-1854)
și al Elenei Alecsandri (născută Cozoni; 1800-1842). După unii cercetători, anul nașterii ar
putea fi 1821, 1819 sau chiar 1818. Locul nașterii sale este incert, deoarece nașterea s-a
petrecut în timpul refugiului familiei Alecsandri în munți din calea armatei lui Alexandru Ipsilanti.
Se consideră că s-a născut undeva pe raza județului Bacău. A avut un frate, Iancu Alecsandri și
o soră, Catinca Alecsandri, căsătorită cu Constatin Rolla, boier și om politic român, militant
înfocat pentru Unirea Principatelor Române (1859) și ministru în mai multe rânduri în guvernele
Moldovei.
• Mitrica de naștere a lui Vasile Alecsandri (cf. Gh. Ungureanu, „Câteva date inedite despre
familia și vieața poetului Vasile Alecsandri”, în „Cetatea Moldovei”, Iași, anul IV, vol. IX, nr. 5, mai
1943, pp. 254-268): ""Mărturie de mitrică Prin care se face știut duhovniceasca decasterie a
Mitropoliei Moldovii că după încredințarea ce s’au luat prin sprafcă, s’au aflat pentru dumnealui
vasile alexandri că la anul 1818 luna Iunie 14 s’au născut în târgul bacăului, din pravoslavnicii
legiuiții săi părinți, dumnealui spatarul vasile alecsandri cu soția sa elena născută Cozoni, căruia
atunci prunc, lucrările sfântului botez în drept slăvitoarea noastră credință, după așezământurile
sfintei și marea biserică a răsăritului, i s’au săvârșit de preotul Ioan dela biserica Precista din
arătatul târg, la 22 a aceleiași luni Iunie, iar nași i-au fost moșul său, dumnealui Mihalachi
Cozoni. drept aceea, spre încredințarea nașterii și a botezului în pravoslavie a numitului vasilie
alecsandri, fiind mai sus pomeniților săi părinți, i s’au dat această mitrică deasupra cu iscălitura
Înalt Prea Sfințitului Mitropolit al Moldovii și cavaler I. I. veniamin, iar gios adeverită cu punerea
peceții și cu iscăliturile cilenurilor acestii dicasterii. 1835. Iulie 12, no. 333” ""
• Simona Popescu: Simona Popescu s-a născut la Codlea, județul Brașov, în anul
1965. Este absolventă a Facultății de Litere a Universității din București, în anul 
1987. Din anul 2014 este conferențiar doctor la catedra de literatură română a 
Facultății de Litere a Universității din București. A trecut pe rînd prin funcțiile de
asistent și lector universitar. A fost descoperită de poetul Alexandru Mușina, în
perioada în care era elevă de liceu la Brașov, acesta fiindu-i profesor de
literatură română, a citit din creația proprie la Cenaclul de Luni, patronat de 
Nicolae Manolescu, și a fost membră a Cenaclului Universitas condus de 
Mircea Martin, cel care a continuat Cenaclul de Luni si unde au participat
majoritatea membrilor generației nouăzeciste. Este membră a generației literare
nouăzeci și alături de colegii săi din Brașov Andrei Bodiu, Caius Dobrescu și 
Marius Oprea a pus bazele unui curent literar intitulat mașcrisissmul. La
începutul activității sale literare a fost membră a Grupului de la Brașov, format
în anii 1980, alături de Andrei Bodiu, Caius Dobrescu și Marius Oprea,
împreună cu care a apărut în volumul colectiv Pauza de respirație. A fost
puternic legată sufletește de poetul suprarealist Gellu Naum, care a început să
publice în perioada interbelică, și căruia i-a consacrat două cărți.
• Alexandrina Gavrilescu a fost cel de-al cincilea copil al
învățătorilor Ecaterina (n. Petrovici) și Gheorghe Gavrilescu. Și-
a petrecut copilăria în satul natal, iar în anul 1898 familia sa se
mută la Iași, „oraș în care va trăi întreaga viață”[2] și unde
urmează școala, liceul, apoi cursurile Facultății de Litere și
Filosofie, dar fără a susține examenul de licență [4].
• A debutat în anul 1912 în revista Viața românească, cu poezie[4]
, iar debutul în proză a avut loc în anul 1919 în
publicația Însemnări ieșene. Cel dintâi volum de poezii, Lumini
și umbre, i-a fost publicat în anul 1923, la Editura "Viața
Românească", urmează volumul de versuri "Fluturi de noapte" ,
Editura "Cartea Românească", 1927, carte premiată de
Academia Română și de comitetul "Femina Vie- Heureuse" de
la Paris, cu premiul Femina.
Grigore Alexnadrescu:S-a născut la Târgoviște, pe
data de 22 februarie în anul 1810, în mahalaua
Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului M.
Lixandrescu. Rămâne orfan și sărac, dar de mic
dovedește o inteligență deosebită și o memorie
extraordinară. Învață greaca și franceza. A devenit
elev la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București
, fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunoștință cu Ion
Heliade Rădulescu. Îi uimește pe toți prin talentul său
poetic. Un timp va locui acasă la Heliade, care-i va
publica prima poezie, Miezul nopții, în Curierul
Românesc, urmată de elegia Adio. La Târgoviște.
• VARA:Astazi temperatura va fi constanta si se va plasa intre 20-31 de
grade celsius ,vantul nu ne va sta in putinta deoarece vine din EST si
usor,usor va scadea de la 16 km pe ora la 5 km pe ora si precipitatile
vor fi de 0%.

PRIMAVARA:Astazi temperatura va fi situata intre 12-15 grade

celsius, vantul va fi mai puternic deoarece vine din SUD si se va ridica
de la 18 km pe ora la 23 de km pe ora iar precipitatile vor fi de 5%.
• ''Nicio avere mai buna decat prietenul cel bun.''
pronume
adj. pronominale

Bunicul meu mi-a povestit demult o intamplare pe care a  trait-o cand era tanar.

Povestea aceea  l-a facut sa fie un om cumpat si foarte atent. El si alti doi camarazi
de armata trebuiau sa stea de santinela intr-o noapte iarna. Unele nopti pot fi reci,
dar inteleg ca acea noapte a fost extrem de geroasa. Ei stiau ca trebuie sa fie atenti,
dar fara sa vrea au atipit pentru cinci minute, probabil din cauza frigului, dar si a
oboselii. Unul s-a trezit si a tipat incat i-a speriat pe toti. Cine ar fi crezut ca li se
va intampla asa ceva? Au hotarat ca nimeni sa nu spuna nimic vreodata. Acela a
fost secretul care i-a unit si i-a facut prieteni pe viata.
• Dragi bunici , după cum știți a început școala , mi-e dor de voi dar nu o sa va mai
pot vizita pana la craciun .
Prima săptămâna a fost frumoasa avem colegi noi , cu care m-am împrietenit . De
asemenea părinți mei mi-au cumpărat un ghiozdan nou și un penar frumos .
Dragi bunici abea aștept sa va revăd!
• Prietenul meu este cel mai popular om din lumea cartilor,si de ce zic asta fiindca
eu cred ca pe el il cunosc toate cartile din biblioteca scolii.Este atit de fascinat de
lectura ,incat uneori sunt gelos pe cartile pe care le citeste,din motiv ca atrage
atentie mai mult lor decat mie.Dar cu toate astea el este prietenul meu,singurul
care ma intelege,ma respecta si imi da sfaturi bune.Nustiu ce ma-s face fara
glumele lui uneori fara sens,sau fara certa lui atunci cind crede ca fac ceva
rau.Este cel mai iubitor om pe care il stiu,incepind de la carti terminind cu
furnicile din curtea casei.Ma mindresc ca pot avea alaturi o pesroana
timida,inteleapta ,optimista si saritoare la noevoie totodata.Cu toate ca nu este
bataus,uneori imi ia apararea in fata colegilor prin niste pafte  intelepte,iar daca
este cumva luat in deride de colegi,el nu le atrage atentia.Prietenul meu,sau mai
bine zis fratele meu,este omul care ma invata sa traiesc este omul care ma invata
sa stiu ce vreau de a viata,ese omul care imi arata drumul cand eu merg pe carare.
• Eu si prieteni mei erau afara in terenul scolii si am vrut sa ne juca-m volei, dar, ei
nu stiau cum si le-am explicat: Fiecare echipă poate executa maximum trei loviri
ale mingii (în plus faţă de contactul blocajului) pentru a o retrimite spre terenul
advers.
• Mingea este pusă în joc printr-un serviciu: jucătorul la serviciu loveşte mingea cu
mâna pentru a o trimite pe deasupra fileului în terenul advers. Faza de joc continuă
până când mingea atinge solul în terenul de joc, este trimisă în afara acestuia sau
până când o echipă nu o joacă regulamentar.
• În jocul de volei, echipa care câştigă faza de joc primeşte un punct. Când echipa la
primire câştigă faza, ea va câştiga un punct şi dreptul de a servi, iar jucătorii
acestei echipe efectuează o rotaţie, deplasându-se cu o poziţie în sensul acelor de
ceasornic.
• Apoi dupa ce le-am explicat asta ne-am jucat volei.
• Substantiv: În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o
clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la
un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta. În mod
general, se caracterizează semantic prin faptul că denumește clase de 
obiecte sau indivizi, obiecte sau indivizi unici, materii, locuri, fenomene, 
unități de măsură, acțiuni, rezultatul unor acțiuni, însușiri, relații,
sentimente
• Pronumele: În gramatica tradițională, pronumele (< la pronomen, literal
„pentru nume”) este o parte de vorbire care constituie o clasă de cuvinte
închisă, dar neomogenă. Este lipsit de referință proprie, adică nu
denumește direct o realitate, ci numai se referă la ea, și are conținut
semantic foarte abstract
• Numeralul: În gramatica tradițională, numeralul este o clasă de cuvinte
 omogenă din punct de vedere semantic, exprimând ideea de număr, dând
indicații de cantitate, dar eterogenă în privința morfologiei și a funcțiilor 
sintactice ale acestor cuvinte, care se comportă, în diferite situații, fie ca 
adjective, fie ca substantive, fie ca pronume, fie ca adverbe, în funcție de
specia de numeral despre care este vorba, dar și în cadrul unor anumite
specii pot avea mai multe valori morfologice. Din această cauză, pe când
numeralul este considerat o parte de vorbire în unele gramatici, în altele i
se contestă această calitate și o parte din numerale sunt incluse printre
pronume, altele printre adjective[1][2], sau se evită integrarea lui în structuri
morfologice regulate
• Adjectivul: În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei
caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând
calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional),
fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a
cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantiv

• Adverbul: În gramatică, adverbul este definit în mod tradițional ca o parte

de vorbire care are funcția sintactică de complement circumstanțial în
general facultativ, cel mai adesea al unui verb, mai rar al unui adjectiv sau
al unui alt adverb