Planete de civilizație II

1. Revoluția neolitică
Nicio descoperire nu a influențat dezvoltarea speciei umane atât de mult precum
inventarea agriculturii. Prin agricultură înțelegemexploatarea naturii pentru procurarea
hranei prin cultivarea plantelor și creșterea animalelor. Trecerea omului de la vânător-
culegător la agricultor s-a petrecut treptat și la momente diferite pe cuprinsul globului.

Primii pași către domesticirea animalelor și cultivarea plantelor au fost îngrădirea

turmelor, pescuitul și culegerea selectivă a plantelor. Au fost alese sursele de hrană care
asigurau cel mai mare aport de energie și care puteau crește repede. Apariția și
dezvoltarea agriculturii a adus cu sine sedentarizarea grupurilor umane, necesară
exploatării recoltelor și a animalelor, precum și pentru stocarea surplusului de hrană.
Surplusul de hrană a permis eliberarea unor membri din comunitate de obligația de
procurare a hranei, aceștia putând să se specializeze în alte ocupații, precum
confecționarea uneltelor, producerea de podoabe sau realizarea ritualurilor religioase
prin care să explice cum funcționa lumea înconjurătoare. Cele mai importante ocupații
nou apărute au fost olăritul și țesutul. La începutul neoliticului, în regiunea cunoscută
drept „Semiluna Fertilă”, a avut loc o adevărată „revoluție” agricolă, care a permis
dezvoltarea de noi tehnologii și idei care s-au răspândit spre zonele învecinate, dând
naștere primelor civilizații.

2. Inventarea metalurgiei:
Cea mai importantă inovație tehnologică a omului preistoric a fost inventarea
metalurgiei, însemnând prelucrarea și utilizarea metalelor în scopul îmbunătățirii
vieții. Din metale, omul a făcut unelte agricole, arme, materiale pentru
construirea locuinței, dar și podoabe, obiecte de artă și de uz religios. Primele
metale utilizate au fost cuprul, cositorul și aurul, datorită ușurinței cu care
acestea puteau fi topite, modelate și adaptate nevoilor de zi cu zi. În mine sau
exploatări de suprafață, metalele se găseau sub formă de roci numite minereuri,
din care oamenii extrăgeau metalele cu ajutorul cuptoarelor și al furnalelor. În
natură, minereurile conțin mai multe metale, iar oamenii au descoperit că,
amestecând mai multe metale cu diferite proprietăți, pot obține materiale mai
bune, în funcție de obiectul creat. Aceste amestecuri se numesc aliaje, iar cel mai
folosit aliaj a fost, la începutul Epocii Metalelor, bronzul. Omul a topit, amestecat,
bătut, îndoit, întins și presat metalele, încercând să descopere noi variante de
aliaje și noi utilizări pentru noua tehnologie descoperită. Concurența dintre
grupurile umane pentru inventarea și perfecționarea obiectelor de metal a dus la
apariția orașelor și civilizațiilor. Acestea făceau schimburi între ele de obiecte și
produse (troc), răspândind noile îmbunătățiri aduse metalurgiei, dar se și
confruntau cu ajutorul armelor de metal care au revoluționat războiul.