Tradiţiile îi unesc pe români

IULIANA CIUBUC

1 mai 2021

Pământu-ntreg în lung şi-n lat

De mulţi români e populat,

Iar inima noastră de români

E animată din bătrâni.

Din moşi-strămoşi genetic se transmite

Dragostea de glie ce nu are limite.

Dorul de ţară, de al nostru popor,

Usucă inimi, parcă n-ai nici spor.

De nu eşti în ţara ta gătită ca o floare

De Crăciun, de Paşti, de-o mare sărbătoare,

Simţi un gol în suflet şi-n inimă bătăi,

De nu eşti, măcar acuma, cu ai tăi.

Eşti precum pomul dezrădăcinat,

Cu crengile în vânt, ce plânge-ncetat

Cum plânge viţa-de-vie tăiată-n primavară,

De dor de fraţi, de mamă, neam şi ţară.

Românii și-au construit biserici ce le-aduc alinare,

Credinţa îi uneşte, îi ţine strânşi, aproape,

Pentru că fără credință nu poţi supravieţui,

Te usuci ca pomul făr’ de apă şi neamul ţi se va risipi.

De-aţi şti ce mult contează copiii să se hrănească

Din sfânta sevă românească!

Iar pământul acesta al ţării noastre e complet diferit,

Fiindcă Sfântul Apostol Andrei ne-a blagoslovit!