Chiar daca majoritatea studiilor medicale au pus accentul pe depistarea depresiei „mascate”,

caracterizata mai ales prin actiuni si comportament agresive, nu este mai putin adevarat ca si
copiii pot manifesta tristete sau un nivel redus al energiei, similar adultilor care sufera de
depresie. Semne ale depresiei la copii pot fi unul sau mai multe din urmatoarele simptome,
observabile in mod persistent (prezente pentru cea mai mare parte a zilei, pentru o perioada de
cel putin doua saptamani), pervaziv (influenteaza starea copilului in mai multe contexte si in
mai multe activitati si relatii), cauzeaza suferinta si disconfort copilului, impiedicand
functionarea sau dezvoltarea normale si nu sunt cauzate de o conditie medicala:

 Iritabilitate sau manifestari de furie exacerbate in frecventa si intensitate

 Probleme de comportament evidente
 Sentimente continue de tristete si neputinta
 Retragerea din mediul social
 Sensibilitate crescuta la respingere
 Reducerea sau cresterea apetitului
 Insomnii sau somn excesiv
 Izbucniri in plans sau accese de furie verbala
 Dificultati de concentrare
 Plangeri somatice (dureri de stomac, dureri de cap, probleme legate de controlul
sfincterian), care nu raspund la tratament
 Reducerea abilitatii de a functiona in timpul evenimentelor si activitatilor de acasa sau cu
prietenii, la scoala, in activitatile extrascolare
 Sentimente de vina sau lipsa de valoare
 Incapacitatea de a gandi clar sau de a se concentra
 Ganduri sau vorbe despre moarte sau suicid.
Nu in toate cazurile vor aparea toate aceste semne si nu toti copiii se vor comporta, gandi sau
simti astfel. Majoritatea prezinta diferite simptome in diferite momente si contexte ale vietii.
Desi unii copii functioneaza satisfacator in medii structurate, sub impactul unei depresii
semnificative si la acestia pot aparea modificari marcate la nivelul activitatilor sociale, a
interesului pentru scoala, performantelor scolare, a aspectului fizic.

Copiii, mai ales cei cu varste peste 10-12 ani, pot incepe sa consume droguri sau alcool. Desi
suicidul este destul de rar intalnit la copiii sub 12 ani, copiii si adolescentii pot incerca uneori
sa isi ia viata – si pot face asta si cand sunt doar suparati sau furiosi. Fetele sunt mai
predispuse sa incerce sa isi ia viata, dar baietii au o rata mai mare de realizare a tentativei de
suicid. Copiii cu o istorie de violenta, alcool sau abuz fizic si/sau sexual au un risc mai mare de
suicid decat cei care prezinta simptome de depresie severa.

Semne pentru părinți

Episoadele depresive sunt mai comune după vârsta pubertății și părinții pot observa că
adolescentul depresiv manifestă unele din următoarele simptome:
  Adolescentul pare plictisit tot timpul, nu vrea să facă activități care înainte îi
plăceau
 Este retras în cameră, nu comunică nici cu prietenii
 Pare obosit, fără chef, trist, plânge frecvent
 Doarme puțin, sau se trezește în mijlocul nopții și nu mai poate adormi
 Are rezultate mai scăzute la școală decât în perioada anterioară
 Este brusc iritabil, face acte antisociale (lipsit de la școală, agresivitate)
 Exprimă idei de inutilitate, are o stimă de sine scăzută
 Are cicatrici sau răni pe care nu le poate explica

Caracteristicile depresiei la copilul scolar

Tabloul depresiv la aceasta varsta include atat elemente anxioase cat si depresive;

 initial apar simprome psihosomatice (simptome care seamana cu cele din anumite
boli somatice,dar care se datoareaza unor probleme psihice): cefalee si dureri
abdominale sau anxietate insotita de tulburari vegetative cum ar fi
palpitatii,transpiratii,etc.
 scade puterea de concentrare a atentiei , copilul pare ,,fara chef”;
 copilul este iritabil, fara chef de joaca, prefera sa stea singur, ii repede pe ceilalti
daca il deranjeaza;
 manifesta incapacitate de a se descurca in situatii frustrante, ,,se retrage intr-un
colt”, ,,plange neputincios”, sau dimpotriva, devine violent, ,, tipa, loveste sau
vorbeste urat”;
 destul de rar, in cadrul depresiei copilului se pot intruni simptome descrise in
clasificarile internationale;
 apatie,pierderea apetitului;
 lentoare motorie si verbala;
 scaderea imaginii de sine (aceasta se poate aprecia prin intrebari indirecte) copilul
nu poate relata spontan acest aspect;
 adesea copiii pot fi chiar agresivi verbal si aduc o bogatie de argumente cand se
cearta, putandu-se identifica uneori zone de conflict generatoare de disconfort
afectiv.