4.

ACTIVITATEA ECONOMICA; AGENTI ECONOMICI; STIINTA

ECONOMICA
Legatura dintre nevoi si resurse este realizata de actiunea umana prin activitatea
economica. Aceasta este o forma specifica a activitatii umane care are ca scop
fundamental obtinerea/producerea/creearea bunurilor si serviciilor necesare
acoperirii/satisfacerii nevoilor de consum.

Definitie: Activitatea economica este procesul complex ce reflecta faptele, actele,

deciziile si comportamentele oamenilor privitoare la atragerea si utilizarea resurselor
economice rare in vederea producerii, repartitiei, circulatiei si consumului de bunuri
si servicii in functie de nevoile si interesele lor economice.

Principalele corelatii care determina activitatea/viata aconomica

sunt: Nevoi – Resurse

Consum – Productie

Cerere – Oferta

Agenții economici:
CONSUMATORI PRODUCATORI

Știința economică
reprezintă cunoştinţele şi ideile structurate într-un sistem logic şi a căror concordanţă cu
realitatea le face utile pentru fundamentarea unui comportament al oamenilor în legătură
cu modul în care, cu resurse limitate, care au întrebuinţări alternative, indivizii îşi asigură
atingerea obiectivelor concurente ale existenţei.
Termenul de economie politica vine de la termenii grecesti:
- oikos = casa, gospodarie; nomis = lege, norma, regula
- polis = cetate, stat, societate (politeia = oranduire sociala)
1. Economia / stiinta economica / economia politica – studiaza comportamentul uman in
legatura cu alocarea unor mijloace limitate pentru atingerea unor obiective concurente. 2.
Stiinta economica – studiaza comportamentul uman ca o relatie intre teluri si resursele
rare care au intrebuintari alternative.
3. Stiinta economica – studiaza modul in care ne decidem sa folosim resursele productive
rare, cu intrebuintari alternative, pentru realizarea unui scop prevazut.

Concluzie
Știinţa economică: descrie, explică, prognozează fenomenele economice; oferă soluţii de
principiu raportului N2-R2; fundamentează comportamentul economic raţional.

IMPORTANT:
“Raritatea” resurselor este o stare ce poate fi redusa dar nu eliminata, iar inlocuirea ei cu
“abundenta” ramane un deziderat ca urmare a sporirii nelimitate a nevoilor umane.
Universul economic formeaza “masina economica” sau “mecanismul economic care
trebuie sa raspunda permanent si in mod cat mai adecvat la cateva intrebari-cheie, care
constituie problema fundamentala a oriecarei economii:
Ce? Cat? Cum? Pentru cine? sa se produca.
 1
In functie de modul in care oamenii au acces la bunurile economice destinate satisfacerii
trebuintelor/nevoilor, sistemele economice pot fi:
- economie naturala – acel mod de organizarea a activitatilor economice in care accesul la
bunurile economice necesare acoperirii nevoilor are loc direct, nemijlocit; rezultatele
activitatilor economice sunt destinate consumului direct (personal) al producatorului =
autoconsum; schimbul de bunuri - in masura in care exista - are loc direct, fara nici un
intermediar, si “in natura”, adica produs contra produs = troc.
- economie de schimb/de marfa/marfara – acel mod de organizarea activitatilor economice
in care accesul la bunurile economice destinate satisfacerii nevoilor are loc in mod
indirect, prin
intermediul schimbului; bunurile economice trec
de la producatorul la consumatorul lor printr-un
act de vanzare-cumparare; bunurile economice
care fac obiectul actelor de vanzare-cumparare devin marfuri.
Forma maturizata a economiei de schimb este economia de piata.

5. ECONOMIA DE PIATA
Sistemul economiei de piata reprezinta acel tip de organizare a economiei in care raportul
dintre cerere si oferta determina principiile de prioritate in producerea bunurilor, metodele
de organizare si de combinare a factorilor de productie, iar persoanele și categoriile de
persoane care au acces la aceste bunuri sunt stabilite de nivelul si dinamica preturilor.

Economia de piata este acel sistem in care mecanismele naturale ale pietei sunt singurele
care tind sa asigure echilibrul cererii cu oferta, cu excluderea oricarei interventii a statului.

Trăsături:
→ agentii economici isi exercita liber atributele dreptului de proprietate; au
deplina libertate de a se angaja in actiuni economice pe care le considera oportune
in conformitate cu interesul propriu, asumandu-si integral avantajele si riscurile
propriilor decizii;
→ relatiile economice au forma unor tranzactii de piata, bilaterale, libere si
directe: fiecare agent economic, ghidat exclusiv de interesul personal isi alege in
mod liber partenerii de tranzactii, iar actiunile pe care le intreprinde se bazeaza
exclusiv pe principii de rationalitate economica;
→ relatiile dintre operatorii economici se realizeaza in cadrul unui sistem
generalizat de piete interdependente: piata bunurilor de consum si a bunurilor de
capital, piata resurselor naturale, piata muncii, piata monetara, piata financiara,
piata valutara.
→ toti agentii economici si toate categoriile de piete se afla intr-un sistem de
concurenta libera; acesta este cel mai important factor al progresului economic
individual si general;
→ sistemul de concurenta si libertatea de actiune genereaza formarea libera a
preturilor;
→ pe baza preturilor libere, raportul dintre cerere si oferta da expresie starii
relatiei dintre resurse si nevoi, asigura autoreglarea economiei, fara interventia
administrativa a statului sau altor centre de presiune. Statul este prezent in viata
economica in masura in care este si se comporta ca un agent economic la fel ca
oricare altul.