Plan de ghidaj

Introducere

Istoria Transilvaniei in general si istoria orasului nostru in special pot fi imparţită în patru
mari perioade:

1.Perioda Antică sau perioada romană

Construcţia cea mai reprezentativă pentru această perioadă o reprezinta castrul roman
realizat in timpul imparatilor Traian si Hadrian. Construirea acestuia a fost determinată
de cantonarea în această zonă a Legiunii a XIII-a Gemina adusa din Vindobona, actualul
oraș Viena. Romanii au fost prezenţi aici între anii 106-271 d. Hr. Urmele lasate de ei
sunt inca vizibile in interiorul cetatii.

2.Perioada Medievala sau perioada stăpânirii maghiare

Construcţia cea mai reprezentativă pentru această perioadă este Catedrala romano –
catolica Sf. Mihail, cel mai valoros monument de arhitectură romanică din Transilvania.
Lăcașul deține două recorduri: este cea mai veche și totodată cea mai lungă catedrală din
România. Catedrala Sf. Mihai este contempoarana cu catedrala Notre Dame din Paris,
ambele fiind construite în secolul XIII. Aici se mai pastreaza sarcofaul in carea fost depus
trupul voievodului Transilvaniei. Iancu de Hunedoara.

3.Perioada Moderna sau perioada stăpânirii austriece

Construcţia cea mai reprezentativă pentru această perioadă este Cetatea Alba Carolina
construita in stil Vauban. A avut rolul de fortificație strategică de apărare a Imperiului
Habsburgic (austriac) împotriva Imperiului Otoman. Impresionanta fortificatie a fost
edificata in prima jumatate a secolului XVIII.

4.Perioada Contemporană
Incepe cu anul 1918, atunci cand Transilvania s-a desprins din Imperiul Austro-Ungar şi
s-a unit cu România. Construcţia cea mai reprezentativă pentru această perioadă este
Catedrala ortodoxă Sfiinţii Mihail şi Gavril. Se mai numeşte şi Catedrala Încoronării
deoarece aici a avut loc ceremonia încoronării regelui Ferdinand si a reginei Maria ca
suverani al României unificate. Catedrala a fost construită în intervalul 1921-1922, în
puţin mai mult de un an.

Recapitulăm cele patru perioade:

CONŢINUT DETALIAT.

1.CETATEA

Cetatea bastionară Alba Carolina este considerată cea mai reprezentativă fortificaţie
bastionară de tip Vauban din tara noastra. Cetatea austriacă a fost construită la rândul ei
peste o veche cetate medievală, care la randul ei este suprapusa pe castrul roman.
Lucrările la noua construcţie militară au început în ziua de 4 noiembrie 1715 , anul trecut
implinindu/se 300 de ani de la inaugurarea constructiei. Principala forţă de muncă fiind
reprezentată de ţăranii români, cei care alcatuiau majoritatea populatiei din Transilvania
Zidurile ei sunt construite din cărămida si sunt uşor oblice pentru a provoca ricoşarea
ghiulelelor metalice. În spatele zidurilor de caramidă se află valuri de pământ care sa
amortizeze şocul ghiuleleor inamice. Cetatea bastionară de la Alba Iulia ocupă o
suprafaţă totală de 110 hectare cu un perimetru al zidurilor de 12 km. Cele şapte
bastioane dau cetăţii forma de stea cu sapte colturi(heptagon) si au înălţime de 10-12
metri. În caz de necesitate putea adăposti aproximativ 10 000 soldaţi. Cetatea a fost
prevazuta cu sase porti, trei pe latura de vest iar celelalte trei spre câmpul de instructie
din vest. Cele mai frumose si mai spectaculos decorate sunt portile III si IV.

Poarta a IV-a este singura poartă ornamentată de pe latura de vest a cetăţii, fiind
poziţionată la mijlocul zidului ce leagă Bastionul Trinitarienilor de bastionul Sf. Mihail şi
la capătul de vest al drumului principal care străbate cetatea. Este o poartă simplă,
purtând în centru stema simplificată a Austriei; vulturul bicefal cu sabie şi sceptru.
Deasupra porţii s-a ridicat un edificiu cu mai multe încăperi care, probabil, adăpostea un
corp de pază, ferestrele având ancadramente din piatră cu ornamente în stil baroc. Poarta
IV servea şi drept închisoare (carcera) pentru ofiţerii austrieci care comiteau infracţiuni.
Mai este numita si poarta episcopului deoarece se afla in apropierea palatului episcopiei
romano/catolice.

Poarta III are faţada interioara este bogat decorată, exuberantă chiar, de certă factură
barocă. Aici se află stema simplificată a Austriei cu monograma lui Carol al VI-lea şi cu
două mari basoreliefuri reprezentând sarja cavaleriei crestine si atacul infanteriei imperiale
asupra armatei otomane. Deasupra acestor basoreliefe se află blazoanele lui Ştefan de
Steinville şi ale familiei Visconti-Sforza. Poarta pare sustinuta de patru atlanţii cu
trupurile puternice, încovoiate de efortul depus În partea superioară sunt prezente 4 statui
simbolizand marile virtuti: Abundenta cu cornul abundenţei, Întelepciunea cu
felinarul (sau macheta unui templu), Cumpătarea cu balanţa si Forţa cu spada şi
scutul.

Faţada exterioară este decorată cu două mari panouri în relief reprezentând:

-In dreapta investirea lui Eugeniu de Savoia în calitate de comandant al oştirii de către
împăratul austriac Carol al VI –lea. Acesta îi predă mareşalului înainte de a porni
împotriva turcilor crucea şi spada de comandant împreună cu un steag de luptă cu
înscripţia IN HOC SIGNO VINCES ="Cu acest semn vei cuceri".
-In stânga o reprezentare alegorică a întoarcerii victorioase a mareşalului Eugeniu de
Savoia, biruitor asupra turcilor. Aflat într-o bigă (trăsură) trasă de doi lei, acesta
primeşte de la un personaj feminin (Austria victorioasă) macheta cetăţii Alba Iulia.

Pe cornişă apare reprezentata stema Austriei, vulturul bicefal având pe piept stema
Transilvaniei. Poarta este incoronata de statuia ecvestra a imparatului Carol al VI-lea
de Habsburg, în timpul caruia s-a construit cetatea. Soclul statuii este încadrat de
imaginile unor prizonieri turci ce cad îngroziti sub copitele calului împăratului triumfător.
În părţile laterale ale soclului se află alte două mari mănunchiuri de trofee formate din
steaguri şi însemne turceşti (dr ex. turbane).

2.CATEDRALA ÎNCORONĂRII

Acestă construcţie cu profunde semnificaţii în istoria românilor a fost construită într-un

timp foarte scurt de aproximativ un an (1921-1922). Pentru a face loc noului edificiu a
trebuit dinamitată şi astupată cu pământ o mare parte a laturii de vest a cetăţii austriece.

Catedrala cu hramul "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril" reprezinta o simbioza de

vechi stiluri românesti. Arhitectura sa, inspirata din biserica domneasca din Targoviste,
se inscrie in curentul romantic (neoromânesc) iniţiat la sfârşitul secolului al XIX-lea de
Ion Mincu, cel ce si-a propus valorificarea creatiei artistice medievale munteneşti, mai
ales a artei brâncoveneşti.

În curtea acestei biserici a avut loc în data de 15 octombrie 1922 ceremonia de încoronare
a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria ca suverani ai României Mari (Unificate).

Dacă este timp, o scurta prezentare biografia a regelui şi reginei

3. Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail

Este cel mai valoros monument de arhitectură romanică din Transilvania, fiind de aceeaşi
vârsta cu celebra Notre Dame din Paris. Lăcaşul deține două recorduri la nivel național:
este cea mai veche catedrală din țară, și de asemenea cea mai lungă catedrală din
România (81,35 m în ax). Lăţimea maximă a construcţiei este 32,85 m. Desi catedrala se
prezinta ca un monument reprezentativ al arhitecturii romanice tarzii, cuprinde şi alte
elemente arhitectonice de stiluri diferite (gotic, renascentist, baroc). Este construită în
cea mai mare parte din blocuri de piatră cioplită, provenite din ruinele fostului castru
roman al Legiunii a XIII-a Gemina.

Cu un trecut atât de îndepărtat – peste nouă secole de existenţă – catedrala romano-

catolică a suferit numeroase distrugeri şi prefaceri, reuşind totodată să-şi păstreze
caracteristicile constructive corespunzătoare principalelor stiluri artistice: romanic, gotic,
renaştere, baroc.
În 1991 papa Ioan Paul al II-lea a ridicat Episcopia de Alba Iulia la statutul de
Arhiepiscopie.
4.SALA UNIRII

Sala Unirii este de fapt fostul Cazinou militar, construit în anii 1898-1900 şi utilizat drept
loc de festivităţi şi recepţii al ofiţerilor din armata austro-ungară. Cladire a intrat adânc în
constiinta poporului român, ca loc al înfaptuirii Unirii de la 1 Decembrie 1918. In aceasta
sala a avut loc adunarea celor 1228 de reprezentanti ai românilor din Transilvania, care
au decis unirea cu Romania in memorabila zi de 1 Decembrie 1918.
In jurul clădirii au fost amplasate 21 de busturi de bronz reprezentând oameni politici,
oameni de arme şi de cultură şi reprezentanţi ai clerului care au contribuit la Marea Unire
din 1918:
In interior au fost pictate cele mai importante personalităţi din istoria românilor împărţite
pe două mari arcade :
-arcada voievozilor si a regilor
-arcada oamenilor de culturaÎn spaţiile laterale ale Sălii Unirii şi la subsol este organizată
o expoziţie etnografică. Cele mai multe dintre exponate trimit la obiceiurile şi tradiţiile
din zona Munţilor Apuseni

5.PERIOADA ROMANA

VIA PRINCIPALIS

Acest drum are dimensiuni tipice pentru acest tip de amenajare, respectiv de 3,20 metri
lăţime. El era alcătuit din două borduri şi o parte carosabilă, aceasta din urmă find
prevăzut cu două şiruri paralele de lespezi de piatră care trebuiau să asigure stabilitatea
atelajelor care o străbăteau. Pe aceste lespezi se mai pot observa urmele de trecere a
carelor romane.

PRINCIPIA

Reprezenta clădirea comandamentului legiunii si era alcătuită de fapt dintr-un şir de

construcţii monumentale, între care cea mai importantă era dispusă pe latura de vest şi se
numea Aedes Principiorum-camera sacră a legiunii. Aici erau păstrate stindardele şi
acvila de aur, simbolul cel mai sfânt al unei asemenea trupe, dar şi statuia împăratului de
la Roma. La subsolul Aedes-ului se afla Aerarium, o cameră-nişă subterană unde se
aflau sumele de bani necesare plăţii soldelor soldaţilor dar şi celelalte sume necesare
activităţii legiunii din Dacia.