Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.4 Sistemul de Reglementare Normativă Al Contabilității În RM
1.4 Sistemul de Reglementare Normativă Al Contabilității În RM
elemente:
1) Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007 care a intrat în vigoare din 1
ianuarie 2008, conform căreia entităţile (persoanele juridice şi fizice care desfăşoară
activitate de întreprinzător, organizaţiile necomerciale, instituţiile publice, notarii, avocaţii
şi birourile înfiinţate de aceştia, reprezentanţele şi filiale ale întreprinderilor
(organizaţiilor) nerezidente, înregistrate în Republica Moldova, indiferent de domeniul
de activitate, tipul de proprietate şi forma juridică de organizare) sînt obligate să ţină
contabilitatea şi să întocmească rapoartele financiare în modul prevăzut de legea
menţionată, de standardele de contabilitate, de planul de conturi contabile şi de alte
acte normative în vigoare.
2) Documentele normative referitoare la sistem contabil din Republica Moldova,
inclusiv:
Bazele conceptuale
ale pregătirii şi prezentării rapoartelor financiare,
Standardele
Naţionale de Contabilitate (S.N.C.) şi comentariile la acestea,
Planul de conturi
contabile ale activităţii economico-financiare a întreprinderilor,
Instrucţiunile
Ministerului de Finanţe.
Legea contabilităţii stabileşte regulile generale, referitoare la:
Prudenţa.
Prioritatea conţinutului asupra formei.
Importanţa relativă (esenţialitatea).
Imaginea fidelă.
Necompensarea.
Concordanţa.
Evaluarea separată a elementelor patrimoniale.
Autonomia întreprinderii.
Principiul continuităţii activităţii presupune că unitatea de producţie îşi continuă în
mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în imposibilitatea continuării
activităţii sau fără reducerea semnificativă a acesteia.
Exemplu. În cazul unei activităţi normale mijloacele fixe se evaluează la valoarea de
bilanţ (valoarea de intrare – uzura), iar la lichidarea întreprinderii, ele se vor evalua la
valoarea realizabilă (de lichidare).
Principiul permanenţei metodelor presupune continuitatea în aplicarea regulilor şi
normelor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor
patrimoniale şi a rezultatelor, asigurînd comparabilitatea în timp a informaţiei contabile.
De exemplu, dacă utilizăm conform politicii de contabilitate metoda de evaluare FIFO,
nu putem în timpul anului se trecem la metoda LIFO. Aceasta se referă şi la metodele
de calculare a uzurii ş.a.
Principiul specializării exerciţiilor (contabilitate de angajamente) reprezintă baza de
contabilizare, conform căreia elementele contabile sînt recunoscute pe măsura apariţiei
acestora, indiferent de momentul încasării/plăţii mijloacelor băneşti sau compensării în
altă formă
Principiul prudenţei constă în luarea măsurilor de precăuţie la adoptarea deciziilor
manageriale, pentru a nu supraevalua activele şi veniturile şi a nu subevalua datoriile şi
cheltuielile. Potrivit acestui principiu, cheltuielile se reflectă în evidenţă imediat în
momentul efectuării lor, iar veniturile – numai în cazurile cînd întreprinderea este certă
în obţinerea lor.
Exemplu. Lipsurile constatate în urma inventarierii se reflectă la momentul depistării lor
prin formula contabilă: