UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA

FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI DE ADMINISTRARE A

AFACERILOR
DEPARTAMENTUL DE EDUCAŢIE CONTINUĂ ŞI ÎNVĂŢĂMÂNT
LA DISTANŢĂ

ELENA CIZMAȘ

COMPORTAMENT ORGANIZAŢIONAL

MANUAL DIDACTIC
ANUL II, MANAGEMENT

Timişoara
2013

1
2
 CUPRINS

Introducere ……………………………………………………….................... 7
CAPITOLUL I. Elemente introductive în domeniul
comportamentului organizaţional ……………………………………............ 9
Obiective .......................................................................................................... 9
1.1. Delimitări conceptuale şi obiectul de studiu al
comportamentului organizaţional.............................................................. 10
 Intrebări de autoevaluare................................................................... 12
1.2. Fundamentele teoretice ale comportamentului organizaţional.................. 13
 Intrebări de autoevaluare................................................................... 14
1.3. Răspunsurile întrebărilor de autoevaluare ................................................ 14
1.4. Lucrare de verificare.................................................................................. 14
Rezumat............................................................................................................ 15
Bibliografie ...................................................................................................... 15
CAPITOLUL II. Personalitate şi comportament organizaţional ................. 17
Obiective .......................................................................................................... 17
2.1. Modelul MARS.......................................................................................... 18
 Întrebări de autoevaluare................................................................... 19
2.2. Trăsături şi tipuri de personalitate.............................................................. 19
 Întrebări de autoevaluare................................................................... 26
 Exerciții............................................................................................. 27
2.3. Temperament şi comportament managerial .............................................. 28
 Întrebări de autoevaluare................................................................... 30
 Exerciții............................................................................................. 31
2.4. Caracterul, valorile şi comportamentul etic .............................................. 31
 Întrebări de autoevaluare .................................................................. 36
 Exerciții............................................................................................. 37
2.5. Aptitudini şi abilităţi .................................................................................. 38
 Întrebări de autoevaluare................................................................... 40
 Exercițiu............................................................................................ 40
2.6. Răspunsurile întrebărilor de autoevaluare.................................................. 40
2.7. Lucrare de verificare................................................................................... 41
Rezumat ........................................................................................................... 42
Bibliografie ...................................................................................................... 42
CAPITOLUL III. Percepţia şi atribuirea ........................................................ 45
Obiective ......................................................................................................... 45
3.1 Percepţia – cauză a diferenţelor de comportament individual ................ 45
 Întrebări de autoevaluare................................................................... 50
 Exerciții .......................................................................................... 51
3.2.Atribuirea ................................................................................................. 52
 Întrebări de autoevaluare................................................................... 54
 Exercițiu............................................................................................ 55
3.3. Răspunsurile întrebărilor de autoevaluare............................................... 55
3.4. Lucrare de verificare................................................................................ 55
Rezumat ........................................................................................................... 56
Bibliografie ...................................................................................................... 56
CAPITOLUL IV. Atitudini şi satisfacţie în muncă ....................................... 57
Obiective .................................................................................................................... 57

3
 4.1. Atitudini şi comportament ................................................................................. 57
 Întrebări de autoevaluare.......................................................................... 61
 Exerciții.................................................................................................... 62
4.2. Atitudinea de satisfacţie în muncă ...................................................................... 62
 Întrebări de autoevaluare........................................................................... 66
 Exercițiu.................................................................................................... 67
4.3. Răspunsurile întrebărilor de autoevaluare.......................................................... 67
4.4. Lucrare de verificare .......................................................................................... 68
Rezumat ..................................................................................................................... 68
Bibliografie ................................................................................................................ 69
CAPITOLUL V. Motivaţii şi comportament ................................................. 71
Obiective......................................................................................................... 71
5.1. Conceptul de motivaţie ........................................................................... 72
 Intrebări de autoevaluare.................................................................... 73
 Exercițiu ............................................................................................ 74
5.2. Teorii ale motivaţiei în muncă ................................................................ 74
5.2.1. Teorii motivaţionale de conţinut ….......…………………………… 75
 Intrebări de autoevaluare ................................................................... 77
 Exerciții ............................................................................................. 78
5.2.2. Teorii motivaţionale procesuale …......………………………..…… 78
 Intrebări de autoevaluare ................................................................... 84
 Exerciții ............................................................................................. 85
5.2.3. Teoriile de întărire (ranforsare) ......................................................... 85
5.2.4. Teoria fixării obiectivelor (Locke) .................................................... 87
 Intrebări de autoevaluare .................................................................. 87
 Exercițiu............................................................................................ 88
5.3. Răspunsurile întrebărilor de autoevaluare ............................................ 88
5.4. Lucrare de verificare ............................................................................ 88
Rezumat........ ................................................................................................. 89
Bibliografie................................... ................................................................. 90
CAPITOLUL VI. Putere şi politici organizaţionale ....................................... 91
Obiective …………….……………………..……………………………… 91
6.1. Putere, autoritate şi influenţă .................................................................. 91
 Întrebări de autoevaluare.................................................................... 96
 Exerciții............................................................................................. 97
6.2. Strategii politice în organizații................................................................. 98
 Întrebări de autoevaluare.................................................................... 100
 Exercițiu............................................................................................. 101
6.3. Răspunsurile întrebărilor de autoevaluare ………………………….…. 101
6.4. Lucrare de verificare .............................................................................. 101
Rezumat ……………………………………………………………………. 102
Bibliografie ................................. ................................................................. 103
CAPITOLUL VII. Comportament social în organizaţii ................................ 105
Obiective ……………………….………………………………………….. 105
7.1. Grupuri în organizaţii .............................................................................. 106
 Întrebări de autoevaluare................................................................. 108
 Exerciții.......................................................................................... 109
7.2. Construirea echipelor .............................................................................. 109
 Întrebări de autoevaluare ................................................................ 114

4
  Exerciții........................................................................................... 115
7.3. Lucrul în echipă ...................................................................................... 115
 Întrebări de autoevaluare................................................................. 126
 Exerciții........................................................................................... 127
7.4 Răspunsurile întrebărilor de autoevaluare ................................................ 127
7.5 Lucrare de verificare. .............................................................................. 128
Rezumat ......................................................................................................... 128
Bibliografie .................................................................................................... 129
CAPITOLUL VIII. Configuraţii structurale şi
comportament organizaţional .......................................................................... 131
Obiective ........................................................................................................ 131
8.1. Configuraţii structurale şi mediu extern .................................................. 132
 Întrebări de autoevaluare................................................................. 137
 Exerciții........................................................................................... 138
8.2. Comportament şi configuraţii structurale ............................................... 139
 Întrebări de autoevaluare ................................................................ 143
 Exerciții .......................................................................................... 144
8.3. Răspunsurile întrebărilor de autoevaluare .............................................. 146
8.4. Lucrare de verificare ............................................................................... 146
Rezumat ………………………………………………………………. …... 146
Bibliografie................................................................. ................................... 147
Bibliografie ……………………………………………………………….....… 149
Glosar …………………………………………………………………….…... 151

5
6
 INTRODUCERE

Lucrarea de faţă tratează concepte şi teorii legate de comportamentul

oamenilor în mediul organizaţional. Ea se adresează în primul rând studenţilor în
domeniul managementului, deoarece cunoştinţele specifice domeniului
comportamentului organizaţional contribuie la o mai bună înţelegere, explicare,
predicţie, schimbare şi chiar influențare a comportamentului oamenilor în muncă.
Ori, managementul este cunoscut ca arta de atingere a obiectivelor organizaţionale
prin intermediul oamenilor.
Însă, teoriile şi conceptele comportamentului organizaţional nu se adresează
numai celor interesaţi de management: studenţi, specialişti în domeniu sau manageri
profesionişti, ci tuturor categoriilor de personal, pentru că oferă instrumente pentru a
lucra mai eficient în organizaţii. În organizaţii, toţi angajaţii doresc să înţeleagă mai
bine motivaţiile proprii, ca şi cauzele comportamentului celorlalţi, pentru a putea
explica de ce se produc anumite evenimente şi, în consecinţă, cum să comunice mai
eficace cu ceilalţi, cum să lucreze mai bine în echipă pentru atingerea obiectivelor
proprii şi a celor organizaţionale.
Capitolele cărţii sunt organizate pe trei niveluri de analiză: comportament
individual, comportament de grup şi nivelul organizaţional. Fiecare capitol precizează
obiectivele de învățare urmărite în termen de competențe de dobîndit, prezintă succint
cele mai reprezentative contribuții teoretice pentru fiecare subiect abordat și propune o
evaluare a cunoștințelor și competențelor dobândite prin teste de verificare, exerciții și
studii de caz.
Cea mai mare parte a capitolelor cărţii sunt destinate studiului cauzelor de
diferenţe de comportament individual. Acestea sunt fie caracteristicile relativ stabile ale
individului, ca personalitatea şi valorile individuale, fie caracteristicile sale mai
„fluide”, ca emoţii şi atitudini. Ele, la rândul lor, influenţează percepţia şi motivaţiile
individului. Secţiunile care tratează aceste subiecte prezintă modele şi teorii care permit
înţelegerea acestor caracteristici individuale, înţelegerea proceselor de percepţie şi
motivaţionale, ca şi a modului în care ele influenţează comportamentul individual şi
performanţa la locul de muncă.
Partea cărţii destinată studiului comportamentului social are în vedere două
aspecte principale referitoare la grupurile de muncă: construirea, formarea echipelor de
muncă şi lucrul în echipă. Cartea recomandă mijloace de susţinere, metode şi
instrumente pentru ca grupurile şi echipele de muncă să devină mai coezive şi eficace.
La nivel organizaţional sunt avute în vedere, de asemenea, două aspecte. Pe de o
parte, influenţa culturii şi structurii organizatorice asupra comportamentului indivizilor
şi grupurilor din organizaţii, iar pe de altă parte influenţa mediului extern asupra
organizaţiei. Pentru ca o organizaţie să fie performantă este necesar ca aceasta să fie
adaptată mediului său extern. Toate aceste componente trebuie să fie în echilibru şi
trebuie înţelese sistemic.
Cartea sintetizează cele mai importante concepte şi teorii ale comportamentului
organizaţional, fără a simplifica temele cheie doar din dorinţa de a le face mai uşor de
înţeles. Ne exprimăm credinţa că ea oferă o lectură plăcută, dar mai ales utilă
7
perfecţionării pregătirii în domeniul managementului, ca şi pregătirii pentru calitatea de
membru al unei organizaţii, indiferent de poziţia ocupată.

8
 CAPITOLUL I
ELEMENTE INTRODUCTIVE ÎN DOMENIUL
COMPORTAMENTULUI ORGANIZAŢIONAL

Cuprins
Obiective .......................................................................................................... 9
1.1 .Delimitări conceptuale şi obiectul de studiu al
comportamentului organizaţional.............................................................. 10
 Intrebări de autoevaluare................................................................... 12
1.2.Fundamentele teoretice ale comportamentului organizaţional.................. 13
 Intrebări de autoevaluare................................................................... 14
1.3.Răspunsurile întrebărilor de autoevaluare ................................................ 14
1.4.Lucrare de verificare.................................................................................. 14
Rezumat............................................................................................................ 15
Bibliografie ...................................................................................................... 15

Obiective

Domeniul comportamentului organizațional tratează concepte și teorii necesare

formării profesionale a tuturor celor care, în munca lor, lucrează cu alte persoane. Acest
capitol își propune să prezinte principalele caracteristici ale domeiului, fundamentele
teoretice pe care se bazează, principiile generale care trebuie avute în vedere în
studierea comportamentului indivizilor și grupurilor în organizații, ca și scopul pentru
care este studiat comportamentul organizațional.

În urma parcurgerii acestui capitol veţi fi capabili să:

- definiți conceptele de comportament, conduită, organizaţie, comportament
organizaţional;
- explicați obiectul de studiu al comportamentului organizaţional;
- explicați necesitatea studierii comportamentului organizațional;
- identificați care sunt contribuțiile pe care disciplinele din domeniul
științelor sociale le-au adus în fundamentarea domeniului
comportamentului organizaţional;
- prezentați principiile de înţelegere a comportamentului indivizilor şi
grupurilor din organizaţii, formulate pe baza studiilor curentelor de
gândire care fundamentează domeniul comportamentului organizaţional.

9
 1.1. Delimitări conceptuale şi obiectul de studiu al
comportamentului organizaţional
1.1.1.Concepte introductive

Înainte de a ne interoga cu privire la semnificaţia şi conţinutul domeniului şi

disciplinei de comportament organizaţional, considerăm necesară explicitarea celor doi
termeni care compun denumirea disciplinei: comportament şi organizaţie.
Abordarea behavioristă ca şi dicţionarele de specialitate definesc
comportamentul ca reprezentând ansamblul reacţiilor observabile obiectiv ale unui
organism care reacţionează ca răspuns la un stimul venit din mediul său intern sau
extern. În sens larg, comportamentul este ceea ce ceilalți observă la un individ. El este
rezultatul răspunsurilor individului la stimuli variați.
Spre deosebire de comportament, conduita reprezintă maniera de a face, de a
acţiona. Ceea ce diferenţiază comportamentul uman de cel al altor organisme este
semnificaţia, interpretarea pe care omul i-o atribuie. In consecinţă, pentru a trece la
acţiune, omul trebuie să găsească un sens, să dea o valoare acţiunilor sale. Deci,
conduita se referă la comportamentele desfăşurate ca urmare a unei decizii conştiente,
raţionale.
In ce priveşte organizaţia, în concepţia lui Leandre Maillet1, aceasta s-a născut
din imposibilitatea indivizilor de a-şi răspunde singuri tuturor nevoilor lor. Conform
autorului „fenomenul de regrupare în funcţie de un scop comun constituie esenţa însăşi
a conceptului de organizaţie”, „organizaţia reprezentând fenomenul de încadrare şi
coordonare a activităţilor a două sau mai multor persoane având un scop comun -
implicit sau explicit- şi care sunt supuse unui sistem ierarhic de conducere”.
Accentuând ideea de scop comun implicit sau explicit, autorul încearcă astfel să
definească atât organizaţiile (grupurile) formale cât şi informale.
În mod asemănător, Schermerhorn şi colaboratorii 2 definesc organizaţia ca un
ansamblu de indivizi care lucrează împreună pe baza diviziunii muncii în vederea
realizării unui scop comun.

1.1.2.Ce este comportamentul organizaţional ?

Domeniul comportamentului organizaţional se ocupă cu studierea atitudinilor şi

comportamentului indivizilor şi grupurilor în organizaţii.
Ca domeniu distinct, comportamentul organizaţional apare în jurul anilor 1940,
deşi originile sale pot fi plasate cu mult timp înainte. Astfel, filosoful grec Platon scria
demult despre echitate în relaţiile de muncă, Aristotel vorbea despre elementele
comunicării eficace, Machiavelli, filosof italian al secolului al 16-lea, punea bazele
înţelegerii funcţionării puterii şi politicilor în organizaţii, etc.
De asemenea, tot în plan cronologic pot fi distinse mai multe mişcări în
domeniu3, deşi obiectivul urmărit este similar: studiul, explicarea, previzionarea
comportamentului oamenilor în organizaţii, şi anume: psihologia organizaţională,
comportamentul organizaţional şi teoria organizaţională. Aceste trei abordări se
diferenţiază însă prin mijloacele folosite pentru atingerea acestui obiectiv:

1
Leandre Maillet, Psychologie et organisations. L’individu dans son milieu de travail, Ed. Vigot, p. 6
2
Schermerhorn, Hunt, Osborn, Organisational behavior, Ed. a 6-a, John Wiley and Sons, INC., 1997, p.9
3
Leandre Maillet, Psychologie et organisations, Ed. Vigot, 1985

10
 -în ce priveşte psihologia organizaţională, aceasta se bazează exclusiv pe
cunoştinţele furnizate de psihologie, aderând la postulatul conform căruia studiul
diferenţelor individuale constituie elementul esenţial în înţelegerea comportamentului
uman;
-abordarea specifică comportamentului organizaţional se diferenţiază prin
multitudinea surselor utilizate pentru a explica comportamentul membrilor organizaţiei,
indivizi şi grupuri: psihologie, sociologie, antropologie, ştiinţele politice, economie,
management;
-teoria organizaţională deplasează câmpul de interes de la individ spre o macro-
entitate, situându-se la nivelul structurilor şi caracteristicilor organizaţiei pentru a
explica comportamentul membrilor ei şi al organizaţiei însăşi.
În concluzie, comportamentul organizațional studiază atitudinile şi
comportamentul indivizilor şi grupurilor în organizaţii, inclusiv interacţiunile indivizilor
în cadrul grupurilor, influenţa pe care o poate exercita individul asupra mediului său, ca
şi impactul pe care îl au tehnologiile, structura organizaţiei şi alte caracteristici şi
elemente ale acesteia asupra comportamentului angajaţilor.

1.1.3.De ce este studiat comportamentul organizaţional?

Oamenii manifestă nevoia de a înţelege, anticipa şi influenţa comportamentul

altora la locul de muncă. Fiecare dintre noi doreşte să cunoască cât mai multe despre
lumea în care trăim, adevăr cu atât mai mare în ce priveşte organizaţiile, pentru că
acestea au efecte profunde asupra vieţii noastre.
În organizaţii, oamenii doresc să înţeleagă de ce se produc anumite evenimente
şi să anticipeze la ce să se aştepte pe viitor pentru a putea participa cât mai activ şi a
beneficia de cele mai bune rezultate în urma acestora. Prevederea şi explicarea nu sunt
însă sinonime. Dacă domeniul comportamentului organizaţional asigură o fundamentare
ştiinţifică care ne ajută să îmbunătăţim anticipările referitoare la evenimentele din
organizaţii când se reunesc anumite condiţii, explicarea acestora este mai complexă
pentru că deciziile şi acţiunile oamenilor pot avea cauze foarte diferite, sunt determinate
de o multitudine de factori şi necesită un răspuns specific. Conceptele şi teoriile pe care
le utilizează comportamentul organizaţional ne ajută să dăm un sens, o explicaţie cu
privire la ce se întâmplă la locul de muncă.
Se apreciază că, în măsura în care un comportament poate fi explicat, anticipat,
el poate fi influenţat. În ce priveşte influenţarea, conceptele comportamentului
organizaţional nu au în vedere doar managerii din organizaţii ci sunt importante pentru
toţi membrii acestora. Este adevărat că managementul poate fi înţeles ca arta de a face
lucrurile să se realizeze prin intermediul celorlalţi. Dincolo de acest aspect, cei mai
mulţi dintre noi doresc să influenţeze mediul în care lucrează. Astfel, vrem să ştim cum
să comunicăm eficace, cum să luăm decizii mai bune, cum să gestionăm conflictele,
cum să generăm implicare şi să-i mobilizăm pe ceilalţi pentru ideile noastre, etc.

1.1.4.Câmpul de studiu al comportamentului organizaţional

Obiectul de studiu al acestui domeniu se articulează în jurul a trei componente:

- individul. O organizaţie, înainte de toate, este un ansamblu de indivizi care
interacţionează. Fiecare persoană este unică şi se caracterizează prin personalitate,
valori, atitudini, aptitudini şi abilităţi, aşteptări şi experienţe care îi sunt proprii;
- grupul. Organizaţia tinde să canalizeze energia indivizilor cu ajutorul unei
diversităţi de grupuri. Să ne gândim, de exemplu, la diferitele compartimente care
11
 constituie o structură organizatorică sau la echipele temporare care apar în
structurile pe proiecte. Studiul comportamentului social în organizaţii nu se
limitează, însă, doar la construirea grupurilor şi echipelor de muncă astfel încât să se
obţină un maxim de performanţă organizaţională, ci şi la înţelegerea şi explicarea
comportamentului social informal ca şi a unor procese organizaţionale care
afectează grupurile, precum comunicare, conflict, putere, leadership;
- organizaţia în ansamblu. Această componentă înglobează studierea relaţiei
organizaţie-mediu şi a unor aspecte organizaţionale generale precum cultura
organizaţională, strategia, structura organizaţiei şi legătura dintre acestea şi
comportamentul indivizilor şi grupurilor din organizaţie.
Din cele menţionate trebuie înţeles că obiectul de studiu al comportamentului
organizaţional nu se reduce la a descrie fiecare componentă în parte, ci vizează
dinamica care există între aceste elemente.

Intrebări de autoevaluare
Testul 1
Răspundeţi la următoarele întrebări:

1. Conceptul de conduită are o sferă de cuprindere mai largă decât conceptul de

comportament:
a) adevărat
b) fals

2. Domeniul comportamentului organizațional studiază :

a) atitudinile și comportamentul indivizilor și grupurilor din organizații
b) atitudinile și comportamentul oamenilor în societate

3. Principalele niveluri de studiu ale domeniului Comportamentului organizațional

sunt:
a) nivelurile de bază, de mijloc și de vârf al structurii organizatorice
b) nivelurile individual, de grup și al organizației în ansamblu
c) nivelurile bilogic, afectiv și cognitiv al cauzelor comportamentului

4. Scopurile studierii comportamentului organizațional sunt :

a) diagnosticarea, explicarea și manipularea comportamentului indivizilor și
grupurilor din organizații
b) anticiparea, explicarea și influențarea comportamentului indivizilor și grupurilor
din organizații
c) diagnosticarea, înțelegerea și predicția comportamentului managerilor
organizației

5. Disciplina de Comportament organizațional este utilă:

a) doar studenților care se pregătesc pentru profesia de manager
b) oricărui viitor angajat al unei organizații

12
 1.2. Fundamentele teoretice ale comportamentului
organizaţional
Principalele științe care au furnizat concepte, cunoștințe și teorii în
fundamanetarea domeniului comportamentului organizațional sunt:
- psihologia, în ce privește studierea factorilor individuali care influențează
comportamentul în muncă (personalitate, percepție, emoții, aptitudini, motivații...);
- sociologia, în ce privește studierea interacțiunilor sociale și culturale între actori
individuali și colectivi, studiul comportamentului grupurilor în cadrul organizațiilor
(grupuri de muncă, dinamica grupurilor, conceperea echipelor de muncă,
comunicare, putere, conflicte, schimbare organizațională..);
- psihologia socială, care reunește cunoștințe din psihologie și sociologie pentru a
studia influențele pe care oamenii le exercită unii asupra celorlalți (schimbarea
comportamentului, schimbarea atitudinilor, comunicare, încredere, mecanisme de
grup..);
- antropologia, care studiază societățile umane pentru a explica comportamentul
oamenilor în funcție de cultură și caracteristicile mediului în care trăiesc (diferențe
de valori, diferențe de atitudini, analiza interculturală, cultură organizațională...).
Punctele de vedere privind comportamentul organizaţional s-au dezvoltat odată
cu evoluţia gândirii manageriale privind organizaţiile. Distingem, astfel, următoarele
curente sau şcoli de gândire:
- şcoala tradiţională sau clasică;
- mişcarea relaţiilor umane;
- curentul resurselor umane;
- abordarea sistemică a organizaţiilor;
- abordarea situaţională sau a contingenţei.
În urma contribuţiilor acestor şcoli deducem că pentru înţelegerea
comportamentului oamenilor în cadrul organizaţiilor trebuie să avem întotdeauna în
vedere următoarele:

- bazele comportamentului uman. Unul dintre primele concepte în psihologie este că

oamenii sunt diferiţi unii de alţii. Prin naştere, fiecare fiinţă este unică datorită bagajului
genetic, iar experienţele vieţii diferenţiază şi mai mult oamenii între ei. În consecinţă,
managerii pot obţine performanţe bune de la angajaţi tratându-i pe fiecare ca fiinţă
unică, cu personalitate, valori şi viziune specifică;

- oamenii, în organizaţii, fac parte din diverse grupuri în care joacă roluri diferite. Ei au
nevoi, atât psihologice cât şi sociale. Ori, grupul influenţează comportamentul
individual prin mecanisme de grup cum ar fi normele de comportament accepte ca
adecvate în grupul respectiv. Deci, managerii trebuie să fie capabili să înţeleagă şi să
utilizeze mecanismele de grup pentru a obţine performanţă şi a satisface nevoile sociale
ale angajaţilor;

- abordarea sistemică sugerează că evenimentele nu au cauze unice ci sunt determinate

de forţe multiple şi intercondiţionate. Deci, este necesară interpretarea unei părţi numai
în contextul întregului, în corelaţie cu cultura organizaţională, strategia organizaţiei,
stilul de management practicat, structura organizatorică, sistemele de gestiune, etc;

13
- luarea în considerare a factorilor situaţionali. Abordarea situațională susține ideea că
nu există soluții universale, cele mai bune pentru orice problemă, ci că soluția fiecărei
probleme depinde de particularitățile situației în care aceasta a apărut. Astfel,
comportamentul unui individ, spre exemplu, depinde de interacţiunea dintre
caracteristicile sale (personalitate, motivaţii, abilităţi, etc) şi situaţie. În consecinţă,
pentru înţelegerea comportamentului trebuie analizate influenţele atât ale factorilor
individuali, cât și ale factorilor situaţionali asupra comportamentului individului. Ca
atare, fiecare comportament trebuie explicat în funcție de contextul în care el s-a
produs. Unul și același comportament poate avea explicații diferite în situații diferite.

Intrebări de autoevaluare
Testul 2
Răspundeţi la următoarele întrebări:

1. Care sunt principalele științe care au contribuit la fundamentarea domeniului

comportamentului organizațional?
a) management, economie, psihologie, cibernetică
b) psihologie, sociologie, psihologie socială, antropologie

2. Teoriile legate de evenimentele și fenomenele din organizații ar trebui să respecte

principiile abordării situaționale
a) adevărat
b) fals

3. Psihologia socială studiază teme ca:

a) personalitate, percepție, emoții, aptitudini
b) grupuri de muncă, dinamica grupurilor, conceperea echipelor de muncă
c) schimbarea comportamentului, schimbarea atitudinilor
d) analiza interculturală, cultură organizațională

1.3. Răspunsurile întrebărilor de autoevaluare

Testul 1
1. b; 2.a; 3.b; 4.b; 5.b

Testul 2
1.b; 2.a; 3.c

1.4. Lucrare de verificare

Acest exercițiu urmărește să facă înțeleasă explicarea unor aspecte ale vieții în
organizații plecând de la cunoștințele furnizate de domeniul comportamentului
organizațional.

14
 Instrucțiuni:
Citiți fiecare dintre afirmațiile de mai jos și răspundeți la ele cu cuvintele
,,adevărat” sau ,,fals”. Pregătiți și o explicație pentru răspunsul dat. În măsura
posibilităților discutați răspunsurile cu colegii pentru fiecare dintre afirmații. În
final, instructorul/profesorul va oferi informații cu privire la cele mai adecvate
răspunsuri.

1. Un angajat mulțumit este un angajat productiv_____

2. Angajații au performanțe mai bune când nu acționează sub stres_____
3. Conflictele au un efect distructiv asupra organizației______
4. Puterea in organizație aparține doar managerilor_____
5. Influențarea comportamentului altuia este mai ușoară când face parte dintr-un
grup _____
6. Companiile sunt mai eficace dacă au o cultură organizațională puternică _____
7. Bărbații sunt manageri mai buni decât femeile_____
8. Motivația în muncă depinde numai de nivelul recompenselor oferite de
organizație_____

Rezumat

Comportamentul organizaţional, în sens larg, se referă la indivizi, grupuri şi

organizaţii. Domeniul de studiu al comportamentului organizațional urmărește să
exploreze atitudinile și comportamentul indivizilor și grupurilor în cadrul organizației,
ca și impactul pe care indivizii, grupurile, structura și cultura organizației o au asupra
actorilor organizaționali, în vederea ameliorării eficacității acesteia. Deci, este un studiu
asupra activităților membrilor unei organizații și a manierei în care comportamentele lor
influențează performanța acesteia.
Domeniul Comportamentului organizațional este fundamentat pe concepte,
cunoștințe și teorii provenind din științe sociale ca: psihologia, sociologia, psihologia
socială și antropologia, care răspund obiectivului de a de a înţelege, prevede şi
influenţa comportamentul altora la locul de muncă. Aceste cunoștințe sunt necesare în
pregătirea managerială, în formarea profesională a tuturor celor care, în munca lor,
lucrează cu alte persoane și, în general, tuturor categoriilor de personal, pentru că oferă
instrumente pentru a lucra mai eficient în organizaţii.

Bibliografie

1. Gary Johns, Comportament organizaţional, Ed. Economică, Bucureşti, 1998.

2. Leandre Maillet, Psychologie et organisations, Ed. Vigot, 1985.
3. Steven L. McShane, Canadian organizational behaviour, fifth edition,
McGraw-Hill Ryerson, 2004
4. G.B. Northcraft, M.A. Neale, Organizational Behavior, The Dryden Press,
Orlando, Florida, 1990.

15
5. Stephen Robbins, Timothy Judge, Veronique Tran, Comportements
organisationnels, Ed. PEARSON, 2011
6. Elena Saratean, Comportament organizaţional, Editura Universităţii de Vest,
Timişoara, 2008
7. Schermerhorn, Hunt, Osborn, Organisational behavior, Ed. a 6-a, John Wiley
and Sons, INC., 1997.

16