Constantin Bragaru

Management general
- suport de curs -

EDITURA UNIVERSITĂŢII „NICOLAE TITULESCU”

BUCUREŞTI

2015
Acest material este destinat uzului studenţilor, forma de învăţământ la distanţă.
Conţinutul cursului este proprietatea intelectuală a autorului /autorilor; designul, machetarea şi
transpunerea în format electronic aparţin Departamentului de Învăţământ la Distanţă al
Universităţii „Nicolae Titulescu” din Bucureşti.

Acest curs este destinat uzului individual. Este interzisă multiplicarea, copierea sau
difuzarea conţinutului sub orice formă.

Acest manual a fost analizat si aprobat in sedinta Departamentului de Stiinte Politice si Administrative
din data de 1 octombrie 2015.
 D. Managementul pe produs.
Dinamica factorilor de mediu este provocată, în mare măsură, de marea
capacitate competiţională a majorităţii firmelor, capabile să asimileze, să producă şi să
comercializeze produse noi în perioade relativ scurte. Pentru a se putea menţine într-o

00:40 asemenea competiţie, în practica managerială instituţiile şi firmele adoptă metoda

managementului pe produs. Această metodă a fost concepută şi folosită din ce în ce
mai mult în ultimele două decenii ale secolului al XX-lea.
Managementul pe produs este un ansamblu de norme şi principii în practica
conducerii organizaţiilor, care au în vedere atribuirea competenţelor, autorităţii şi
răspunderii către un manager pentru a asigura prelucrarea şi comercializarea unui
produs sau a unei grupe de produse asemănătoare, cu pondere semnificativă pentru
instituţie/firmă, în condiţii profitabile, pe termen nelimitat.
Această metodă este specifică instituţiilor/firmelor mari, cu o gamă diversificată
de produse şi servicii. În acest caz firma promovează principiile descentralizării şi
delegării de autoritate, formulează strategii specifice fiecărui produs sau gamă de
produse asemănătoare, în scopul consolidării şi dezvoltării afacerilor în mai multe
domenii de activitate. În prezent, peste 60% din firmele mari americane promovează
această metodă.
Crearea unor unităţi structurale, specializate pe produse sau game de produse
asemănătoare, face posibilă creşterea libertăţii şi responsabilităţii salariaţilor în
formularea şi aplicarea strategiilor de produs. Consecinţa asigurării acestor libertăţi este
apariţia şi menţinerea unui climat social favorabil datorită motivării prin alocarea
resurselor şi contabilizarea rezultatelor pe obiective tactice şi operaţionale, fiecare
unitate structurală acţionând ca un centru de profit.
Managementul pe produs poate provoca, în anumite situaţii, o serie de probleme
serioase pentru firmă. Astfel, atunci când realizarea unor produse solicită participarea
mai multor subunităţi din structura organizatorică de la nivelul secţiilor şi atelierelor de
producţie, apar conflicte disfuncţionale între grupuri, generatoare de stres organizaţional
negativ. În aceste situaţii, stabilirea priorităţilor şi dezamorsarea conflictelor presupune
crearea unei viziuni de ansamblu cu ajutorul comitetelor sau consiliilor în condiţii de

21
 “stat major”, care să asigure o cooperare eficientă şi eficace între unităţile concurente
aflate în conflict.

Care sunt caracterisiticile proiectului?

………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………

00:45
Procedee specifice de aplicare a tipologiilor de management
Managerii apelează pentru îndeplinirea sarcinilor specifice diferitelor posturi de
conducere la diferite metode şi procedee adecvate profilului activităţilor sau nivelului
ierarhic de conducere. Metodele şi procedeele specifice de management sunt
ansambluri de norme şi principii care reglementează conduita şi comportamentul
managerilor în relaţia lor cu personalul aflat în sfera de autoritate, cu implicaţii asupra
conţinutului şi eficacităţii activităţilor pe care le conduc. Dintre acestea în practica
managerială principalele procedee specifice sunt : diagnosticarea, şedinţa şi tabloul
de bord.

1.3.Diagnosticarea
În practica managerială diagnosticarea6 presupune un ansamblu de acţiuni,
desfăşurate după anumite reguli şi principii, sub autoritatea unui manager, cu concursul
unei echipe de specialişti, în scopul identificării punctelor tari şi slabe, a cauzelor care le
provoacă şi a formulării recomandărilor cu caracter de dezvoltare sau de corecţie în
funcţionarea sistemului instituţiei/firmei.Diagnosticarea se adoptă în două situaţii
distincte: la exercitarea sarcinilor de control şi evaluare, care revin oricărui manager; la

6
Diagnosticarea este recomandată a fi utilizată cel puţin o dată pe an, abordându-se întreaga problematică la nivel de
instituţie/firmă (diagnosticarea generală) cât şi fiecare din domeniile în care se manifestă simptome negative (diagnosticarea
parţială). Metoda diagnosticării asigură preîntâmpinarea apariţiei unor disfuncţionalităţi prin identificarea cauzelor care le
generează, într-o fază incipientă.

22