UNIVERSITATEA ,,STEFAN CEL MARE”

TEME DE CONTROL LA MANAGEMENT STRATEGIC

CONF.UNIV.DR.CAMELIA BĂEȘU
STUDENT;TIPU SAMUEL
AMA ID ANUL 2

2022

1
 TC 1 . NECESITATEA CONSULTANȚEI MANAGERIALE
ÎN ROMÂNIA

Consultanța în management este un serviciu realizat de specialiști independenți, deci

obiectivi,care sprijină conducerile intreprinderilor să-și atingă obiectivele și să-și dezvolte
rațional, echilibrat și performant, activitățile.
Astfel, consultantul poate fi o persoană sau o organizație, și trebuie să îndeplinească
următoarele criterii:
-oferă și furnizează ceva ce-i lipsește clientului, dar dorește să achiziționeze, în diverse domenii
ale cunoștințelor de management și de afaceri, expertiză, experiență sau know-how;
-este ,,cineva” care știe cum să lucreze cu clienții, ajutându-i să-și identifice și să-și rezolve
problemele;
-este un consilier independent și obiectiv;
-este cineva care a ales calea de a respecta un cod al eticii și conduitei profesional, relația client-
consultant se bazează înainte de orice pe încredere.
Numărul companiilor dezvoltate pe piața din România este unul în creștere, ceea ce
reflectă o foarte bună evoluție în plan economic. Antreprenorii se orientează către cele mai noi
strategii pentru a reuși să crească în anumite sectoare de activitate și să se dezvolte în
conformitate cu obiectivele propuse.
Plecând de la principiul potrivit căruia nu este dificil să construiești un business, ci mai
mult să îl menții pe piață, mulți dintre managerii marilor firme decid să accepte ajutorul venit din
partea profesioniștilor și să își concentreze acțiunile profesionale pe baza sfaturilor și
recomandărilor oportune.
Consultanța manageriala a devenit un domeniu foarte apreciat de reprezentanții firmelor
din România, întrucât descoperă în această formă de consultanță accentuarea valorilor unei
organizații, prin intermediul aplicării unor cunoștințe, tehnici și atuuri care să îmbunătățească
performanța. Acest lucru este realizat cu ajutorul specialiștilor ce oferă consilierea obiectivă și
propun implementarea unor noi soluții de business.
Datorită abilităților extinse pe care le are un consultant în management, nu puține sunt și
motivele pentru care ei sunt solicitați de către oamenii de afaceri pentru a coopera. Consultanții
în management sunt invitați în cadrul unei organizații, începând de la nevoia urgentă de sfaturi

2
cu rol strategic la managementul ce vizează nivelul de logistică până la cel legat de resurse
umane sau tehnologia informațiilor.

Rolul consultanței manageriale

Un consultant în management posedă capacitatea de analiza și prezintă o competență

aparte în orice domeniu al comunicațiilor și al comportamentului , precum și o capacitate de a-i
face și pe alții să înteleagă necesitatea anumitor schimbări sau decizii în cadrul unei firme. Cu
toate că managerul organizației este apreciat pentru nivelul de profesionalism de care dă dovadă,
este binecunoscut faptul că acesta nu poate să facă față tuturor provocărilor pe care le întâmpină
în cadrul unei companii fără ajutorul venit din partea unui consultant. Acesta din urmă va veni cu
o perspectivă detașatășsi obiectivă, oferind noi sugestii și propuneri pe baza identificării cauzelor
și problemelor ce afectează bunul mers al companiei.
Specialiștii atrag atenția asupra faptului că a colabora cu un reprezentant în consultanță
managerială nu este o acțiune care se realizează doar în momentul în care firma trece printr-un
impas sau când sunt schimbări majore, ci și atunci când lucrurile evoluează corect. Acest lucru
este indicat pentru a menține sistemul managerial la un nivel optim, dar și pentru a descoperi noi
soluții de implimentare, care pot consolida evoluția unui business.
Motivul cel mai răspândit care stă la baza angajării consultanților externi constă în
aportul de capacități și cunoștințe care lipsesc organizației în cauză. Orice echipă din cadrul unei
anumite companii este specializată în domeniul în care se desfășoara businessul și vizează mai
puțin calități specifice unui management de succes, ceea ce face indispensabilă consultanța
managerială profesională.
De asemenea, un consultant în management va veni cu o viziune independentă și
imparțială. Fără a exista vreo notă de subiectivism, el va diagnostica problema și va evalua
posibilele soluții în așa manieră încât sa nu fie afectat nici un sector al firmei. Începând de la
partea de resurse umane, unde vor veni sugestii pertinente cu privire la profilul candidatului
potrivit și la schimbările care ar trebui realizate la acest nivel și până la partea tehnică, ce implică
realizarea de noi investiții sau renunțarea la unele obiective de acest fel.
Astfel, consultantul în management are de jucat, pe parcursul activității sale în
organizație, două roluri :

3
 1.- rolul de sursă în calitate de expert și care-l ajută să-și pună în valoare pregătirea și
experiența sa. Prin acest rol se poate răspunde la întrebarea ,,ce ?” ( ce trebuie făcut ).
2.- rolul de proces în care consultantul acționează în calitate de agent al schimbării prin
care se realizează :
a) - sensibilizarea personalului din organizația supusă acțiunii de consultanță;
b) – sprijinirea personalului beneficiarului în autocunoaștere. Consultantul în
management își pune în valoare viziunea sa corelativă și pe această bază sugerarea
modului de schimbare. Prin acest rol se poate răspunde la întrebarea ,, cum ?”
( cum să se facă ).
Consultanța managerială ajută reprezentantul firmei să dobândească o perspectivă mai
clară asupra acțiunilor care sunt utile sau mai puțin utile pentru evoluția firmei și dezvoltă
strategii moderne de management. Realizează sarcini necesitând competențe tehnice rareori
necesare și prezintă o nouă direcție în indicarea noilor pași.

Cum se realizează consultanța managerială?

Despre consultanța managerială se poate vorbi ca despre un proiect care implică

urmărirea mai multor etape.
În primul rând, consultantul va trebui sa asambleze și să analizeze datele pe care le are la
dispoziție și să se asigure de faptul că a cunoscut natura problemei, pentru ca ulterior să dezvolte
gama de soluții posibile. Va formula o serie de recomandări cu caracter specific, fiecare dintre
ele fiind cuantificată și analizată adecvat până a fi prezentată clientului.
Consultantul face o distinctțe precisă între concluzii și recomandări, cele dintâi fiind
menite să prezinte obiectivitate, logică și să se bazeze pe fapte care au fost îmbinate și verificate
cu atenție. Recomandările sunt subiective și au la bază pregatirea și experiența consultantului.
O parte esențială a activitații consultantului constă în extragerea informațiilor, prin
adresare de întrebări relevante, cu asigurarea faptului că nu au rămas omisiuni semnificative. În
cele din urmă, problemele sunt clarificate și prioritizate, fiind revăzute pe măsura ce proiectul
avansează.
Ajutorul de specialitate va influența nu doar succesul afacerii, ci și viața celor care sunt
implicați, atât în ceea ce privește managerii, cât și angajații.

4
Piața serviciilor de consultanță managerială din România

AMCOR (Asociatia Consultanților în Management din România) anunța lansarea

celui de-al șaptelea studiu cu privire la piața de consultanță în management din România, studiul
din acest an ilustrând evoluția diacronică a pieței de profil în perioada 2015-2018.
Cercetarea întreprinsă de AMCOR se înscrie în eforturile Asociației de a le oferi firmelor de
consultanță din România o imagine de ansamblu asupra trendurilor existente pe piața de afaceri
românească și un instrument de luat în considerare în procesul de evaluare a deciziilor strategice
pentru businessul lor.
De asemenea, cercetarea are rolul de a semnala existența unor probleme pe piață,
încercând să ofere soluții viabile pornind de la rezultatele înregistrate ca urmare a răspunsurilor
primite din partea respondenților la chestionarul lansat de Asociație, dar și ca urmare a implicării
active a membrilor Asociației prin crearea unei voci comune a profesiei.
În introducerea studiului, dl. Sorin Caian, președintele AMCOR a declarat: “Continuând
tradiția începută cu șapte ani în urma, AMCOR a realizat și în acest an, cu sprijinul firmelor de
consultanță românesti, membre și nemembre AMCOR, care au raspuns invitației de a sistematiza
realitățile pieței de consultanță și training în management din anii trecuti si previziunile pentru
anul 2019, să elaboreze cel de-al șaptelea studiu anual, consecutiv, al pieței românesti de
consultanță în management. Studiul pieței românesti de consultanță 2018 își propune, prin
ilustrarea principalelor tendințe în ceea ce privește cererea și oferta de servicii de consultanță și
în ceea ce privește organizarea firmelor, să se constituie într-un instrument util în evaluarea
performanței și comportamentului pe piață al propriei firme, precum și în evaluarea serviciilor
oferite (ca nivel al onorariilor acceptabile pe piață), dar și în estimarea volumului și ritmului de
creștere/reducere al pieței.”
Analizând rezultatele înregistrate ca urmare a răspunsurilor primite, se observă o ușoară
revigorare a pieței de consultanță în management luând în calcul cifra de afaceri înregistrată de
companiile care activează în domeniu. Din totalul firmelor respondente, un procent
de 57,54% declară creșteri ale cifrei de afaceri, 12,33% declară că cifrele lor de afaceri nu s-au
modificat, în timp ce 30,14% reclamă scăderi ale cifrei de afaceri. Printre factorii care au
contribuit la aceasta creștere a cifrei de afaceri se numără accesul la programele de finanțare ale
UE în proporție de 39,02%, urmat de diversificarea serviciilor de consultanță oferite clienților cu

5
 un procent 26,83%. Având în vedere factorii care au condus la creșterea cifrei de afaceri,
misiunile de consultanță cel mai des cerute de clienți sunt cele de project management, cu un
procent de 55,71%, urmate de cele de consultanță strategică, cu un procent de 37,14%.
Alături de aceste creșteri, rezultate mai puțin favorabile au fost înregistrate în ceea ce
privește exportul serviciilor românești de consultanță în management care a înregistrat în ultimii
ani un trend descendent, majoritatea firmelor de consultanță renunțând sau reducându-și foarte
mult numărul de proiecte derulate în afara granițelor țării. În cazul celor care au avut totuși
proiecte internaționale în implementare se remarcă faptul că aceștia s-au limitat în cea mai mare
parte la Europa, fie că era vorba despre Europa de Vest sau de Est, parte a UE. Conform cifrelor
obtinuțe, ponderea proiectelor internaționale din totalul veniturilor firmelor este mai mică de
10%.
Îngrijorator este și fenomenul de dumping și concurența neloială pe care firmele de
consultanță în management îl reclamă de mai mulți ani. AMCOR își propune să fie și de acum
înainte un partener de dialog, un facilitator de discuții, de networking, atât între practicienii din
domeniul consultanței în management cât și în raport cu autoritățile, cu clienții și cu mass-media,
toate activitățile Asociației fiind concentrate în sensul profesionalizării pieței și creării unui
climat de profesionalism și etică în prestarea serviciilor de consultanță către beneficiari.

Bibliografie :

1. Management strategic- Curs pentru învățământ la distanță; Conf.univ.dr. Camelia Băeșu

2.https://răsunetul.ro/ce-este-consultanța-managerială-și-care-este-importanța-sa-succesul-unei-
afaceri- aprilie 2019
3. https://www.plandeafacere.ro/instruire/evenimente/piața-de-consultanță-în-management-din-
românia-între-rezultate-și-previziuni- 2018

6
 TC2. ROLUL ȘI IMPORTANȚA DECIZIILOR STRATEGICE ÎN
FIRMELE MODERNE

DECIZIA – reprezintă esenţa managementului

Element esenţial al procesului de conducere, decizia reprezintă actul de trecere de la

gîndire la acţiune. Prin aceasta se urmăreşte găsirea celor mai raţionale căi de acţiune viitoare
menite să asigure eficienţa maximă a acţiunilor conducerii. Procesul sporirii continue a eficienţei
acţiunilor conducerii impune ca orice decizie adoptată să aibă o temeinică fundamentare
ştiinţifică. Caracteristic deciziei este faptul că ea reprezintă, expresia unui act raţional, coerent
formulat, pe baza interpretării unor informaţii ce se prelucrează în scopul alegerii unei alternative
menită să conducă la realizarea obiectivelor prestabilite.
Decizia constituie un element esențial al managementului fiind instrumentul său specific
de exprimare cel mai important. Nivelul calitativ al conducerii unei unități se manifestă cel mai
bine prin deciziile elaborate și aplicate.
Decizia reprezintă un proces dinamic, raţional, în care, pe baza unor informaţii
corespunzătoare, se alege o linie de acţiune, dintre un număr oarecare de posibilităţi (alternative)
în scopul influenţării activităţii executanţilor şi de a se obţine un anumit rezultat.
Din definiţia deciziei se pot reţine următoarele elemente :
- este privită ca un proces de alegere raţională ;
- reprezintă actul final în stabilirea direcţiei de acţiune a realizării unui obiectiv ;
- acţiunea poartă denumirea de decizie numai în măsura în care corespunde unei situaţii de
alegere .
Asigurând conducerii posibilitatea de a atrage şi combina resursele disponibile şi de a
dirija procesul de producţie, decizia de conducere reprezintă principalul instrument de realizare a
obiectivelor stabilite pentru o anumită perioadă dată. Dat fiind faptul că în cadrul unei situaţii
decizionale acelaşi obiectiv poate fi înfăptuit pe mai multe căi, cu resurse diferite, se solicită din
partea conducerii societăţii o înaltă competenţă profesională şi responsabilitate, atât în ceea ce
priveşte stabilirea variantelor posibile, evaluarea lor şi alegerea celei mai avantajoase, cât și cu
privire la consecinţele acestora. Alternativele prin care se poate realiza acelaşi obiectiv prezintă

7
fiecare anumite particularităţi din punct de vedere tehnico-economic şi social, având, în acelaşi
timp, diferite consecinţe imediate sau în perspectivă. Acest fenomen impune evaluarea justă a
fiecărei alternative, în baza unui sistem unitar de parametri şi indicatori, astfel încât să se poată
stabili cu precizie care din variante răspunde cel mai bine scopului urmărit de decident.
Activitatea de elaborare şi adoptare a deciziilor impune perfecţionarea profesională permanentă,
dezvoltarea capacităţii de a aprecia apariţia diferitelor consecinţe în urma materializării în
practică a acestora.
O decizie adoptată, în cele mai frecvente situaţii, declanşează adoptarea de noi decizii
determinate, în principal, de două cauze :
a) devin necesare decizii de corecţie, ca urmare a apariţiei unor factori cu influenţă
negativă ;
b) apariţia unor noi rezerve ce nu au fost luate în considerare iniţial, iar factorii de
conducere impun accelerarea realizării obiectivului propus prin valorificarea acestor resurse.
Cu cât acţiunea factorilor (cu influenţă pozitivă sau negativă) ce nu au fost consideraţi
iniţial este mai frecventă şi rezervele mai numeroase, cu atât mai mult devine mai necesară
intervenţia conducerii prin adoptarea de noi decizii. Acestea justifică afirmaţia că decizia implică
o combinaţie raţională între experienţă şi creativitate. Experienţa permite evaluarea efectelor
diferitelor soluţii posibile, comparativ cu rezultatele înregistrate în ciclurile decizionale
anterioare, iar creativitatea face posibilă imaginarea de noi alternative, pentru care experienţa
anterioară nu poate furniza informaţii asupra consecinţelor aplicării acestora.
Subordonarea întregii activităţi decizionale experienţei acumulate în activitatea de
conducere, fără a recurge la creativitate şi la unele metode adecvate, ca : simularea, scenariile,
modelarea economico-matematică în vederea identificării unor variante pentru cazurile
decizionale, poate avea consecinţe negative, atât în ceea ce priveşte stimularea iniţiativei
creatoare, cât şi a rezultatelor obţinute în urma materializării în practică a deciziilor.
Avînd în vedere implicaţiile multiple ale deciziilor asupra activităţii şi rezultatelor
societăţii rezultă cu multă acuitate necesitatea elaborării unui număr corespunzător de variante şi
evaluarea reală a consecinţelor fiecăreia dintre acestea. Cunoaşterea calităţii deciziilor şi
implicaţiile acestora înainte de a fi adoptate reduce riscul apariţiei unor consecinţe nedorite după
materializarea lor si declanşarea unui nou ciclu decizional pentru corecţie.

8
 După adoptarea lor, calitatea deciziilor este evaluată prin efectele provocate prin mărimea
abaterilor faţă de consecinţele preconizate. Din cele precizate mai sus rezultă importanţa
evaluării calitative a deciziilor, anterior aplicării lor, pentru că pe această cale se poate evita, în
mare măsură, risipa de resurse, energie umană, timp etc., impuse de adoptarea celor de corecţie.
În societate, necesitatea adoptării deciziilor de conducere se impune cel puțin în
următoarele situații:
-a) modificări în structura calităţii factorilor alocaţi;
-b) în situaţia în care factorii perturbatori au .creat un dezechilibru între subsistemul
conducător şi subsistemul condus, ceea ce pune în pericol realizarea obiectivului propus. Acest
dezechilibru poate fi generat şi de o activitate anterioară necorespunzătoare, cum ar fi, spre
exemplu, repartizarea necorespunzătoare a sarcinilor pe subdiviziunile organizatorice în raport
cu resursele de factori repartizate, nestăpînirea schimbărilor intervenite în sistem, etc. Toate
acestea vor impune o nouă concepţie în gândirea materializată în conţinutul deciziilor ;
-c) în situaţia în care există echilibru între cele două subsisteme cu privire la realizarea
obiectivului propus, dar conducerea unităţii depune eforturi pentru a obţine rezultate superioare.
Aceasta presupune o nouă corelare a obiectivelor cu resursele materiale şi umane de care
dispune.

Rolul deciziilor din entităţile economice

Adoptarea deciziei constituie un act de alegere specific uman, care determină un anumit
curs al evenimentelor. Fiecărei decizii îi corespunde un anumit specific, în funcţie de natura
problemei pe care o abordează, de particularităţile condiţiilor în care se desfăşoară procesele şi
de consecinţele pe care le are asupra activităţii de ansamblu ale unităţii într-o anumită perioadă
de timp, în funcţie de problematica ce urmează a fi reglementată prin adoptarea deciziilor, se
stabileşte natura economică a acestora, concretizată în nivelul indicatorilor economici rezultativi.
Ca urmare, se constată interdependenţa dintre conţinutul tehnic si economic al deciziilor, dar, în
acelaşi timp există şi o delimitare între cele două aspecte determinată de particularităţile
restricţiilor, natura informaţiilor şi metodele folosite în construirea variantelor de decizie.

9
 Realizarea obiectivelor societăţii pe cele mai raţionale căi sunt condiţionate, în mare
măsură, de identificarea şi evaluarea unui complex de probleme decizionale care apar în procesul
de funcţionare a sistemului, atât în ansamblul său, cât şi la nivelul diferitelor subsisteme.
La nivelul sistemului principalele probleme decizionale pot fi structurate în funcţie de
mai multe criterii, printre care pot fi amintite : parametrii conducerii — intrările în sistem,
procesele economice din sistem, ieşirile; activităţile desfăşurate menite să asigure reglarea şi
funcţionarea optimă a subsistemelor; probleme decizionale care apar în funcţie de orizontul de
timp considerat, etc.

Cerinţe faţă de deciziile de conducere

Cele mai importante cerinţe a procesului decizional se pot considera următoarele :

1.Adoptarea oricărei decizii de conducere trebuie să aibă la bază o fundamentare complexă, care
să rezulte din informarea permanentă cu noutăţile obţinute de cercetarea ştiinţifică, rezultatele
aplicării acestora în producţie, astfel încît să se realizeze o producţie sporită cu o înaltă eficienţă
economică.
2. Cunoaşterea strictă a realităţii din societate reprezintă o altă cerinţă importantă pentru
încadrarea deciziilor într-un proces obiectiv de conducere. Dacă la elaborarea deciziilor se
procedează la „ajustarea" informaţiilor şi se iau în seamă cu precădere elementele subiective,
deciziile adoptate sînt lipsite de fundamentul ştiinţific, iar consecinţele nu vor fi cele scontate.
Deciziile de conducere trebuie să se bazeze pe o analiză reală şi complexă a situaţiei din trecut,
pe realităţile prezentului şi să vizeze situaţia de perspectivă.
3. Eficienţa deciziilor de conducere este determinată, în mare măsură, de momentul adoptării lor.
Adoptarea acestora în timp util reprezintă o cerinţă de bază pentru buna desfăşurare a activităţii ,
mai ales dacă se are în vedere influenţa factorilor naturali asupra sistemului. Această cerinţă
presupune respectarea intervalului de timp disponibil. Atît luarea cu întîrziere a unor decizii, cît
şi adoptarea lor pripită, au consecinţe negative asupra rezultatelor economice şi financiare.
Adoptarea la momentul oportun a unor decizii presupune existenţa unui sistem informaţional
corespunzător naturii deciziei ce urmează a fi adoptată. Deciziile care vizează obiective majore,

10
ce antrenează un volum important de resurse, avînd consecinţe de lungă durată, solicită un volum
de informaţii mai mare, cu un anumit grad de prelucrare.
4. Adoptarea deciziilor trebuie să se realizeze numai de către persoanele investite cu acest drept.
Această cerinţă impune realizarea unui echilibru între autoritatea ierarhică şi autoritatea
profesional-morală a decidenţilor.
5. Formularea corespunzătoare a deciziilor reprezintă o cerinţă esenţială pentru înţelegerea şi
traducerea corectă în practică. Decizia trebuie formulată clar, concis, să permită atât înţelegerea
fără echivoc a soluţiei adoptată cît şi implementarea acesteia, fără a solicita explicaţii
suplimentare. Aceasta presupune ca decizia să indice : obiectivul urmărit, mijloacele de acţiune,
persoanele responsabile de implementarea ei, termenul de execuţie, modul de informare cu
privire la evoluţia consecinţelor sau a etapelor de implementare etc., în funcţie de natura deciziei,
în formulare pot fi incluse şi alte elemente, cum ar fi, în cazul deciziilor economice, suma şi
volumul mijloacelor financiare, nivelul factorilor de producţie alocaţi, nivelul indicatorilor
rezultativi, etc.
6. Coordonarea deciziilor reprezintă o altă cerinţă importantă, asigurînd sesizarea şi înlăturarea
unor contradicţii ce pot apărea între deciziile de ansamblu şi cele complementare. Această
corelare a deciziilor nu restrînge iniţiativa conducătorilor aflaţi la niveluri ierarhice inferioare, ci,
dimpotrivă, înfăptuirea obiectivelor de ansamblu ale unităţii pot fi realizate numai prin
stimularea iniţiativei acestora, astfel încît să mobilizeze toate resursele materiale şi umane din
domeniul său de activitate.
7. Adoptarea unei decizii, indiferent de nivelul ierarhic sau domeniul de activitate, presupune
elaborarea mai multor alternative, care reflectă posibilităţile de realizare a obiectivului propus.
Pentru fiecare alternativă trebuie să se determine consecinţele previzibile, evaluarea acestora şi,
în funcţie de rezultatele date, se alege alternativa ce corespunde cel mai bine scopului urmărit.
Stabilirea unui număr corespunzător de alternative, analiza temeinică a acestora, reprezintă o
cerinţă de bază pentru fundamentarea deciziilor. Pentru realizarea în practică a acestor cerinţe
este necesar ca decidentul să dispună de un anumit volum de informaţii oportune şi de un anumit
de timp de la identificarea problemei pînă la necesitatea adoptării acesteia. Prelucrarea automată
a datelor are menirea de a uşura transpunerea practică a acestei cerinţe.
Desfăşurarea unui proces de conducere eficient este condiţionat, în mare măsură, de modul
în care conducătorii urmăresc evoluţia aplicării deciziilor în practică de către executanţi. Pentru a

11
obţine rezultatele scontate prin aplicarea deciziilor este necesar să se exercite o analiză şi un
control sistematic al modului cum se aduc la îndeplinire măsurile stabilite. Controlul are ca scop
cunoaşterea şi analiza rezultatelor obţinute în perioada de referinţă, identificarea factorilor cu
acţiune negativă sau a unor erori săvîrsite în procesul decizional şi neutralizarea acestora. Prin
efectuarea unui control complex, la momentul oportun, se asigură reglarea sistemului sau
subsistemului la parametrii stabiliţi iniţial.
Desfăşurarea unui proces de conducere eficient este condiţionat, în mare măsură, de
modul în care conducătorii urmăresc evoluţia aplicării deciziilor în practică de către executanţi.
Pentru a obţine rezultatele scontate prin aplicarea deciziilor este necesar să se exercite o analiză
şi un control sistematic al modului cum se aduc la îndeplinire măsurile stabilite. Controlul are ca
scop cunoaşterea şi analiza rezultatelor obţinute în perioada de referinţă, identificarea factorilor
cu acţiune negativă sau a unor erori săvîrsite în procesul decizional şi neutralizarea acestora. Prin
efectuarea unui control complex, la momentul oportun, se asigură reglarea sistemului sau
subsistemului la parametrii stabiliţi iniţial.

Bibliografie :

1. Management strategic- Curs pentru învățământ la distanță; Conf.univ.dr. Camelia Băeșu

2.,, Decizia și rolul său în managementul financiar al firmei” – Lector.univ.dr. C-tin Dinte

12