3.1.

5 Managementul prin proiecte

Managementul prin proiecte (MPP) este o metodă parţială de
management, aplicabilă pe o perioadă limitată în vederea rezolvării unor
probleme complexe, care presupun desfăşurarea unor activităţi foarte
eterogene
şi care implică specialişti numeroşi, din domenii foarte variate. Această
metodă
are o aplicabilitate ridicată în construcţiile civile şi industriale, dar şi în alte
ramuri; prin astfel de proiecte se realizează fabrici, secţii noi, instalaţii
complexe,
asimilări de produse complexe, blocuri de locuinţe, modificări organizatorice
ample, modernizarea sistemului informaţional, expoziţii etc. MPP a fost
aplicată
cu ocazia realizării primului zbor în cosmos, a avionului Concorde, a navelor
cosmice, a sateliţilor artificiali, a staţiilor interplanetare ş.a.m.d.
Proiectul este un ansamblu de procese de muncă de natură diferite, cu
un caracter inovaţional pronunţat, prin care se urmăreşte îndeplinirea unei
misiuni complexe, cu o specificitate ridicată. Caracteristicile esenţiale ale
unui
proiect sunt:
58
 rezultatul final este un număr redus de unităţi dintr-un produs
(chiar o singură unitate), spre deosebire de producţia de masă
sau de serie;
 în general, există un singur cumpărător al fiecărui produs, acest
produs fiind destul de bine individualizat;
 diversificarea şi complexitatea problemelor implică participarea
unor persoane de specialităţi diferite, din mai multe
compartimente;
 realizarea produsului este temporară, adesea nerepetată;
 este necesară construirea unor forme organizatorice temporare,
care să funcţioneze în paralel cu structura organizatorică de bază
a firmei.
Pentru ca MPP să poată fi aplicat, trebuie îndeplinite câteva condiţii:
 problema în cauză să aibă caracter de unicat;
 problema să fie deosebit de complexă;
 problema să fie limitată din punct de vedere material, financiar, ca timp
de execuţie (maximum 10-12 luni) ş.a.m.d.;
 problema să poată fi descompusă sub forma unei piramide de sarcini
parţiale;
 piramida de sarcini să poată fi finanţată independent de activitatea
curentă;
 să fie create structuri organizatorice independente, temporare.
Organizarea MPP depinde de mai multe variabile, precum amploarea
proiectului, noutatea proiectului, perioada de realizare a proiectului, numărul
şi
potenţialul personalului firmei, distribuţia specialiştilor în subdiviziunile
organizatorice, climatul în colectivele de muncă, personalitatea managerului
de
proiect etc. Astfel, se pot deosebi trei forme de realizare a managementului
pe
proiecte:
MPP cu responsabilitate individuală. Responsabilitatea pentru derularea
proiectului îi este atribuită unei singure persoane, managerul de proiect, care
asigură întreaga muncă de coordonare. Acesta se sprijină, în realizarea
proiectului, pe responsabilii desemnaţi din cadrul compartimentelor.
Avantajele
acestui tip de organizare includ minimizarea cheltuielilor cu personalul,
folosirea
cât mai deplină a experienţei muncitorilor şi specialiştilor firmei etc.
Dezavantajele se leagă de faptul că personalul pus la dispoziţie de către
compartimente nu este întotdeauna de calitate corespunzătoare (şefii au
tendinţa de a se dispensa cu prioritate de persoanele mai puţin pregătite).
Această organizare este folosită mai rar, de obicei atunci când există un
personal
foarte bun, care a mai participat şi la realizarea altor proiecte.
MPP cu stat major. Dirijarea activităţilor necesare realizării proiectului
este asigurată de managerul de proiect, în colaborare cu un colectiv de
specialişti
59
care se ocupă exclusiv de această problemă. Aceştia realizează o parte din
acţiunile proiectului, iar pentru efectuarea celorlalte se apelează la specialişti
din
compartimentele firmei, desemnaţi în prealabil de conducerea acesteia.
Calitatea
rezultatelor depinde într-o măsură mare de competenţa colectivului. Este
indicat
ca în colectiv să fie atrase şi persoane din afara firmei. Avantajele acestei
forme
sunt: atragerea specialiştilor din afara unităţii, abordarea riguroasă şi
sensibilitatea sporită pentru inovaţie.
Managementul pe bază de proiecte mixte. Este o îmbinare a celor două
tipuri prezentate anterior, cumulându-le avantajele şi dezavantajele. Această
organizare se practică cu o frecvenţă ridicată în ţările dezvoltate.
Implementarea MPP implică parcurgerea etapelor următoare:
Definirea proiectului. Sunt formulate obiectivele urmărite, e stabilită
amploarea proiectului, sunt stabilite subdiviziunile organizatorice implicate în
realizarea sa, sunt formulate criteriile de apreciere a rezultatelor finale.
Organizarea managementului proiectului. Este definită organizarea
proiectului: e stabilit tipul de organizare, e întocmită lista sarcinilor
principale,
sunt stabilite competenţele şi responsabilităţile managerului de proiect şi
colectivului, e stabilită competenţa statului-major ş.a.m.d.
Execuţia proiectului. După cum arată şi denumirea etapei, aceasta este
cea în care se valorifică competenţele tuturor participanţilor la proiect.
Membrii
echipei participă doar la realizarea acelui proiect, nu şi la activitatea
obişnuită a
compartimentelor din care fac parte.
Recepţia finală. Este întocmită documentaţia cu privire la rezultatele
proiectului şi acest proiect trece în gestiunea beneficiarului (extern sau din
cadrul
firmei). În afară de managerul de proiect mai participă directorul de
producţie
(inginerul-şef), contabilul-şef, şeful planificării, beneficiarului obiectivului
proiectat ş.a.m.d.
Managerul de proiect are un rol crucial în aplicarea MPP, fiindu-i
necesare o capacitate decizională deosebită, abilitatea de a crea şi întreţine
relaţii interumane corespunzătoare, în condiţiile în care interesele sunt
parţial
diferite, iar ritmul schimbărilor este alert. De asemenea, managerul de
proiect
trebuie să fie un bun specialist în domeniul respectiv.
MPP are avantaje numeroase, în special în cazul problemelor complexe
ale societăţii de astăzi, printre care:
 sunt rezolvate eficace şi rapid probleme foarte complexe;
 managementul este dinamizat, scos din rutină;
 este favorizat schimbul de experienţă între subdiviziunile organizatorice
ale firmei sau între firme;
 personalul îşi dezvoltă o concepţie sistemică şi interdisciplinară de
rezolvare a problemelor;
 personalul este folosit într-un mod raţional;
60
 este încurajată formarea de manageri îndrăzneţi, dinamici, competenţi.
De asemenea, MPP are şi anumite limite:
 aplicabilitatea redusă (probleme complexe);
 aplicabilitatea doar la nivel de proiecte temporare;
 dificultatea armonizării structurii organizatorice a firmei cu cea
temporară a proiectului;
 dezvoltarea unor stări conflictuale, mai ales pe fondul stresului
produs de necesitatea finalizării la timp a unor sarcini diferite de
cele curente;
 dificultatea descoperirii de manageri de proiect buni;
 dificultatea convingerii managerilor să-şi asume riscurile
implicate.__