Creativitatea este capacitatea de a furniza elemente noi, de a stabili
legături încă necunoscute între elemente vechi, cunoscute. Ea nu trebuie confundată cu inovarea: creativitatea are un caracter general, este o însuşire a omului, în timp ce inovarea are un caracter concret, aplicativ, tehnic, vizând nişte obiecte precise. Ca personalitate, creatorul are anumite trăsături esenţiale, precum: imaginaţia; fantezia; curiozitatea; gândirea liberă, fără prejudecăţi, fără a gândi în clişee (flexibilitatea în gândire); spiritul critic; spirit de observaţie. Pe lângă acestea, creativitatea este favorizată şi de existenţa altora, neesenţiale totuşi: inteligenţa, autocontrolul, simţul estetic, perseverenţa, capacitatea de a rezista în faţa conflictelor şi a presiunilor ş.a.m.d. Din punctul de vedere al naturii sale, există două tipuri de creativitate: tehnică şi artistică. Aceste două categorii de creativitate sunt legate de specializarea creierului (cele două emisfere joacă roluri diferite): emisfera dreaptă este responsabilă cu emoţiile, afectivitatea, arta, orientarea în spaţiu ş.a.m.d., în timp ce la nivelul emisferei stângi se situează judecata tehnică: raţionalul, calculul matematic etc. Pe de altă parte, fiecare emisferă controlează mişcările părţii opuse ale corpului (de aceea un număr foarte mare de artişti sunt stângaci). Dezvoltarea unei emisfere nu implică deloc lipsa de dezvoltare a celeilalte. În managementul firmei este foarte importantă doar creativitatea tehnică, de aceea ne vom referi în continuare exclusiv la aceasta. Creativitatea tehnică se materializează în cadrul cercetării. Din perspectiva gradului de noutate şi din perspectiva obiectului, cercetarea poate fi: pură, fundamentală şi aplicativă.