ROMA ANTICA

Generalitati despre muzica

Roma a cucerit Grecia, insa cultura acesteia era foarte importanta si chiar
daca ambele culturi s-au contopit, Roma nu a adus nimic nou muzicii Greciei
Antice, modelul de evolutie insa a fost cel roman, variind ocazional din punct
de vedere estetic. In mare parte muzica era folosita la marile serbari, erau
apreciati muzicienii virtuozi sau faimosi, care adaugau interpretarii lor
momente umoristice. Acesti muzicieni duceau un trai boem, inconjurati mai
tot timpul de petreceri.

Erau teatrele romane sau amfiteatrele locurile in care se reprezentau

comediile in stilul grec.

Autorii cei mai faimosi erau, printre altii, Plaut si Terentiu. In ceea ce
priveste tragedia, aceasta a fost cultivata de Seneca. Muzica avea un rol
transcendental in aceste opere teatrale.
Din momentul fondarii Romei se produce o miscare muzicala foarte
importanta, protagonizata de actori de origine etrusca care dansau pe ritmul
unor tibii – specie de aulos. Romanii incearca sa imite aceste arte la care
adauga elementul muzicii vocale. Acesti noi artisti se vor numi histrioni care
in etrusca inseamna dansatori. In afara unui mic fragment dintr-o comedia a
lui Terentiu, nu s-a pastrat nimic din muzica de acest tip.

In momentul in care Imperiul Roman se consolideaza, imigrantii sositi

imbogatesc considerabil prin culturile lor cultura romana. Relevante au fost
contributiile siriene si egiptiene si cele care veneau din Peninsula Iberica,
Spania de azi. Reapar vechile stiluri cum sunt: citharodia si citharistica. Erau
frecvente competitiile si examenele in acest domeniu. Cu toate acestea, nu
exista certitudinea valorarii institutionale si culturale a muzicii de catre
Roma.
Muzica, arta in general, stiinta si filosofía au ajuns a fi parte fundamentala a
civilizatiei romane.

Instrumentele muzicale:

In ceea ce priveste instrumentele muzicale cele mai des utilizate in Roma

Antica, acestea proveneau de la diferitele popoare ale Antichitatii. Civilizatia
romana a avut sub conducerea sa culturi distincte, care au influentat si
imbogatit Roma, prin obiceiurile si traditiile lor. Astfel instrumentele soliste
cele mai utilizate au fost lira si cithara. Primul era un soi de harpa, dar mai
mica.

lira cu zece corzi

Lira este primul instrument la care Biblia face referinta si este singurul
instrument cu coarde care apare in Pentateuh.
[Pentateuh (Πεντετεύχως- în greacă "cinci suluri sau cutii pentru păstrarea
lor"). este numele de provenienţă greacă sub care sunt cunoscute în limba
română primele cinci cărţi ale lui Moise din Vechiului Testament - Geneza,
Exodul, Leviticul, Numeri şi Deuteronom. În originalul ebraic, ele poartă
numele de "Tora", (Învăţătura sau Legea), un cuvânt care vine de la verbul
"yara" (hora) care înseamnă "a preda, a instrui".] 
Era construita din lemn si avea zece corzi. Forma sa varia la fel ca si
marimea, primand astfel sunetul in defavoarea aspectului. Unele dintre ele
erau destul de mici incat se putea pasi in timp ce se canta la aceste
instrumente. Timbrul lirei era dulce auzului iar expresia muzicii era
considerata ca un semn de fericire.

Cithara romana
 Femeie cu cithara.  Fresca din Villa Fannius Synistor Boscoreale
Un alt instrument foarte important, dar considerat mai putin adecvat
educatiei era Aulos-ul (aulos (cuv. gr. αὐλός)). Acesta, in mod normal, era
folosit de muzicienii profesionisti. E vorba de un instrument aerofon cu
ancie dubla si 4 sau 5 orificii. A fost preluat, se pare, din Asia (cel mai
vechi exemplar a fost găsit în mormântul regelui sumerian Ur, cca. 2.700 î.
Hr.). Instrument folosit adesea împerecheat (diaulos), era legat de
ceremoniile cultice, profane și de teatru. Romanii îl cunoșteau într-o formă
mai evoluată, sub denumirea de tibia. 

muzician cantand la aulos Muzeul Louvre-

Paris
In ceea ce priveste cithara, unii spun ca Decacordul (DECACÓRD, decacorduri,
s. n. Vechi instrument muzical, asemănător cu harpa, având zece coarde. – Din fr.
décachorde) este acelasi lucru. Cithara este un instrument derivat din lira, dar
mai mare si mai profund decat acesta cu o sonoritate mai mare.