GHIDUL

Dacă creaţi muzică cu un

computer, interfaţa audio este cel

UTILIZATORULUI
mai important element din
inventarul studioului. Interfaţa
asigură trecerea semnalului către
și de la diferitele dispozitive audio:
microfoane, boxe, sintetizatoare,
echipamente de bord și, în unele
cazuri, echipamente MIDI. O
interfaţă bună va face aceasta zi
de zi, fără întreruperi și, în acest
fel, vă va permite să vă aflaţi în
zona creativă 100% din timp.
CUPRINS
04 Introducere
06 Anatomia unei interfeţe audio
10 Utilizarea interfeţei: Noţiuni de bază
12 Intrări analogice
16 Phantom Power
17 Ieșiri analogice
18 Raport Signal – to - Noise
20 Contoare THD + N
22 Conexiuni PC
25 Latenţă
26 Clocking
32 Optimizarea studioului
34 Acustică
38 Poziţionarea Monitoarelor
39 Structura Gain-ului
42 Cabluri
44 Conectori
46 Înregistrare pas cu pas
48 Alegerea unui microfon
58 Înregistrarea Chitarelor
64 Echiparea tobelor cu microfoane
74 Backup
78 Construirea unei mici audienţe și lansarea muzicii în mod independent
04 Introducere
INTRODUCERE
Fiecare interfaţă audio efectuează două procese
critice într-un flux de semnal bazat pe PC. În primul
rând, există procesarea audio a datelor și interfaţarea
audio:
Primul pas este gestionarea intrărilor și a ieșirilor din
surse externe și din PC, amplificarea semnalelor audio
analogice, echilibrarea ieșirilor de monitor și mixajul
audio digital și analogic, toate asigurând în același
timp că sunetul dvs. este clar, fazat și nemodificat de
aceste procese.
Pasul urmator este conversia analog-digitală (A-D):
reprezintă cu exactitate semnalele analogice în
informaţiile digitale și invers (D-A) convertirea
semnalelor tale digitale de la DAW și alte software-uri
audio în semnale curate, analogice. În ciuda impor-
tanţei sale, interfaţa ar trebui, de cele mai multe ori, să
rămână invizibilă, asigurând totuși suficientă flexibili-
tate astfel încât să puteţi configura rapid un mix de
căști pentru un muzician de sesiune sau să experi-
mentaţi cu rutarea audio în jurul dispozitivelor
hardware din studioul dvs.
ANATOMIA
UNEI INTERFEȚE
AUDIO
Panoul frontal al interfeţei audio
oferă controale pentru a ajusta
unele dintre caracteristicile sale.
Funcţiile fără butoane de
control pot fi ajustate prin
intermediul software-ului de
control.
Interfeţele audio urmăresc un
flux de lucru de la stânga la
dreapta, cu controalele de
intrare pe stânga iar cele de
ieșire spre dreapta. Veţi găsi
controale de gain pentru fiecare
dintre preamplificatoarele de
microfon și selectoare de tip
input, ceea ce vă permite să
alegeţi dintre opţiunile pentru
microfon, linie sau instrument.
Alte controale de preamp
includ: phantom power, pad-uri
de reducere a gain-ului (utile
pentru îmblânzirea semnalelor
extra-zgomotoase) și controale
de inversare fază.
PANOUL FRONTAL
În ceea ce privește controalele de ieșire, opţiunile variază aici de la interfaţă la
interfaţă. Cele mai de bază dispozitive precum Focusrite Scarlett 2i2 au un control
de nivel de volum pentru monitoare și unul pentru volumul căștilor. Unele interfeţe
au butoane de Mute și Dim, care asigură un control extins al monitoarelor.
Butoanele și comutatoarele adiţionale situate pe panoul frontal al unei interfeţe
permit selectarea manuală a ratei de samplare și a sursei clock, ceea ce vă ajută
să configuraţi rapid setările fără a fi nevoie să le reglaţi din software-ul de control.
Metering-ul este o altă caracteristică importantă a panoului frontal, care vă ajută
să vă setaţi nivelele aruncând o privire la culoarea LED-ului. Interfeţele Focusrite
Scarlett au nivele de gain, care pot fi de culoarea verde, galbenă sau roșie.
Verdele arată semnalul prezent, galbenul indică faptul că preamplificatorul este
aproape de clip, iar roșul arată supraîncărcarea (clipping-ul), ceea ce ar trebui
evitat. LED-urile de stare sunt ultimele lucruri pe care le veţi găsi în mod obișnuit
pe o interfaţă: în funcţie de capabilităţile interfeţei dvs., lampa „connected” se
afișează atunci când aveţi o conexiune stabilă iar lampa „locked” indică un blocaj
de sample-rate.

Intrările de tip Combo:
Aceste porturi de intrare acceptă conectori de tip XLR 
și Jack de 6.3 mm.
 08 Anatomia unei Interfețe Audio

INTRĂRILE DE INSTRUMENTE
Circuitele cu impedanță mare

chitarele electrice și chitarele

CONTOARE

sunt recomandate pentru

Cercurile iluminate LED indică nivelul
de intrare al semnalului. Culoarea

instrumente precum
verde indică un semnal bun, culoarea
galbenă indică un semnal puternic iar
roșu indică supraîncărcarea
(clipping-ul) convertoarelor, aspect
care trebuie evitat.

bas.
interfața dvs. de șocuri și reduce
O carcasă de metal protejează
CARCASA DE METAL

CONTROALELE DE GAIN
interferențele RF

Controlul de gain crește cantitatea de semnal

care intră în preamplificatoarele de microfon.
Este important să vă setați nivelele de gain
înainte de începerea înregistrării.
AIR Anatomia unei Interfețe Audio 09

Adaugă informații cu frecvență 
înaltă care îmbunătățesc 
CĂȘTI
prezența vocii, a chitarelor și  Fiecare port de căști cuprinde
ale altor tipuri de instrumente un control de nivel dedicat.
acustice. Mix-urile personalizate pot fi 
create în software.

INDICATOARE LED
Acestea indică statusul diferitelor funcții 
ale interfeței audio. Simbolul USB 
luminează atunci când o conexiune este 
legată cu succes de computer.

Knob-ul principal ajustează volumul
CONTROL DE MONITOR

principal al monitoarelor stereo

PHANTOM POWER PAD-URI

Butonul de phantom power  Declanșarea pad-urilor reduce
situat pe preamplificatorul de gain-ul de intrare, concept util în 
microfon cuplează voltajul de momentul când semnalul de
48V care călătorește pe cablul intrare este foarte mare.
de microfon și activează  Pad-urile ajută în momentul când 
circuitul intern al unui microfon folosiți sintetizatoare sau mașini 
condenser. de ritm.
UTILIZA
UTILIZA
INTERF
INTERF
THE
BASICS
Mari sau mici, toate interfeţele audio
împart câteva caracteristici comune.
 11

A
AREA
FEȚEI
EȚEI
12 Utilizarea interfeței dvs.: Noțiuni de bază

INTRĂRILE
ANALOGICE
Intrările audio analogice vă permit să conectaţi o
varietate de surse de sunet prin interfaţa dvs.
Ele în general se încadrează într-una din cele trei
categorii diferite: microfoane, instrumente sau
nivele de linie. Un semnal de microfon are
voltajul și impedanţa scăzută așadar, trebuie să
fie amplificat folosind un preamplificator,
deoarece altfel semnalul va fi prea mic pentru a
fi utilizat.

Un semnal de instrument are un voltaj similar

scăzut, dar necesită un circuit cu impedanţă
mare pentru a crea un echilibru electric. Un
semnal de linie este mai puternic și de obicei nu
trebuie să fie ridicat înainte de a intra convertor-
ul A-D. Multe interfeţe au intrări de tip Combo
care vă permit să conectaţi orice fel de dispozi-
tiv, adesea într-un singur conector care acceptă
XLR și Jack. Aceste intrări corespund de obicei
cu un control de gain aflat pe panoul frontal,
care vă permite să creșteţi sau să micșoraţi
nivelul semnalului din knob. Intrările de linie nu
au control de gain, deoarece operează la un
nivel de referinţă comun.
Utilizarea interfeței dvs.: Noțiuni de bază 13
SPOTLIGHT

LAUREN
MARTINEZ
Brooklyn, USA

Lauren face muzică de câţiva Lauren recunoaște că

ani, iar în acest timp a adoptat
o abordare hardware. „Prefer
hardware-ul mai mult decât
software-ul”, spune ea.
"Trebuie să simt instrumentul
cu care lucrez - este mai
distractiv în acest fel.".
Înregistrarea pe PC joacă un rol
important atunci când vine
vorba de captarea ideilor ei, iar
Focusrite a fost alături de ea
abilitatea ei de a fi creativa
este dependentă de starea ei
sufletească și caută activ
pozitivitatea în viaţa ei. „Unii
oameni își scriu cele mai bune
lucruri când se simt sau trec
prin ceva emoţional, iar unii își
scriu cele mai bune lucruri
atunci când se simt bine.

ÎNTOTDEAUNA
ÎNTOTDEAUNA CONSI
CON
de-a lungul călătoriei. Când
trebuie să aleagă o interfaţă

INSPIRATA
INSPIRATAATUNCI
ATUNCI CÂ
audio, ea are mai multe
priorităţi: „Caut calitate,
accesibilitate, portabilitate și
suficiente I / O pentru toate
ATUNCI
ATUNCICÂND
CÂND EXPERI
EXPE
echipamentele mele.
ARTISTIC,
ARTISTIC,
FAC
FACEXERCI
EXER
Am avut întotdeauna interfeţe CONECTEZ
CONECTEZ CUCUNATUR
NATU
audio Focusrite încă de la
început și este singura pe care DEDEASEMENEA,
ASEMENEA, MEDIT
MED
ÎMI
ÎMI
GĂSESC
GĂSESCÎNTOTDEA
ÎNTOTD
o cumpăr în continuare,
deoarece se potrivește perfect
nevoilor mele."
ASCUNZÂNDU-MĂ
ASCUNZÂNDU-MĂ
WITH NATURE” UN U
 IDER
ER CĂCĂ SUNT
SUNTCEA
CEA MAI
MAI
ND
ÂND MĂMĂSIMT
SIMTFOARTE
FOARTE BINE,
BINE,
MENTEZ
IMENTEZ UNUNBLOCAJ
BLOCAJ
II
IȚII
FIZICE
FIZICESAU
SAU
IESIES
ȘI ȘI
MĂ MĂ
RA.
.
TAȚIA
ȚIA AJUTĂ
AJUTĂ CUCUADEVĂRAT.
ADEVĂRAT.
UNA
AUNA INSPIRAȚIA
INSPIRAȚIA
NDEVA
EVA ÎNÎN LINIȘTE.”
LINIȘTE.”
 Phantom Power-ul, marcat în mod
obișnuit ca „48V” pe echipamentele
de muzică este o necesitate pentru
un anumit segment de microfoane.
PHANTOM POWER
Când se aplică o putere fantomă, o
tensiune de 48 de volţi este trimisă
pe cablul XLR către microfonul
conectat, activând funcţionarea
circuitelor sale interne. Dar, chiar și
cu puterea fantoma pornită,
semnalul microfonului va avea
nevoie de preamplificare;
alimentarea de 48V este pur și
simplu acolo pentru a permite
funcţionarea microfonului. Sfatul
inginerilor de sunet este să
conectaţi toate microfoanele înainte
să porniţi phantom power-ul iar
apoi să îl activaţi doar pentru
microfoanele care necesită acest
lucru. Dacă preamplificatorul dvs.
de microfon nu dispune de un
buton de comutare phantom power
poate există un switch de alimenta-
re cu fantomă globală sau ar putea
fi comutabilă în bănci (să spunem,
canalele 1-4 și 5-8 pe o interfaţă cu
opt canale, cum ar fi Focusrite
Scarlett 18i20 din generaţia a 3-a).
În unele cazuri, puterea fantomă
poate fi de asemenea declanșată
folosind panoul de control al
interfeţei. Trebuie să fiţi extrem de
prudenţi atunci când folosiţi
echipamente mai vechi, în special la
microfoanele vintage, care pot fi
deteriorate în cazul în care puterea
fantomă este activata pe canalul
respectiv. Chiar și uneltele moderne
pot fi perturbate de puterea
fantomă, așa că este întotdeauna
cel mai bine să verificaţi documen-
taţia echipamentului dvs. înainte de
a le conecta.
 Utilizarea interfeței dvs.: Noțiuni de bază
Există două tipuri de ieșiri
analogice găsite pe majoritatea
interfeţelor audio: ieșiri mono de
linie și ieșiri stereo pentru căști.
Majoritatea sunt de linie, care
IEȘIRI ANALOGICE
poartă semnale mono ce vă
permit să vă conectaţi la
monitoarele de studio și
hardware outboard, cum ar fi
compresoare, unităţi de efecte,
console și mixere de însumare. În
mod obișnuit, interfaţa dvs. va
oferi ieșiri balansate, deși unele
dispozitive entry-level au
conexiuni nebalansate. La capătul
superior al spectrului, unele
interfeţe audio vă permit să
modificaţi nivelul de referinţă al
ieșirilor (de obicei între -10dBV și
+ 4dBu). Acest lucru este
important pentru interfaţarea
între echipamentele profesionale,
cum ar fi console de înregistrare,
care au nevoie de un nivel mai
ridicat și instrumentele muzicale
precum sintetizatoarele și
efectele cu buget redus, care
funcţionează adesea la niveluri de
referinţă mici.
17
Poate părea evident pentru
utilizatorul de studio experimen-
tat, dar, în cele mai multe cazuri,
numai ieșirile stereo de monitor și
conexiunile de căști au controale
de nivel. (Deși, din nou, unele
dispozitive mai ezoterice vă
permit să reglaţi nivelul fiecărei
ieșiri.) De ce? Ei bine, este foarte
util să puteţi ridica / coborî nivelul
difuzoarelor și a căștilor în timpul
unei sesiuni - pentru a avea o
conversaţie rapidă sau pentru a
auzi mai bine, de ex: toba mare.
Însă în sistemele în care se
realizează conexiuni la
outboard-ul analogic, este esenţial
să se menţină niveluri constante.
18 Utilizarea interfeței dvs.: Noțiuni de bază
 Utilizarea interfeței dvs.: Noțiuni de bază
RAPORT SEMNAL / ZGOMOT
ȘI THD + N
Deși toate ieșirile de linie pot părea
egale, există factori definitorii care
pot avea un efect asupra calităţii
audio care părăsește interfaţa. Acești
factori sunt raportul semnal / zgomot
(măsurat în dB) cantitatea de
zgomot și distorsiune în semnal, care
este denumită distorsiune armonică
totală și zgomot, sau THD + N pentru
scurt. Această cifră este de obicei
reprezentată ca procentaj, iar
numărul respectiv cu cât este mai
mic, cu atât semnalul este mai curat.
După cum sugerează și numele,
raportul semnal / zgomot este
diferenţa dintre cel mai mare semnal
posibil și nivelul la care este prezent
zgomotul.
19
În general, cu cât este mai mare
această cifră, cu atât mai mare ar fi
plaja dinamică pe care interfaţa dvs.
o va putea produce. Acestea fiind
spuse, există mulţi alţi factori care
ridică un semn de întrebare dacă
interfaţa dvs. va putea efectiv să
profite de acesta plajă dinamică,
astfel încât raportul semnal / zgomot
ar trebui să fie considerat un „best
case scenario” – un procentaj maxim
de performanţă pentru sunetul dvs.
20 Utilizarea interfeţei dvs.: Noţiuni de bază

NIVELURI
NIVELURI
NIVELURI
NIVELURI
NIVELURI
 Utilizarea interfeței dvs.: Noțiuni de bază 21

Contoarele oferă o reprezentare vizuală a semnalelor dvs. audio, adesea LED-uri

multicolore, care luminează diferit în funcţie de puterea semnalului. Toate interfeţele,
cu excepţia celor de budget, vor oferi funcţii de contorizare. Metering-ul este
important pentru a vă asigura că nivelul dvs. este bun: nu prea mare, acolo unde
există riscul de distorsiune; nu prea mic unde sunetul este slab. În vremurile trecute
de înregistrare pe consolele analogice la mașinile multi-channel cu bandă, a fost o
decizie creativă să împinga nivelurile în roșu, forţând circuitul să distorsioneze într-un
mod placut sonic.

Înregistrarea audio pe un DAW nu respectă aceleași principii - atunci când un semnal

atinge „maximul” în domeniul digital (sau 0dBFS), acesta planează, creând o
distorsiune neplăcută care poate strica o sesiune de înregistrare reușită. Deci, regula
de aur atunci când înregistraţi într-un DAW este să verificaţi nivelul de intrare pe
toata gama de sunete care vor fi captate înainte de a începe înregistrarea. Cereţi
vocalistului dvs. să cânte cel mai puternic (ca și volum) vers , iar chitaristul dvs. să
cânte riff-ul cu cel mai mare volum.

Un ultim sfat: lăsăţi puţin headroom în preamp, deoarece muzicienii au tendinţa

de a cânta mai tare de îndată ce sângele începe să pompeze.1

HEADROOM
Headroom" este un termen folosit pentru a descrie capacitatea pe care o are semnalul dvs. audio
înainte de apariţia distorsiunii. Atunci când înregistraţi semnale în care nivelul de intrare este
imprevizibil (de exemplu, cu instrumente acustice sau voci; chiar și sintetizatoare și mașini de ritm), este
întotdeauna o idee bună să „lăsaţi putin headroom” în sistem.
În termeni reali, înseamnă că nu maximizaţi nivelurile de intrare, în cazul în care un rimshot rătăcit sau
un slap de bas extra tare intră într-un semnal de microfon. Când înregistraţi la 24 de biţi sau mai mult, o
idee practică este să aveţi nivelul maxim la -12dBFS, oferindu-vă 12dB headroom. Acest lucru va
permite semnalelor dvs. să respire, să rămână fără distorsiune și vă va oferi opţiuni în mixaj atunci când
vreţi să terminaţi proiectele deja începute.
22 Utilizarea interfeței dvs.: Noțiuni de bază

CONEXIUNI
LA PC
Conexiunea computerului este legătura prin care
intrările și ieșirile audio ajung la computer pentru
procesare. Deși interfeţele Firewire și Thunderbolt
sunt încă utilizate pe scară largă, cele mai
răspândite sunt interfeţele USB. Pe computerele
moderne, cum ar fi MacBook Pro de ultimă
generaţie, veţi găsi doar porturi USB Type-C. Cu
toate acestea, datele care circulă prin aceste
porturi nu sunt doar date clasificate USB, ci mai
degrabă o combinaţie de protocoale diferite, cum
ar fi HDMI pentru afișaje, plus Thunderbolt - și
desigur o sursă de alimentare. Majoritatea
interfeţelor noi vor avea conexiuni USB-C, astfel
încât conectarea unui dispozitiv nou, precum
Focusrite Scarlett 4i4, la un computer nou cu
USB-C este simplă, cu cablul corespunzător. Cu
toate acestea, conexiunea USB-A în stil vechi este
încă folosită, așa că deseori veţi găsi un conector
USB-A la USB-C.
Utilizarea interfeței dvs.: Noțiuni de bază 23
24 Utilizarea interfeței dvs.: Noțiuni de bază

În ultimii ani, USB 3.0, USB 3.1 și USB 3.2 au fost introduse. Acestea aduc îmbunătăţiri
extraordinare în ceea ce privește capacităţile brute de transfer de date - cu rate teoretice
maxime de date de 5 GBps (gigabiti pe secundă) pentru USB 3.0;

USB 3.X
10 GBps pentru USB 3.1; și 20
GBps pentru USB 3.2 - ceea ce
este fantastic pentru hard disk-uri
și alte dispozitive care
utilizează transferuri de date „bulk”. Dar aceste creșteri ale performanţei nu au niciun
beneficiu practic în interfeţele cu mai puţin de 32 de intrări și ieșiri. Acest lucru se
datorează arhitecturii computerului gazdă și manipulării sale audio USB, care este
„izochistă”. Stiva programează transferurile de date către și de la driverele audio la
intervale de cadre de milisecunde, ceea ce înseamnă că, oricât de repede se deplasează
datele prin magistrala USB, host-ul definește limita la o latenţă minimă realizabilă.

O analogie bună este să ne gândim la
ea ca la o scurgere și o minge de tenis.
Mingea de tenis reprezintă datele și
lăţimea ţevii semnifică lăţimea de
bandă disponibilă. Cu tubul de
scurgere setat la același gradient, dând
drumul mingii în partea de sus a
canalului de scurgere va vedea că
ajunge în partea de jos într-un interval
de timp dat. Aceasta este latenţa dvs.,
timpul necesar pentru a merge de la un
punct la altul. USB 3.x oferă o conductă
mult mai largă, ceea ce în termeni de
analogie înseamnă că ar putea permite
unui număr mai mare de mingi de tenis
(mai multe canale audio) să călătoreas-
că pe ţeavă. Dar bilele nu ar călători
mai repede pe ţeavă deoarece
gradientul este același. Acest lucru este
același atunci când compară USB 3.x și
USB 2.0 în ceea ce privește modul de
transfer al datelor audio. Asta nu
înseamnă că lăţimea de bandă mai
mare oferită de USB 3.x nu are un
beneficiu suplimentar în unele situaţii,
dacă aţi dori o interfaţă cu literalmente
sute de intrări și ieșiri audio. Cu toate
acestea, pentru cele mai mari interfeţe
audio USB cu număr de canale, USB
2.0 oferă o lăţime de bandă mai mult
decât suficientă pentru a furniza toate
intrările și ieșirile de care ati avea
nevoie vreodată.
 Utilizarea interfeței dvs.: Noțiuni de bază 25

LATENȚĂ
Latenţa este unul dintre cele mai importante lucruri de luat în considerare atunci când
alegeţi o interfaţă. Latenţa este întârzierea de timp pe care o întâmpinaţi între cântatul
într-un microfon (de exemplu) și auzirea vocii dvs. înapoi odată ce a trecut prin etapa
de intrare a interfeţei dvs. audio, a convertoarele AD, a driverului, a DAW-ului iar mai
apoi prin corvertoarele DA și ieșirea din difuzoare sau căști. În fiecare etapă, se
înregistrează o ușoară întârziere, din cauza calculelor necesare procesării audio sau
trecerii la pasul următor. Într-un mediu cu latenţă scăzută, toată lumea este fericită:
cântăreţul se poate auzi singur în căști, fără o întarziere a sunetului sesizabilă; inginerul
de sunet poate activa plugin-uri la mixul ei în timpul înregistrării, iar întreaga trupa
poate monitoriza sesiunea fără a fi nevoie să configuraţi trimiteri aux pe un mixer
analogic. Interfeţele moderne, cu specificaţii tehnice mari, cum ar fi gama Focusrite
Clarett USB și Red, pot funcţiona cu cifre de latenţă aproape zero, iar acest impuls de
performanţă este adesea un factor important în punctul de preţ.

ALIMENTARE BUS
Unele interfeţe audio pot funcţiona la sursa de alimentare care este prevăzută prin
cablul USB: aceeași sursă care vă poate încărca telefonul sau căștile fără fir atunci când
le conectaţi la un port USB. Dispozitivele USB 2.0 au voie să primeasca până la 500mA
la 5V de la computerul gazdă, în timp ce USB 3.x ridică acest lucru la 900mA. Cu toate
acestea, aceste specificaţii se referă la puterea maximă pe care un dispozitiv atașat este
autorizat să o solicite: nu garantează că computerul va putea satisface această cerere.
Din acest motiv, pentru a asigura performanţa și integritatea audio a semnalului,
interfeţele audio mai mari vor avea aproape întotdeauna o sursă de alimentare continuă
separată.
 26

CLOCKING
 Utilizarea interfeței dvs.: Noțiuni de bază 27

Audio-ul digital este format dintr-o serie Modurile în care se face acest lucru
de sample-uri: măsurători ale amplitu- variază în funcţie de câte dispozitive
dinii unui semnal care sunt luate la sunt conectate și în ce mod. Cu ADAT și
intervale regulate. În cazul audio de S / PDIF - cele mai frecvente formate de
calitate CD, există 44.100 de sample-uri I/O audio digitale pe interfeţele audio -
pe secundă. Mulţi profesioniști aleg să semnalul de ceas este transmis în paralel
înregistreze la rate mai mari de cu sunetul prin același cablu, așa că
sampling, cum ar fi 96.000 de atunci când conectaţi dispozitive digitale
sample-uri pe secundă sau 96kHz. la interfaţa utilizând aceste formate,
Indiferent de rata de samplare folosită, puteţi configura interfaţa dvs. pentru a
fiecare dispozitiv audio digital dintr-un prelua clock-ul dispozitivului conectat. În
sistem trebuie să utilizeze aceeași majoritatea interfeţelor, setările de ceas
referinţă de timp sau „ceas”, altfel pot se găsesc în software-ul de control, iar
apărea erori audibile. ledurile de pe panoul frontal al interfeţei
indică starea ceasului. Pe dispozitivele
O singură interfaţă audio care rulează pe externe cu ieșiri digitale, există în mod
cont propriu fără niciun alt echipament normal un grup de controale care vă
digital (în afară de computerul conectat) permit să alegeţi rata de sampling și
va rula ok din propriul ceas intern. De starea ceasului (master sau slave).
asemenea, nu există probleme de
clocking implicate în conectarea unei
singure interfeţe la un alt hardware din
domeniul analogic. Cu toate acestea,
atunci când conectăm digital un al
doilea dispozitiv, cum ar fi un
preamplificator de microfon cu o ieșire
digitală, trebuie să se ţină cont de clock.
Singura modalitate de transmitere audio
digitală de la un dispozitiv la altul este ca
cele două dispozitive să partajeze
același semnal de ceas. Sau, folosind
limbaj audio, în orice studio unde
dispozitivele sunt conectate digital, unul
dintre ele trebuie să fie „master” pentru
clock și toate celelalte trebuie să fie
„clock slaves”, acceptându-și referinţa
de sincronizare din ceasul principal.
28 Utilizarea interfeței dvs.: Noțiuni de bază
WORD
Pentru sistemele expansive în care
numeroase dispozitive digitale sunt
conectate la o interfaţă audio sau când
dispozitivul conectat nu are un clock stabil,
configurarea clock-ului Word este o opţiune.
Word Clock este disponibil numai pe
interfeţe audio high-end, mai mari, unde este
nevoie de o flexibilitate mai mare pentru ca
mai multe device-uri digitale să se
conecteze împreună.
CLOCK
Necesită un set independent de cabluri
coaxiale cu conectori BNC de blocare și o
atenţie sporită la configurarea și terminarea
diferitelor dispozitive din clock loop. Există,
uneori, mai multe modalităţi de abordare a
clock-ului pe sistemele mai mari, așa că
este mai bine să consultati ghidul
utilizatorului a device-ului pentru mai multe
sfaturi de configurare.
 Utilizarea interfeței dvs.: Noțiuni de bază 29

Pe Mac sau PC, toate interfeţele au nevoie de un driver, cu excepţia

interfeţelor „class-compliant” care utilizează driverul de sunet implicit din
sistemul de operare al computerului. Driverul gestionează fluxul de date
DRIVERE

între computer și interfaţa audio și are un impact imens asupra performanţei

și stabilităţii dispozitivului. Un driver bine proiectat va permite latenţă
scăzută, fiabilitate și va garanta o conexiune stabilă la computerul gazdă. Un
driver eronat poate face ca interfaţa dvs să nu mai funcţioneze în parametrii
normali. Este recomandat să păstraţi driverul interfeţei la zi, ţinând cont de
compatibilitatea sistemului dvs. de operare și de alte specificaţii tehnice.
SPOTLIGHT

HANNIE
Londra, Marea Britanie

Hannah și Annie produc muzică și cânta

împreună în format duo intitulat, Hannie.
„Este cool să cântăm melodiile altor
persoane și este genial să fii în turneu cu
altcineva”, spune Hannah. „Dar să compui
și să produci muzica este mult mai
distractiv.” Annie a primit prima sa
interfaţă Focusrite la 13 ani, iar duo-ul
folosește una de atunci. „Ne folosim de
interfaţa Focusrite literalmente în fiecare
zi. Suntem capabile să înregistrăm mai
multe instrumente în același timp și să
facem înregistrări live oricând ne dorim. ”
„FAPTUL CĂ PUTEM SA NE
COMPUNEM ȘI SĂ NE PRODUCEM
PROPRIILE PIESE ESTE PUR ȘI
SIMPLU EXTRAORDINAR!”
32

OPTIMIZAREA
STUDIO-ULUI
DVS.
Studiourile pot fi de diferite dimensiuni și complexităţi, dar indiferent
dacă înregistraţi un podcast în studioul dvs. din dormitor sau într-un
studio de înregistrare dedicat, există câteva aspecte de bune practici 
care vă pot ajuta să vă folosiţi la maximum de echipamentul și spaţiul
de care dispuneţi.
33
34 Optimising your Studio
 Optimizarea studio-ului Dvs. 35

ACUSTICA SĂLII
Acustica de cameră este o componentă critică a configuraţiei dvs. Deși nu ne așteptăm
ca toată lumea să facă muzică într-un studio de înregistrare tratat profesional, există
câteva lucruri simple pe care le puteţi face - deseori gratuite - pentru a vă maximiza
experienţa acustică. Camerele mici, reflectorizante (de exemplu, cu pereţi netrataţi și
suprafeţe dure, cum ar fi ferestrele și pardoselile cu gresie) sunt cel mai mare dușman al
producătorului de muzică, cu excepţia cazului în care proiectaţi o camera de reverb.
Când reflecţiile din cameră depășesc sunetul provenit de la monitoarele dvs., nu puteţi
lua decizii de mixaj critice sau să auziţi dacă instrumentele de low-end, precum bas-ul și
toba mare sunt aliniate tonal.

Mobilierul casnic moale, precum covoarele și perdelele ajută într-adevăr la amortiza-

rea reflecţiilor din spectrul de frecvenţe înalte. Pentru o absorbţie din spectrul de joase,
capcanele de bas pot fi folosite pentru a minimiza undele de frecvenţă joasă, care
creează „lumps” în răspunsul de bas al camerei și fac din analiza precisă a acestora un
adevărat coșmar. O canapea sau un scaun mare căptușit va face o treabă decentă de
a absorbi basul dacă produsele de tratament acustic corespunzătoare nu sunt
valabile. Dacă vă aflaţi într-un dormitor, patul va face o treabă minunată de a capta
basul.

Amintiţi-vă că obiectivul tratamentului acustic nu este de a ucide total reflexile

camerei - în acel moment, totul ar suna plat. Se dorește o anumită cantitate de
„intensitate”, iar profesioniștii în acustică recomandă adesea o rată de acoperire a
absorbţiei de aproximativ 30% (unde 70% din întreaga suprafaţă a camerei nu este
tratată).

Dacă întâmpinaţi foarte multe ecouri - ping-pong-uri din spectrul frecvenţelor înalte
între suprafeţele dure - un diffuser v-ar ajuta la randomizarea reflecţiilor. O colecţie de
cărţi bine plasate sau un teanc de viniluri fac un diffuser extrem de eficient. Puteţi
chiar să vă faceţi propriul dvs. diffuser cu resturi de lemn - există o mulţime de
videoclipuri pe YouTube care vă vor arăta cum puteţi să faceţi acest lucru.
SPOTLIGHT

SCOTT
KAPELMAN
New York, SUA

Scott este multi-instrumentist și compozitor

din New York, SUA. El combină analogul și
digitalul în procesul său de creare a muzicii:
instrumente reale, efecte hardware digitale,
procesoare computer-based și software-uri
de înregistrare. El folosește un Focusrite
Scarlett 2i2 pentru a obţine audio în și din
computerul său fie prin conectarea directă a
instrumentelor sale și prin utilizarea
software-ului de modelare a
amplificatoarelor și a efectelor, fie prin
utilizarea unei pedale cu efecte multiple și
captarea ieșirii stereo la nivelul liniei. „Ceea
ce caut într-o interfaţă”, spune Scott, „este în
primul rând claritatea sunetului și, de
asemenea, ușurinţa în utilizare. Folosesc
tehnologia pentru a reda demo-urile și, în
cele din urmă, înregistrez cântecele pe care
le scriu, așa că am nevoie de ceva rapid și cu
un sunet extraordinar”. Blocajul artistic face
parte din procesul de creaţie pentru Scott.
„Dacă aţi dat de momente grele la creare,
trebuie să găsiţi o modalitate de a trece
peste aceste blocaje. Continui să fac chestii,
indiferent de cum sună. Nu pot aștepta să “CEEA
“CEEACE
CEC
apară inspiraţia, dacă ar fi fost așa am fi
așteptat ceva timp! ” INTERFAȚ
INTERFAȚĂ
SUNETULU
SUNETULUI
AUT
CAUT ÎNTR-O
ÎNTR-O
ESTE
ESTECALITATEA
CALITATEA
ȘIȘI
UȘURINȚA
UȘURINȚA ÎNÎN
UTILIZARE
UTILIZARE”
38
PLASAREA MONITOARELOR
Monitoarele acţionează diferit în spaţii și în
aranjamente diferite. Într-o cameră mică,
presiunea sonoră generată de conurile
difuzoarelor în mișcare va sări de pe orice
suprafaţă, transformând în esenţă camera
într-o extensie a boxei. Doar pentru că
difuzoarele dvs. sunt scumpe nu înseamnă
că vor suna bine în fiecare cameră sau în
orice configuraţie. Consultaţi manualul de
utilizare al monitoarelor dvs. pentru o
poziţionare corectă, dar o regulă generală
este să le așezaţi la același nivel pe planul
orizontal, îndreptat la înălţimea urechii cu
fiecare difuzor la aproximativ 30 de grade
la stânga și la dreapta liniei centrale a
pozitiei mixajului dvs.
Acest lucru va crea un sweet spot în care
puteţi lua deciziile critice pentru muzica
dvs.
Difuzoarele sunt proiectate în mod normal
pentru a fi orientate într-o singură direcţie -
fie în poziţie verticală, fie pe o parte - și
nerespectarea acestor convenţii va
perturba modul în care auziţi difuzoarele și
cât de autentic vă vor reproduce muzica.
Desigur, muzică excelentă a fost făcută în
condiţii sub-optime, dar respectaţi
convenţia și veţi avea cele mai mari șanse
de a lua deciziile corecte atunci când
masterizaţi track-urile.
 Optimizarea studio-ului Dvs. 39

GAIN-ULUI
STR
UCT
URA

În majoritatea lanţurilor de semnal, există mai multe faze de amplificare, cunoscute

sub denumirea de etape de gain. Dacă luăm exemplul unui sintetizator conectat la o
unitate de efecte, apoi la o interfaţă audio, putem număra în total patru etape de gain:
controlul volumului de ieșire din sintetizator, intrarea unităţii de efecte, ieșirea unităţii
de efecte și intrarea interfeţei audio . În fiecare etapă, aveţi opţiunea de a oferii un
„Boost” semnalului, dar de fiecare dată când faceţi acest lucru, riscaţi să adăugaţi
zgomote nedorite și distorsiune semnalului. În exemplul nostru, am putea găsi că
ieșirea sintetizatorului este prea mare pentru unitatea de efecte, ceea ce duce la o
distorsiune a intrării care este transportată în efect și mai departe pe calea semnalului.
Pentru a remedia acest lucru, trebuie să trimiteţi un semnal mai mic către FX. De
fiecare dată când semnalul trece de la un echipament la altul, trebuie luate în
considerare etapele de gain ale fiecăruia.

Când conectăm unitatea FX la o interfaţă, am putea găsi acel nivel prea scăzut, chiar
dacă intrarea la unitatea de efecte este curată și nedistorsionată. În acel moment,
nivelul de ieșire al unităţii de efecte poate fi crescut pentru a aduce semnalul la un
nivel mai gestionabil pentru interfaţă. Microfoanele, indiferent de tipul sau performanţa
lor, toate au nevoie de preamplificare, o sarcină efectuată de obicei de
preamplificatoarele interfeţei dvs. audio. Preamp-urile pentru microfon găsite pe
interfeţele audio sunt concepute pentru a accepta o gamă largă de tipuri de microfon.
Scopul de bază al preamplificatorului este de a adăuga gain la semnalul foarte mic
care provine de la un microfon. Cu cât gain-ul preamplificatorului dvs. este mai mare,
cu atât mai puternic este semnalul. Dar cu mult gain pot apărea distorsiuni, zgomote
și alte artefacte auditive și nedorite, mai ales atunci când gain-ul este la puterea
maximă. Din aceste motive, mulţi ingineri de sunet preferă parteneriate cu firme
specifice de microfoane / preamp-uri și multe studiouri utilizează bănci de
preamplificatoare specializate pentru microfoane pentru a îndeplini această sarcină
specifică.
O regulă generală cu toate problemele de gain este că ar trebui să evitaţi să utilizaţi
prea mult gain în orice etapă a semnalului - cu excepţia cazului în care încercaţi în
mod intenţionat să distorsionati semnalul pentru un efect creativ, așa cum aţi face cu
un amplificator de chitară. Rezultatele vor fi auzite în muzica dvs. înregistrată: mai
puţin zgomot de la cranking-ul gain-ului, mai puţin distors și mai puţine probleme
post-producţie.
„UNEORI ESTE MAI
BINE SĂ AI UN VIBE
BUN DECÂT SĂ TE
GÂNDEȘTI LA
PROBLEMELE MICI”
 SPOTLIGHT

KARUN
Nairobi, Kenya

Karun este o artistă R&B din Nairobi,

Kenya. Face muzică încă de la opt ani,
crescând în studioul de înregistrări al
unchiului său. Dar să poţi face muzică ori
de câte ori te lovește creativitatea este
important. Unul dintre primele sale EP-uri
a fost înregistrat cu o interfaţă Focusrite
Scarlett. „Asta a adus studioul în casa
noastră, astfel încât să putem face muzică
ori de câte ori ne simtim inspiraţi.”

Una dintre mantrele ei de producţie

provine de la participarea la un master-
class, unde un inginer de sunet a descom-
pus o piesă terminată in părţi individuale.
„Au existat layere peste layere de voci, iar
inginerul a demostrat părţiile individuale.
Unele dintre ele au fost „doar ok”, dar au
sunat uimitor cu întreaga piesă redată!

Din această experienţă, Karun a învăţat să

nu se concentreze pe piesele individuale,
ci mai degrabă să le considere ca făcând
parte din imaginea de ansamblu. „Uneori
este mai bine să ai un vibe bun decât să te
gândești la problemele mici. Nu trebuie să
fii atât de particular.”
42 Optimizarea studio-ului Dvs.
Cabluri
Problemele legate de cabluri sunt în
centrul multor operaţiuni de depanare în
mediul studioului. Fie că este vorba
despre un cablu defect, un cablu de tip
greșit sau pur și simplu că nu aveţi
suficiente pentru a conecta tot ceea ce
doriţi, cablurile ne surprind în mod
neplăcut de multe ori în studio. Este
înţelept să iei în considerare cablul ca
parte integrantă a sistemului tău de
muzică și, așa cum ai face cu computerul
sau mașina de ritm, să te asiguri că sunt de
calitate bună și sunt bine întreţinute. În
general, există două tipuri de cabluri
utilizate pentru audio analogic. Cablurile și
conectorii „balansaţi” sunt standard pe o
mulţime de echipamente audio.
Ideea din spatele balansării este că,
asemenea unei conexiuni cu împământare
sau ecranare, firul care transportă
semnalul este rulat alături de un al doilea
fir care va prelua aceeași interferenţă.
(Reţineţi că aceste fire diferite la care ne
referim sunt încapsulate într-o carcasă cu
un singur cablu.) Dispozitivul destinatar nu
„vede” tensiunea absolută din firul de
semnal, ci diferenţa dintre tensiunile
acestor două fire, ceea ce înseamnă că
interferenţa este anulată și rămânem doar
cu semnalul dorit. Crearea unei conexiuni
echilibrate necesită un conector cu trei
contacte electrice, nu doar două.

O conexiune „nebalansată” se bazează
doar pe două puncte de contact electric.
În consecinţă, cablul nebalansat are doar
două fire: o împământare și un semnal.
Într-o conexiune nebalansată, cablul de
masă îndeplinește două sarcini:
protejează firul semnal de interferenţe și,
de asemenea, transportă o parte din
semnalul audio. Conexiunile nebalansate
sunt predispuse la preluarea
interferenţelor și trebuie menţinute
scurte pentru a evita zgomotul în
semnal. Difuzoarele pasive (adică
difuzoarele care necesită amplificare de
la un amplificator extern de alimentare)
folosesc de asemenea un cablu cu două
nuclee, dar pentru că semnalul care se
deplasează către acesta are parametri
electrici diferiţi, se folosește un cablu
difuzor dedicat, care este mai larg
pentru a gestiona tensiunea și curentul
mai ridicat. Dacă aveţi o mulţime de
cabluri audio analogice, este o idee bună
să aflaţi cum sunt asamblate, astfel încât
să puteţi rezolva problemele pe măsură
ce apar. Realizarea câtorva cabluri audio
este o modalitate bună de a obţine o
înţelegere mai mare despre semnalele
electrice
Optimizarea studio-ului Dvs. 43
care fac muzica să se întâmple. Lipirea
este o formă de artă în sine, dar veţi găsi
numeroase sfaturi pe Internet pentru a
afla elementele de bază. Cablurile de
date sunt mai greu de rezolvat (dacă nu
imposibil), deoarece există o mulţime de
conexiuni într-un spaţiu fizic foarte mic,
și nu se pot lipii cu ușurinţă firele
electrice. Acestea fiind spuse, cablurile
de date sunt adesea mai robuste,
deoarece conectorii lor mulati și relieful
de încărcare încorporat protejează
punctele interne ale conexiunii electrice
în timpul tranzitului și conectării
repetate. Însă cablurile de date te pot
încurca. Este posibil să aveţi un cablu
USB 1.1 vechi în studio - acest lucru a fost
conceput atunci când lăţimile de bandă
au fost reduse și nu vor funcţiona
favorabil cu noul dispozitiv USB 2.0 sau
USB 3.x pe care încercaţi să îl conectaţi.
Există, de obicei, un indiciu al
specificaţiilor de cablu scris de-a lungul
acestuia.
44 Optimizarea studio-ului Dvs

CONECTORI

Două tipuri principale de conectori sunt utilizate pentru a termina cablurile care
transferă semnale analogice. Unul este un conector jack de 6.3 mm. Cablurile de
această formă au fișe identice la fiecare capăt și sunt reversibile; dispozitivele la care se
conectează au intrări și ieșiri identice. Conectoarele și cablurile jack pot fi balansate sau
nebalansate și puteţi spune care cum este prin inspecţia mufei.

Firul suplimentar într-o conexiune echilibrată este legat de un inel suplimentar pe

butoiul dopului. Prin urmare, se numește conector TRS, pentru „mânecă cu inel în vârf”,
în timp ce versiunea nebalansată este doar un TS. În funcţie de modul în care este pusă
în aplicare balansarea, folosirea unui cablu nebalansat pentru a se alătura intrării și
ieșirii balansate poate funcţiona, la fel ca și aranjamentul opus, dar veţi obţine avanta-
jele balansării numai dacă sunt conectate toate cele trei terminale.

Celălalt tip de conector în uz universal este XLR. Spre deosebire de mufă jack, acesta
este un conector de doua tipuri, iar cablurile XLR au un conector „masculin” la un capăt
și unul „feminin” la celălalt. Conectorul mascul are un baril circular care înglobează doi
sau mai mulţi pini, care corespund cu socket-urile din conectorul feminin pentru a
realiza o conexiune electrică. XLR-urile sunt disponibile în multe configuraţii diferite,
dar singurul utilizat pe scară largă în audio este cel cu trei pini care este aproape
invariabil folosit pentru a crea o conexiune echilibrată. O mufă XLR mama este conec-
tată la ieșirea sursei (de exemplu, un microfon), cu un XLR tata conectat la intrarea
dispozitivului de recepţie - un preamplificator de exemplu.

Conectoarele cu trei căi pot fi, de asemenea, conectate pentru a transporta două
semnale nebalansate separate. Mufele TRS de 3,5 mm utilizate la căști, de exemplu,
poartă o parte a canalului stereo pe vârf și cealaltă pe inel, cu mâneca oferind o
referinţă comună la sol. Unele interfeţe audio și mixere oferă, de asemenea, „puncte de
inserare” unde un jack TRS combină o ieșire și o intrare nebalansate pe vârf și inel.
Puteţi întâlni, de asemenea, și alte tipuri de conectori pentru utilizarea semnalelor
analogice. Fono-urile RCA sunt nebalansate și sunt utilizate în principal pe echipa-
mente hi-fi.

Și acolo unde multe canale audio trebuie să fie montate într-un spaţiu mic, sunt folositi
conectori multi-mode speciali, precum D-Subs și EDAC. XLR-urile și RCA-urile sunt, de
asemenea, uneori utilizate pentru a transfera semnale digitale, deși acestea sunt în mod
normal etichetate cu atenţie „AES3” sau „S / PDIF” pentru a evita confuzia cu fraţii și
surorile lor analogice.
 Optimizarea studio-ului Dvs 45

Intrările analogice pe interfeţele audio folosesc uneori așa-numitul conector Combo,

care încorporează o priză jack TRS în centrul unui XLR mama cu trei pini. Acestea sunt
de obicei configurate astfel încât TRS-ul să accepte semnale la nivel de linie, în timp ce
XLR oferă un punct de conectare pentru microfoane; în unele cazuri, TRS-ul poate fi
de asemenea schimbat într-un mod cu impedanţă ridicată, potrivit pentru conectarea
chitarelor și a altor instrumente.

*La Focusrite, ne simţim

inconfortabil cu această
terminologie. Dar recunoaștem și
faptul că acești termeni au
precedent istoric și au devenit
standardul în industrie. După multă
consideraţie internă, am ales să
păstrăm termenii „gender”, „male”
și „female” în acest context, doar
pentru că nu există o alternativă
bună.*
ÎNREGISTRAREA
PAS CU PAS
48 Înregistrarea pas cu pas

SELECTAREA
UNUI MICROFON
Nu există un set de reguli pentru alegerea unui microfon. Important de știut este că
preţul unui microfon nu determină neapărat dacă va suna bine pe sursa de sunet sau
nu. (Dave Grohl a folosit timp îndelungat un Shure SM58 in valoare de 100 USD pe mai
multe albume Foo Fighters.) Așadar, luaţi acest sfat înţelegând că nu aveţi nevoie de
microfoane în valoare de mii de dolari sau de, foarte multe microfoane de diferite
tipuri, pentru a face o înregistrare. S-ar putea să găsiţi un microfon de karaoke care
este perfect pentru dvs.!
 Înregistrarea pas cu pas 49

Există mai multe tipuri diferite de microfoane găsite într-un studio de înregistrare, iar
interfeţele audio sunt proiectate pentru a lucra cu toate acestea. Microfoanele, indiferent
de clasificarea lor, transformă undele sonore în semnale electrice, dar fac acest lucru
folosind diferite metode. Microfoanele dinamice funcţionează la fel ca un con de difuzor
inversat, unde undele sonore mișcă o bobină electromagnetică care generează un
semnal. Microfoanele condensatoare își obţin semnalul măsurând capacitatea diferită
dintre două plăci încărcate, care vibrează pe măsură ce undele sonore trec pe lângă ele.
Microfoanele ribbon conţin un filament conductor, care vibrează în câmpul unui
electromagnet. Microfoanele cu tub sunt un tip de microfoane condenser, care folosesc
o lampă cu vacuum în electronica lor internă. Acestea necesită o sursă de alimentare
specială, care se conectează la microfon folosind un conector multi-pin (nu un XLR).
Ieșirea XLR pentru un mic tub este în mod normal pe alimentarea sa. Indiferent de tipul
de microfon, toate trebuie conectate la un preamplificator pentru microfon pentru a
crește tensiunea minusculă de la traductor în ceva util.
50 Înregistrarea pas cu pas

În timp ce microfoanele de studio Drept urmare, veţi vedea deseori

funcţionează în aproximativ aceiași microfoane dinamice precum Shure
parametri, acestea au caracteristici SM57 și Sennheiser MD421 utilizate pe
diferite care guvernează modul în care seturi de tobe și secţiuni de suflatori.
răspund la sunet. Unele au o sensibilitate
mai mare la intrare și la ieșire decât altele, Un microfon condensator poate gestiona
ceea ce le face potrivite pentru diferite de obicei la fel de mult SPL (Nivel de
aplicaţii. (Un microfon cu o sensibilitate presiune sonoră) ca un microfon dinamic,
foarte mare la intrare și la ieșire nu este o dar va ridica, de asemenea, o multitudine
alegere bună pentru o trompetă sau o de sunete ambientale din spaţiul în care
tobă mică, de exemplu, deoarece se va înregistraţi.
supraîncărca prea repede.)
Acest lucru face ca un condensator să fie
În schimb, un microfon potrivit pentru un perfect pentru captarea sunetului
sunet puternic, cum ar fi o tobă mare sau dintr-un set de tobe- este convenţional
un amplificator de chitară, nu ar putea să să folositi microfoanele condenser ca
capteze delicatesele unei harpe sau a overhead-uri la tobe din acest motiv.
unui dulcimer. În general, microfoanele
dinamice au o sensibilitate scăzută și,
prin urmare, pot gestiona surse foarte
puternice de semnal precum tobele. De
asemenea, acestea capteaza mai puţin
zgomot ambiental decât condensa-
toarele și, ca atare, sunt foarte utile
atunci când microfoanele de instrument
sunt în apropiere unul de altul.
51
52 Înregistrarea pas cu pas

POLARITATE
Polaritatea este deseori regăsită
pe microfon. Simbolul Cardioid în
situația de față arată partea
frontală a unei adrese localizate
în lateralul microfonului.
Înregistrarea pas cu pas 53

Unul dintre cei mai importanţi

parametrii ai unui microfon de luat
în considerare la înregistrare este
răspunsul polaritaţii. Unele
microfoane sunt foarte
direcţionale, altele ridică sunetul în
mod egal din toate direcţiile, iar
modelul polar descrie forma zonei
de captare care emană din
capsula microfonului. Microfoanele
cardioide (cu răspuns polar în
formă de inimă) sunt cele mai
frecvente, dar veţi întâlni, de
asemenea, variante
omnidirecţionale, figura-lui-8,
hipercardioide și super-cardioide.
Unele microfoane au chiar un
comutator care vă permite să
alegeţi răspunsul polar. Acești
termeni descriu comportamentul
polar, dar fiecare microfon va
avea un model polar unic și chiar
si un microfon cu adresă finală va
„auzi” sunetul din spatele capsulei,
în virtutea modelului polar.
Pastrati un moment pentru a
căuta modelul polar al
microfoanelor din colecţia dvs.,
astfel încât să puteţi lua decizii
creative cand plasaţi microfonul.
SPOTLIGHT

GABRIELLE
GRAU
Lyon, Franţa

Artista franceză, Gabrielle Grau a

început să facă muzică în 2009, după
ce mama ei i-a sugerat să cânte la
chitară. Găsind inspiraţia ei pe străzile
Lyonului, a început să înregistreze
cântând la voce si chitară. „Mi-am dat
seama că prietenilor și părinţilor mei le
place, așa că am continuat și am
continuat.” Gabrielle a folosit YouTube
pentru a-și dezvolta cariera. "Am
început un canal YouTube acum câţiva
ani pentru că am vrut să primesc sfaturi
de la alte persoane și de aceea am
început să înregistrez muzica mea."
"AM ÎNCEPUT UN CANAL
YOUTUBE ACUM CÂȚIVA ANI
PENTRU CĂ AM VRUT SĂ
PRIMESC SFATURI DE LA ALTE
PERSOANE ȘI DE ACEEA AM
ÎNCEPUT SĂ ÎNREGISTREZ
56
 Înregistrarea pas cu pas 57

SHOCKMOUNT-URI
& POP FILTERE
Manevrarea zgomotului și a vibraţiilor suportate pot afecta claritatea semnalului unui
microfon. Sunt greu de auzit și chiar mai greu de urmărit, dar oscilaţiile care
călătoresc până pe stativele de microfon poziţionate pe podelele soft vă pot bruia
înregistrările cu un zgomot scăzut in spectrul intervalelor de bas. Majoritatea
microfoanelor condensatoare sunt prevăzute cu un suport de șoc, care suspendă
corpul microfonului într-o prindere elastica. Este important să le utilizăm pentru a
preveni zgomotele nedorite. Dacă aveţi podele goale, s-ar putea să doriţi să investiţi
în ceva suporturi de șoc bune pentru celelalte microfoane sensibile - mai ales dacă
există activităţi în spectrul de joase, neexplicate pe piesele înregistrate. Puteţi,
desigur, să aplicaţi un filtru high-pass microfonului, dacă aceasta este o opţiune
potrivită pentru sursa dvs. de sunet. Pop Shield-urile sunt alte produse utile pentru a
preveni zgomotul nedorit să intre în muzica dvs.

Un pop shield acţionează ca un burete împotriva zgomotelor nedorite, care sunt

undele de presiune create atunci când pronunţăm sunete precum „p” „ș” și „ţ”. Un
zgomot rătăcit care lovește capsula microfonului poate distruge o sesiune vocală,
astfel încât un pop shield poate fi foarte util în momentele respective.
58 Înregistrarea pas cu pas

ÎNREGISTRAREA
CHITARELOR
Când înregistraţi chitara acasă, există o mulţime de opţiuni în
termeni de abordare. Chitarele acustice fără doză vor trebui,
evident, să fie captate de un microfon extern. Chitarele acustice cu
pickup pot fi conectate direct în interfaţa audio - mai multe intrări
pe interfeţele Focusrite vor avea o caracteristică „Inst”, care
reprezintă o intrare cu impedanţă ridicată pentru instrumente.

Dar chiar și atunci când sunt disponibile pickup-uri, mulţi ingineri

aleg totuși să folosească microfoane pentru a înregistra un sunet
acustic, pentru a capta sunetul intreg al instrumentului.

Fiecare chitară va suna diferit, dar, în general, sunetul din doza din
cutia acustică este mai scăzut și mai predominant pe joase; sunetul
din doza neck are un conţinut de frecvenţe mai mare, inclusiv
zgomotele de schimbare a acordurilor de pe tastieră. În ceea ce
privește tipul de microfon utilizat, o mulţime de ingineri de sunet vor
opta pentru un microfon condenser cu diafragmă mică poziţionat
între orificiul de sunet și tastiera.

Dacă înregistraţi în stereo, acordaţi o atenţie deosebită problemelor

de phasing cauzate de diferenţele de timpi la capsulele microfonului
- O pereche X-Y poate ajuta aici, deoarece capsulele vor fi aproxi-
mativ în același punct în spaţiu.
60

AMPLIFICATOARE DE CHITARĂ

Nu există un mod corect de înregistrare a

unui amplificator de chitară. Dar un început
bun este poziționarea unui microfon dinamic
la 2.5 cm distanță față de conul difuzorului.
De acolo puteți să experimentați până găsiți
poziția perfectă a microfonului pentru un
sunet adecvat preferințelor dvs.

Când înregistraţi chitare electrice, există
asa zisele „the long way” și „the new way”.
Vechiul mod de inregistrare implică
introducerea unui cabinet de chitară într-o
cameră de sine stătătoare, ridicarea
volumului amplificatorului, plasarea unui
mic sau două în faţa acestuia și închiderea
ușii. Amplificatoarele de chitară, în special
cele cu tuburi, sună cel mai bine atunci
când volumul lor este ridicat, astfel că
multe studiouri vechi au o cameră izolată,
unde pot fi amplasate amplificatoarele de
chitară fără să deranjeze sunetul din alte
camere. În acest scenariu, cel mai bun sfat
este să va folosiţi urechile pentru a vă
decide unde așezaţi microfonul în raport
cu amplificatorul. Rugaţi chitaristul să
cânte piesa, puneţi-vă pe cap o pereche
de căști cu spatele închis și ascultaţi cum
se schimbă sunetul în timp ce schimbaţi
poziţia microfonului.
Înregistrarea pas cu pas 61
Aceasta metodă, s-ar putea să nu fie o
opţiune bună în mediul dvs. de lucru, mai
ales dacă există vecini, părinţi sau colegi
de apartament. De aceea putem folosi
metoda nouă: folosirea software-ului de
modelare a amplificatorului într-un
computer pentru a imita magia sonică pe
care o oferă un amplificator. Ca și în cazul
chitarelor electro-acustice, puteţi conecta
chitara electrică direct la interfaţa dvs.,
asigurându-vă că funcţia „Inst” este
selectată pe preamplificator. Având în
vedere monitorizarea low latency oferită
de interfeţele moderne, este complet
posibil să folosiţi DAW-ul dvs. ca
modelator de amplificator în timp real.
„CEL MAI IMPORTANT
ESTE SĂ ASCULȚI ȘI SĂ
INTERPRETEZI
SITUAȚIA MUZICALĂ ÎN
CARE TE AFLI ÎN
MOMENTUL ACESTA”
 SPOTLIGHT

SAM BELL
Anglia, Marea Britanie

Sam este un chitarist profesionist din Coasta de Sud

a Marii Britanii. Petrece mult timp în studiourile de
înregistrare profesionale și preferă o configuraţie
simplă a studioului de casă. El își introduce chitara în
procesorul său de efecte Boss GT1000, apoi direct în
Focusrite Scarlett Solo, care este conectată la un
computer cu sistem de operare Windows care
rulează Cubase.

„Acum putem înregistra piese direct din dormitoarele

noastre! Cu produsele Focusrite, trebuie doar să le
conectaţi și să cântaţi. "

Oriunde face muzică, abordarea lui rămâne aceeași,

„Partea cea mai importantă de a fi un chitarist
profesionist este ascultarea și interpretarea situaţiei
muzicale în care te afli.”

Inspiraţia pentru Sam vine în părţi egale de acasă și

de afară. „Unde trăim poate inspira anumite aspecte
ale personalităţii tale muzicale. Întotdeauna am iubit
Coasta de Sud a Angliei și mă fascinează întotdeauna
să privesc oceanul.

Dar cu toţii ne putem regăsi în influenţele diferitelor

culturi. Cred că este un lucru foarte sănătos de făcut.
Aș dori să mă gândesc că a merge în aceste locuri îmi
oferă niște spaţii de gândire pentru a obţine câteva
idei noi. ”
64 Înregistrarea pas cu pas

ÎNREGISTRAREA
TOBELOR
Înregistrarea tobelor este unul dintre cele mai provocatoare
aspecte ale muzicii. Există un număr infinit de abordări, dar
primele lucruri care trebuie luate în considerare sunt
acordajul kitului și spaţiul în care înregistraţi. Un kit dezacor-
dat într-o cameră cu o acustică netratată nu va sună
niciodată bine.

Nu vă fie teamă să dedicaţi mult timp pentru a finaliza

configurarea tobei. Nu vă fie teamă să dedicaţi mai mult
timp pentru a perfectiona configurarea setului de tobe.
Experimentaţi cu micro ajustări la poziţionarea microfonului;
sunetul tobei mici va suna diferit drastic câţiva centimetri
mai incolo, de exemplu.

OVERHEAD-URI
Microfoanele de tip condenser
produc o reprezentanță clară a
spațiului în care se află. Din acest
motiv folosim deseori microfoane de
tip condenser pentru overhead-uri.
Recording 101 65
66 Înregistrarea pas cu pas

TOBA MICĂ (SNARE DRUM)

Un microfon dinamic poziționat

la 5 cm de rama feței de bătaie,
vă va da de obicei rezultate
bune, dar fiți atenți la lipsa de
adâncime a sunetului. Nu ezitați
să puneți un microfon pe partea
de rezontanță a tobei numai să
fiți atenți la probleme de phase.
 Înregistrarea pas cu pas 67

Când vine vorba de microfoane, s-ar putea

să alegeţi să puneti microfoane „close-up”
(unde așezaţi un microfon dedicat pe
fiecare tobă) sau să acoperiţi sunetul
general cu niște overhead-uri bine plasate.
Adesea, un mix de ambele va da rezultate
bune. Se obișnuiește și așezarea unui
microfon deasupra foliei de bătaie (partea
pe care este lovită toba).

tunci când sunteţi aproape, reţineţi că

marginea tobei poate suna foarte metalic;
poziţionând microfonul la un centimetru sau
doi distanţă de margine spre centrul tobei,
va ajuta să scoată un sunet mai plin. Dar nu
treceţi cu vederea membrana rezonantă
(partea inferioară a unei tobe), care poate
oferi un ton diferit și poate îngroșa sunetul
general al tobei. Unii oameni pun un
microfon pe partea inferioară a tobei, pentru
a scoate în evidenţă puţin „sizzle” sau firele
de snare. Atenţie la problemele de fază aici -
s-ar putea să doriţi să schimbaţi polaritatea
de pe preamplificatorul de microfon.
68 Înregistrarea pas cu pas

TOBA
MARE
Am putea scrie o carte întreagă despre
înregistrarea tobei mari. Mulţi ingineri de
sunet doresc să înlature membrana
rezonantă, să plaseze înauntru câteva
pături și să poziţioneze microfonul la
câţiva metri distanţă. Aceste lucruri au
ca rezultat un zgomot solid si excelent
pentru R&B și funk. Altora le place să
lase membrana de rezonanţă aproape
desfacută pentru a fi foarte „flappy”.
Acest lucru este popular pentru jazz și
alte stiluri unde se dorește un sunet mai
natural al bateriei. totul este subiectiv și
tot ce putem recomanda este să
experimentati, să vă folosiţi urechea și
să începeţi să înregistraţi doar atunci
când sunteţi foarte mulţumiţi de sunetul
tobei.

Sfat final: atunci când aţi utilizat toate

canalele de intrare pentru o
configurare a tobei și încă nu sunteţi
mulţumiţi, căutaţi pe Google ‘Glyn
Johns’ three-mic drum technique’.
 Înregistrarea pas cu pas 69

TOBA MARE

Sunt multe căi prin care puteți obține

un sunet de tobă mare bun.
Experimentați cu surdinarea tobei
mari din interior folosind diferite
prosoape și ascultați semnalul
provenit din microfonul folosit
pentru captarea sa pentru a putea
lua cea mai bună decizie artistică.
„TOT CE VREAU
ESTE SĂ COMPUN ȘI
NU CRED CĂ MĂ VOI
OPRI VREODATĂ.”
 SPOTLIGHT

SLOW CLAP
Buckinghamshire, Marea Britanie

Danny Nugent (aka Slow Clap) este

designer și un iubitor de sintetizatoare,
cu multiple proiecte muzicale.
"Aspiraţia mea iniţială pentru muzică",
spune Danny, "a fost să pot să cânt
live și să fiu într-o situaţie în care
oamenii voiau să vină să mă vadă,
chiar dacă erau 10 sau 20 de oameni,
dar ei erau acolo să mă vadă, lucru pe
care din fericire l-am obţinut ”.
Interfaţa sa Scarlett îi oferă multă
flexibilitate pentru conectarea
diferitelor instrumente, precum
sintetizatoare și chitare, și pentru
conectarea la echipamentele MIDI și la
procesoarele de efecte outboard
folosind ieșiri multiple. "Pot să aduc
diferite echipamente outboard în
configuraţia mea și este minunat că
vine echipată cu MIDI pentru că pot
trimite MIDI din Ableton Live." Danny
are un simplu obiectiv în ceea ce
privește crearea muzicii: „Tot ce vreau
este să compun și nu cred că mă voi
opri vreodată.”
 Înregistrarea pas cu pas 73

MIXERE
& PATCHBAY-URI
Pentru cei care preferă să lucreze cu un mixer hardware, o interfaţă audio cu o
mulţime de intrări și ieșiri poate fi utilizată pentru a integra mixerul în fluxul de lucru
DAW.

Printre avantajele acestui tip de abordări se numără posibilitatea de a direcţiona

sunetul către efecte și mix-uri de căști personalizate, având EQ pe canal și faptul că
beneficiază de un control unu la unu asupra fiecărui parametru. Cea mai conven-
abilă metodă de a conecta un mixer la o interfaţă este de a trimite ieșiri directe de la
mixer la intrările liniei de interfaţă audio și de a trimite „DAW returns” de la ieșirile
interfeţei la canalele goale de pe mixer.

Desigur, trebuie să fiţi atenţi la loop-urile de feedback și să faceţi tot ce puteţi pentru
a menţine latenţa la minimum. Un patchbay poate fi, de asemenea, un plus excelent
la un studio, mai ales în cazul în care aveţi interfaţa într-un rack, lucraţi cu intrări
„hard-wired” și trebuie doar ocazional să legati un sintetizator în sistem. Avantajul
unui patchbay în acest scenariu este faptul că nu trebuie să umblaţi în spatele
rackului pentru a vă deconecta cablurile; trebuie doar să conectaţi patchbay-ul
pentru a face conexiunea. Un patchbay poate fi conectat astfel încât o configuraţie
„normală” să fie stabilită atunci când nimic nu este plasat în faţă.

ÎNREGISTRARE PE 24-BIȚI
În comparaţie cu înregistrarea pe 16 biţi (standardul CD), înregistrarea pe 24 de biţi
oferă o rezoluţie audio mult mai mare și un mediu de înregistrare mult mai permisiv.
Aceasta consumă mai multe date (1,5x mai mult decât un fișier pe 16 biţi), dar în zilele
noastre spaţiul de stocare nu mai este o problemă.

Acesti 8 biţi suplimentari permit ca expresia audio digitală să fie exprimată mai
precis: în domeniul de 16 biţi, amplitudinea unui singur sample poate fi reprezentată
de 65.363 de valori posibile.

Cu 24 de biţi, există mai mult de 16 milioane de valori, ceea ce înseamnă un sunet mai
precis, o claritate mai mare și rezultate care sună mai bine! Nu există niciun motiv să
nu înregistraţi în 24 de biţi.
74 Înregistrarea pas cu pas

BACKING
UP
Procesul de backup nu este unic pentru muzică, dar este o parte
crucială a procesului - pentru a vă asigura că creaţiile dvs. nu se
pierd atunci când un hard disk se defectează sau se pierde.
Datele trebuie să fie copiate în trei locuri, iar drive-urile ar trebui să
se afle în diferite locaţii fizice pentru a evita distrugerea lor într-un
eveniment catastrofal, cum ar fi o inundaţie sau un incendiu.
Spaţiul de stocare în cloud este o opţiune pentru backup, la fel ca și
sistemele de rezervă automate, cum ar fi „Apple’s Time Machine”.
Alocarea săptămânală a timpului pentru a face backup fișierelor dvs.
este un timp bine investit.
 Înregistrarea pas cu pas 75

BACKUP-URI
Păstrați fișierele de backup
în diferite locații, nu știți
niciodată când veți avea
nevoie de ele!
„ SĂ PUN
MÂNA PE
CEVA CARE
ÎMI OFERĂ UN
FEELING ATÂT
DE BUN MI-A
AJUTAT
DEZVOLTAREA
CA ȘI
PRODUCĂTOR.
”
 SPOTLIGHT

UNGLUED
Anglia, Marea Britanie

Unglued este un producător de drum

and bass al casei de discuri Hospital
Records, care folosește o mulţime de
hardware-uri vintage în procesul său
de creare a muzicii.

„Investesc într-o mulţime de

echipamente mai vechi și asta mă
ajută să scot acel sunet vintage.
[Echipamentul vechi] are mult mai
mult caracter și are propria sa
energie. ” Însă configuraţia sa de
producţie nu a fost întotdeauna
favorabilă utilizării unui outboard
analogic, întrucât a fost limitat doar la
un port pentru căști și sunete in the
box

. „Înainte să folosesc interfaţa

Scarlett, nu puteam trimite niciun
audio în computerul meu sau în afara
acestuia.” Acum, cu tape machine-ul
vintage și spring reverbul este folosit
la fel de des, poate chiar mai des
decât plug-in-urile.

„ Să pun mâna pe ceva care îmi oferă

un feeling atât de bun mi-a ajutat
dezvoltarea ca și producător.
Senzaţia pe care o oferă ajută cu
adevărat procesul creativ. ”
78 Construirea unei mici audienţe și lansarea muzicii în mod independent

SFATURI: CONSTRUIREA UNEI

MICI AUDIENȚE ȘI LANSAREA
MUZICII ÎN MOD INDEPENDENT.
Will Evans de la Tape Club Records nu este străin de industria muzicală independentă. Tape Club este
specializat în „The Best of British Home Record”.

Will are câteva sfaturi pentru a vă lansa propria muzică și pentru a vă construi o mică audienţă.
 Construirea unei mici audienţe și lansarea muzicii în mod independent 79

„Nu fii timid! Internetul a dovedit că există o

audienţă pentru toată lumea. Trebuie doar să pui
osul la bataie pentru a o găsi. Pentru unii va fi
ușor, este posibil să partajaţi un link privat de
Soundcloud cu cineva și el să îl trimită mai
departe la un prieten de la o casa de discuri si
gata, aţi fost selectat. Cu toate acestea, pentru
cei mai mulţi, este vorba de multă muncă. Va
trebui să muncești pentru a fi ascultat.”

„Gânditi-va ca la exerciţiile fizice. Creaţi-vă o

rutină zilnică prin care să va transmiteţi muzica.
Puteţi să trimiteţi un mesaj pe WhatsApp familiei
dvs., să scrieţi scrisori manual și să le trimiteţi
prezentatorilor de radio sau să trimiteţi zece
mesaje pe Instagram către străini. Unii vor fi
interesati și veţi afla multe lucruri despre dvs. și
despre arta dvs. pe parcurs. ”

„Cresteţi-vă șansele intrând într-o comunitatea

care creează muzică: alţi artiști, DJ, ingineri,
promoteri. Împrieteniţi-vă! În timp, acest lucru vă
poate oferi o reţea organică benefică pentru
muzica dvs.”

„S-ar putea întâmpla peste noapte, dar probabil

nu va fi așa, așa că fiţi pregătiti să vă bucuraţi de
călătoria muzicală care vă așteaptă. Va fi una
lungă, dar dacă aveţi priorităţile
corespunzătoare, va fi o călătorie distractivă
indiferent de rezultat. ”
CREDITS
Text: Sam Pryor, Phil Ward, Chris Mayes-Wright
Editor: Chris Mayes-Wright
Poze: Chris Mayes-Wright
Design: Lex Wood
Mulţumiri: Cesar Toribio, Lauren Martinez, Scott Kapelman & Teddy Mars.