Acum 14 ani a fost descoperit

mormântul regelui Irod

Chiar dacă este numit Irod cel Mare, este greșit să credem că măreția lui a
fost atribuită succeselor militare; liderul Iudeii a fost tot timpul subordonat
Imperiului Roman și este descris în cronicile istorice ca un monarh obsedat de
moarte – în principal de cea a rivalilor.

Descrierea ca om însetat de sânge este, în principal, din cauza relațiilor sale cu

Iisus Hristos; în episodul numit „Uciderea Pruncilor”, unde a ordonat moartea
tuturor copiilor în vârstă de doi ani sau mai puțin, căutând să-l elimine pe
reprezentantul lui Dumnezeu pe Pământ și, în acest fel, să evite pierderea
puterii.

De asemenea, titulatura de psihopat a lui Irod este întreținută și de legenda

cum că ar fi întreținut relații sexuale cu trupul neînsuflețit al Mariamnei (soția
sa), acesta fiind și motivul pentru care îi ținea trupul în miere.

El a dorit ca tranziția sa către lumea spirituală să fie la fel de remarcabilă,

construindu-și propriul mormânt. Cu ornamente de lux, edificiul a fost construit
în centrul unui deal realizat artificial, cu mult timp înainte de moartea sa.
 Pictură reprezentându-
l pe Irod pe tron

Dealul Herodium

Herodium este un deal în formă de con situat la 12 km sud de Ierusalim. Irod a

construit aici un palat între anii 23-15 î.Hr.

Potrivit arheologilor israelieni, întreaga structură a fost planificată pentru a fi

monument funerar, palatul fiind dotat cu o piscină, existând chiar și un teatru
cu o capacitate maximă de 450 de persoane.

De asemenea, Irod a insistat ca, în mod voluntar sau forțat, poporul să plângă
la înmormântarea lui. În acest fel, a ordonat ca, imediat după moartea sa,
membrii guvernului său să-i omoare pe liderii evrei (un ordin care nu a fost
executat).

În 2007, arheologul Ehud Netzer a găsit aici un mormânt cu toate

caracteristicile menționate în documentele istorice. La acea vreme a fost
contestat de către unii arheologi pentru că nu a găsită nicio inscripție care să
indice numele regelui, iar mormântul era considerat prea modest pentru a fi al
lui Irod.

Chiar și asa, cercetătorul a preferat să insiste și să efectueze cercetări

suplimentare, găsind presupusul sarcofag a lui Irod, doar că era gol și spart.

Blestemul regelui

Ehud Netzer împreună

cu sarcofagul găsit
Ca și în cazul echipei care a descoperit mormântul lui Tutankhamon, arheologul
israelian a fost lovit de un „blestem”.

Trei ani mai târziu, în octombrie 2010, Ehud Netzer avea 73 de ani și, în timp ce
studia mormântul, s-a sprijinit de o balustradă de lemn care avea peste 2.000
de ani. Ruptura barei a făcut ca cercetătorul să cadă de la o înălțime de șase
metri. Ehud a suferit răni grave la coloana vertebrală și a murit.

Guvernul din Israel și oamenii de știință au fost șocați de moartea arheologului,

declarând că descoperirile sale de la Herodium sunt cele mai importante din
istoria recentă a țării.
Ce s-a întâmplat cu Ponțiu Pilat
după execuția lui Isus?

Datorită Evangheliilor, Pontiu Pilat a rămas pentru totdeauna în istorie și

cultură ca omul care l-a condamnat pe Isus Hristos la moarte. El a făcut acest
lucru în timp ce era guvernator roman al provinciei Iudeea.

Doar el avea dreptul să aprobe pedeapsa cu moartea pentru o persoană

acuzată de infracțiuni în conformitate cu legea romană.

În timpul mandatului său de guvernator în Iudeea, s-au emis multe astfel de

sentințe. Conform scrierilor lui Philon din Alexandria, el a aranjat represalii,
inclusiv execuții.

Tot el susține că Pilat a condus brutal Iudeea și era capabil să “genereze” o

rebeliune și apoi să organizeze un masacru.

Ce s-a întâmplat cu Pilat după execuția lui Isus?

Pilat a fost acuzat de corupție și luare de mită de către alți oficiali ai

imperiului.

Îndepărtarea lui Pontiu Pilat din calitatea de guvernator a avut loc după ce a

ordonat uciderea unui grup de samariteni într-un sat numit Tirathana.

Samaritenii, care pretindeau că nu au fost înarmați, s-au plâns lui Lucius

Vitellius cel Bătrân, guvernatorul Siriei, care l-a trimis pe Pilat la Roma pentru a
fi judecat de Tiberius. Totuși, Tiberius moare cu puțin timp înainte de sosirea sa.

După moartea lui Tiberius, audierea lui Pilat ar fi fost gestionată de către
Caligula, noul împărat.
 Bustul lui Pontiu Pilat
Nu este clar dacă a avut loc într-adevăr vreo audiere, întrucât noii împărați
respingeau deseori chestiunile juridice restante din domniile anterioare. Singurul
rezultat al întoarcerii lui Pilat la Roma este faptul că el nu a fost repus în funcția
de guvernator al Iudeii.

Conform surselor istorice, Pontiu Pilat și-a încheiat cariera politică în dizgrație.

Istoricii spun că, în jurul anului 39 d.Hr, împăratul Caligula l-a forțat pe Pontiu
Pilat să se sinucidă, iar corpul său a fost aruncat în râul Tibru.
Ce s-a întâmplat cu marele preot
Caiafa după execuția lui Iisus

Caiafa a fost un mare preot în Iudeea în anii procesului și execuției lui Iisus.
El a primit postul de Mare Preot căsătorindu-se cu fiica vechiului preot.

Înalții preoți erau aleși pentru o perioadă de un an. De reținut este că Marele

Preot putea fi reales anul următor, dar și de un număr nelimitat de ani. Socrul
său, Anna, a fost reales de 8 ori.

De multe ori, prefectul roman îi schimba pur și simplu pe înalții preoți pentru
a-l pune în funcție pe cel mai ascultător și mai convenabil pentru autoritățile
romane.

Acesta s-a întâmplat și cu Caiafa care și-a păstrat postul pe tot parcursul

domniei lui Valerius Gratus, dar și al succesorului său, Ponțiu Pilat.

Caiafa a reușit să-l mulțumească nu numai Valerius, ci și pe socrul său

Anna. În cel de-al 12-lea an al înaltei sale preoții, Ponțiu Pilat a devenit un
prefect dur, a cărui comportament față de obiceiurile evreiești a dus la mai
multe rebeliuni.

Caiafa a reușit să găsească un limbaj comun cu el și, în orice fel, și-a susținut
politica, oricare ar fi fost.

Poziția de Mare Preot avea control asupra fluxurilor financiare puternice, care

constau din donații de la enoriași.

Administrația religioasă evreiască din timpul înaltului preoțesc al lui Caiafa

a devenit atât de apropiată cu autoritățile romane corupte, încât după
înlăturarea lui Ponțiu Pilat din funcția sa și venirea lui Marcellus în 36 d.Hr.,
Caiafa și-a pierdut și postul. În total, el a fost marele preot timp de 18 ani.

După răstignirea lui Iisus, Caiafa a rămas Mare preot încă trei ani. Apoi a
fost scos din funcție.
Până la sfârșitul vieții, adică până în anul 66 d.Hr. a rămas
o persoană influentă și, cel mai probabil, Caiafa a rămas și un preot influent în
Templu. Din păcate, nu există informații clare referitoare la cum și-a petrecut
ultimii ani din viață.

Inelul lui Ponțiu Pilat a fost

descoperit în Israel

Deși a jucat un rol important în moartea lui Iisus Hristos, Ponțiu Pilat este un
personaj destul de puțin cunoscut. Descoperirea unui inel care i-ar fi aparținut
lui Pilat fascinează istoricii și publicul larg.

De fapt, artefactul a fost descoperit împreună cu o serie de alte obiecte în

timpul săpăturilor efectuate la sfârșitul anilor ‘60, mai precis în ruinele unui
vechi palat cunoscut sub numele de Herodium, situat nu departe de Ierusalim.

Inelul în cauză, realizat dintr-un aliaj din cupru, nu a atras prea multă atenție
arheologilor la acea vreme – avea 2.000 de ani și se afla într-o stare avansată
de degradare. Cercetările recente efectuate asupra piesei au arătat că obiectul
ar putea avea o semnificație istorică foarte importantă.

După ce au trimis inelul la restaurare și au obținut imagini mai clare folosind un

aparat de fotografiat special, cercetătorii au identificat pe inel forma unui pahar
de vin și inscripții în limba greacă care traduse înseamnă „Pilat”.

Chiar i-a aparținut lui Pilat?

Potrivit oamenilor de știință care au efectuat cercetarea artefactului este

imposibil să se determine exact anul în care a fost confecționat.
Inelul descoperit și o pictură reprezentând Judecata lui Iisus
Deși arheologii israelieni sunt încântați și spun că aproape sigur i-a aparținut lui
Pilat deoarece acest nume este rar, alți specialiști consideră că sunt puține
șanse să-i fi aparținut celebrului guvernator. Principalul argument al acestora
din urmă este că aliajul din cupru nu este demn de rangul unei personalități
precum Ponțiu Pilat și, probabil, i-a aparținut unei persoane care îl slujea pe
guvernator.

Este de remarcat faptul că, pe baza documentelor istorice disponibile, Ponțiu

Pilat a fost al cincilea guvernator al provinciei romane Iudeea și și-a exercitat
mandatul între anii 26 și 36 AD, în timpul domniei împăratului Tiberius.

Conform Bibliei, el a fost omul ca L-a condamnat la moarte pe Iisus Hristos, iar
alte surse istorice sugerează că el a fost un om dur, care nu dorea să arate
compasiune față de evrei și tradițiile lor.
Și-a pus soția decedată în miere:
povestea de iubire a regelui biblic
Irod

Irod cel Mare a trăit 77 de ani (73 î.Hr. – 4 d.Hr.). Prin intrigi și crime, el a
reușit să-și protejeze puterea de rudele sale și rudele soțiilor sale – pretendenți
la tronul Iudeei. Irod ajunge chiar să-i bănuiască și pe fiii săi că vor să-l
detroneze.

Și-a părăsit soția Doris și s-a căsătorit cu evreica Mariamna cu ideea de a fi

acceptat de evrei ca unul dintre ei. Ulterior o ucide sub pretextul că nu-l mai
iubește și că vrea să-l detroneze. El chiar și-a forțat soacra să depună mărturie
împotriva fiicei sale.

Irod a fost prieten cu Marc Antoniu și Cleopatra, dar i-a trădat în bătălia de la
Actium din 31 î.Hr. Atunci oastea romană, condusă de Octavian, a câștigat
împotriva Egiptului în marele război naval.

Irod promisese să sprijine cuplul îndrăgostit din Alexandria, dar flota nu a mai
ajuns vreodată. Apoi merge la Roma și cere milă de la Octavian. Împăratul l-a
iertat deoarece regele i-a adus 200 kg de argint și alte daruri scumpe, iar după
război Roma aproape ruinată a avut nevoie disperată de fonduri. Astfel,
conducătorul evreu și-a asigurat mulți ani pe tron.

Conform Evangheliei lui Matei, Irod a ordonat sacrificarea pruncilor din

Nazaret imediat ce a aflat profețiile că se va naște un mare conducător al
evreilor. Mulți istorici susțin că acest lucru nu este adevărat.
Regele Irod cel Mare. Foto: Wikimedia
Potrivit unui documentar BBC, Irod a iubit-o pe soția sa Mariamna foarte mult și
a ucis-o din gelozie. Răvășit de moartea ei, regele i-a scufundat trupul într-o
cadă cu miere.

În acest fel, datorită proprietăților de conservare ale mierii, frumusețea ei a

rezistat peste ani și el a putut să o admire ori de câte ori dorea. Legenda spune
că Irod a înnebunit de dorul soției sale în ultimii ani ai vieții.

Deși nu era plăcut de supușii săi (nefiind evreu) Irod cel Mare s-a dovedit a fi
un bun conducător și a lăsat în urmă clădiri spectaculoase precum temple,
apeducte, cetăți etc. Multe dintre monumentele antice din Israelul de azi,
inclusiv Zidul Plângerii, sunt operele sale.