Enigmele Vaticanului, lucruri interzise publicului larg

T.C. Albu29 octombrie 2019 0

Enigmele Vaticanului reprezintă o serie de întâmplări și evenimente, despre

care Sfântul Scaun le ține departe de ochii publicului larg. Acestea sunt lucruri,
care s-au întâmplat de-a lungul istoriei, și fie sunt evenimente inexplicabile sau
lucruri care nu aduc cinste Vaticanului.
Iisus si regele Abgar
Un secret absolut ar ascunde documente legate direct de Iisus Hristos, si
anume scrisoarea trimisa de regele Abgar al V-lea lui Iisus si raspunsul acestuia.
Legenda spune ca regele siriac l-ar fi rugat in scris pe Iisus sa-l vindece de o
boala cumplita, iar Iisus i-a raspuns ca il va vindeca dupa Inaltare la Cer, printr-
un trimis personal pe nume Thaddeus.
Faptele s-ar fi petrecut in anul 32, iar documentele ar fi fost ascunse la Edessa.
Dar un alt document arata ca Iisus ar fi dat un raspuns oral si si-ar fi imprimat
chipul pe un prosop umed. Acel „portret viu” ar fi fost pus intr-un altar al lui
Abgar, primul rege crestinat conform legendei. Aceasta „corespondenta” a fost
infirmata chiar de papa Gelasius I (492-496) la sinodul roman din 495.
Castitate, dar s-o stim si noi!
Privitor la nerespectarea juramantului de castitate, ar exista liste cu papi activi
sexual dupa incoronare. Unul din cazuri ar fi cel al papei Sergiu al III-lea (904-
911), care ar fi fost amantul atat al senatoarei Teodora (870-916), cat si al fiicei
acesteia, Marozia. Iar Marozia l-a nascut pe Johannes, viitorul papa Ioan al XI-
lea (931-935).
 Aceasta perioada a fost numita „pornocratie”, dar sursele romano-catolice
atrag atentia asupra izvorului acestor alegatii, si anume Liuzio, episcop de
Cremona, un adversar al unor papi si cronicar tendentios. In „Oxford Dictionary
of Popes”, un alt papa, si anume Ioan al XII-lea (955-963) este etichetat drept
un „Caligula crestin” care a fost omorat de un sot gelos chiar in timp ce papa
facea amor cu sotia lui… Despre „tulburatorul” papa Alexander al VI-lea (1492-
1503) vom scrie separat.
Enigmele Vaticanului, un papa cu fusta?
Una dintre enigmele Vaticanului este papesa Ioana. Unul dintre „secrete” ar fi
existenta unui papa-femeie, pe nume „Ioana” („Jeanne”), conform unui
document dominican din anul 1250. „Dovada”, zice-se cunoscuta si raspandita
de calugari, ar fi situat papesa in secolul IX (855-858). Dar lucrurile se complica
atunci cand un document numit „Cronica din Metz”, de la mijlocul secolului al
XIII-lea, arata ca povestea cu pricina era un fel de satira antipapala a unui
anume Jean Pierrier de Mailly, strecurata intr-un document oficial despre
istoria papilor.
Conform lui Mailly, femeia-papa ar fi trait prin anul 1099 si s-ar fi dat de gol
dupa ce a ramas gravida. Papesa Ioana, pe cand era spre sfarsitul sarcinii, ar fi
cazut de pe cal si ar fi avut un avort spontan. Satenii care au fost martori au
omorat-o cu pietre (si pe copil, considerat un fel de diavol). In consecinta, nu s-
a mai aflat cum a ajuns Ioana cardinal si apoi episcop de Roma – pasi obligatorii
in ascensiunea spre Sfantul Scaun.
Crime, incesturi şi pornocraţie în Cetatea Sfântă
Enigmele Vaticanului cuprind și lucruri mai puțin sacre. Ioan al VIII-lea (872-
882) a fost întâiul papă ucis în “exerciţiul funcţiunii”. Documentele păstrate în
arhive arată că el a fost otrăvit şi snopit în bătaie, până când şi-a dat duhul.
Drama avea să fie debutul unei serii de opt asemenea crime, comise asupra
unor suverani pontifi aflaţi pe scaunul Sfântului Petru.

Şocantă este şi povestea papei Ioan al XII-lea (955-964), rămas în memoria

publică pentru spargere de familii, incest, pasiunea pentru jocuri, blasfemie şi
crimă. În anul 963, a şi fost dat jos din funcţie, pentru comportament nedemn.
Un an mai târziu, se pare că a fost omorât de un soţ încornorat. Amator de
aventuri galante cu femei măritate ar fi fost însă şi papa Leon al III-lea (795-
816). Din cauza acestei “slăbiciuni” ar fi fost urmărit de simpatizanţii
predecesorului său, Adrian I, şi trântit de pe cal, în timpul unei procesiuni din
799. Inamicii au încercat să-i taie limba şi să-i scoată ochii, dar victima a reuşit
să se adăpostească la regele franc Carol cel Mare, pe care papa avea să-l şi
încoroneze împărat roman, de Crăciunul anului 800.
Nu era totuşi ceva neobişnuit ca suveranii pontifi să aibă amante. Ba
dimpotrivă, dacă ne gândim la Rodrigo de Borja (sau Borgia, în italiană), viitorul
papă Alexandru al VI-lea, care a avut 9 copii rezultaţi din diverse legături
amoroase. E drept, cinci urmaşi – printre care teribilii Cesare şi Lucrezia Borgia-
i-a dăruit chiar Vanozza Catanei, o nobilă romană, cu care a trăit în concubinaj.
Acest cap al Bisericii, ales de un conclav corupt, a rămas până azi sinonim cu
lipsa de scrupule, favoritismul şi imoralitatea. Pentru el, mai importante decât
interesele instituţiei pe care o păstorea a fost să-şi consolideze puterea şi să-şi
căsătorească avantajos copiii. Nici amestecul metreselor în treburile Bisericii nu
a fost o raritate.
Îndeosebi Teodora, soţia consulului Theophilact, a marcat istoria papalităţii,
reuşind să-şi promoveze iubitul, pe arhiepiscopul de Ravena, pe scaunul
pontifical şi instaurând aşa-numita “pornocraţie”. Fiica ei, Marozia, a devenit
amanta papei Sergiu al III-lea la doar 15 ani, măritându-se apoi de trei ori,
pentru a-şi consolida influenţa. Culmea e că în fruntea Bisericii aveau să ajungă
ulterior şi fiul Maroziei, Ioan al XI-lea, şi nepotul ei, Ioan al XII-lea. De
asemenea, papii Benedict al VIII-lea, Ioan al XIX-lea şi Benedict al IX-lea au fost,
la rându-le, descendenţii Maroziei.
Cadavrul judecat şi condamnat!
Enigmele Vaticanului sunt numeroase și stranii, de cele mai multe ori. În
materie de înşelătorie – chiar şi cu scop nobil- papa Ştefan al II-lea ((752-757) s-
a dovedit maestru. La o întâlnire cu regele franc Pepin (poreclitcel Scurt”,
datorită staturii sale scunde), suveranul pontif a prezentat un document
falsificat, care garanta securitatea Romei ca proprietate a Sfântului Scaun.
Papa i-a arătat lui Pepin, tatăl lui Carol cel Mare, un act despre care a pretins că
era donaţia împăratului Constantin. De fapt, documentul fusese măsluit chiar
de Ştefan al II-lea şi antedatat. Regele Pepin, analfabet, a fost foarte
impresionat de hârtia cu pricina şi i-a oferit suveranului protecţia dorită. Pepin
cel Scurt dăruieşte papei teritoriile din jurul Romei cucerite de la longobarzi
(exarhatul de Ravena şi ducatul de Roma). Darul acesta, cunoscut în istorie ca
Donaţia pepiniană (756), pecetluieşte alianţa dintre capul Bisericii şi Pepin, care
reformează biserica francă subordonând-o papei.
Mai şocant decât cazul lui Ştefan al II-lea a fost cel al papei Formosus (891-896).
Acuzându-l post-mortem de uzurpare, urmaşul său, papa Ştefan al VI-lea (896-
897), a ordonat dezgroparea cadavrului acestuia, dezbrăcarea de veşmintele
pontificale şi tăierea degetelor cu care binecuvânta poporul; apoi, corpul i-a
fost aruncat în Tibru, iar Formosus a fost declarat sperjur şi ilegitim. Ulterior,
Ştefan al VI-lea însuşi a fost băgat la închisoare, unde oamenii l-au otrăvit şi
sugrumat. Papa Romanus, succesorul lui Ştefan al VI-lea, şi apoi papa Ioan al IX-
lea au reabilitat memoria lui Formosus.
Ales suveran pontif la 12 ani, destituit de două ori
Întâiul papă a fost Apostolul Petru, al cărui pontificat ar fi durat 34 sau 37 de
ani. Petru a avut parte de o moarte de martir, iar pe locul unde ar fi fost
îngropate rămăşiţele sale s-a ridicat ulterior Domul Sfântu Petru. Următorul în
ordinea longevităţii în funcţie a fost papa Pius al IX-lea (1846-1878): 31 de ani şi
7 luni.
“Podiumul” a fost completat de Ioan-Paul al II-lea (1978-2005): 26 de ani şi 176
de zile. La polul opus, cele mai puţin au zăbovit în fruntea Bisericii Urban al VII-
lea, 15 septembrie – 27 septembrie 1590 (13 zile), suveranul ponif
îmbolnăvindu-se de malarie, Bonifaciu al VI-lea, 15 zile, în aprilie 1896, şi
Celestin al IV-lea, 25 octombrie – 10 noiembrie 1241 (17 zile).
Se pare că din lista papilor a fost însă şters un oarecare Ştefan, care a murit la
numai 4 zile de la alegere, în anul 752, făcând apoplexie înainte chiar de a se fi
bucurat de ceremonia înscăunării.
Nici predecesorul lui Ioan Paul al II-lea, papa Ioan Paul I, nu a stat decât 33 de
zile în funcţie, decedând în urma unui infarct. Numeroase teorii
conspiraţioniste au circulat şi încă mai circulă pe marginea acestei morţi subite.
Tot în categoria recorduri, poate fi înscrisă şi numirea lui Benedict al IX-lea ca
papă, în 103, la vârsta de doar 12 ani!

arhivele secrete ale Vaticanului

El a fost nepotul papei Benedict al VIII-lea (1012-1024) şi al papei Ioan al XIX-lea
(1024-1032), şi membru al unei puternice familii. La moartea papei Ioan al XIX-
lea în 1032, tatăl lui Benedict, Alberic, a provocat alegerea sa prin mită,
manipulare şi ameninţări. Benedict al IX-lea a fost destituit de două ori, după
numeroase intrigi scandaloase, dar a revenit abil. Unul dintre succesori,
Clement al II-lea, a murit otrăvit probabil de oameni ai lui Benedict al IX-lea,
care se instalează ca Papă, dar regele Germaniei, Henric al III-lea, încoronat
Sfânt Împărat Roman, îl demite, consacrându-l papă pe Damasus al II-lea. Şi
Ioan al XII-lea (955-964) a ajuns de foarte tânăr în fruntea Bisericii: avea doar
16-17 ani.
Enigmele Vaticanului, Papi răpiţi și exilaţi
În schimb, Ponţian (230- 235) a fost întâiul suveran pontif care a demisionat. În
timpul persecuţiei creştinilor sub împăratul Maximinus Trax, Sf. Ponţian a fost
exilat în Sardinia şi condamnat să lucreze în minele de sare.
De aceea el s-a retras din poziţia de papă la 28 septembrie 235. Sf. Ponţian a
murit ca martir în 236 sau 237, din cauza suferinţelor îndurate în mină. Un alt
Papă care a demisionat a fost Sf. Celestin al V-lea, ales la 5 iulie 1294. Având 84
de ani, el n-a putut face faţă presiunilor nobililor vremii, aşa că la 13 decembrie
1294 a demisionat şi s-a întors la mănăstire.
Succesorul său, papa Bonifaciu al VIII-lea, l-a trimis la închisoare pentru a-l
împiedica să revină pe tron. Pe de altă parte, Sf. Silveriu, care a fost consacrat la
1 iunie 536, a fost primul papă demisionat cu forţa. În martie 537, împărăteasa
bizantină Teodora l-a capturat şi l-a scos din Roma pentru că nu a aprobat
numirile de episcopi eretici făcute de ea. Papa a fost exilat în insula Palmaria,
unde a rămas prizonier până la moartea sa, la 11 noiembrie 537. La fel a păţit şi
Martin I, în 649.
Acestea sunt o parte dintre enigmele Vaticanului, dar cele mai multe dintre
acestea sunt bine ascunse în deja celebrele arhive ale Sfântului Scaun. Probabil
că nu le vom afla niciodată pe toate.