Luxemburg

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Luxemburg
Marele Ducat de Luxemburg
Grand-Duché de Luxembourg (fr)
Groussherzogtum Lëtzebuerg (lb)
Großherzogtum Luxemburg (de)

Drapelul Luxemburgului Stema Luxemburgului[*]

Deviză: Mir wëlle bleiwe wat mir sinn (Vrem să

rămânem cine suntem în luxemburgheză)

Imnul național: Ons Heemecht

Geografie

Suprafață  

 - totală 2,586 km² (locul 177)

Apă (%) 0,0%

Cel mai înalt

Op Kneiff[*] (560 m) 
punct

Cel mai jos

Râul Mosela (133 m) 
punct

Vecini Germania
Franța
Belgia 

Fus orar UTC +1/+2

Populație
Populație  

 - Recensământ  537,853 (locul 167)

Densitate 198,0 loc/km²

Limbi oficiale Luxemburgheza1, Franceza2, Germana2

Etnonim luxemburghez
luxemburgheză (fem.)
luxemburghezi (pl.)
luxemburghez (masc.) 

Guvernare

Sistem politic Monarhie

Mare Duce de Henric, Marele Duce de

Luxembourg Luxembourg 

Prim-ministru(d) Xavier Bettel 

Legislativ Camera Deputaților(d) 

Capitala Luxemburg

Istorie

Independență 11 mai 1867

Economie

PIB (PPC)  

 - Total $30,7 miliarde

 - Pe cap de
$66.821
locuitor

PIB (nominal)  

Gini 34,9

IDU 0,892

Monedă Euro

Coduri și identificatori

Cod CIO LUX 

Cod mobil 270 

Prefix telefonic +352

ISO 3166-2 LU 

Domeniu
.lu, .eu3
Internet

1
Luxemburgheza este limba națională
 2
Franceza și germana sunt limbile administrative.

3
Codul .eu aparține Uniunii Europene, din care Marele Ducat al
Luxemburgului face parte

Prezență online
site web oficial
Modifică date / text 

Luxemburg (în luxemburgheză Lëtzebuerg; în franceză Luxembourg;
în germană Luxemburg; pronunțat în pronunție luxemburgheză:   audio), oficial Marele
Ducat de Luxemburg,[a] este o țară fără ieșire la mare, din vestul Europei. Se
învecinează cu Belgia la vest și la nord, cu Germania la est, și cu Franța la sud.
Capitala, Luxemburg, este, împreună cu Bruxelles și Strasbourg, una dintre cele trei
capitale oficiale ale Uniunii Europene și sediul Curții Europene de Justiție, cea mai
înaltă instanță judecătorească din UE. Cultura, oamenii și limbile vorbite sunt extrem de
strâns legate cu țările vecine, fiind în esență un amestec cultural franco-germanic(d).
Repetate invazii din partea țărilor vecine, mai ales în al Doilea Război Mondial, au
condus la o puternică dorință în această țară pentru medierea între Franța și Germania,
ceea ce a condus la fondarea Uniunii Europene.[3]
Țara cuprinde două regiuni principale: Oesling(d) în partea nordică, parte a masivului
Ardeni; și Gutland(d) ("Pământ Bun"), în sud.[4] Cu o suprafață de 2586 km², este unul
dintre cele mai mici state suverane în Europa (având o întindere aproximativ egală cu
jumătate din județul Călărași din România).[5] Luxemburg avea o în octombrie 2012 o
populație de 524.853 de locuitori, clasându-se ca a 8-a cel mai puțin populată țară din
Europa.[6] Democrație reprezentativă cu un monarh constituțional, este condusă de
un mare duce, actualmente Henri, Mare Duce de Luxemburg, și este singurul mare
ducat care a mai rămas în lume. Luxemburg este o țară dezvoltată, cu o economie
avansată și din lume cel mai mare PIB (PPP) pe cap de locuitor, potrivit organizației
Națiunilor Unite în 2014. Amplasarea sa centrală a făcut să aibă de-a lungul istoriei o
mare importanță strategică pentru numeroase puteri, ceea ce datează de la fondarea sa
ca cetate romană, urmată de ridicarea aici a unui castel franc(d) în Evul Mediu Timpuriu,
și de rolul său de bastion pentru Drumul Spaniol(d) între secolele al XVI-lea și al XVII-lea.
Luxemburg este membru fondator al Uniunii Europene, al OCDE, al Organizației
Națiunilor Unite, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, și Benelux, ceea ce reflectă
un consens politic în favoarea integrării economice, politice și militare. Orașul
Luxemburg, care este capitala și cel mai mare oraș al țării, este sediul mai multe
instituții și agenții ale UE. Luxemburg a făcut parte temporar din Consiliul de Securitate
al ONU în anii 2013 și 2014, o premieră în istoria țării. [7] În 2016, cetățenii
luxemburghezi aveau acces fără viză sau cu viză la sosire în 172 de țări și teritorii, ceea
ce face ca pașaportul luxemburghez să fie al 6-lea din lume ca libertate de circulație
conferită, la egalitate cu țări precum Canada și Elveția. [8]

Cuprins

 1Istoria
o 1.1Comitatul
o 1.2Ducatul
o 1.3Secolul al XIX-lea
o 1.4Secolului al XX-lea
 2Politica
 o 2.1Diviziuni Administrative
o 2.2Relații externe
o 2.3Armata
 3Geografie
o 3.1Clima
 4Economia
o 4.1Paradis fiscal
o 4.2Transport
o 4.3Comunicații
o 4.4Centrele de date
 5Demografia
o 5.1Etnia
o 5.2Limba
o 5.3Religia
o 5.4Educație
o 5.5Sănătate
 6Cultura
o 6.1Sport
o 6.2Bucătăria
o 6.3Mass-media
 7Note
 8Referințe

Istoria[modificare | modificare sursă]


Carol al IV-lea, al 14-lea sfânt împărat roman rege al Boemiei din Casa de Luxemburg. [9]
 

Hartă istorică (nedatat) a fortificațiilor orașului Luxemburg

 

Fotografie a cetății Luxemburg înainte de demolarea ei în 1867

Comitatul[modificare | modificare sursă]
Istoria Luxemburgului începe cu achiziționarea așezării Lucilinburhuc [10] (astăzi castelul
Luxemburg), situată pe stânca Bock(d), de către Siegfried, Contele de Ardennes, în 963,
printr-un act de schimb cu abația Sf. Maximin  din Trier(d).[11] În jurul acestei cetăți, s-a
dezvoltat treptat un oraș, care a devenit centrul unui stat de mare valoare strategică.
Ducatul[modificare | modificare sursă]
În secolul al XIV-lea și la începutul secolului al XV-lea, trei membri ai Casei de
Luxemburg au domnit ca sfânt împărat roman. În 1437, Casa de Luxemburg a suferit o
criză de succesiune, provocată de lipsa unui moștenitor al tronului, ceea ce a condus la
vânzarea de teritorii de către ducesa Elisabeta(d) către Filip cel Bun al Burgundiei.[12]
În următoarele secole, cetatea Luxemburg a fost în mod constant mărită și întărită de
ocupanții săi succesivi, Bourbonii, Habsburgii, Hohenzollernii și francezii.
Secolul al XIX-lea[modificare | modificare sursă]
După înfrângerea(d) lui Napoleon I în 1815, Luxemburgul a fost disputat
între Prusia și Țările de Jos. La Congresul de la Viena s-a format Luxemburgul ca
un Mare Ducat în cadrul Confederației Germane, în uniune personală cu Țările de Jos,
fiind în același timp parte a Țărilor de Jos și administrat ca provincie a acestuia, dar și
cu Cetatea Luxemburg(d) ocupată de trupele prusace.[13] Acest aranjament a fost revizuit
de Primul Tratat de la Londra din 1839, care este considerat actul de naștere al
Luxemburgului independent.[14][15][16][17]

Orașul luxemburg: Pasarela cunoscută și sub numele de viaductul sau podul vechi, peste valea râului Râul
Pétrusse, deschis în 1861

La momentul izbucnirii Revoluției Belgiene din 1830-1839, și până la instituirea

independenței depline prin tratatul din 1839, teritoriul Luxemburgului a fost redus cu mai
mult de jumătate, partea de vest a țării, preponderent francofonă, fiind
transferată Belgiei. În 1842, Luxemburg s-a alăturat Uniunii Vamale Germane
(Zollverein).[18] Acest lucru a dus la deschiderea pieței germane, la dezvoltarea industriei
siderurgice luxemburgheze, și la extinderea de rețelei luxemburgheze de cale
ferată între 1855 și 1875, în special prin construcția căii ferate Luxemburg-Thionville, cu
conexiuni de acolo la marile regiuni industriale ale Europei. [19] În Timp ce trupele
Prusace încă ocupau cetatea, în 1861 a fost deschisă Pasarela, primul pod rutier peste
valea râului Râul Pétrusse, ce leagă Ville Haute(d) și principala fortificație de pe Bock
cu gara Luxemburg(d), și ea deschisă în anul 1859, pe platoul Bourbon, pe atunci
fortificat.
După ce Criza Luxemburgheză din 1866 aproape a dus la un război între Prusia și
Franța, independența și neutralitatea Marelui Ducat au fost reafirmate prin al Doilea
Tratat de la Londra din 1867; trupele prusace au fost retrase din Cetatea Luxemburg și
fortificațiile de la Bock și din jur au fost demontate. [20]
Regele Țărilor de Jos(d) a rămas șef al statului ca mare duce de Luxemburg,
menținând uniunea personală între cele două țări până în 1890. La moartea lui Wilhelm
al III-lea, tronul Țărilor de Jos tronul a trecut la fiica lui, Wilhelmina, în vreme ce
Luxemburgul (pe atunci limitat la moștenitori de sex masculin prin Pactul Familial
Nassau(d)) a trecut la Adolph de Nassau-Weilburg.[21]
În timpul Războiului Franco-Prusac din 1870, în ciuda acuzațiilor la adresa francezilor
de utilizare a căii ferate luxemburgheze pentru transportul prin Ducat al soldaților de
la Metz (pe atunci în Franța) și pentru transportul de provizii către Thionville,
neutralitatea Luxemburgului a fost respectată de către Germania, și nici Franța, nici
Germania nu au invadat țara.[22][23]  Cu toate acestea, în 1871, în urma victoriei
Germaniei asupra Franței, frontiera Luxemburgului cu Lorena, unde se aflau și orașele
Metz și Thionville, a devenit din frontieră cu o parte a Franței frontieră cu teritoriul
anexat la Imperiul German sub numele de Alsacia-Lorena, în temeiul Tratatului de la
Frankfurt. Aceasta a conferit Germaniei avantajul militar de a controla și extinde căilor
ferate de acolo(d).

Vedere către Place de la Constitution și monumentul Gëlle Fra(d), din piața Metz a Capitalei de la capătul
dinspre Podul Adolphe(d) al Avenue de la Liberté(d), care face legătura cu gara

Secolului al XX-lea[modificare | modificare sursă]

Frontiera cu Alsacia-Lorena din Imperiul German între 1871 și în 1918

În august 1914, Imperiul German a încălcat neutralitatea Luxemburgului, invadându-l în

drum spre Franța. Acest lucru a permis Germaniei să utilizeze liniile de cale ferată,
împiedicând Franța să facă același lucru. Cu toate acestea, în ciuda ocupației
germane(d), Luxemburgului i s-a permis să-și mențină în mare parte independența și
mecanismele politice.
Căile ferate transfrontaliere actuale, care leagă orașul Luxemburg cu țările vecine Luxemburgului, nord (Belgia)
– sud (Franța) și est (Germania) – vest (Franța) [24]

În 1940, după izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial, neutralitatea Luxemburgului
a fost din nou încălcată atunci când Wehrmacht-ul Germaniei Naziste a pătruns în țară
„cu totul fără justificare”.[25] Spre deosebire de Primul Război Mondial, sub ocupația
germană a Luxemburgului în timpul celui de al Doilea Război Mondial (d), țara a fost
tratată ca teritoriu german și anexată neoficial provinciei vecine a celui de al Treilea
Reich. Un guvern în exil, cu sediul la Londra și susținut de Aliați, a trimis un mic grup de
voluntari care au participat la invazia Normandiei. Luxemburgul a fost eliberat în
septembrie 1944 și a devenit membru fondator al Națiunilor Unite în 1945. Statutul de
stat neutru al Luxemburgului conform constituției a fost oficial desființat în 1948, iar în
1949 statul a devenit membru fondator al Organizația Tratatului Atlanticului de Nord.
În 1951, Luxemburg a devenit una dintre cele șase țări fondatoare ale Comunității
Europene a Cărbunelui și Oțelului, care în 1957 va deveni Comunitatea Economică
Europeană și apoi, în 1993, Uniunea Europeană. În 1999, Luxemburg s-a alăturat
zonei euro. În 2005, în Luxemburg s-a ținut un referendum privind tratatul UE de
instituire a unei constituții Europene(d).[26]

Politica[modificare | modificare sursă]

Henric, Marele Duce de Luxembourg; și prim-ministrul Xavier Bettel

Luxemburg este o democrație parlamentară, condusă de un monarh constituțional.
Conform constituției din 1868, puterea executivă este exercitată de Marele Duce și
de cabinet, care este format din mai mulți alți miniștri.[27] Marele Duce are puterea de a
dizolva legislativul, caz în care trebuie organizate noi alegeri în termen de trei luni. Cu
toate acestea, din 1919, suveranitatea a trecut în mâinile națiunii, iar puterea este
exercitată de marele duce în conformitate cu Constituția și legea. [28]
Puterea legislativă aparține Camerei Deputaților(d), un legislativ unicameral cu șaizeci de
membri aleși prin vot direct pentru mandate de cinci ani în patru circumscripții(d). Un al
doilea organism Consiliul de Stat(d) (Conseil d ' état), compus din douăzeci și unu de
cetățeni obișnuiți, numiți de marele duce, consiliază Camera Deputaților în elaborarea
legislației.[29]
Marele Ducat are trei instanțe judecătorești inferioare (judecătorii de pace; în Esch-sur-
Alzette, Luxemburg, și Diekirch), două tribunale districtuale (Luxemburg și Diekirch) și
Curtea Superioară de Justiție (Luxemburg), care cuprinde Curtea de Apel și Curtea de
Casație. Există și un Tribunal Administrativ și o Instanță de Contencios Administrativ,
precum și o Curte Constituțională, toate cu sediul în Capitală.
Diviziuni Administrative[modificare | modificare sursă]
Luxemburgul este împărțit administrativ în 3 districte(d), care sunt mai departe împărțite
în 12 cantoane(d) și mai departe în 105 comune(d).[30] Douăsprezece dintre comune
au statut de oraș, dintre care cel mai mare este orașul Luxemburg.
Districtele sunt Diekirch, Grevenmacher și Luxemburg.

(d)
Cele trei divizări ale Luxemburgului  au redus foarte mult teritoriul țării.
 

Districtele Luxemburgului

Relații externe[modificare | modificare sursă]

Luxemburg a fost mult timp un proeminent susținător al integrării economice(d) și politice
a Europei. În eforturile ce prefigurau integrarea europeană, Luxemburg și Belgia au
constituit în 1921 Uniunea Economică Belgia-Luxemburg(d) (BLEU) pentru a crea un
regim vamal comun și un regim de monedă interschimbabilă. Luxemburg este membru
al Uniunii Economice Benelux și a fost unul dintre membrii fondatori ai Comunității
Economice Europene (astăzi, Uniunea Europeană). Participă și la Grupul
Schengen (denumit după satul luxemburghez Schengen, unde s-au semnat acordurile),
al cărui obiectiv este libera circulație a cetățenilor între statele membre. În același timp,
majoritatea luxemburghezilor au crezut în mod constant că unitatea europeană are sens
numai în contextul unei relații transatlantice dinamice, și, astfel, au urmărit permanent o
politică externă pro-Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, și favorabilă Statelor
Unite. [necesită citare]
În Luxemburg se află sediul Curții Europene de Justiție, al Curții Europene de Conturi,
al Oficiului de Statistică al Comunităților Europene („Eurostat”) și al altor organisme
vitale ale UE. Secretariatul General al Parlamentului European (d) își are sediul în
Luxemburg, dar Parlamentul se întrunește de obicei la Bruxelles și, uneori,
la Strasbourg.
Armata[modificare | modificare sursă]

Aeronave AWACS ale NATO.

Luxemburg contribuie cu o armată de aproximativ 800 de soldați și 100 de funcționari

publici la apărarea sa și a NATO. Neavând ieșire la mare, țara nu are o marină militară.
Luxemburgul nu are nici forță aeriană, deși cele 17 avioane AWACS ale NATO sunt,
pentru comoditate, înregistrate ca avioane luxemburgheze. [31] În conformitate cu un
acord comun cu Belgia, ambele țări contribuie la finanțarea achiziției unui avion militar
de mărfuri A400M.[32]

Geografie[modificare | modificare sursă]

Cele mai mari orase sunt Luxemburg, Esch-sur-Alzette, Dudelange și Differdange.

Luxemburg este una dintre cele mai mici țări din Europa, fiind pe locul 179-lea ca
mărime dintre toate cele 194 de state independente din lume; țara are o suprafață de
circa 2.586 kilometri pătrați (998 mi2), și măsoară 82 km (51 mi) km de la nord la sud și
57 km de la est la vest. Ea se află între paralele de 49°(d) și 51° latitudine nordică(d) și
între meridianele de 5°(d) și 7° longitudine estică(d).
La est, Luxemburg se învecinează cu landurile federale germane(d) Renania-
Palatinat și Saarland, și, la sud, cu regiunea franceză Lorena. Marele Ducat se
învecinează și cu regiunea Valonă a Belgiei, în particular
cu provinciile(d) Luxemburg și Liège ale acesteia, din care o parte cuprind comunitatea
germanofonă din Belgia, la vest și, respectiv, la nord.
Treimea nordică a țării cunoscută sub numele de „Oesling(d)”, și face parte din regiunea
geografică și istorică Ardeni. Aceasta este dominată de dealuri și munți de mică
altitudine, între care Kneiff(d) de lângă Wilwerdange,[33] este cel mai înalt punct, la o
altitudine de 560 de metri. Alți munți sunt Buurgplaaz la 559 de metri în apropiere de
Huldange și Napoléonsgaard la 554 de metri în apropiere de Rambrouch. Regiunea
este slab populată, având un singur oraș (Wiltz), cu o populație de mai mult de patru mii
de locuitori.

Zona rurală din Alscheid.

Cele două treimi sudice ale țării sunt denumite „Gutland(d)”, și sunt mai dens populate
decât Oesling. Zona este și mai diversă, și poate fi împărțită în cinci subregiuni
geografice. Platoul Luxemburg(d), în partea de sud și centrală a țării, este o formațiune
mare și plată de gresie, pe care se află orașul Luxemburg. Mica Elveție(d), din estul
Luxemburgului, are teren accidentat și păduri dese. Valea Moselei este cea mai joasă
regiune, de-a lungul graniței de sud-est. Pământurile Roșii(d), aflate în sudul și sud-vestul
îndepărtat, reprezintă centrul industrial al Luxemburgului, acolo existând mai multe din
orașele mai mari ale țării.
Granița între Luxemburg și Germania este formată din trei râuri: Mosela, Râul Sauer,
Mosela, și Our. Alte râuri importante sunt Alzette, Attert(d), Clerve(d), și Wiltz(d). Văile de
pe cursul mijlociu al Sauerului și Attertului formează limita între Gutland și Oesling.
Conform Indicelui Performanței de Mediu pe 2012, Luxemburg este unul din cele mai
performante state din lume în domeniul protecției mediului, ocupând locul 4 din 132 de
țări evaluate.[34] Orașul Luxemburg se clasează și pe locul 6 între primele zece cele mai
locuibile orașe din lume în clasamentul alcătuit de Mercer's. [35]
Clima[modificare | modificare sursă]
Luxemburg are o climă oceanică (Köppen: Cfb), marcată de un nivel ridicat de
precipitații, în special la sfârșitul verii. Verile sunt răcoroase și iernile blânde. [36]

Economia[modificare | modificare sursă]
Reprezentarea grafică de exporturilor de produse din Luxemburg pe 28 de categorii.

Economia de piață  stabilă și de venituri mari a Luxemburgului se caracterizează

prin creștere moderată, inflație scăzută, și un nivel ridicat de inovare.[37] Șomajul este de
obicei scăzut, deși acesta a crescut la 6,1% în mai 2012, datorită în mare măsură la
efectelor crizei financiare globale din 2008(d).[38] Ca urmare, economia Luxemburgului
estima pentru 2012 o creștere neglijabilă. [39] În 2011, potrivit FMI, Luxemburg era a
doua cea mai bogată țară din lume, cu un PIB pe cap de locuitor ajustat pentru paritatea
puterii de cumpărare (PPP) de 80.119 dolari.[40] Luxemburg este pe locul 13 în
clasamentul Indicelui Libertății Economice(d) al Heritage Foundation,[41] pe locul 26
după Indicele Dezvoltării Umane calculat de ONU, și pe locul 4 după Indicele Calității
Vieții calculat de  Economist Intelligence Unit.[42]
Datoria externă a Luxemburgului este extrem de mare atunci când se ia în considerare
datoria externă pe cap de locuitor raportul datorie-PIB(d). Datoria externă pe cap de
locuitor (2014) este de $3.696.467 și ca procent din PIB este 3443%, cea mai mare din
lume după ambele măsurători.[43][mai bună sursă este necesar]
Sectorul industrial, care a fost dominat de oțel până în anii 1960, s-a diversificat pentru
a include produse chimice, cauciuc și altele. În ultimele decenii, creșterea din
sectorul financiar a supracompensat declinul producției de oțel(d). Serviciile, în special
cel bancar și de finanțe, reprezintă cea mai mare parte din producția economică.
Luxemburgul este al doilea cel mai mare centru de fonduri de investiții (după Statele
Unite), cel mai important centru din domeniul privat bancar din zona euro și cel mai
important centru european pentru companii de reasigurare. Mai mult decât atât,
guvernul din Luxemburg a avut drept scop atragerea de start-up-uri din domeniul
internetului, Skype și Amazon fiind două din numeroasele companii de internet care și-
au mutat sediul central în Luxemburg.
Agricultura se bazează pe ferme mici, de familie.
Luxemburg legături comerciale și financiare deosebit de strânse cu Belgia și cu Țările
de Jos (vezi Benelux), și, ca membru al UE, se bucură de avantajele pieței europene
comune.
Cu 171 miliarde de dolari în luna mai 2015, Luxemburg era la acea dată pe locul
unsprezece în lume după volumul de titluri de trezorerie americane deținute.
[44]
 Clasament este însă imperfect, întrucât unii deținători străini își încredințează
obligațiunile unor instituții care nu sunt nici în SUA și nici în  țara de reședință a
deținătorului.[45]
Paradis fiscal[modificare | modificare sursă]
În anul 2016, mai bine de 340 de multinaționale aveau acorduri fiscale speciale cu
autoritățile luxemburgheze, care le permiteau să ocolească plata unor impozite în
valoare de miliarde de euro.[46] Rulându-și profiturile prin Luxemburg, companiile obțin
rate de impozitare mai mici de 1%, față de peste 21% - rata medie de impozitare a
profitului în UE, sau 40%, rata de impozitare a profitului în SUA. [46]
În aprilie 2009, îngrijorarea cu privire la legile secretului bancar din Luxemburg, precum
și reputația sa de paradis fiscal, au dus la adăugarea țării de către grupul G20 în „lista
gri” a țărilor cu practici bancare discutabile. Ca răspuns, țara a adoptat imediat
standardele OCDE privind schimbul de informații, ceea ce a făcut să fie trecută în
categoria de „jurisdicții care au implementat în mod substanțial standardele fiscale
internaționale”.[47][48] În martie 2010, Sunday Telegraph relata că mare parte din cele 4
miliarde de dolari ai lui Kim Jong-Il aflați în conturi secrete s-ar afla în bănci din
Luxemburg.[49] Amazon.co.uk beneficiază și ea de unele lacune fiscale din Luxemburg,
canalizând venituri realizate în Regatul Unit, după cum relata The Guardian în aprilie
2012.[50] Luxemburg se află pe locul al treilea după Indicele Secretului Financiar pe
2011, un clasament mondial al paradisurilor fiscale, puțin în urma Insulelor Cayman.
[51]
 În 2013, Luxemburg se clasa pe locul al doilea într-un clasament al celor mai sigure
paradisuri fiscale din lume, după Elveția.
Transport[modificare | modificare sursă]

Compania aeriană internațională luxemburgheză Luxair(d) își are sediul la Aeroportul Luxemburg(d), singurul

aeroport internațional din țară.

Luxemburg are rețele de transport rutier, feroviar și aerian eficiente. Rețeaua de

drumuri a fost modernizată în mod semnificativ în ultimii ani, având 147 km de
autostrăzi care leagă capitala de țările învecinate. Apariția legăturii de mare
viteză TGV cu Parisul a dus la renovarea gării din Capitală(d) și la deschiderea unui nou
terminal de călători la Aeroportul Luxemburg(d). Există planuri de a introduce în
Capitală tramvaie și linii de metrou ușor în zonele adiacente în următorii câțiva ani.
Numărul de autoturisme la 1000 de persoane însuma 681 în Luxemburg — printre cele
mai mari din lume după Australia, Noua Zeelandă, SUA, Canada, Islanda si alte
microstate ca San Marino, Monaco, Liechtenstein, Brunei.[52]
Comunicații[modificare | modificare sursă]
Industria de telecomunicații din Luxemburg este liberalizată și rețelele de comunicații
electronice sunt dezvoltate. Concurența dintre diferiții operatori este garantată de cadrul
legislativ Paquet Telecom[53] adoptat de Guvern în 2011, și care transpune directivele
europene de telecomunicații în legislația luxemburgheză. Acest lucru încurajează
investițiile în rețele și servicii. Autoritatea de reglementare ILR – Institut
Luxembourgeois de Régulation[54] asigură respectarea acestor norme juridice.
Luxemburg are rețele de cablu și de fibră optică moderne și utilizate pe scară largă în
întreaga țară. În 2010, Guvernul Luxemburgului a lansat Strategia Națională pentru
Rețele de Mare Viteză, cu scopul de a deveni un lider global în domeniul transmisiilor
de date de foarte mare viteză în bandă largă prin realizarea unei acoperiri complete la
nivel național a conexiunilor de 1 Gbit/s până în 2020. [55] În 2011, Luxemburg avea
acoperire NGA(d) de 75%.[56] În aprilie 2013, Luxemburg avea a 6-a cea mai mare viteza
de download din întreaga lume și a 2-a cea mai mare din Europa: 32,46 Mbit/s.
[57]
 Poziția țării în Europa Centrală, economia stabilă și impozitele scăzute favorizează
industria de telecomunicații.[58][59][60]
Se situează pe locul 2 în lume la dezvoltarea tehnologiilor de informatică și
telecomunicații în Indicele de Dezvoltare IT&C al ITU și a fost clasat pe locul 8 la nivel
mondial în studiul global al calității conexiunilor în bandă largă realizat în 2009 de
către Universitatea din Oxford și Universitatea din Oviedo(d).[61][62][63][64]

Semnele din fața Centrului Drosbach(en) de la Cloche d'or, în orașul Luxemburg.

Luxemburg este conectat la toate marile noduri europene de Internet (AMS-IX

Amsterdam,[65] DE-CIX Frankfurt,[66] LINX Londra),[67] și la centrele de date prin rețelele
optice cu redundanță.[68][69][70][71][72] În plus, țara este conectată la serviciile virtuale
meetme (vmmr)[73] al operatorului internațional de huburi de date Ancotel. [74] Acest lucru
permite Luxemburgului interconectarea cu toți marii operatori de telecomunicații [75] și cu
furnizorii de transfer de date din întreaga lume. Punctele de interconectare sunt în
Frankfurt, Londra, New York și Hong Kong.[76]
Mai mulți furnizori interconectează Luxemburgul cu marile huburi europene de date:

 Teralink[77] (P&TLuxembourg, denumit și EPT Luxemburg: operator curent)[78]

 LuxConnect[79] (acționar: Guvernul) LuxConnect a testat  transmisii coerente de
semnale de date la 100G între Luxemburg și Amsterdam în iunie 2011.[80]
 Artelis/Cegecom[81] (furnizor alternativ de telecomunicații în Luxemburg și
Saarland)
 Conectivitate prin satelit – Teleports (SES(d)),[82] Broadcasting Center Europe[83] și
P&T Luxemburg Teleport.[84][85][86]
Luxemburg este conectat printr-o rețea optică multiplexare în lungime de undă(d), numită
Teralink[87] la mai mulți furnizori de Tier 1 de mai sus, cum ar fi Level3 și Global
Crossing. Teralink oferă conectivitate până la 100 Gbit/s. P&T Luxembourg a stabilit o
conexiune IP coerentă la 100Gbit/s IP între Frankfurt și Luxemburg, cu trafic live în
2011.[88][89][90][91]
IPV6 a fost introdus în țară de către Restena și P&T Luxemburg. [92]
Luxemburg are un Internet Exchange și un Carrier Ethernet Exchange(d) point.

 LU-CIX(d) este Internet Exchange Pointul neutru și comercial înființat în 2009 de

către Cegecom, Datacentre Luxemburg, Global Media Systems, INEXIO,
LuxConnect, P&T Luxemburg și Root eSolutions. Acesta oferă o rută scurtă, rapidă
și eficientă către rețelele europene de Internet. [93][94] În 2012, LIX, Internet Exchange-
ul operat de Fundația RESTENA, a fuzionat cu LU-CIX. [95] În martie 2013, LU-CIX a
lansat „Central European Peering Hub” în scopul de a oferi posibilitatea membrilor
 săi de a se conecta la alte programe de reseller ale IX, AMS-IX (Amsterdam), LINX
(Londra), DE-CIX (Frankfurt) și France-IX (Paris), etc. [96]
 LIX este Ethernet Exchange-ul luxemburghez situat în centrul de date certificat
de Tier IV eBRC.[97]
Portalul on-line De Guichet[98] al Marelui Ducat de Luxemburg este un singur magazin
online one-stop pentru cetățeni și întreprinderi pentru efectuarea de diverse operațiuni
administrative (proceduri, formulare on-line, formulare descărcabile și consiliere) prin
Internet.[99]
Groupe PSA, împreună cu POST Luxembourg(d) ca partener, a introdus o soluție
integrată de telecomunicații mobile pentru dezvoltarea de servicii telematice în Europa.
[100][101]

Centrele de date[modificare | modificare sursă]

Aproximativ 20 de centre de date[102][103][104] operează în Luxemburg. Șase centre de date
sunt certificate Tier IV: trei ale eBRC,[105] două ale LuxConnect[106][107] și una a European
Data Hub.[108] Într-un sondaj asupra a nouă centre de date internaționale, desfășurat în
decembrie 2012 și ianuarie 2013 și măsurând disponibilitatea (up-time-ul) și
performanța (întârzierea cu care datele se primesc datele de pe site-ul solicitat), primele
trei poziții au fost ocupate de centre de date din Luxemburg. [109][110]

Demografia[modificare | modificare sursă]
Etnia[modificare | modificare sursă]
Locuitorii Luxemburgului se numesc luxemburghezi.[111] Populația de imigranți a crescut
în secolul al XX-lea, datorită sosirii imigranților
din Belgia, Franța, Italia, Germania și Portugalia, majoritatea provenind din acesta din
urmă: în 2013 erau aproximativ 88.000 de locuitori de naționalitate portugheză(d).[112]
Există și un număr foarte mic de romi și de evrei(d). Ambele grupuri care trăiesc în
Luxemburg au fost afectate de Holocaust în trecut și au fost expulzate din Luxemburg în
acea perioadă.[113][114]
De la începutul războaielor iugoslave, Luxemburgul a primit mulți imigranți din Bosnia și
Herțegovina, Muntenegru și Serbia. Anual, peste 10.000 de noi imigranți sosesc în
Luxemburg, cea mai mare parte din alte state membre UE, precum și din Europa de
Est. În anul 2000, în Luxemburg erau 162.000 de imigranți, reprezentând 37% din
totalul populației. În 1999 existau și circa 5.000 de imigranți ilegali(d).[115]
Limba[modificare | modificare sursă]

Monedă a fostului franc luxemburghez în două din cele trei limbi: franceză (avers, stânga) și luxemburgheză
(revers, dreapta).

Trei limbi sunt recunoscute ca oficiale în

Luxemburg: franceza, germana și luxemburgheza, o limbă franconică din
regiunea Moselei care se vorbește și în regiunile învecinate din Belgia, Franța și
Germania. Deși luxemburgheza face parte din grupul vest-central-german al limbilor
germane de sus, peste 5.000 de cuvinte din limbă sunt de origine franceză. [116]
[117]
 Primele propoziții tipărite în luxemburgheză au apărut în săptămânalul Luxemburger
Wochenblatt, în cea de-a doua ediție din 14 aprilie 1821.
În afară de faptul că este una dintre cele trei limbi oficiale, luxemburgheza este
considerată și limbă națională a Marelui Ducat; este limba maternă sau „limba de suflet”
pentru aproape toți luxemburghezii.[118]
Fiecare dintre cele trei limbi este folosită ca limbă principală în anumite sfere.
Luxemburgheza este limba pe care luxemburghezii o folosesc, în general, când vorbesc
unii cu alții, dar este rar folosită ca limbă scrisă. Cu toate acestea, începând cu anii
1980, au fost scrise din ce în ce mai multe romane în limba luxemburgheză. Majoritatea
treburilor oficiale folosesc limba franceză. Germana este, de obicei, prima limbă
învățată în școală și este limba unei mari părți din mass-media și cea a bisericii.[119]
Sistemul de învățământ luxemburghez este trilingv: primii ani de școală primară se
predau în luxemburgheză, înainte de a schimba în germană; în timp ce în liceu, la limba
de instruire devine franceza.[120] Competența în toate cele trei limbi este necesară
pentru absolvirea gimnaziului, însă jumătate din elevi părăsesc școala fără un certificat
de calificare, copiii de imigranți fiind deosebit de defavorizați. [121]
În plus față de cele trei limbi oficiale, în învățământul obligatoriu se predă limba
engleză și o mare parte din populația din Luxemburg vorbește această limbă, mai ales
în Capitală. Portugheza, limba celei mai mari comunități de imigranți, este și ea vorbită
de o mare parte a populației, dar de relativ puține persoane din afara acelei comunități.
[122]

Franceza este limba preferată a guvernului. Legislația oficială trebuie redactată în limba
franceză.

Catedrala Notre-Dame(d) din Luxemburg

Religia[modificare | modificare sursă]
Luxemburgul este un stat secular, dar statul recunoaște anumite religii ca fiind oficial
aprobate. Acest lucru conferă statului o influență administrarea religioasă și la numirea
clerului, în schimbul căreia statul plătește anumite salarii și costuri de funcționare. În
prezent, religiile acoperite de astfel de aranjamente sunt romano-
catolicismul, iudaismul, ortodoxia greacă(d), anglicanismul, ortodoxia
rusă, luteranismul, menonitismul și islamul.[123]
Din 1980 a devenit ilegal ca guvernul să colecteze statistici privind practicile și
convingerile religioase.[124] O estimare a CIA Factbook pentru anul 2000 este că 87%
dintre luxemburghezi sunt catolici, inclusiv familia regală, restul de 13% fiind formată
din musulmani, protestanți, ortodocși, evrei și alte religi sau persoane fără religie.
[125]
 Conform unui studiu efectuat în 2010 de Pew Research Center, 70,4% sunt creștini,
2,3% musulmani, 26,8% neafiliați și 0,5% de alte religii. [126]
Potrivit unui sondaj Eurobarometru din 2005,[127] 44% din luxemburghezi au răspuns că
„cred că există un Dumnezeu”, în timp ce 28% au răspuns că „cred că există un fel de
spirit sau forță vitală” și 22% că „nu cred că există nici un fel de spirit, dumnezeu, sau
forță vitală”.
Educație[modificare | modificare sursă]

Universitatea din Luxemburg este singura universitate din țară.

Universitatea din Luxemburg(d) este singura universitate din țară.

Sănătate[modificare | modificare sursă]
În Luxemburg se vinde cel mai mult alcool pe cap de locuitor din Europa. [128] Cu toate
acestea, mare parte din alcoolul achiziționat de către clienții din țările vecine contribuie
la creșterea acestui indicator, el nefiind astfel reprezentantiv pentru consumul real de
alcool al populației Luxemburgului.[129]

Cultura[modificare | modificare sursă]

Edward Steichen(d), fotograf și pictor luxemburghez

Cultura Luxemburgului a fost umbrită de cea a vecinilor săi. Se păstrează însă o serie
de tradiții populare, întrucât țara a fost de-a lungul istoriei ei una predominant rurală.
Există mai multe muzee notabile, situate mai ales în Capitală. Printre acestea se
numără Muzeul Național de Istorie și Artă (NMHA), Muzeul de Istorie a Orașului
Luxemburg(d), și mai noul Muzeu Marele Duce Jean de Artă Modernă(d) (Mudam).
Muzeul Național de Istorie Militară (MNHM) din Diekirch este cunoscut mai ales pentru
reprezentările Bătăliei Ieșindului. Orașul Luxemburg este el însuși înscris în Lista
Patrimoniului Mondial UNESCO, datorită importanței istorice a fortificațiilor sale. [130]
Țara a produs și câțiva artiști cunoscuți pe plan internațional, între care pictorii Théo
Kerg(d), Joseph Kutter și Michel Majerus, și fotograful Edward Steichen(d), a cărui
expoziție Familia Omului(d) expoziție a fost inclusă în registrul UNESCO Memoria Lumii,
iar acum este permanent găzduită la Clervaux. Vedeta de cinema Loretta Young a fost
de origine luxemburgheză.
Luxemburg a fost primul oraș numit Capitală Europeană a Culturii de două ori. Prima
dată a fost în 1995. În 2007, Capitală Europeană a Culturii [131] a fost o zonă
transfrontalieră constând din Marele Ducat de Luxemburg, landurile Renania-Palatinat
și Saarland din Germania, Regiunea Valonă și partea germanofonă din Belgia, precum
și Lorena din Franța. Evenimentul a fost o încercare de a promova mobilitatea și
schimbul de idei, rupând fizic, psihologic, artistic și emoțional frontierele.
Luxemburg a fost reprezentată la Expoziția Universală 2010 din Shanghai, China, în
perioada 1 mai-31 octombrie 2010, cu pavilion propriu. [132][133] Pavilionul s-a bazat pe
transliterarea a cuvântului Luxemburg în Chineză, Lu Sen Bao, care înseamnă
„Pădurea și Cetatea”. Luxemburgul a fost prezentat ca „Inima Verde a Europei”. [134]
Sport[modificare | modificare sursă]

În cariera sa ciclistă, Charly Gaul a câștigat trei Mari Tururi(d).

Spre deosebire de majoritatea țărilor din Europa, sportul în Luxemburg nu se

concentrează pe vreun anume sport național(d), ci cuprinde mai multe sporturi, atât de
echipă cât și individuale(d). În ciuda lipsei unui punct central de concentrare a activității
sportive, peste 100.000 de oameni din Luxemburg, dintr-o populație totală de numai
512.353, sunt legitimați ca membri ai unei federații sportive. [135] Cea mai mare arenă
sportivă din țară este d'Coque(en), o arenă interioară cu bazin olimpic aflată la Kirchberg,
la nord-est de orașul Luxemburg, care are o capacitate de 8.300 de locuri. Arena este
utilizată pentru baschet, handbal, gimnastică și volei, găzduind și finala Campionatului
European de Volei Feminin din 2007(d). Stadionul național (cel mai mare din țară)
este Stade Josy Barthel(d), din vestul orașului Luxemburg, numit după singurul medaliat
olimpic cu aur al țării, și având o capacitate de 8.054 de locuri.
Între sportivii notabili se numără:

 schiorul alpin Marc Girardelli(d), campion general la Cupa Mondială de cinci ori

între 1985 și 1993;
 Cicliștii Nicolas Frantz(d), câștigător al Turului Franței în 1927 și 1928; Charly
Gaul(d), câștigătorul Turului Italiei în 1956 și 1959 și al Turului Franței din 1958; Elsy
Jacobs(d), prima campioană mondială de ciclism pe șosea la feminin în 1958; și Andy
Schleck(d), câștigător al Turului Franței în 2010;
 Semifondistul(d) Josy Barthel(d), câștigător al cursei de 1500 m masculin la
Olimpiada din 1952
 campionul mondial din 1961 la schi nautic Sylvie Hülsemann(d)
Bucătăria[modificare | modificare sursă]
Bucătăria luxemburgheză reflectă poziția țării la frontiera între lumea latină și
cea germanică, fiind puternic influențată de bucătăria din țările vecine, Franța și
Germania. Mai recent, ea a fost îmbogățită de numeroșii săi
imigranți italieni și portughezi.
Cele mai multe preparate originare din Luxemburg, consumate cotidian, au rădăcini în
felurile de mâncare țărănești, similare celor din Germania(d) vecină.

Judd mat Gaardebounen, servit cu cartofi fierți și bere Diekirch

 

Bouneschlupp este considerat un fel de mâncare național luxemburghez

 

Träipen, uneori treipen, este un fel de sângerete luxemburghez

Mass-media[modificare | modificare sursă]
Limbile principale în mass-media din Luxemburg sunt franceza și germana. Ziarul cu cel
mai mare tiraj este cotidianul de limbă germană Luxemburger Wort(d).[136] Există însă
posturi de radio și publicații naționale tipărite în engleză și în portugheză, dar audiențele
acestora sunt dificil de evaluat întrucât sondajele naționale sunt efectuate de
ILRES [137] în limba franceză.
Luxemburgul este cunoscut în Europa pentru posturile de radio și televiziune (Radio
Luxemburg(d) și RTL Group). Aici funcționează și SES(d), difuzor al marilor servicii
europene de satelit pentru Germania și Regatul Unit.
Din cauza unei legi din 1988, care a stabilit un regim fiscal special pentru investițiile în
audiovizual, numărul filmelor luxemburgheze și în co-producție cu Luxemburgul a
crescut constant.[138] Există înregistrate circa 30 de companii de producție în
Luxemburg.[139][140]
Luxemburgul a câștigat un Oscar în 2014 la categoria scurt-metraje de animație cu
filmul Mr Hublot(d).

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ în luxemburgheză, Groussherzogtum Lëtzebuerg ˈgʀəʊsˌhɛχtsoːktuːm ˈlətsəbuχɕ
în franceză Grand-Duché de Luxembourg; ɡʁɑ̃ dyʃe də lyksɑ̃buʁ
în germană Großherzogtum Luxemburg ˈgʁoːsˌhɛʁtsoːktuːm ˈlʊksəmˌbʊɐk

Referințe[modificare | modificare sursă]
1. ^ https://www.cia.gov/the-world-factbook/countries/luxembourg/ Lipsește sau este vid: |
title= (ajutor)
2. ^ http://hdr.undp.org/en/countries/profiles/LUX Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
3. ^ History: The Definitive Visual Guide. New York, New York: Dorling Kindersley Limited. 2010.
pp. 452–453. ISBN 978-0-7566-7456-4.
4. ^ „Everything you need to know about the Grand Duchy of Luxembourg”  (PDF).
5. ^ „Eurostat  – Tables, Graphs and Maps Interface (TGM) table”. Epp.eurostat.ec.europa.eu. Accesat
în  21 februarie 2010.
6. ^ "The first results of the population census", Statistics Portal, Luxembourg.
7. ^ „Luxemburger Wort  – Asselborn's final Security Council meeting”. Wort.lu. 19 decembrie 2014.
Accesat în  2 aprilie 2015.
8. ^ „Global Ranking  – Visa Restriction Index 2016”  (PDF). Henley & Partners. Accesat în 27 februarie
2016.
9. ^ „Emperor Charles IV elected Greatest Czech of all time”. Radio Prague. 13 iunie 2005. Accesat
în  15 octombrie 2010.
10. ^ Kreins (2003), p. 20
11. ^ „History of the Grand Duchy of Luxembourg”  (PDF). Arhivat din original  (PDF) la  2 februarie 2012.
12. ^ Kreins (2003), p. 39
13. ^ Kreins (2003), p. 70
14. ^ Thewes, Guy (2006) (PDF).
15. ^ „LUXEMBURG Geschiedenis”. Landenweb.net. Accesat în 1 februarie 2013.
16. ^ „Central Intelligence Agency”. Cia.gov. Accesat în  1 februarie 2013.
17. ^ Microsoft Encarta Encyclopedia 1997
18. ^ Kreins (2003), p. 76
19. ^ Jean-Marie Kreins, Histoire du Luxembourg, 5th edition, Presses Universitaires de France, 2010
20. ^ Kreins (2003), pp. 80–81
21. ^ Kreins (2003), p. 84
22. ^ The Great European treaties of the nineteenth century. Oakes and Mowat. The Clarendon
Press.  1918. p.  259.
23. ^ Maartje Abbenhuis, An Age of Neutrals: Great Power Politics, 1815–1914.
24. ^ File:Luxembourg.png
25. ^ „The invasion of Belgium, The Netherlands and Luxembourg”.  Judgment of the International Military
Tribunal For The Trial of German Major War Criminals. London HMSO 1951.
26. ^ Timeline: Luxembourg – A chronology of key events BBC News Online, 9 September 2006.
27. ^ „The Luxembourgish government since 1848 (in French)”  (PDF).
28. ^ „Constitution of Luxembourg”  (PDF). Service central de législation. 2005. Accesat în  23 iulie 2006.
29. ^ „Structure of the Conseil d'Etat”. Conseil d'Etat. Arhivat din original la  19 iunie 2006. Accesat în 23
iulie 2006.
30. ^ „Carte des communes – Luxembourg.lu – Cartes du Luxembourg”. Luxembourg.public.lu. 21
septembrie 2011. Accesat în 1 februarie 2013.
31. ^ „Luxembourg”. Aeroflight.co.uk.  8 septembrie 2005. Accesat în  23 iulie 2006.
32. ^ "A400M Loadmaster, Future Large Aircraft – FLA, Avion de Transport Futur –
ATF", GlobalSecurity.org.
33. ^ Mountains in Luxembourg la Wayback Machine (arhivat la 10 iunie 2007).Wayback Machine
(archived 10 June 2007), recueil de statistiques par commune. statistiques.public.lu (2003) p. 20
34. ^ [1] [dead link]
35. ^ [2]
36. ^ „Luxembourg”. Stadtklima (Urban Climate). Arhivat din  original  la 28 septembrie 2007. Accesat
în  19 aprilie 2007.
37. ^ „The Global Innovation Index 2012”  (PDF). INSEAD. Accesat în  22 iulie 2012.
38. ^ „Statistics Portal // Luxembourg – Home”. Statistiques.public.lu. Accesat în  2 aprilie 2015.
39. ^ "Growth in 2012", Which economies will grow and shrink the fastest in 2012?
40. ^ Data refer mostly to the year 2011.
41. ^ „2011 Index of Economic Freedom”. Fundația Heritage   and  The Wall Street Journal. Accesat în 15
(d)

ianuarie 2011.
42. ^ „World Life Quality Index 2005”  (PDF). Economist Intelligence Unit.  2005. Accesat în 23 iulie 2006.
43. ^ List of countries by external debt
44. ^ „Major foreign holders of treasury securities”. U.S.Department of the Treasury.
45. ^ „What are the problems of geographic attribution for securities holdings and transactions in the TIC
system?”. U.S.Treasury International Capital (TIC) reporting system.
46. ^ a b Luxemburg, paradisul marilor profituri: cum fac giganți globali precum Apple, Ikea, Amazon și
Pepsi evaziune fiscală de sute de miliarde de euro, 6 noiembrie 2014, Elena Dumitru, Adevărul,
accesat la 20 septembrie 2016
47. ^ „Luxembourg makes progress in OECD standards on tax information exchange”. OECD.  8 iulie
2009.
48. ^ „A progress report on the jurisdictions surveyed by the OECD Global Forum”  (PDF). OECD. iulie
2009.
49. ^ Arlow, Oliver, "Kim Jong-il keeps $4bn 'emergency fund' in European banks", Sunday Telegraph, 14
March 2010.
50. ^ Griffiths, Ian (4 aprilie 2012). „How one word change lets Amazon pays less tax on its UK activities”.
London: TheGuardian.
51. ^ „Embargo 4 October 0.01 AM Central European Times”  (PDF). Financialsecrecyindex.com. Accesat
în  2 aprilie 2015.
52. ^ „List of countries by vehicles per capita”,  Wikipedia (în engleză),  26 octombrie 2021, accesat în 5
noiembrie 2021
53. ^ „Legilux – Réseaux et services de communications électroniques”. Legilux.public.lu. Accesat în 2
aprilie 2015.
54. ^ „Institut Luxembourgeois de Régulation – Communications électroniques”. Ilr.public.lu. Accesat în 2
aprilie 2015.
55. ^ „Service des médias et des communications (SMC) – gouvernement.lu // L'actualité du
gouvernement du Luxembourg”. Mediacom.public.lu. Accesat în  2 aprilie 2015.
56. ^ „Study on broadband coverage 2011. Retrieved on 25 January 2013”. Accesat în  7 octombrie 2013.
57. ^ „Household Download Index. Retrieved on 9 April 2013”. Netindex.com. 6 aprilie 2011. Accesat în  7
octombrie 2013.
58. ^ Eurohub Luxembourg – putting Europe at your fingertips la Wayback Machine (arhivat la 19
noiembrie 2008).Wayback Machine (archived 19 November 2008).
59. ^ „American Chamber of Commerce Luxembourg – Why Luxembourg?”.
60. ^ „Financial express special issue on Luxembourg”  (PDF). 23 iunie 2009. Accesat în  13 august 2010.
61. ^ pressinfo (23 februarie 2010).  „Press Release: New ITU report shows global uptake of ICTs
increasing, prices falling”. Itu.int. Accesat în 23 aprilie 2010.
62. ^ „Luxembourg ranks on the top in the ITU ICT survey”.[dead link]
63. ^ „Global Broadband Quality Study”. Socsci.ox.ac.uk. Accesat în 2 aprilie 2015.
64. ^ „Global Broadband Quality Study Shows Progress, Highlights Broadband Quality Gap”  (PDF).  Said
Business School, University of Oxford. Accesat în 13 august 2010.
65. ^ „ams-ix.net”. ams-ix.net. Accesat în 7 octombrie 2013.
66. ^ „de-cix.net”. de-cix.net. Accesat în  7 octombrie 2013.
67. ^ „linx.net”. linx.net. Accesat în 7 octombrie 2013.
68. ^ „ICT Business Environment in Luxembourg”. Luxembourgforict.lu. Accesat în  13 august 2010.
69. ^ Tom Kettels (15 mai 2009). „ICT And E-Business – Be Global from Luxembourg”  (PDF). Arhivat
din original  (PDF) la  21 iulie 2011. Accesat în 13 august 2010.
70. ^ „PricewaterhouseCoopers Invest in Luxembourg”. Pwc.com. Accesat în  13 august 2010.
71. ^ „Why Luxembourg? A highly strategic position in the heart of Europe”. teralink.lu. Accesat în  13
august 2010.
72. ^ „ITU-T ICT Statistics  : Luxembourg”. Itu.int. Accesat în 13 august 2010.
73. ^ „Telx Partners with German Hub Provider ancotel to Provide Virtual Connections between U.S. and
Europe”  (PDF). Accesat în  13 august 2010.
74. ^ „Globale Rechenzentren | Colocation mit niedrigen Latenzen für Finanzunternehmen, CDNs,
Enterprises & Cloud-Netzwerke bei Equinix” (în germană). Ancotel.de. Accesat în  2 aprilie 2015.
75. ^ „Ancotel – Telecommunication Operator References”. Ancotel.de. Accesat în 13 august 2010.
76. ^ „Networks Accessible in Frankfurt via the VMMR Solution offered by Telx/ancotel”  (PDF). Accesat
în  13 august 2010.
77. ^ „Teralink”. Teralink.lu. Accesat în  7 octombrie 2013.
78. ^ „Teralink P&T Luxembourg”. Teralink.lu. Accesat în  2 aprilie 2015.
79. ^ „Welcome to LuxConnect | LuxConnect”. Luxconnect.lu. Accesat în  2 aprilie 2015.
80. ^ „LuxConnect hosted the first coherent 100G service testing”. Paperjam.lu. Accesat în  2 aprilie 2015.
81. ^ „Artelis Website”. Artelis.lu. Accesat în  2 aprilie 2015.
82. ^ „SES  : Global Fleet and access Network”  (PDF). Ses.com. Accesat în  2 aprilie 2015.
83. ^ EUROPEAN TELECOM NETWORK la Wayback Machine (arhivat la 22 iulie 2011).Wayback
Machine (archived 22 July 2011). broadcasting center Europe.
84. ^ „POST.lu”. Teralink.lu. Accesat în 2 aprilie 2015.
85. ^ „The World Teleport Directory”. Worldteleport.org. Accesat în 2 aprilie 2015.
86. ^ „Uplink Stations”. Uplinkstation.com. Accesat în 2 aprilie 2015.
87. ^ „POST.lu”. Teralink.lu. Accesat în 2 aprilie 2015.
88. ^ „International Solutions TERALINK and Cloud services”  (PDF). Ictspring.com. Accesat în 2 aprilie
2015.
89. ^ „Luxembourg, Your European Hub for Online Business and E-Commerce”  (PDF).
90. ^ „P&TLuxembourg employs Alcatel-Lucent for 100G optical, Ethernet network”. Fiercetelecom.com.
Accesat în  2 aprilie 2015.
91. ^ „P&T Luxembourg Does 100G With AlcaLu”. Heavyreading.com. Accesat în  2 aprilie 2015.
92. ^ „IPv6 Council Luxembourg”  (PDF). Accesat în  13 august 2010.
93. ^ „Why LU-CIX”. Lu-cix.lu. Accesat în 2 aprilie 2015.
94. ^ „LU-CIX in P&T Solutions”  (PDF). Pt.lu. Accesat în 2 aprilie 2015.
95. ^ „Merger between LIX and LU-CIX”. Lix.lu. Accesat în  2 aprilie 2015.
96. ^ „LU-CIX and IX Reach Open up Connectivity to Major Internet Exchanges”  (PDF). Lu-cix.lu. Accesat
în  2 aprilie 2015.
97. ^ „Luxembourg Ethernet Exchange (LEX)”. Ebrc.lu. Accesat în  2 aprilie 2015.
98. ^ [3] Arhivat 30 decembrie 2012 la Wayback Machine.Wayback Machine.
99. ^ „A future for all in the information society”. Eluxembourg.public.lu. Accesat în 2 aprilie 2015.
100. ^ „PSA – Integrated mobile telecommunication solution”  (PDF). Psa-peugeot-citroen.com.
Accesat în  2 aprilie 2015.
101. ^ „PSA – Integrated mobile telecommunication solution”. Psa-peugeot-citroen.com. Accesat
în  2 aprilie 2015.
102. ^ „European Datacentres: Luxembourg”. Ict.luxembourg.lu. Accesat în 2 aprilie 2015.
103. ^ „Luxembourg as a Centre for Online and ICT Business (pdf)”  (PDF). SMediacom.public.lu.
Accesat în  2 aprilie 2015.
104. ^ „Data Center Europe”.
105. ^ „ebrc Datacenter Facilities”. Ebrc.lu. Accesat în 2 aprilie 2015.
106. ^ „LuxConnect ICT campus Bettembourg DC 1.1”. Luxconnect.lu. Accesat în 2 aprilie 2015.
107. ^ „LuxConnect ICT campus Bissen/Roost DC 2”. Luxconnect.lu. Accesat în  2 aprilie 2015.
108. ^ „Uptime Tier Certification”. Uptimeinstitute.com. Accesat în 2 aprilie 2015.
109. ^ „New data center study: Luxembourg in pole position”. Ict.luxembourg.lu. Accesat în 2
aprilie 2015.
110. ^ „Soluxions magazine: Luxembourg en pole position”. Soluxions-magazine.com. Accesat
în  2 aprilie 2015.
111. ^ „Luxembourg Presidency – Being a Luxembourger”. Eu2005.lu. 29 decembrie 2004.
Accesat în  25 aprilie 2010.
112. ^ „Population par sexe et par nationalité (x 1 000) 1981, 1991, 2001 – 2013”. Le portail des
Statistiques. Accesat în  9 aprilie 2014.
113. ^ The A to Z of the Gypsies (Romanies) – Page 159
114. ^ United States Holocaust Memorial Museum – Luxembourg
115. ^ Amanda Levinson. „The Regularisation of Unauthorised Migrants: Literature Survey and
Country Case Studies – Regularisation programmes in Luxembourg”  (PDF). Centre on Migration,
Policy and Society, University of Oxford. Arhivat din original  (PDF) la  2 septembrie 2006. Accesat în  2
septembrie 2006.
116. ^ „Origins of Luxembourgish (in French)”. Migration Information Source.
117. ^ „Parlement européen – Lëtzebuergesch léieren (FR)”. Europarl.europa.eu.  14 decembrie
2000. Accesat în 2 aprilie 2015.
118. ^ „Europeans and Their Languages”  (PDF). European Commission.  2006. p.  7. Accesat în  5
noiembrie 2009.
119. ^ „À propos des langues”  (PDF)  (în franceză). Service Information et Presse. pp.  3–4. Accesat
în  1 august 2006.
120. ^ „The Trilingual Education system in Luxembourg”. Tel2l – Teacher Education by Learning
through two languages, University of Navarra. Accesat în  9 iunie 2007.
121. ^ „Immigration in Luxembourg: New Challenges for an Old Country”. Migration Information
Source. Accesat în  9 iunie 2007.
122. ^ „Parlement européen – Lëtzebuergesch léieren (FR)”. Europarl.europa.eu.  14 decembrie
2000. Accesat în 9 mai 2010.
123. ^ „D'Wort article (German)”  (în franceză). www.wort.lu. Arhivat din original la  22 mai 2008.
Accesat în  24 iulie 2007.
124. ^ „Mémorial A, 1979, No. 29”  (PDF)  (în franceză). Service central de législation. Accesat în 1
august 2006.
125. ^ „World Factbook – Luxembourg”. Central Intelligence Agency.  19 decembrie 2006. Accesat
în  13 ianuarie 2007.
126. ^ „Table: Religious Composition by Country, in Percentages | Pew Research Center's
Religion & Public Life Project”. Features.pewforum.org. 18 decembrie 2012. Accesat în  2 aprilie
2015.
127. ^ Eurobarometer on Social Values, Science and technology 2005 – page 11
128. ^ „World/Global Alcohol/Drink Consumption 2009”. Finfacts.ie. Accesat în  2 aprilie 2015.
129. ^ „Consommation annuelle moyenne d'alcool par habitant, Catholic Ministry of
Health”  (PDF). sante.gouv.fr.  2007.
130. ^ „Culture”. Ministère des Affaires Etrangères, Luxembourg. Arhivat din original la  22 iulie
2011.
131. ^ „Luxembourg and Greater Region, European Capital of Culture 2007”  (PDF). iunie 2008.
Arhivat din original  (PDF) la  3 mai 2011.
132. ^ „Environmental Report for Expo 2010 Shanghai China”  (PDF). iunie 2009. p. 85. Arhivat
din original  (PDF) la  21 iulie 2011.
133. ^ „Luxembourg pavilion at the World Expo 2010 Shanghai”  (PDF).
134. ^ „Luxembourg pavilion displays green heart of Europe”  (PDF). Shanghai Daily.  12 noiembrie
2007. Accesat în 24 decembrie 2011.
135. ^ „Luxembourg”. Council of Europe. 2003. Arhivat din  original  la 23 iunie 2004. Accesat în  25
noiembrie 2006.
136. ^ „Luxemburger Wort”.  Wort.lu. Accesat în  2 aprilie 2015.
137. ^ „TNS ILRES – Home”. Tns-ilres.com. Accesat în 2 aprilie 2015.
138. ^ „Luxembourg, a film country”. Eu2005.lu.  29 decembrie 2004. Accesat în 25 aprilie 2010.
139. ^ „Film Fund Luxembourg”. En.filmfund.lu. Accesat în 2 aprilie 2015.
140. ^ „Luxembourgish Film Production Companies”. Cna.public.lu. Accesat în  2 aprilie 2015.