Napoli

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Napoli

—  Oraș  —

Città di Napoli

Drapel

Stemă Logo
 Napoli (Italia)

Localizarea în Italia

Coordonate: 40°51′46″N 14°16′36″E

Țară  Italia

Regiune  Campania

Provincie
 Napoli

Cod
063049
ISTAT[*]

Frazioni Arenella, Avvocata , Bagnoli, Barra, Chiaia,

Chiaiano, Fuorigrotta, Mercato Pendino,

Miano, Montecalvario, Pianura, Piscinola

Marianella, Poggioreale, Ponticelli, Posillipo,

San Ferdinando, San Giovanni a Teduccio,

San Lorenzo Vicaria, San Pietro a Patierno,

Scampia, Secondigliano, Soccavo, Stella San

 Carlo Arena, Vomero

Guvernare

 - Primar Gaetano Manfredi[*] ( IND, 18 octombrie

2021)

Suprafață[1]

 - Total 117,27 km²

Altitudine 17 m.d.m.

Populație (31 iulie 2011)

 - Total 1.000.231 locuitori

 - Densitate 8.529,3 loc./km²

Fus orar CET (+1)

Cod poștal 80100

Prefix
081
telefonic

Localități înfrățite

 - 31 orașe
listă
înfrățite

Patron napoletani, partenopèi

- Ziua 19 septembrie

Prezență online

http://www.comune.napoli.it/ Site Oficial

GeoNames 

OpenStreetMap 

Facebook Places 
 Localizarea în provincia Napoli

Modifică date / text 

Napoli (numit și Neapole) este cel mai mare oraș din Italia de Sud și al treilea oraș din
Italia. Este una dintre capitalele regionale și are o populație de aproape un milion de
locuitori, iar împreună cu zona metropolitană strânge între 3 și 4,4 milioane de locuitori.
Este reședința regiunii Campania și a provinciei Napoli și un centru economic și cultural
important din sudul Italiei. Se află la mijlocul distanței dintre Vezuviu și zona
vulcanică Campi Flegrei.
Între 1285–1816 a fost capitala Regatului de Neapole, iar apoi, până la Unificarea
Italiei în 1861, a fost capitala Regatului celor Două Sicilii.
Centrul vechi istoric din Napoli a fost înscris în anul 1995 pe lista patrimoniului cultural
mondial UNESCO.
Cântecul napoletan 'O surdato 'nnammurato a ajuns renumit ca fiind „simbolul orașului
Napoli”.

Cuprins

 1Geografie
o 1.1Clima
 2Istorie
o 2.1Episod biblic neotestamentar
 3Populația
o 3.1Populație străină
o 3.2Personalități legate de Napoli
 4Administrație
o 4.1Localități înfrățite
 5Obiective turistice
o 5.1Castele și palate regale
o 5.2Palate nobiliare
o 5.3Basilici
o 5.4Alte biserici
 6Personalități
 7Vezi și
 8Publicații
 9Note
 10Bibliografie
 11Legături externe

Geografie[modificare | modificare sursă]
Napoli se situează pe malul nordic al golfului cu același nume, în extremitatea sud-
estică a Câmpiei Campaniene. Cartiere sud-estice ale orașului urca pe
versanții Vezuviului. În partea nord-vestică este delimitată de zona vulcanică Campi
Flegrei. Se află la o distanță 232 km de Roma.
Clima[modificare | modificare sursă]
Orașul are un climat tipic mediteranean.
[ascunde]Da
Luna Ian Feb Mar Apr

12.5 13.2 15.2 18.2

Maxima medie °C (°F)
(54,5) (55,8) (59,4) (64,8)

8.1 8.7 10.5 13.2

Media zilnică °C (°F)
(46,6) (47,7) (50,9) (55,8)

3.8 4.3 5.9 8.3

Minima medie °C (°F)
(38,8) (39,7) (42,6) (46,9)

104.4 97.9 85.7 75.5

Precipitații mm (inches)
(4.11) (3.854) (3.374) (2.972)

Nr. de zile cu precipitații (≥ 1.0 mm) 9.9 9.8 9.5 8.8

Ore însorite 114.7 127.6 158.1 189.0

Sursă: World

[arată]Date climatice pentru Napoli-Capod

Temperatura medie a apei mării (Riviera neapolitană):[4]

Media
Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Noi Dec
anuală

15 °C 14 °C 14 °C 15 °C 18 °C 22 °C 25 °C 27 °C 25 °C 22 °C 19 °C 16 °C 19,3 °C
(59 °F) (57 °F) (57 °F) (59 °F) (64 °F) (72 °F) (77 °F) (81 °F) (77 °F) (72 °F) (66 °F) (61 °F) (66,7 °F)

Istorie[modificare | modificare sursă]
Orașul a fost o colonie greacă cu numele de Neapolis Parthenope (noul oras
Parthenope) . Orașul intră în scurt timp sub autoritatea romană.
Napoli

După dispariția Imperiului Roman, orașul a rezistat invaziei lombarde și va rămâne

atașat Imperiului Bizantin. La finalul secolului VI, Napoli a devenit capitală a unui ducat
bizantin. În 751, odată cu căderea exarhatului de la Ravenna din care se ridicase,
ducatul a devenit independent.
În 1030, pentru a putea face față amenințării bizantine, ducele Sergiu al IV îi găzduiește
pe normanzi în orașul vasal Aversa. Normanzii nu încetează incorporarea posesiunilor
lor din Italia de Sud, iar în 1139, Roger al II-lea, primul rege al Siciliei, incorporează
orașul în regatul său.
Carol al II-lea al Siciliei, pierzând insula Sicilia, a făcut din Napoli capitala regatului
Siciliei, care este uneori numit "regatul napolitan".
După 1889, orașul a fost influențat de pasiunea pentru pizza Margherita.
Episod biblic neotestamentar[modificare | modificare sursă]
Potrivit Noului Testament (Faptele Apostolilor, 28,13-14) Sf.Pavel (în drum spre Roma,
unde urma să fie judecat) ar fi poposit 7 zile și în localitatea Pozzuoli, la 5 km vest de
Napoli.

Populația[modificare | modificare sursă]
Napoli este cel mai mare oraș din sudul Italiei și cu 1.000.470 de locuitori al treilea oraș
după Milano și Roma. În zona de aglomerație a orașului trăiesc mai mult de 3 milioane
de oameni.
Structura populației pe grupe de vârstă:

 între 00-14 ani: 18,76%

 între 15-64 ani : 67,87%
 peste 65 ani: 13,37%
Napoli - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Populație străină[modificare | modificare sursă]

În ziua 31 decembrie 2010[1] cetățenii străini residenți erau 29.428 de oameni (3,07%
din populație). Naționalitățiile principale erau:

  Ucraina 6.502 (0,67%, 22% din cetățenii străini residenți)

  Sri Lanka 5.367 (0,56%, 18% din cetățenii străini residenți)
  China 2.456 (0,25%)
  România 1.816 (0,18%)
  Polonia 1.542 (0,16%)
  Filipine 1.303 (0,13%)
Personalități legate de Napoli[modificare | modificare sursă]
 Francisc al II-lea al Celor Două Sicilii, rege Rege al Celor Două Sicilii
 Ferdinand I al celor Două Sicilii, rege
 Maria Carolina a Austriei, regina
 Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii, rege
 Carol al III-lea al Spaniei, rege
 Prințesa Caroline Ferdinande, Ducesă de Berry
 Prințesa Luisa Carlotta a celor Două Sicilii
 Prințesa Maria Amalia de Bourbon-Două Sicilii
 Teresa a celor Două Sicilii
 Casa de Bourbon
 Benedetto Croce, filozof și politician
 Nicola Abbagnano, filozof
 Vittorio Emanuele III d'Italia, rege al Italiei, al Albaniei și al Etiopiei
 Totò, actor
 Fabio Cannavaro, fotbalist
 Giorgio Napolitano, politician, fost senator pe viață, cel de-al 11-
lea președinte al Republicii italiene
 Fabio Quagliarella, fotbalist
 Antonio Di Natale, fotbalist
 Salvatore Quasimodo, poet și traducător
 Athanasie de Neapole, episcop de Napoli (ca Athanasius al II-lea) și duce de Napoli
 Salvatore Cammarano, libretist
 Roberto Saviano, scriitor și jurnalist
 Augusto De Luca, fotograf
 Domenico Scarlatti, compozitor
 Franco Alfano, compozitor
 Alfons Maria de Liguori, episcop catolic, întemeietor al unei congregații călugărești,
învățător al Bisericii
 Aldo Ciccolini, pianist
 Sigismund Thalberg, pianist și compozitor austriac
 Ernesto Cesàro, matematician
 Alfredo Capelli, matematician

Administrație[modificare | modificare sursă]

Nápoly kerületei

Primarul general al orașului este Luigi de Magistris.

Orașul are 31 de cartiere organizate în 10 sectoare, fiecare având administrație
separată.

 Sectorul 1 : Chiaia, Posillipo și San Ferdinando

 Sectorul 2 : Avvocata, Montecalvario, San Giuseppe, Porto, Mercato și Pendino
 Sectorul 3 : Stella și San Carlo all'Arena
 Sectorul 4 : San Lorenzo, Vicaria și Poggioreale-Zona Industriale
 Sectorul 5 : Arenella și Vomero
 Sectorul 6 : Barra, Ponticelli și S.Giovanni a Teduccio
 Sectorul 7 : Miano, S.Pietro a Patierno și Secondigliano
 Sectorul 8 : Chiaiano, Piscinola-Marianella și Scampia
 Sectorul 9 : Pianura și Soccavo
 Sectorul 10 : Bagnoli și Fuorigrotta
Localități înfrățite[modificare | modificare sursă]
  România, Călărași
  România, Sighetu Marmației
  Japonia, Kagoshima
  Statele Unite ale Americii, Miami
  Statele Unite ale Americii, Honolulu
  Bosnia și Herțegovina, Sarajevo
  Mexic, Acapulco
  Argentina, Buenos Aires
 , Baku
  Cuba, Santiago de Cuba
  Tunisia, Gafsa
  Serbia, Kragujevac
  Grecia, Atena
  Palestina, Nablus
  China, Zhengzhou
  Portugalia, Lisabona
  Madagascar, Nosy Be
  Spania, Palma de Mallorca
  India, Calcutta
  Turcia, İzmir
  Venezuela, Valencia
  Ungaria, Budapesta
  Regatul Unit, Londra

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

Spaccanapoli: strada care împarte centrul orașului în două

Deși este un oraș bogat în monumente istorice și tradiții, anual primește un număr mai
redus de vizitatori față de alte orașe italiene. Centrul istoric al orașului începând din
anul 1995 face parte din patrimoniul mondial și este una dintre cele mai mari centre
urbane de pe aceată listă. Centrul istoric are o dispunere dreptunghiulară și a păstrat
rețeaua de străzi stabilită de coloniști din Cumae, fondatorii orașului antic Neapolis.
Orașul vechi este străbătută de trei străzi principale paralele: Decumano Maggiore (azi
purtând numele de Via Tribunali), Decumano Inferiore (azi împărțită în trei secțiuni: Via
Maddaloni, Via Croce Benedetto și Via San Biagio dei Librai) și Decumano
Superiore (azi împărțită în trei secțiuni Via Sapienza, Via Anticaglia și Via Santi
Apostoli), numele acestora derivând din denumirea antică a lor: decumanus. Denumirea
populară a Decumano Inferiore este Spaccanapoli (despărțitorul Napolii), deoarece
practic împarte în două orașul vechi. Aceste străzi principale sunt legate între ele, de
străzi transversale, pe vremuri antice numite cardo.
Teritoriul înscris pe lista patrimoniului mondial cuprinde de asemenea zona dealului
Capodimonte, situată la nord de centrul istoric, respectiv zona costieră Chiaia-Posillipo
situată la nord-vest, până la mica insulă Nisida. Centrul istoric cuprinde mai mult de 150
de biserici, aproximativ 300 de clădiri cu caracter religios, palate, 30 de muzee, situri
arheologice, monumente, obeliscuri și fântâni arteziene.
Castele și palate regale[modificare | modificare sursă]
 Castel Nuovo (sau Maschio Angioino, în română Castelul Nou) este cea mai
cunoscută construcție a orașului. Construirea fortăreței a fost comandată de către
regele Carol I. Anjou care și-a transferat curtea din Palermo în Napoli. A fost
construită între 1279-1282 cu ajutorul unor arhitecți francezi. A rămas reședință
regală până în anul 1734, când regele Carol al III-lea s-a mutat în nou palat regal
construit în apropierea fortăreței.
 Castell dell’Ovo (literalmente Castelul Oului) este o fortăreață situată la nord-vest
de centrul istoric al orașului pe un promontoriu în Golful Napoli. Conform legendei
poetul roman Vergilius a înzidit un ou în fundațiile fortăreței pentru a conferi o
stabilitate mai mare pereților. Prima fortăreața pe acest loc a fost construită în
secolul a 6-lea a. Chr de coloniști greci originari din orașul Cumae. În primul secol,
patriciul roman Lucius Licinius Lucullus a construit o vilă pe acest promontoriu care
 la începutul secolului al V-lea a fost transformată în fortăreață. În secolul al XI-lea,
locuitorii orașului au demolat construcțiile romane pentru a preveni ocuparea lor de
către pirații saraceni. Fortăreața de azi a fost construită la începutul secolului al XII-
lea și a funcționat ca reședință regală până la construcția Castelului Nou.
 Castel Capuano este o fortăreață situată în partea estică a centrului istoric. A fost
construită în secolul al XII-lea de către regele Wilhelm I. al Siciliei. Într-o perioadă
scurtă a funcționat ca reședință regală. În secolul al XVI-lea a fost extinsă și în
fortăreață s-a mutat administrația orașului și tribunalul (aceasta a funcționat aici
până la sfârștitul anilor 1990). În subsolurile fortăreței erau închisorile orășenești.
 Castel Sant’Elmo este o fortăreață situată pe un deal, vest de centrul istoric al
orașului în apropierea mănăstirii San Martino. Numele derivă de la biserica
demolată pentru a face loc fortăreței. A fost construită între 1329-1343 la porunca
regelui Robert de Anjou.
 Palatul Regal a fost construit pe locul vechiului palat viceregal la începutul secolului
al XVIII-lea. A funcționat ca reședință regală până la sfârșitul secolului când familia
regală s-a mutat în noul palat de la Caserta. Palatul a fost construit de
arhitectul Domenico Fontana și modificat după planurile arhitecților Luigi
Vanvitelli și Gaetano Genovese. A fost parțial distrus în cel de al doilea război
mondial, dar a fost reconstruit după planurile originale. Fațada vestică, dinspre
Piazza Plebiscito este ornată de statuile marilor regi al Regatului Napolii.
 Palatul Capodimonte se află la nord de centrul istoric al orașului pe dealul purtând
aceeași nume. A fost reședința de vară a regilor regatului Napolii. A fost contruită
după planurile arhitectului Giovanni Antonio Medrano în anul 1738. În palat este
amenajat Galeria Națională din Napoli (cu importante picturi al lui Tiziano,
Caravaggio și alții) și muzeul de porțelanuri.
 Albergo Reale dei Poveri este un edificiu impozant la nord-est de centrul istoric al
orașului, având 300 m lungime și 5 etaje. Construcția a început în anul 1751 la
porunca regele Carol al III-lea, care dorea să realizeze un spital modern în capitala
regatului napolitan. Azi, clădirea renovată în anul 2006 găzduiește un centru de
conferințe.
 Castel Nuovo

Castel dell’Ovo
 

Palatul Regal
 
 

Palatul Capodimonte

Palate nobiliare[modificare | modificare sursă]

Cele mai importante palate nobiliare din Napoli sunt:

 Palazzo Filomarino - a fost construit în secolul al XVI-lea de arhitectul Giovanni

Francesco Di Palma și barocizat în secolul al XVIII-lea. Cel mai cunoscut locuitor al
palatului a fost renumitul filosof Benedetto Croce.
 Palazzo del Panormita - este cea mai frumoasă clădire renascentistă din oraș. A
fost construit la sfârștiul secolului al XV-lea de renumitul umanist Antonio
Beccadelli (cunoscut sub numele de Panormita).
 Palazzo San Giacomo - este o clădire impozantă în Piazza Municipio, construită
între 1819-1825 după planurile arhitecților Stefano și Luigi Gasse pentru a găzdui
ministerele Regatului Napolitan. În clădire a fost încorporată și o biserică adiacentă.
 Palazzo Doria d’Angri - a fost construită în secolul al XVIII-lea după planurile
arhitectului Luigi Vanvitelli pentru familia Doria. De pe balconul acestei clădiri a
proclamat Giuseppe Garibaldi unirea Regatului celor Două Sicilii în 7
septembrie 1860.
 Palazzo Pignatelli - este o clădire construit în stil clasic în anul 1826 de Ferdinando
Acton, nobil englez din curtea regilor napolitani. În secolul al XIX-lea, Diego Aragona
Pignatelli Cortes, prințul de Monteleon a trasnformat clădirea într-un centru cultural.
Văduva prințului a dăruit clădirea împreună cu colecțiile de mobilă, porțelanuri
statului italian.
 Palazzo Arcivescovile - este reședința arhiepicopilor neapolitani. Complexul se
situează la nord de dom și a fost construit la începutul secolului al XIV-lea, probabil
după planurile arhitectului Bonaventuri Presti. Clădirea are trei portale sculptate
impozante.
 Palatul Firrao - a fost construit în secolul al XVI-lea în stil renascentist. În secolul al
XVII-lea a fost barocizat de arhitectul Cosimo Fanzago. Fațada este ornată de
statuile regilor napolitani.

Palazzo Doria d’Angri

 

Palazzo Firrao
  

Palazzo Solimena
 

Palazzo Cellamare

Basilici[modificare | modificare sursă]
 Domul din Napoli (Duomo) - este principala biserică a orașului, construită în stil
romanic. Aici se regăsesc moaștele Sfântului Ianuarius. Construcția domului a fost
începută de regele Carol I Anjou și a fost finalizată la începutul secolului al XIV-lea,
în timpul regnării lui Robert Anjou. A fost construită pe fundațiile unei basilici
paleocreștine (resturile se pot vedea și azi în subsolurile clădirii). Altarul este munca
pictorului Francesco Solimena. Balustrăzile din bronz sunt munca
arhitectului Cosimo Fanzago. Interiorul este decorat de picturi semnate Luca
Giordano și Pietro Perugino.
 Cappella Sansevero este o biserică-muzeu, construită între anii 1608-1611 în piața
San Domenico Maggiore, adăpostind o serie de capodopere de artă ale unor
importanți artiști italieni ai secolului al XVIII-lea.
 San Francesco di Paola - este o biserică situată în Piazza Plebiscito vizavi de
Palatul Regal. La începutul secolului al XIX-lea, Joachim Murat rege napolitan, vărul
lui Napoleon a proiectat construcția unei piețe împrejmuite de colonade, asemenea
pieții Sfântul Petru din Roma. Construcția a fost completată în 1816 de către regele
Ferdinand al IV-lea, care a transformat sala centrală în biserica de azi, care se
aseamănă cu Pantheonul roman.
 Santa Maria del Carmine - situată în Piazza Mercato a fost fondată în secolul al
XII-lea de călugări carmeliți. În biserică se regăsesc două relicve importante: o
icoană cu Madona Neagră (adusă de carmeliți din Africa) și un crucifix de pe care
lipsește coroana de spini al lui Isus (conform legendelor: în 1439 în urma unei
bombardamente, Isus și-a mișcat capul, astfel a căzut coroana).
 San Domenico Maggiore - a fost construită între 1283 și 1324 pe fundațiile unei
biserici mai vechi. În anii 1670 a fost barocizat, dar în secolul al XIX-lea a fost
transformat înapoi în stilul său original gotic. În mănăstirea adiacentă au trăit și au
lucrat personaje importante din istoria Italiei cum ar fi Giordano Bruno sau Toma de
Aquino.
 San Paolo Maggiore - a fost construit la sfârștiul secolului al VIII-lea și începutul
secolului al XI-lea pe fundațiia unui templu roman dedicat gemenilor Castor și
Pollux. În secolul al XVI-lea a fost preluat de călugări teatini. A fost barocizat după
 planurile arhitectului Francesco Grimaldi. Interiorul este decorat de fresce realizate
de Francesco Solimena și Massimo Stanzione.
 Santissima Annunziata Maggiore - a fost construită în secolul al XIII-lea. A
fost barocizat în secolul al XVIII-lea de arhitectul Luigi Vanvitelli și fiul lui, Carlo
Vanvitelli. Altarul este opera lui Francesco Solimena. Tavanul este casetat cu picturi
figurând scene din viața Fecioarei Maria, realizate de Giovanni Vincenzo
Forli și Filippo Vitale.
 San Giorgio Maggiore - prima biserică pe acest loc a fost construită în secolul al
IV-lea. A fost numit după Sfântul Gheorghe, care a fost ucis în secolul al XI-lea de
longobarzi. În 1640 a fost mistuită de flăcări, dar a fost reconstruită după planurile
arhitectului Cosimo Fanzago. În anul 1694 a fost distrus de un cutremur.
Reconstrucția a fost supervizată tot de arhitectul Cosimo Fanzago. Sub altar sunt
îngropate moaștele Sfântului Severus. Decorațiile interioare au fost realizate
de Camillo Lionti, Francesco Peresi și Francesco Solimena.
 San Pietro ad Aram - este o biserică construită în stil renașcentist. Găzduiește
relicva faimoasă Ara Petri, care, conform legendelor, a fost altarul Sfântului Pentru,
în fața căruia a botezat pe sfinții Candida și Asprenus, primii episcopi napolitani.
Interiorul este decorat de freșce și relifuri sculptate de Luca Giordano, Andrea
Vaccaro, Massimo Stanzione și Giaconto Diano.
 Santa Maria di Piedigrotta - a fost construită în secolul al XIV-lea, apoi barocizat
de-a lungul secolului al XVII-lea. Este una dintre cele mai impresionante clădiri de
stil baroc din oraș. Interiorul este decorat de freșcele lui Belisario Corenzio.
 Santa Maria degli Angeli a Pizzofalcone - a fost construită în a doua parte a
secolului al XVI-lea, la cererea doamnei Constanza Doria del Caretto, care a dăruit-
o ordinului teatinilor. În 1610 a fost barocizat după planurile arhitectului Francesco
Grimaldi. Interiorul este decorat de freșcele lui Giovanni Battista Beinaschi și picturi
semnate de Francesco Maria Caselli.
 San Giovanni Maggiore - este una dintre cele mai vechi biserici napolitane.
Construcția ei a fost începută în secolul al IV-lea. A fost reconstruit în stil bizantin în
secolul al VI-lea, apoi barocizat în 1685 după planurile arhitectului Dioniso Lazzari.
 Santa Maria della Sanita - a fost construit în stil baroc între anii 1602-1613 după
planurile arhitectului Giuseppe Nuvolo pentru ordinul dominicanilor. Cupola este
decorată de plăci de majolică verde. Din interiorul bisericii se pot accesa
catacombele San Gaudioso, care este decorată de mozaicuri datând din secolul al
XVII-lea. Interiorul a fost decorat de Giovanni Battista di Pino.

Faţada principală a domului

 


 San Francesco di Paola
 

Santa Maria di Piedigrotta

 

San Domenico Maggiore

 

Cappella Sansevero, sculptura "Cristo velato" de Giuseppe Sanmartino

Alte biserici[modificare | modificare sursă]
 Santa Maria Egiziaca all’Olmo - a fost construită în secolul al XIV-lea, iar în
secolele XVI-XVII a fost reconstruit în stil baroc. Decorațiunile interioare de
stil rococo au fost realizate de Nicola Tagliacozzi Canale. Numele provine de la
un ulm din curtea bisericii.
 Santa Maria Egiziaca a Pizzofalcone - a fost fondată la începutul secolului al XVII-
lea, de călugări augustini. În secolul al XVII-lea a fost barocizat de către Cosimo
Fanzago, Francesco Antonio Picchiatti, Antonio Galluccio și Arcangelo Guglielmelli.
 Sant’Agostino alla Zecca - construcția bisericii a fost comandată de către
regele Carol I. Anjou. A fost terminată în anul 1287 și a fost preluat de călugări
eremiți. A fost distrus în cutremurul din 1456 și a fost reconstruit în stil renascentist.
În secolele XVII-XVIII a fost barocizat.
 Santa Maria della Neve - a fost cosntruită în secolul al XIII-lea. În 1520 a fost
extins, iar în secolul al XVIII-lea barocizat. Interiorul este decorat cu picturi semnate
de Giuseppe Bastelli.
 San Giacomo degli Spagnoli - construcția bisericii a fost comandată în 1540 de
către viceregele Don Pedro de Toledo, pentru a servi ca lăcaș de cult curții sale, ai
cărui membrii erau spanioli (de aici provine și numele bisericii). Interiorul bisericii cu
trei nave este decorată în stil baroc, important fiind o frescă al lui Giorgio Vasari. În
prezent biserica este în proprietatea, și este susținută de biserica catolică spaniolă.
 Madre di Buon Consiglio - este una dintre cele mai noi biserici din oraș. A fost
construită între anii 1920 și 1960 după modelul bazilicii Sfântul Petru din Roma.

Santa Maria Egiziaca a Pizzofalcone

 

Interiorul bisericii San Giacomo degli Spagnoli

 

Madre di Buon Consiglio

Personalități[modificare | modificare sursă]
 Gian Lorenzo Bernini, artist baroc
 Enrico Caruso, tenor
 Sophia Loren, actriță
 Bud Spencer, actor (celebrul Piedone)
 Benedetto Croce, filozof
 Giambattista Vico, filozof, istoric
 Ruggiero Leoncavallo, compozitor, pianist
 Papa Inocențiu al XII-lea
 Papa Bonifaciu al IX-lea
 Papa Urban al VI-lea
 Giorgio Napolitano, fost președinte al Italiei
 Giambattista Vico, filozof, istoric
 Valeria Golino, actriță
 Alessandra Mastronardi, actriță
 Victor Emmanuel, Prinț de Neapole
 Ferdinand I al celor Două Sicilii
 Francisc I al celor Două Sicilii
 Ruggiero Leoncavallo, compozitor, pianist.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Lista paginilor care conțin în titlu termenul „ Neapole”
 Regatul Neapolelui
 Regatul celor Două Sicilii
 Listă de orașe din Italia
 Locuri din patrimoniul mondial
 Limba napolitană
 SSC Napoli

Publicații[modificare | modificare sursă]
 Vinni Luccherini: La Cappella di San Ludovico nella Cattedrale di Napoli, le
sepolture dei sovrani angioini, le due statue dei re e gli errori della tradizione
storiografica moderna, în: Zeitschrift für Kunstgeschichte, Jg. 70, Heft 1 (2007), p.1-
22.

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ Superficie di Comuni Province e Regioni italiane al 9 ottobre 2011 (în italiană), Istituto Nazionale di
Statistica, accesat în 16 martie 2019
2. ^ „Weather Information for Naples”. World Meteorological Organization. iunie 2011. Accesat în 7
septembrie 2012.
3. ^ Tabelle climatiche della stazione meteorologica di Napoli-Capodichino Ponente dall'Atlante
Climatico 1971–2000 (PDF). Servizio Meteorologico dell'Aeronautica Militare. Retrieved 5 December
2012.
4. ^ Neapolitan Riviera Climate - weather2travel.com

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 New Guide to Naples and Surrounding Area, ISBN 88-8180-084-5

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Napoli

 Situl oficial
 Fotografii Napoli
 Neapole, 15 august 2011, Mihaela Stanescu, Descoperă - Travel
 Castele napolitane, 10 decembrie 2008, Revista Magazin
 [arată]

Orașe membre ale Ligii Hanseatice după cerc

[ascunde]

Capitalele Regiunilor Italiei
Catanzaro, Calabria Roma, Lazio Campobasso, Molise
Napoli, Campania Genova, Liguria Torino, Piemont
Bologna, Emilia-Romagna Milano, Lombardia Cagliari, Sardinia
Trieste, Friuli-Veneția Giulia Ancona, Marche Palermo, Sicilia