bilete-------------------- —.

1 Unii agenți ai biroului central de poliție aveau misiunea să se

amestece printre grupurile de cetățeni de pe străzi și să rapor­
teze cele auzite.
2 Poduri peste Sena, toate în centrul Parisului.
3 în raport cu prețul real, speculativ, care crescuse catastrofal în
urma deprecierii masive a asignatelor și a suprimării maximului
general.

Extras din „Manifestul Egalilor1*

— 1796 —

în condițiile reacțiunii thermidoriene a luat ființă la Paris

■ mișcarea sau conspirația egalilor, condusă de Gracchus Babeuf
(pe adevăratul nume Franțois Noel), care căuta să ducă mai de­
parte revoluția burgheză din Franța și să instaureze o societate
egalitară, bazată pe un comunism de factură utopică. Manifestul
Egalilor, publicat în ziarul „Tribunul Poporului**, a avut un larg
ecou în rîndurile maselor sărace franceze. Mișcarea a fost înăbu­
șită de regimul burghez al Directoratului, iar conducătorul ei
executat
Textul tradus din: Dechappe et Mme Dechappe,
L’hzstoire par Ies textes, voi. II, Paris, Delagrave, 1940, p. 280.

Popor al Franței, timp de 15 secole tu ai trăit ca sclav și în conse­

cință nefericit; abia de șase ani, tu respiri în așteptarea independenței,
fericirii și egalității... Din timpuri imemoriale ni s-a repetat cu ipocrizie :
„Oamenii sînt egali“ și tot din timpuri imemoriale, cea mai înjositoare,
mai nedreaptă și mai monstruoasă inegalitate apasă cu nerușinare asupra
genului uman. Egalitatea n-a fost niciodată decît o frumoasă și sterilă
ficțiune a legii. Astăzi, cînd ea este reclamată cu o voce mult mai puter­
nică, ni se răspunde : „Tăceți, mizerabililor, egalitatea nu este decît o
himeră ; mulțumiți-vă cu egalitatea legală, canaliilor ! Ce vă trebuie mai
mult ?«
mult ?“ Ce
Ce ne trebuie mai mult ? Legislatori, guvernanți, bogați proprie­
tari, ascultați-ne :
Pretindem a trăi și a muri egali, așa cum ne-am născut; voim ega­
litatea reală sau moartea.
176
 Revoluția franceză nu este decît vestitoarea unei alte revoluții mult <3?
mai mari, mult mai solemne și care va fi ultima.
poporul a distrus regii și preoții. El va face același lucru cu noii ti­
rani, cu noii tartufi îmbogățiți în locul celor vechi.
Nu voim numai egalitatea înscrisă în drepturile omului; o voim în
mijlocul nostru, sub acoperișul caselor noastre. Vom face totul pentru a o
obține, pentru ea vom distruge totul. Să piară, dacă trebuie, întreagă crea-
țiunea, numai să ne rămînă egalitatea reală.
Legislatori și guvernanți, proprietari bogați și fără inimă, voi încercați
în zadar să bagatelizați inițiativa noastră sacră. Voi ziceți : „Ei vor legea
agrară ; au mai cerut-o destui și înaintea lor“.
Tăceți, voi calomniatori ! Legea agrară sau împărțirea pămînturilor
a fost dorința instantanee a cîtorva soldați fără principii, a cîtorva țărani
minați de instinct și nu de rațiune. Noi vrem ceva mult mai sublim și mult -
mai echitabil : bunul comun sau comunitatea bunurilor. Nici o proprie­
tate individuală, pămîntul este al nimănui; roadele lui aparțin tuturora.
Nu mai putem tolera ca majoritatea oamenilor să muncească și să asude
în slujba și la bunul plac al unei minorități. Voim să înceteze acest scandal
pe care nepoții noștri nu vor voi să-1 creadă. Să dispară distincțiile revol­
tătoare între bogați și săraci, mari și mici, stăpîni și servitori, guvernanți
și guvernați. Să nu mai existe altă deosebire între oameni decît vîrsta și
1 sexul; toți au aceleași nevoi și aceleași facultăți; să nu existe deci pentru <
ei decît aceeași educație și aceeași hrană.^Nu există decît un singur soare
și un singur aer pentru toți.
Momentul marilor hotărîri a sosit. Răul este la culme. Haosul, sub
numele de politică, domnește pe pămînt de secole. La glasul^egalității, slu­
jitorii dreptății și ai fericirii se organizează. A sosit clipa să se^inștaureze
republica egalilor, acest mare azil oferit tuturor oamenilor. Iată ziua cînd
toți vor primi ceea ce li se cuvine. Familii în suferință,~ yeniți și vă așezați
la masa comună așternută de natură pentru toți copiii săi.
Popor al Franței, deschide-ți ochii și inima la fericiri depline, recu­
noaște și proclamă împreună cu noi republica egalilor !

12 - Culegere de texte pentru istoria universală voi. I.

 X. Franța în timpul lui Napoleon

Proclamația generalului Napoleon Bonaparte

cu prilejul începerii primei campanii din Italia

Celebra și lapidara proclamație a tînărului general Bonaparte

(nu împlinise încă 27 de ani) a însuflețit armata din Alpi, pînă
atunci neglijată de Directorat, slab echipată și demoralizată de
incapacitatea fostului ei general-șef, Scherer. Sub conducerea Iui
Bonaparte, această armată va repurta suita de victorii strălucite
care a adus Franței dominația asupra Peninsulei Italice.
S-a tradus după Napoleon I-er, Allocutions et proclamations
militaires, publ. de Georges Barral, Paris, 1895, p. 39—40.

Nisa, 27 martie 1796

Soldați,
Sînteți goi și rău hrăniți; guvernul vă datorează mult, dar nu poate
să vă dea nimic. Răbdarea voastră, curajul pe care l-ați arătat în mijlocul
acestor stînci. sînt admirabile ; însă ele nu vă vor aduce glorie, nici stră­
lucire. Vă voi conduce pe cîmpiile cele mai fertile din lume. Bogate pro­
vincii, mari orașe vor fi în puterea voastră ; acolo veți găsi onoruri, glorie
și bogății.
Soldați ai armatei din Italia, vă va lipsi oare curajul și statornicia ?

Expediția din Egipt

Voind să slăbească pozițiile economice și strategice ale An­

gliei pe Marea Mediterană și în Orientul Apropiat în primăvara
anului 1798 Directoratul a însărcinat pe Napoleon cu conducerea
178
 unei expediții în Egipt. Prezentăm două texte cu privire la această
expediție : o descriere a marșului spre Cairo (Textul A) și acti­
vitatea Institutului Egiptului (Textul B). Ambele sînt scrise de
generalul Iui Napoleon, Gourgaud (1783—1852), unul din adopții
cei mai fideli ai împăratului, care l-a însoțit și la Sf. Elena.
S-au tradus după Memoires pour servir ă l’histoire de France
sous Napoleon, tome II, Paris, 1823, p. : 231—233, 283—286.

A. Ne-am apropiat de Cairo ; am fost informați de localnici că mame-

lucii, împreună cu miliția acestui oraș și cu un număr considerabil de
arabi, ieniceri și spahii ne așteaptă între Nil și Piramide, apărînd Gizeh-ul.
Ei se lăudau că acolo va fi sfîrșitul succeselor noastre.
Am zăbovit la Omedinar L Această zi de repaus a servit pentru repa­
rarea armelor și pentru a ne pregăti de luptă. Melancolia și tristețea do­
mina în armată. Precum evreii pierduți în deșert se frămîntau și aminteau
cu amărăciune lui Moise ceapa și vasele pline de carne din Egipt, așa
soldații francezi regretau fără preget plăcerile Italiei. Degeaba căutam să
le spunem că această țară era cea mai fertilă din lume, întrecînd chiar
Lombardia ; nu aveam mijloace pentru a-i convinge ! Ei nu aveau nici
pîine, nici vin. Am poposit lîngă depozite imense, de grîu, dar nu aveam
la îndemînă nici moară, nici cuptor. Pesmeții aduși de la Alexandria fu­
seseră mîncați de mult; soldatul trebuia să se mulțumească să macine
grîul între două pietre și să facă un fel de turtă prăjită pe cenușă. Mulți
prăjeau semințele de grîu într-o cratiță, după care le fierbeau. Aceasta
s-a dovedit metoda cea mai bună pentru consumarea griului, dar ea nu
putea înlocui pîinea. Zi de zi, frica lor creștea, pînă într-atît îneît s-a găsit
între ei un nebun care să spună că nici nu ar exista marele oraș Cairo și
că localitatea care poartă această denumire ar fi, ca și Damanhur doar
o așezare de colibe, lipsită de toate condițiile pentru o viață comodă și
plăcută. Imaginația lor era atît de excitată îneît doi dragoni s-au aruncat
îmbrăcați în rîu și s-au înecat. Ca să fim drepți trebuie să spunem ca daca
ostașii n-aveau pîine, nici vin, în schimb resursele pe care oamenii și le-au
procurat din grîu, linte, carne și ceva porumbei au asigurat totuși armatei .«
hrana strict necesară.
B. Institutul Egiptului era compus din membri ai Institutului Franței
Și din savanți și artiști ai Comisiei Străine de pe lingă corpul. expediț o-
nar 3. Acest Institut a fost întregit cu ofițeri de artilerie, din statul maj
Și cu alții care cultivau științele exacte sau umane.
, Institutul a fost instalat într-unul din Palateie beilQi - Sala mare a
haremului, făcîndu-i-se modificări, a fost transformata in sala de^Ședmțt,
iar restul palatului servea drept locuințe pentru savanțr In fața aceste
clădiri era o grădină mare care dădea într-un cimp, in apiopieiea caiuia,
Pe o colină, se ridica asa-numitul fort al Institutului. ... .
Au fost aduse din Franța un mare număr mașini și
fizice, astronomice si de chimie. Acestea au fost distr bmte in dife =
săli, care s-au umnlut rînd pe rînd cu toate curiozitățile țarii din dome­
niul zoologic, vegetal sau mineralogic. Grădina s-a transformat in gradina
179
 botanică. Un laborator de chimie a fost instalat la cartierul-general ;. de
mai multe ori pe săptămînă Berthollet 4 făcea experiențe, la care asista
Napoleon și un mare număr de ofițeri.
Așezământul Institutului stîrnea o vie curiozitate printre locuitorii din
Cairo. Odată lămuriți că aceste ședințe n-au ca obiect probleme religioase,
au ajuns la convingerea că ele sînt consfătuiri de alchimiști, care cerce­
tează modul de a produce aur.
. Moravurile simple ale savanților, munca lor permanentă, respectul pe
care li-I arătau, preocuparea lor pentru fabricarea de articole meșteșugă­
rești și manufacturate, în care scop ei au intrat în legătură cu mește­
șugarii localnici, le-au cîștigat considerația și respectul întregii populații.
Membrii Institutului au fost folosiți și în administrația civilă. Monge 5
și Berthollet au fost numiți comisari pe lîngă marele divan 6, matemati­
cianul Fourier pe lîngă divanul din Cairo. Costaz 7 a fost numit în fruntea
redacției unui jurnal. Astronomii Nourris și Noel au parcurs regiunile mai
importante din Egipt, pentru a fixa poziția geografică și locul exact al
monumentelor vechi. în felul acesta ei voiau să verifice datele geografiei
vechi prin comparație cu ale celei moderne.
Inginerul de poduri și șosele Lepeyre 8 a fost însărcinat să studieze
proiectul canalului Suez, iar inginerul Girard 9 să studieze sistemul de na­
vigație a Nilului. Unul dintre membrii Institutului a preluat direcțiunea
monetăriei din Cairo. S-a bătut o cantitate mare de paras I0, mici monede
de aramă. A fost o operație avantajoasă, prin care tezaurariatul a cîștigat
mai bine de 60%. Monedele paras s-au răspândit nu numai în Egipt, dar
și în Africa și în deșerturi le Arabiei; și, în loc să împiedice circulația și
să dăuneze schimbului, cum se întâmplă de obicei cu monedele de aramă,
acestea, dimpotrivă, le-au favorizat.
6 . Cuptoarele pentru clocitul puilor, pe care Egiptul le avea încă din
antichitatea îndepărtată, au atras în mod deosebit atenția Institutului.
Studiindu-se numeroasele procedee meșteșugărești în care această
țară are bogate tradiții, s-au putut identifica rămășițe ale unor tehnici
avansate. Ele au fost notate și adunate minuțios fiind prețioase pentru
istoricul dezvoltării meseriilor. în felul acesta au fost reconstituite vechi
procedee uitate.
După ce Egiptul de Sus a fost ocupat, ceea ce nu s-a întîmplat decît
în al doilea an după debarcare, toată ceata savanților s-a consacrat cu
frenezie cercetării antichităților. Aceste diverse studii au dat naștere ope­
6 rei monumentale despre Egipt'11, redactate și imprimate în primii patru­
sprezece ani ai acestui secol și pentru care s-au cheltuit cîteva milioane.

JVate__________________
1 Sat la nord-vest de Cairo, unde armata franceză s-a concentrat
la 22 iulie 1798, pregătindu-se de luptă.
2 Orășel în Delta Nilului la est-sud-est de Alexandria.
180
 « Institutul a fost creat la 22 august 1798, avînd patru secții: ma­
tematică, fizică, economie, literatură și arte.
4 Claude-Louis Berthollet (1749—1822), celebru chimist.
8 Gaspard Monge (1746—1818), celebru matematician, unul din
creatorii geometriei descriptive.
Adunare de notabili, instituită de Bonaparte, cu rol consultativ
pe lîngă administrația franceză din Egipt.
7 Louis Costaz (1767—1842), inginer, viitor profesor la Școala poli­
tehnică și director general al serviciilor de poduri și șosele.
8 Jean-Baptiste Le Pere, sau Le Peyre (1761—1844), inginer și ar­
hitect, însărcinat de Napoleon să studieze traiectul vechilor ca­
nale din timpul faraonilor și să elaboreze proiectul unui canal
care să traverseze istmul Suez.
o De fapt Gerard, inginer, participant la expediție.
10
Și în românește există cuvîntul parale, însemnînd inițial monede
divizionare.
11 E vorba despre Description d’Egypte, lucrare într-adevăr monu­

mentală ; pînă în 1814 apăruseră 12 volume in-folio, cu 894 de

planșe.

Lovitura de stat din 18 Brumar 1799

Profitînd de slăbirea autorității Directoratului și folosind ca

pretext înăbușirea unei pretinse conspirații, Napoleon Bonaparte
a dat lovitura de stat din 18—19 Brumar (9—10 noiembrie 1799) și
a instaurat o dictatură militară — consulatul. Joseph Fouche ,
(1759—1820), din memoriile căruia cităm un fragment, a luat parte
și el la această acțiune, iar drept răsplată a fost numit ministru
al poliției sub regimul napoleonian.
S-a tradus după Memoires de Joseph Fouche, Duc d'Otrante,
Ministre de la Police Generale, (Fournon), 1957, p. 80—82.

Ședința celor Cinci Sute s-a desch lu- Gaudin 3, avînd ca scop sa
naparte 2, printr-un discurs insinuant nrp7;nte un raport privitor la
obțină numirea unei comisii însărcinate < P imat părerea de a nu
situația Republicii. Gaudin în intervenția ț raportul comisiei propuse,
se lua nici o hotărîre înainte de a se fi ascui p
Boulay de la Meurthe 4 avea raportul gata. sa că 0 agitație teri-
Dar abia formulase Emite Constituția ! ... Nici o dic-
bilă cuprinse toată sala. Strigate de „ -toate părțile. La propune-
tatura!... Jos cu dictatorul!" se auzeau^^Xafson3, adunarea s-a
rea lui Delbrel5, sprijinit și susținu!, ă Republica !“ și a hotărît sa
ridicat ca un singur om la strigatul . „
181
 reînnoiască jurămintul de fidelitate fața de Consțitu e. Pma și aceia care
pniseră cu gîndul de a o distruge au depus juramîntul.
Sala Consiliului Bâtlanilor7 a manifestat aproape tot atîta tulbu­
rare ■ dar aici grupurile lui Sieyes și Bonaparte, care voiau sa precipite
numirea unui guvern provizoriu, aveau un sprijin mai trainic in decla­
rația falsă a domnului Lagarde, secretarul general al Directoratului, că
toti directorii și-au prezentat demisia. Induși în eroare, opozanții au ce­
rut să se înscrie la ordinea de zi înlocuirea celor demisionați, cu toate
formele prescrise de lege. w \
Bonaparte, înștiințat de aceasta îndoita furtuna, a apreciat ca e momen­
tul să intre în scenă. Traversînd salonul lui Marte, el și-a făcut apariția în
Consiliul Bătrînilor. Acolo printr-un discurs sforăitor și prolix, el le-a
adus la cunoștință că nu mai există guvern și constituția nu mai poate
salva Republica. Rugind Consiliul să se grăbească a adopta o nouă orga­
nizare a puterii, a susținut că în cadrul exercitării funcției ce i se încre­
dința el nu vrea să fie nimic altceva decît brațul însărcinat cu sprijinirea
și executarea ordinelor date de Consiliu.
Acest discurs — din care nu citez decît esența — a fost rostit fără
șir și fără logică. El dovedea neliniștea de care era cuprins generalul : se
adresa cind spre deputați, cînd spre militarii care rămăseseră la intrarea
în sală. în strigăte de „Trăiască Bonaparte !“, majoritatea Consiliului
Bătrînilor și-a exprimat adeziunea ; după care el a părăsit sala, fără să
aibă speranța de a face aceeași impresie în celălalt Consiliu. Era chiar
profund îngrijorat, deoarece cunoștea cele întâmplate și entuziasmul cu
care cei Cinci Sute juraseră devotament Constituției republicane. Aici
erau în curs de elaborare un mesaj către Directorat și o moțiune prin
care se cerea Bătrînilor să comunice motivele strămutării consiliilor la
Saint Cloud8. Pe neașteptate s-a primit vestea demisiei directorului Bar-
ras, transmisă de Consiliul Bătrînilor. Această demisie, ignorată pînă
atunci, a cauzat o mare consternare în adunare. Ea a fost considerată
drept rezultat al unor multiple uneltiri. în momentul în care se dezbă-
. tea problema dacă demisia fusese legală și cu respectarea formelor, apăru
Napoleon, urmat de un pluton de grenadieri. El înaintă însoțit de patru
din ei, lăsînd pe ceilalți la intrarea sălii.
încurajat de modul cum fusese primit de Bătrîni, spera să potolească
febra republicană care agita pe cei Cinci Sute. Dar abia pătrunsese în
sala, că întreaga asistență a fost cuprinsă de furie. Toți membrii, în pi-
cioare», au izbucnit în strigăte, exprimîndu-și astfel profunda oroare pri­
cinuita de apariția baionetelor și a generalului care pășise înarmat în
templul legislației : „Violați sanctuarul legii, retrageți-vă !“ îi strigară
beputatL »Ceeo: ce faceți Dv. e o sfidare !“ — i-a strigat Bigon-
ppaha’pnn acea.sta învins deci?“ — îl apostrofă Destrem 10. De-
i Parte ajUns la tribună> v°i să bîlbîie cîteva fraze. Din toate
Renuhli^ T ^.riSatele repetate : „Trăiască Constituția ! ... Trăiască
Jos en ' 'y?1? tOâte părtile era apostrofat : „Jos cu Cromwell!
rau denmlrt • °S C tU tlranul ! ,!n aiara le^ cu dictatorul!“ — zbie-
du-1 • Vrei' mai“ ; unii s~au aruncat asupra lui, îmbrîncin-
nințîndu 1 culmPotriva Periei?" — îi strigă Arena11, ame-
pumnul. Grenadiern, văzînd cum generalul lor pălește și
182
stă în cumpănă, traversară sala pentru a $

spre Saint-Cloud, strigînd soldaților săi • yb/ in/alop, se îndreptă

vrut să mă pună în afara legii ! Astia în^Z„Zc, Sa o™0*™! Au
bil, că sînt zeul fulgerului!“ n~au aflat ca sini invulnera-

I Camera inferioară a C - - legislativ

Corpului - instituit prin Constitu-
ția anului III (1795). Era formată din 500 de membri.
2
Lucien Bonaparte (1775-1840), fratele lui Napoleon I. A fost de­
putat în Consiliul celor 500 și președinte al Camerei, avînd un
rol important în lovitura de stat din 18 Brumar.
3
Este vorba de Martin-Michel Charles Gaudin (1756—1841). A
fost comisar general al poștelor în 1798, iar sub Napoleon, ca mi­
nistru de finanțe (1799—1814), a reorganizat sistemul impozitelor.
4
Antoine-Jacques Boulay de la Meurthe (1761-1840). Deputat al
departamentului Meurthe în Consiliul celor 500, a luat parte la
pregătirea actului din 18—19 Brumar. A participat Ia redactarea
Codului civil.
5 Pierre Delbrel (1764—1846). Deputat în Consiliul celor 500, a fost

unul dintre adversarii cei mai dîrzi ai lui Napoleon. După 18

Brumar n-a mai jucat un rol politic.
6 Joseph-Marie-Jean Grandmaison (1762—1839), fost girondin. Ca

deputat în Consiliul celor 500 și republican convins, s-a opus ac­

tului de instaurare a dictaturii militare. După 18 Brumar s-a re­
tras din viața politică.
7 Camera Superioară a Corpului legislativ. Era formată din 250 de
membri, avînd vîrsta de minimum 40 de ani.
8 Cele două consilii fuseseră strămutate brusc de la Paris la St.
Cloud, sub pretextul iminenței unei răscoale, dar fără a li se fi
dat dovezi suficiente despre primejdie.
9 Jean-Adrien Bigonnet (1755—1832). Deputat în Consiliul celor
500, a combătut violent planurile dictatoriale ale lui Napoleon,
atitudine pe care a manifestat-o și în memoriile sale.
10 Hugues Destrem (1754—1804), membru în Adunarea Legisla­
tivă (1791—1792) și în Consiliul celor 500. Fiind adversar hotărît
al lui Napoleon, a fost deportat.
II Joseph Arena (1771—1801), ofițer corsican, deputat al Consiliu­
lui celor 500. A protestat împotriva loviturii de stat din 18 Bru­
mar. Participînd la atentatul de la Operă împotriva lui Napo­
leon (10 octombrie 1800), a fost executat împreună cu complicii
săi.
12 Fanfaronada și demagogia lui Napoleon sînt bine puse în evi­
dență de aceste cuvinte.

183
 Constituția anului VIII
— 13 decembrie 1799 —

La 13 decembrie 1799, comisiile legislative ale celor două

consilii, împreună cu cei trei consuli, au încheiat redactarea Con­
stituției anului VIII, care sancționa instaurarea în Franța a dicta­
turii lui Napoleon Bonaparte. Prin sistemul complicat al organizării
£ legislative, precum și prin prerogativele foarte largi ale primului
consul, constituția concentra, de fapt, puterile statului în mîinile
unei singure persoane, Napoleon Bonaparte, eliminînd principiile
democratice din organizarea politică a Franței.
Textul s-a tradus după M. E. Laferriere, Les constitu-
tions d’Europe et d’Amerique, Paris, 1869, p. LXXV—LXXX.

Cap. I. Drepturile cetățeanului

1. Republica franceză este una și indivizibilă.

Teritoriul său european este împărțit în departamente și arondis-
mente comunale.
2. Este cetățean francez orice persoană născută și domiciliată în
Franța, avînd vîrsta de 21 de ani împliniți și fiind înscrisă în registrul
civil al arondismentului comunal, dacă a locuit mai mult de un an pe te­
ritoriul republicii...
o 5. Exercițiul drepturilor cetățeanului francez este suspendat pentru
debitoriirfăliți, pentru servitorii cu leafă, angajați în serviciul unei per­
soane sau pentru menaj, pentru cei împotriva cărora s-a pronunțat o in­
terdicție judiciară, pentru cei puși sub acuzare sau care se sustrag de la
chemarea legii...
7. Cetățenii fiecărui arondisment comunal numesc prin voturile lor
pe cei mai capabili dintre ei pentru a gira afacerile publice. Se va alcă­
tui o^ listă de notabili conținînd un număr de nume egal cu o zecime din
numărul cetățenilor avînd dreptul de a fi aleși. Din această primă listă
comunala vor fi aleși funcționarii publici ai arondismentului.
8. Cetățenii cuprinși în listele comunale dintr-un departament nu-
ta^ntîi“aSTenea ° ZeC™e dintre ei' Rezultă o a doua listă, zisă depar-
m^T,m a’ Care Să fie aleși Acționarii publici ai depărta-

o zecimee^n^^reCU^5n?iSta <lePartamentală designează de asemenea

184
 Cap. II. Senatul conservator

15. Senatul conservator este compus din 80 de membri, inamovibili

și pe viață, m vîrstă de cel puțin patruzeci de ani. Pentru formarea sena­
tului vor fi numiți la început șaizeci de membri; acest număr va crește
la șaizeci și doi în cursul anului VIII, la șaizeci și patru în anul IX și se
va ridica treptat la optzeci, prin adăugarea a cîte doi membri în fiecare
din primii 10 ani.
16. Numirea unui senator se face de către senat, care alege trei can­
didați prezentați astfel : primul de către corpul legislativ, al doilea de
către tribunat și al treilea de către primul consul. Se va alege dintre doi
candidați, dacă unul din ei este propus de către două din cele trei auto­
rități în drept. Va fi admis cel care va fi propus simultan de către cele
trei autorități. . .
18. Un senator este pentru totdeauna neeligibil în orice altă funcție
publică.
19. Toate listele alcătuite în departamente în virtutea articolului 9
sînt adresate senatului ; ele compun lista națională.
20. El alege din această listă legislatorii, tribunii, consulii, judecă­
torii de casație și comisarii financiari.
21. El confirmă sau anulează toate actele care îi sînt deferite sub
calificarea de neconstituționale de către tribunat sau guvern. Listele de
eligibili sînt cuprinse și ele între aceste acte ...
23. Ședințele senatului nu sînt publice.
24. Cetățenii Sieyes și Roger Ducos, pînă în prezent consuli, sînt nu­
miți membri ai Senatului conservator; ei se vor reuni împreună cu al
doilea și al treilea consul, numiți prin prezenta Constituție.~Acești patru
cetățeni numesc majoritatea senatului,1 care se completează apoi el în­
suși și procedează la alegerile care îi sînt încredințate.

Cap. III. Puterea legislativă

25. Nici o lege nu se poate promulga decît după ce proiectul ei a

fost propus de guvern, comunicat tribunalului și decretat de către cor-
Pul legislativ.
26. Proiectele pe care guvernul le propune sînt redactate pe articole,
în orice moment al discutării acestor proiecte, guvernul le poate retr „
Și le poate înainta din nou, modificate.
27. Tribunalul este compus din 100 de membri în vîrstă de cel pu
tin 25 de ani ; ei sînt reînnoiți prin o cincime în fiecare an și pot fi ie-
aleși atîta timp cît rămîn pe lista națională.
185
 28 Tribunalul discută proiectele de lege ; el votează adoptarea lor
-au le respinge. Trimite trei reprezentanți aleși din sinul său, care vor
expune și vor apăra în fața corpului legislativ motivele opiniei exprimate
asupra fiecăruia din aceste proiecte. El deferă senatului, dar numai pen­
tru motive de neconstituționalitate, listele de eligibili, actele corpului le­
gislativ și cele ale guvernului...
31. Corpul legislativ este alcătuit din trei sute de membri în vîrstă
-de cel puțin treizeci de ani ; ei sînt reînnoiți prin o cincime în fiecare an.
Trebuie să cuprindă întotdeauna cel puțin un cetățean din fiecare depar­
tament al republicii. ..
33. Sesiunea corpului legislativ începe în fiecare an la 1 Frimaire2
și nu durează decît 4 luni ; în celelalte 8 luni el poate fi chemat de către
guvern în sesiune extraordinară.
34. Corpul legislativ se pronunță prin vot secret și fără a le mai
discuta, asupra proiectelor de legi susținute în fața sa de către reprezen­
tanții tribuna tulul și ai guvernului.
35. Ședințele tribunalului și cele ale corpului legislativ sînt publice ;
numărul persoanelor care asistă, fie la unele, fie la altele, nu poate de­
păși 200.
36. Salariul anual al unui tribun este de 15 mii de franci, cel al unui
legislator de 10 mii de franci.
37. Orice decret al corpului legislativ este promulgat de către pri­
mul consul a doua zi după emiterea sa, în afară de cazul în care în acest
răstimp senatul a făcut recurs pe motiv de neconstituționalitate. Acest
recurs nu este valabil pentru legile promulgate . . .

Cap. IV. Guvernul

39. Cu atribuția guvernării sînt încredințați trei consuli numiți pe

10 ani și nereeligibili.
Fiecare din ei este ales individual, cu calitatea distinctă de primul,
al doilea sau al treilea consul. Constituția numește prim-consul pe cetă­
țeanul Bonaparte, fost consul provizoriu, al doilea consul pe cetățeanul
Cambacerăs, ministru al justiției; iar ca al treilea consul pe cetățeanul
Eebrun, fost membru al comisiei Consiliului Bătrînilor. în cazul de față,
al treilea consul este numit numai pe o perioadă de 5 ani. . .
o
41. Primul consul promulgă legile ; el numește și revocă după voința
sa pe membni Consiliului de stat, pe miniștri, ambasadori și alți agenți
^iniS^te’iPe1Of'lterii armatei de Și ai marinei, pe membrii ad-
numTst^nf + ('lM ! pe. “misarii guvernului de pe lingă tribunale. El
decătorii rio J1Jd?catorn m cauze criminale și civile, precum și pe ju­
decătorii de pace și de apel, fără a-i putea revoca.
186
 42. în celelalte acte de guvernămînt, al doilea și al treilea consul au
vot consultativ ; ei semnează registrul acestor acte pentru a se constata
preZența lor și dacă vor își consemnează opiniile, după care decizia pri-
mului consul rămîne suficientă.
43. Salariul primului consul va fi de 500 000 de franci în anul VIII. *
Salariul fiecăruia din ceilalți doi consuli este egal cu 3 zecimi din cel al
primului consul.
44. Guvernul propune legile și stabilește procedura necesară pentru
a asigura executarea lor.
45. Guvernul administrează veniturile și cheltuielile statului con­
form unei legi anuale care stabilește cuantumul unora și al altora. El su­
praveghează baterea monedelor, a căror emisiune, emblemă, greutate și
tip sînt ordonate prin lege . . .
47. Guvernul veghează asupra siguranței interioare și a apărării ex­
terioare a statului ; el distribuie forțele de uscat și maritime șî le stabi­
lește conducerea . . .
49. Guvernul întreține relații politice externe, conduce negocierile,
stabilește stipulațiile preliminare, semnează, ordonă să se semneze și în­
cheie toate tratatele de pace, de alianță, de armistițiu, de neutralitate,
de comerț și alte convenții.
50. Declarațiile de război și tratatele de pace, de alianță și comer­
ciale sînt propuse, discutate, decretate și promulgate ca legi. Discuțiile
Și deliberările asupra acestor probleme, atît în tribunat, cît și în corpul
legislativ se fac în Comitetul secret, cînd guvernul o cere...
52. Sub direcția consulilor, Consiliul de stat este. însărcinat cu re­
dactarea proiectelor de legi și a reglementărilor administrației publice,
Precum și eu rezolvarea dificultăților care se ridică în materie admims-
trativă ...
-5. Nici un act de guvernămînt nu poate intra în vigoare dacă nu
este semnat de un ministru.
~6. Unul din miniștri este însărcinat special cu administrația vistie-
riei publice .. .

________
1 Adică pe cei 60 de senatori inițiali, conform art. 15.
2 Corespunzînd, de obicei, datei de 22 noiembrie in ca en
obișnuit.
187
 Codul civil sau Codul Napoleon
— 1804 —

Codul civil francez a fost cea dinții operă juridică elaborată

în întregime și consecvent pe principiile proprietății private și ale
relațiilor sociale burgheze. EI a avut o largă influență asupra le­
gislației din numeroase țări europene, fiind unul din instrumen­
tele de seamă ale promovării dreptului și instituțiilor societății
burgheze. A fost promulgat succesiv, pe părți (titluri) între 15 mar­
tie 1803 — 25 martie 1804.
Prin decretul din 22 august 1807, Napoleon a dispus retrimi­
terea Codului civil în dezbaterea Corpului legislativ. Acesta în
ședințele sale din 3 septembrie — 19 octombrie 1807 a adoptat pen­
tru Codul civil numele de Codul Napoleon, a adus modificări unor
articole și a adăugat cîteva legi de reglementare și interpretare a
altor cîtorva articole.
Fragmentele de mai jos s-au tradus după Code Napoleon,
Paris, 1808, p. : 64—65, 93, 272—273, 301.

Cartea I. TitluIIX

Despre autoritatea paternă

Art. 371. Copilul de orice vîrstă datorează cinste și respect tatălui și

mamei sale.
Art. 372. El rămâne sub autoritatea lor pînă la majorat sau emanci-
pare *.
Art. 373. Singur tatăl exercită această autoritate, în timpul căsătoriei.
Art. 374. Copilul nu poate părăsi casa părintească fără permisiunea
tatălui, cu excepția cazului de înrolare voluntară, după împlinirea vîrstei
de 18 ani.
Art. 375. Tatăl care va avea motive foarte grave de nemulțumire
asupra conduitei unui copil va avea următoarele mijloace de corecție.
Art. 376. Pentru copilul sub vîrsta de șaisprezece ani împliniți, tatăl
«• va putea dispune o detențiune care nu va putea depăși o lună ; în acest
scQPjJPreședintele tribunalului de arondisment va trebui, la cererea tată­
lui, să elibereze un ordin de arestare.
Art. 377. De la împlinirea vîrstei de șaisprezece ani pînă la majora­
tul sau emanciparea copilului, tatăl va putea doar cere detențiunea aces-
uia, pentru cel mult șase luni ; el se va adresa președintelui sus-amintitu-
ui tribunal, care după ce se va consulta cu procurorul imperial, va elibera
ordinul de arestare sau îl va refuza, și va putea, în primul caz, să reducă
termenul de detențiune cerut de tată.
188
 Art. 378. Nici într-un caz nici într-altul, nu se va redacta vreun act
nu va avea loc nici o formalitate judiciară, în afară de ordinul de ares­
tare, ce nu va cuprinde motivele.
tare,
Tatăl va fi doar obligat să subscrie un angajament de a plăti toate chel­ I
tuielile și a furniza alimentele cuvenite.
Art. 379. Tatăl este oricînd liber să reducă durata detențiunii dispusă
ori cerută de el. Dacă după ieșirea din detențiune copilul săvîrșește noi
abateri, detențiunea va putea fi repetată, urmînd procedura descrisă în
articolele anterioare ...
Art. 381. Mama care supraviețuiește soțului și nu s-a remăritat nu va
putea dispune detențiunea copilului decît cu concursul a cel puțin două rude
paterne, cele mai apropiate, și numai pe calea cererii, în conformitate cu
articolul 377. . . .

Cartea II. Titlul III

Despre proprietate

Art. 544. Proprietatea este dreptul de a se bucura și a dispune de

lucruri în maniera cea mai absolută, cu condiția de a nu le folosi într-un
sens oprit de legi sau regulamente.
Art. 545. Nimeni nu poate fi constrîns să-și cedeze proprietatea,
decît pentru o cauză de interes public și contra unei juste și prealabile
indemnizații.
Art. 546. Proprietatea unui lucru, fie mobil fie imobil, dă drept asu­
pra a tot ceea ce produce și asupra a ceea ce i se încorporează ca acceso­
riu, fie în mod natural, fie artificial.
Acest drept se numește drept de accesiune 2....

Cartea III. Titlul VI

Despre vînzare

C ap. I. Despre natura și forma vinzani

care unul se obligă să deai un

Art. 1 582. Vînzarea e o convenție prin
poate
Ucru> iar celălalt să-1 plătească. Ea se i face printr-un act autentic
--
sau sub semnătură privată. , . ,.
Art. 1 583. Ea este perfectată între părți și s^a convenit
drept de către cumpărător de la vînzător, din clipa în caie s a conven
189
asupra lucrului și al prețului, chiar dacă lucrul n-a fost încă predat, nici
prețul plătit....

Art. 1 589. Promisiunea de vînzare are valoare de act de vînzare, cînd

s-a ajuns la consimțămîntul reciproc al părților asupra lucrului și al
prețului.
Art. 1 590. Dacă promisiunea de vînzare s-a făcut cu arvună, fiecare
din contractantă e liber să se dezlege de obligație :
cel care a dat arvuna, pierzînd-o,
cel care a primit-o, restituind-o îndoit.. ..

Cartea III. Titlul VIII

Cap. III. Secțiunea I

Despre angajarea servitorilor și lucrătorilor

Art. 1 780. Nimeni nu-și poate angaja serviciile decît temporar sau
pentru o lucrare determinată.
Art. 1 781. Patronul e crezut pe cuvînt,
pentru cuantumul salariului,
pentru plata s^larTulurpe' anul încheiat,
pentru'aconturile date pe anul curent3.

-/\]ote._________________
1 Conform prevederilor codului, majoratul se dobîndea la 21 de ani
împliniți; emanciparea era actul prin care, prin excepție și cu o
anumită procedură, copilul putea fi scos de sub autoritatea pa­
ternă înainte de a fi împlinit vîrsta majoratului.
2 în continuare, explicitîndu-se acest articol 546, se dau ca exem­
ple : proprietatea asupra solului, care implică proprietatea asupra
a ceea ce crește sau se construiește pe sol, sau a ceea ce se află
sub pămînt; aluviunile aduse de rîuri pe pămîntul cuiva se în­
corporează în proprietatea acestuia etc.
3 Acest articol este unul din cele mai caracteristice din întregul
cod, pentru a ilustra în ce mod o legiuire burgheză caută să con­
solideze relațiile de muncă salariată și să apere interesele patro­
nilor : în anumite litigii de muncă, instanța judecă pe baza simplei
declarații a acestora, considerate ca avînd valoare probatorie.
190
 Proclamația împăratului Napoleon I
după bătălia de la Austerlitz

Napoleon pregătise invadarea Angliei („tabăra de la Boulogne"),.

cînd această țară, cel mai de seamă rival al Franței, reuși să for­
meze coaliția a III-a (Anglia, Rusia, Austria). Napoleon, părăsind
tabăra de Ia Boulogne, s-a îndreptat împotriva Austriei. A stră­
bătut în marș rapid Germania de sud și a ocupat Viena. în bătălia
sîngeroasă de la Austerlitz (2 decembrie 1805), armatele coalizate
austro-ruse au fost distruse. Vestita proclamație, scrisă în stilul
caracteristic lui Napoleon, exprimă satisfacția lui pentru victorie,,
una din cele mai strălucite în cariera sa militară.
S-a tradus după Napoleon I-er, Allocutions et proclamations...,
p. 119-121.

Austerlitz, 12 Frimaire an. XIV1

Soldați,
Sînt mulțumit de voi. în ziua de la Austerlitz ați justificat tot ce am
așteptat de la curajul vostru ; ați împodobit vulturii voștri cu o glorie ne­
muritoare. O armată de 100 000 de oameni, comandată de împărății Rusiei
și Austriei, a fost împrăștiată în mai puțin de patru ore Cei care au sca-
pat de armele voastre s-au înecat în lacuri. Patruzeci e steaguu, i
dardele gărzii imperiale ruse, 140 de tunuri, 20 de genei a i, pes
de prizonieri sînt rezultatele acestei zile, celebre pentru vecie. in
atît de lăudată și superioară ca număr nu a putut rezis a a c
Și drept urmare nu aveți acum adversari primejdioși în n^aiJoua 11 ’
cea de-a III-a coaliție a fost .învinsă. Pacea e aproape, dar așa <^a^ă
mis poporului meu la trecerea Rinului, voi accepta numai
asigure și pentru aliații noștri garanțiile și recompense e ce

Soldați,

Cînd poporul francez a pus pe caPul ^“sfX^ăTfăcut-o prețioasă

mis că o voi păstra totdeauna întru glona gîndeau la distrugerea și
în ochii mei. Chiar din acel moment, rorOană de fier, cîștigata cu
umilirea ei. Voiau să mă oblige ca aceas- inai înverșunați duș-
prețul vieții atîtor francezi, să o pun pe c: vostru, ați
ați distrus planul •
mani ai noștri. în ziua încoronării im?ara - ușor a protesta și amenința
lor temerar și absurd 2 ! I-ați învățat ca
că e
decît a învinge.
191
 Soldați,

Dună ce vom -fi făcut tot ce este necesar pentru asigurarea viitorului și
Vă a;?teapțfâ’cu bucurie Și S
'Joigva fi S^s să spuneți : „Ain participat la bătălia de la Austerii,
pentru ca să vi se răspundă : „Iată un erou !w.

1 3 decembrie 1805. La această dată, calendarul republican era deja

desființat, prin decretul din 22 Fructidor anul XIII/9 septembrie
1805. La 1 ianuarie 1806 va reîncepe oficial datarea după calen­
darul gregorian.
2 Era aniversarea unui an de la încoronarea din catedrala Nâtre-
Dame.

Crearea Confederației Rinului

— 12 iulie 1806 —

Prin crearea Confederației Rinului, Napoleon urmărea dez­

membrarea Imperiului Romano-German, crearea unui stat tampon,
care să asigure noua graniță de est a Franței pe malul Rinului și
statornicirea influenței franceze în statele germane. Acest act să-
vîrșit de Napoleon va avea ca urmare imediată constituirea celei
de-a IV-a coaliții împotriva Franței. Prin faptul că multe state
ț. ■ mai mici au fost desființate cu acest prilej, crearea Confederației
Rinului a fost totodată un pas înainte pe calea unificării viitoare
a Germaniei.
Textul tradus din M. C 1 e r q, Recueil des traites de la France,
voi. II (1803-1815), Paris, 1864, p. 171-179.

192
de Berg și Cleve landgiaful de Hessa-Darmstadt, prinții de Nassau-Usin-
gen Și Nassau-Weilburg, prinții de Hohenzollern-Hechingen și Hohenzol-
lern-Sigmaringen, prinții de Salm-Salm și Salm-Kyrburg, prințul de Isen-
burg-Birstein, ducele de Arenberg și prințul de Lichtenstein și contele de
Leyen, voind, prin stipulații convenabile să asigure pacea interioară a su­
dului Germaniei, pentru care, experiența a dovedit-o de mult timp și mai
ales recent, Confederația Germanică nu mai poate să ofere nici un fel de
garanție, au numit ca plenipotențiari pe3 •.. care după ce li s-au comuni­
cat deplinele lor puteri au convenit asupra următoarelor articole :
Art. 1. Statele maiestăților lor și altețelor lor serenissime4 .. vor fi
separate pentru totdeauna de teritoriul Imperiului Roman de Națiune Ger­
mană și se unesc între ele într-o Confederație aparte sub numele de Sta­
tele Confederate ale Rinului...
Art. 3. Fiecare din regii și prinții confederați vor renunța la acele din
titlurile lor care exprimă orice fel de raporturi cu Imperiul, și la 1 august
viitor vor aduce la cunoștința Dietei separarea lor de Imperiu
Art. 6. Interesele comune ale Statelor Confederate vor fi tratate I
: o
într-o dietă, al cărei sediu va fi la Frankfurt și care va fi divizată în două
colegii : colegiul regilor și colegiul prinților ...
Art. 12. M.S. împăratul francezilor va fi proclamat Protector al Con­
federației și în această calitate la moartea fiecărui Prinț-suveran el îi va
numi succesorul
An. 35. între Imperiul francez și statele confederate ale Rinului,
toate împreună și fiecare în parte, va exista o alianță în virtutea căieia
£•
orice război continental, pe care una din părțile contractante îl va susține,
devine imediat comun tuturor celorlalte
Art. 38. Contingentul ce-1 va furniza fiecare din aliați în caz de răz­
boi va fi după cum urmează : Franța — 200 000 oameni de toate armele ,
regatul Bavariei — 30 000 oameni de toate armele ; regatul Wurttember-
gului — 12 000 ; Marele ducat de Baden — 8 000 ; Marele duce de Darm-
stadt — 4 000 ; ducele și prințul de Nassau vor furniza, în comun cu cei­
lalți prinți confederați, un contingent de 4 000 oameni.
Art. 39. înaltele părți contractante își rezervă dreptull de a primi în
noua confederație alți prinți și state din Germania, dacă se s va considera
că este în interesul comun a le admite.
Art. 40. Instrumentele de ratificare ale prezentului tratat vor fi
schimbate la Munchen, la 25 iulie a. c.
Ch. Maurice Talleyrand etc.
3 ~~ Culegere de texte pentru istoria universală voi. I. 193
y\lote----------- 1 Titlul purtat de arhiepiscopul-elector de Mainz.
2 De la 15 martie 1806 acest duce nu era altul decît loachim Mu-
rat, cumnatul lui Napoleon.
3 Urmează lista acestora.
4 Se repetă numele statelor menționate în preambul.

Decretarea blocadei continentale de către

Napoleon I
— 21 noiembrie 1806 —

Cu toate eforturile sale, Napoleon I n-a reușit să înfrîngă

Anglia. Decretînd „blocada continentală" el va încerca să provoace
----- . prin închiderea granițelor Europei
c---------- engleze
distrugerea economiei
pentru toate mărfurile de proveniență engleză. Blocada va afecta
într-o măsură oarecare economia Angliei, dar nu-i va pricinui
prejudicii hotărîtoare. După cîțiva ani, ea se va dovedi dăunătoare
% pentru însăși economia franceză.
Textul s-a tradus din : M a r t e n s, Nouveau recueil des
traitesvoi. I, Gottingen, 1817, p. 441-442.

Art. I. Insulele britanice sînt declarate în stare de blocadă.

Art. II. Orice comerț șL corespondență cu insulele britanice sînt in-

în consecință, scrisorile sau pachetele trimise în Anglia sau unui en

glez, sau scrise în limba engleză, nu vor fi -
j transportate prin poștă, ci vor
fi reținute.
Art. III. Orice individ supus al Angliei, de orice stare și condiție ar fi,
găsit în țările ocupate de trupele noastre sau ale aliaților noștri, va fi
declarat prizonier de război.
Art. IV. Orice magazin, orice marfă, orice proprietate de oricare na
tură ar fi, aparținînd unui supus al Angliei, va fi declarată confiscata o
drept.
Art. V. Comerțul
..... i " ‘ engleze este interzis și orice marfă a pai-
cumărfuri
•------ .
ținîndcodată
rată Angliei sau
dVdrept d‘n fabricile și din coloniile sale este dec
provenind din declaa '
•»«o+.o « ——x— i , •

194
 Art. VIL Nici un vas care vine direct din Anglia sau din coloniile en­
gleze, sau face escala acolo după data publicării prezentului decret nu va
fi primit în nici un port.
Art. VIII. Orice vas care printr-o falsă declarație va contraveni dis­
pozițiilor de mai sus va fi reținut și confiscat, ca și cum el ar fi proprie­
tate engleză.
Art. IX. Tribunalul nostru din Paris este însărcinat cu judecarea de­
finitivă a tuturor contestațiilor care vor surveni în imperiul nostru sau în
țările ocupate de armata franceză, relativ la executarea prezentului de­
cret. Tribunalul din Milano va fi însărcinat cu judecarea definitivă a zise­
lor contestații, care vor surveni pe teritoriul regatului nostru din Italia.
Art. X. Prezentul decret va fi comunicat prin ministrul nostru de
externe regilor Spaniei, Neapolului, Olandei și Etruriei și aliaților noștri,
ai căror supuși sînt — ca și supușii noștri — victimele nedreptății și bar­
bariei legislației maritime engleze.
Art. XI. Miniștrii noștri de relații externe, de război, de marină, de
finanțe, de poliție și directorii noștri generali ai poștelor sînt însărcinați,
fiecare în ceea ce-1 privește, cu executarea prezentului decret.
Semnat
Napoleon

-AUe 1 De către englezi.

,jjmbit- l/.TII"- l’ll 1 waw<

Actul de abdicare al Iui Napoleon

Nimicirea Marii Armate Franceze în Rusia Wformarea
unei noi coaliții europene și pierderea bătălie. de la Le,pZ‘® ( ’

trupelor napoleoniene și Ia cădereț , (Je abdicare de la

răsit de generali, Napoleon a semnat actul ae
Fontainebleau și a plecat în exil în Insula 3 ..
n , F V Târle, Napoleon, ed. III, București, 1964,
Reprodus din E. V. larii, r
p. 356.
195
Fontainebleau, 6 aprilie 1814.
întrucît puterile aliate au proclamat că împăratul ~ Napoleon este
singura piedică în calea restabilirii păcii în Europa, împăiatul Napoleon,
credincios jurămîntului său, declară că renunță pentru el și pentru ur­
mașii lui la tronul Franței și la tronul Italiei, pentru că nu există sacrificiu
personal, chiar și cel al vieții, pe care să nu fie gata a-1 face în interesul
Franței.
Semnat:
Napoleon1

1 O semnătură nervoasă, tremurată și greu descifrabilă, deosebin-

du-se de trăsăturile energice cu care Napoleon semnase actele din
epoca victoriilor.

Bătălia de la Waterloo
— 18 iunie 1815 —

Divergențele dintre puterile aliate, ivite în timpul Congresu­

lui de la Viena, precum și veștile despre nemulțumirea crescîndă
a poporului francez împotriva regimului reacționar restaurat de
dinastia Bourbonilor l-au determinat pe Napoleon să facă încer­
carea de a-și relua tronul. Părăsind în taină Insula Elba, el a de­
barcat Ia 1 martie 1815 în sudul Franței. Primit cu entuziasm ge­
neral, el a intrat fără dificultate în Paris (20 martie). Așa a început
„domnia celor 100 de zile". Aliații au pornit din nou împotriva
Franței și, la Waterloo, au înfrînt definitiv pe Napoleon, care a
abdicat a doua oară și s-a predat englezilor. Fragmentul de mai
jos extras din memoriile lui Fleury de Chaboulon (1779—1835), se
cretar particular al împăratului, descrie momentul critic al bătăliei
de Ia Waterloo : apariția armatei comandată de generalul Blucher,
care a făcut să încline victoria de partea aliaților.
S-a tradus după Go thier-Tr oux, op. cit., voi. IV, p. 179-180-

împăratul, satisfăcut, repeta cu bucurie :

— îi am în mînă !
Mareșalul Soult și toți generalii credeau ca și el că victoria e sigură . • •
196