LUMEA CONTEMPORANA | 61

Z.: Este clar...

V.: Sunteți un membru al conspiratorilor?
Z.: Da.
V.: Ați participat la acțiunile de sabotaj, de diversiune de terorism și de spio­
naj săvârșite de bloc?
Z.: Am participat la acțiunile de sabotaj și diversiune
(Pierre Broue, Les Proces de Moscou, Paris, Julliard, 1964. p. 219)

SUGESTII METODICE________________________________________
Textul poate fi folosit la tema Regimuri democratice, fascismul, na­
zismul, comunismul. Profesorul îi poate face pe elevi să înțeleagă atitu­
dinea regimului comunist față de drepturile politice fundamentale ale
oamenilor, mecanismul de funcționare internă al sistemului politic co­
munist, rolul justiției și al instrumentelor represive într-un atare regim
politic.

Procesul de epurare inițiat de LV. Stalin în 19.36

Marea Teroare este numele dat campaniei de represiune din Uniunea Sovie­
tică, care a debutat la finele celui de-al patrulea deceniu al secolului al XX-lea.
Aceasta i-a vizat pe oamenii politici, pe militarii superiori, pe intelectuali, mem­
bri ai conducerii superioare a PC. U.S. și ai aparatului birocratic guvernamen­
tal, dar și pe oamenii simpli — muncitori și țărani, care erau considerați dușmani
ai poporului și contrarevoluționari. Epurarea a fost o tactică a lui Stalin pentru
consolidarea propriei puteri politice. Cele ce urmează reprezintă explicațiile
oficiale, așa cum au apărut ele în diverse lucrări care au fost publicate înainte
ca succesorii lui Stalin să condamne excesele acestuia.
,.[...] Realizările socialismului în țara noastră au reprezentat un motiv de bu­
curie nu doar pentru partid și nu doar pentru muncitori și pentru țăranii din coo­
perativele agricole de producție, ci și pentru intelectualii sovietici și pentru
cetățenii cinstiți ai Uniunii Sovietice. Dar aceste realizări nu au constituit un
motiv de bucurie pentru reminiscențele claselor exploatatoare, care au fost în­
frânte; dimpotrivă, reprezentanții acestor clase au fost cuprinși de ură. pe măsură
ce timpul a trecut.
Realizările i-au nemulțumit pe cei câțiva reprezentanți ai claselor învinse, pe
adepții lui Buharin și Troțki. în evaluarea rezultatelor obținute de muncitori și
țărani, acești indivizi nu au fost animați de interesele oamenilor, care au aplaudat
fiecare dintre aceste realizări, ci de interesele facțiunilor lor mizerabile și putre­
de, care au pierdut contactul cu realitățile vieții. Deoarece realizările socialiste
din țara noastră au însemnat victoria politicii partidului nostru și eșecul propriei
l | LUMEA CONTEMPORANĂ

lor politici, acești indivizi. în loc să recunoască lucrurile, care sunt evidente, și să
se alăture cauzei noastre comune, au început să învinovățească partidul, să învi­
novățească oamenii pentru eșecul lor, pentru faptul că nu au reușit; ei au început
să pună la cale acțiuni murdare și sabotaje împotriva muncitorilor și țăranilor din
cooperativele agricole, să arunce în aer cariere, să incendieze fabrici, să distrugă
cooperativele și fermele de stat, având obiectivul de a anula realizările muncito­
rilor și țăranilor din cooperativele agricole de producție, astfel încât populația să
aibă nemulțumiri în ceea ce privește Guvernul Sovietic.
Procedând astfel, ei au dorit să se protejeze, să nu fie demascați; ei au simulat
loialitatea față de partid, au scos această loialitate în evidență, au elogiat partidul,
au tăcut un paravan din acestea, pentru ca în realitate să-și continue acțiunile
subversive, îndreptate împotriva muncitorilor și țăranilor. La al XVII-lea con­
gres al partidului Buharin, Rîkov și Tomsky au ținut discursuri răsunătoare, elo­
giind partidul și ridicând realizările sale până la cer. Dar membrii congresului au
depistat în discursurile lor nesinceritatea și duplicitatea, deoarece partidul nu
așteaptă de la membrii săi elogii și ode legate de realizările obținute, ci activita­
tea conștiincioasă pe frontul socialismului, iar adepții lui Buharin nu au prestat
astfel de activitate de multă vreme.
Partidul a realizat că aceste discursuri sforăitoare ale acestor indivizi au fost
adresate în realitate adepților lor din afara congresului, pentru a servi drept lecție
de duplicitate, pentru a constitui un apel la continuarea luptei pe care o duc.
La al XVII-lea congres al partidului au ținut discursuri și adepții lui Troțki.
Zinoviev și Kamcnev, care au avut o autocritică exagerată, pornind de la greșe­
lile pe care le-au comis, elogiind partidul excesiv de mult pentru realizările obți­
nute. Dar congresul nu a putut să nu observe că autocritica exagerată și elogiile
duse până la extrem au avut menirea de a ascunde o conștiință șovăitoare, pătată.
Oricum, partidul nu a știut și nu a bănuit încă faptul că în timp ce acești indivizi
îți țineau cuvântările sforăitoare, ei puneau la cale un atentat mârșav la viata lui
S.M. Kirov.
La 1 decembrie 1934, S.M. Kirov a fost ucis la Leningrad cu un foc de revol­
ver. Asasinul a fost prins asupra faptului și s-a descoperit faptul că el era membru
al unui grup secret, antirevoluționar, format din susținători antisovietici ai lui
Zinoviev, din Leningrad. S.M. Kirov a fost apreciat de către partid și de către
clasa muncitoare, iar asasinarea sa i-a afectat profund pe oameni.
Faptul a stârnit un val de mânie și de durere în întreaga țară. In urma investi­
gațiilor efectuate s-a stabilit că în 1933 și 1934 s-a format în Leningrad un grup
clandestin antirevoluționar, alcătuit din adepți ai lui Zinoviev, care erau conduși
de așa-numitul «Centru din Leningrad». Scopul, pe care și l-au propus membrii
grupului amintit, a fost acela de a asasina lideri ai partidului comunist. S-a stabi­
lit ca S.M. Kirov să fie prima victimă. Conform depozițiilor membrilor acestui
 LUMEA CONTEMPORANĂ | 63

grup antirevoluționar, a rezultat că aveau legături cu diverse persoane din țări

capitaliste și că primeau fonduri de la acestea. Membrii amintitei organizații,
care au fost descoperiți, au fost condamnați de către Consiliul Militar al Sovie­
tului Suprem al U.R.S.S. la pedeapsa cea mai aspră, respectiv moartea prin îm­
pușcare.
La puțină vreme după executarea sentinței amintite, a fost descoperită o altă
organizație antirevoluționară, denumită «Centrul din Moscova». Cercetările pre­
liminare și procesul au scos la iveală faptul că un rol important în cultivarea
mentalității teroriste și în punerea la punct a asasinării membrilor C.C. al Parti­
dului Comunist al U.R.S.S și membrilor Guvernului Sovietic l-au avut Zinoviev,
Kamenev și Yevdokimo. Acești indivizi au dat dovadă de cea mai cruntă dupli­
citate și nemernicie, deoarece Zinoviev. unul dintre cei care au instigat la asasi­
narea lui S. M. Kirov și a insistat ca asasinul să comită crima cât mai repede, a
scris un necrolog, în care se exprima elogios la adresa lui Kirov și a cerut ca
acesta să fie publicat.
Adepții lui Zinoviev au simulat regretul în fața instanței, dar au continuat să
aibă o atitudine duplicitară chiar și când s-au aflat în boxa acuzaților. Au ascuns
faptul că aveau legături cu Troțki. Au ascuns faptul că împreună cu adepții lui
Troțki s-au vândut serviciilor de spionaj fasciste. Ei au ascuns instanței faptul că
aveau legături cu adepții lui Buharin și nu au mărturisit că exista un grup sudat,
format din adepți ai lui Troțki și ai lui Buharin, care se aflau în slujba fasciștilor.
După cum a rezultat ulterior, asasinarea tovarășului Kirov a fost rezultatul
activității desfășurate tocmai de acea bandă formată din adepți ai lui Troțki și ai
lui Buharin... Instigatorul și liderul bandei de asasini și spioni era chiar trădătorul
Troțki. Locotenenții săi și agenții care duceau la bun sfârșit ordinele sale antire­
voluționare erau Zinoviev, Kamenev și grupul de adepți ai lui Troțki. Ei pregă­
teau o înfrângere a U.R.S.S. în cazul în care ar fi avut loc un atac al țărilor
imperialiste (asupra U.R.S.S). Ei au trădat statul muncitorilor și al țăranilor.
Au devenit niște unelte, niște agenți ai fasciștilor germani și japonezi. Lecția
cea mai importantă, pe care organizațiile de partid trebuie să o învețe din mârșa­
vul asasinat al lui S.M. Kirov. este aceea că nu mai trebuie să fie oarbe și nepâ-
sătoare, ci trebuie să fie mai vigilentei toți membrii de partid trebuie să fie mai
vigilenți.
Făcând epurări și întărindu-și rândurile, distrugând dușmanii partidului și
combătând neabătut abaterile de la linia partidului, partidul bolșevicilor a strâns
rândurile în jurul comitetului central sub a cărui conducere partidul și țara sovi­
etelor a trecut la o nouă etapă, aceea a construirii unei societăți socialiste. în care
clasele nu există’’.
(History of the Communist Party of the Soviet Union - Bolsheviks.
Short Course. Moscova 1948. pp. 324-327. 329)
l | LUMEA CONTEMPORANĂ

SUGESTII METODICE
Clasa a Xl-a
Domeniul de conținut: Statul și politica; tema Statele în perioada con­
temporană, Forme de organizare statală; Idei și regimuri politice.
Cerințe: folosind sursele istorice referitoare la Revoluția rusă, mențio­
nați asemănări/ deosebiri între punctele de vedere exprimate de surse­
le istorice date.
Clasa a X-a
Domeniul de conținut: Statul și politica; tema Regimuri politice în pe­
rioada interbelică.
Exemple de cerințe:
Prezentați evoluția regimurilor politice toalitare în perioada interbelică.
Prezentați ideologia la care se referă sursa istorică, folosind argumen­
te din text.

Tratatul dintre U.R.S.S. și Franța (2 mai 1935)

Tratatul afost determinat de creșterea primejdiei agresiunii germane în urma
introducerii în 1935. în Germania, a serviciului militar general obligatoriu. Dat
fiind că totodată au fost încheiate tratate de ajutor reciproc sovieto-cehoslovac
șifranco-cehoslovac. se asigurau condițiile de organizare a unui sistem de secu­
ritate colectivă împotriva Germaniei. Cercurile guvernamentale franceze au
considerat însă tratatul doar un mijloc de a exercita presiuni asupra Germaniei
pentru adoptarea unei politici moderate, iar primul ministru francez Pierre La-
val a tărăgănat ratificarea tratatului, care a survenit abia în februarie 1936,
după demisia cabinetului Laval.
„Art. I
In cazul în care U.R.S.S. sau Franța ar fi amenințată sau în pericol de a fi ata­
cată de orice stat european. Franța, repectiv U.R.S.S., se obligă să înceapă de
îndată consultări reciproce, în vederea luării măsurilor necesare pentru respecta­
rea prevederilor art. 10 din Statutul Societății Națiunilor.
Art. II
în cazul în care U.R.S.S. sau Franța, în pofida sincerelor intenții pașnice ale
ambelor țări, nu devin, în condițiunile prevăzute de art. 15, paragraful 7 din Sta­
tutul Societății Națiunilor, obiectul unei agresiuni neprovocate din partea orică­
rui stat european, Franța și în mod reciproc, U.R.S.S., își vor acorda sprijin și
ajutor.
Art. III
Având în vedere că, în conformitate cu dispozițiunilc art. 16 din statutul So­
cietății Națiunilor, fiecare membru al societății care recurge la război, contrar