UNIVERSITATEA CREŞTINĂ "DIMITRIE CANTEMIR"

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIE

DEPARTAMENTUL DE CONVERSIE PROFESIONALĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

TIPUL LUCRĂRII: -TERAPIA PRIN JOC LA COPILUL CU ADHD

DISCIPLINA: -PSIHOLOGIA JOCULUI

PROFESOR: LECT.UNIV.DR.IOANA SANDRU

STUDENT: TASE (MOROȘAN )V.M.ANDREEA

ANUL 2 GRUPA 4

AN UNIVERSITAR 2020-2021
SEMESTRUL 1
JOCUL CA MODALITATE DE
INTEGRARE A COPILULUI
HIPERACTIV ÎN GRĂDINIȚĂ
 INTRODUCERE

Jocul – Este un ansamblu de acțiuni și operațiuni care urmăresc obiective de pregătire

intelectuală, tehnică, morală și fizică a copilului. Elementul de joc imprimă acestuia un
caracter mai viu, mai atrăgător, aduce varietate și o stare mai bună, dispoziție funcțională de
veselie, de bucurie, de destindere, ceea ce previne apariția monotoniei, plictiselii și oboselii.
Atunci când jocul este utilizat în procesul de învățare, el dobândește funcții psihopedagogice
speciale, asigurând participarea activă a elevului la lecții sporind interesul de cunoaștere față
de conținutul lecției. Una dintre cele mai importate forme de manifestare a copilului este
jocul. Lucian Blaga spunea că "înțelepciunea și iubirea copilului este jocul".
În mod obișnuit asemenea activitate este izvorâtă din nevoie de acțiune ,de mișcare a
copilului, o modalitate de a-și consuma energia ,sau de a se distra un mod plăcut de a utiliza
timpul și nu numai.
Punctele de vedere în abordare sunt diferite: unii l -au considerat activitate intelectuală, alții l-
au considerat activitate fizică ,alții o activitate plăcută ,agreabilă, distractivă.
Prin joc capătă informații despre lumea în care trăiește, iar în contact cu oamenii și cu obiecte
din mediul înconjurător și învață să se orienteze în spațiu și timp. Frecventa si severitatea
simptomelor hiperactivitații variază de la un copil la altul si de la o situație la alta.
În general, simptomele se diminuează atunci când copilul este susținut de către adult în
activitățile pe care le face. Simptomele se agravează atunci când copilul trebuie să se
concentreze și să se organizeze de unul singur, să realizeze efort susținut sau atunci când
situația este lipsită de interes și de noutate pentru el.
În ciuda comportamentelor perturbatoare pe care le manifestă, ei sunt sociabili, afectuoși și
capabili de atașament. Ei au dificultăți pronunțate în controlarea activității motrice, în special
în sarcinile complexe, în a rezista tentațiilor și a suporta întarzieri în obținerea sadisfacției, au
dificultăți de organizare a gândirii și de control al emoțiilor negative.
În cazul copiilor hiperactivi, manifestările specifice sunt neliniștea și agitația psihomotorie,
fiindu-le greu să se joace în liniște și să aibă răbdare. Pentru că la grădiniță acționează asupra
copilului mai mulți stimuli distractori decât în familie, manifestările hiperactive devin mai
evidente.
Preșcolarii se remarcă prin crize de furie exagerate, nerespectarea regulilor, regresii la nivelul
limbajului și în coordonarea mișcărilor. Mediul familial și cel din grădiniță influențează
manifestarea simptomelor și evoluția interioară a comportamentului unui copil hiperactiv.
Din cauza neliniștii și a impulsivității, acești copii chiar daca înțeleg regulile și limitele, ei nu
sunt capabili să le respecte. Ei nu reacționează ca și ceilalți copii la măsurile educaționale
obișnuite, motiv pentru care părinții, cadrele didactice ajung într-o situație dificilă. Deseori se
naște un cerc vicios datorită avertismentelor și a limitelor impuse de părinți, limite pe care
copilul nu le ia în seamă sau le respectă pentru o perioadă scurtă de timp.
Astfel, experiențele pozitive din familie și de la o grădiniță devin tot mai puține, iar
manifestările hiperactive devin din ce în ce mai intense. Copilul ajunge să se simtă singur
împotriva tuturor, să simtă că nu este înțeles, să creadă că într-adevăr este un copil „rău”, fără
valoare ajunge să nu mai aibă încredere în el, înțelegând ca singura modalitate prin care mai
poate primi atenție din partea celorlalți și aceea – de cele mai multe ori negativa, este să
provoace în continuare situații neplăcute
CE POT FACE PĂRINȚII PENTRU COPILUL LOR
Părinții trebuie să conștientizeze că copilul lor are nevoie de mai mult ajutor. Ei vor putea face
față situațiilor dificile legate de educarea copilului lor dacă înțeleg natura problemei copilului
și vor reuși să pună în aplicare strategii mult mai eficiente. Ele constau în a identifica pe rând
comportamentele problematice și a pune în aplicare metode care contribuie la modificarea lor.
La copiii cu ADHD este necesar să facem distincția între disciplinare și pedeapsă. Pedeapsa
se naște din răzbunare. Părintele ajunge să recurgă la pedeapsa când simte că nu mai are
resurse. Dar din pedeapsă nu învață nimic decât că trebuie să evite situațiile în care este
pedepsit.
A evita pedeapsa la vârsta preșcolară înseamnă a ascunde faptele rele de ochii părinților. De
aceea se recomandă disciplinarea însoțită de dragoste iar acest lucru implica fermitate și nici
într-un caz agresivitate. Recompensa și lauda, aprecierea unui comportament pozitiv
constituie o modalitate miraculoasă în întărirea comportamentului dorit și în perseverarea
acestuia. Copilul trebuie să fie dus la zoo, la spectacol, teatru de păpuși, să se joace mai mult
decât de obicei cu cel mai bun prieten, să i se citească o poveste înainte de culcare, să se culce
mai târziu cu 15-25 minute, etc.
Atenția copilului hiperactiv e distrasă foarte ușor de obiectele, jucăriile din jur sau zgomote.
De aceea este bine să-l ajutăm să se concentreze atât prin crearea unui ambient simplu și
plăcut cât și prin asigurarea calmului și liniștii din jurul lui. Îl vom solicita să se concentreze
asupra unei singure activități, pe masa lui se vor găsi doar materialele de care are nevoie la o
singură activitate: planșetă, plastilină, dacă urmează să modeleze. În timpul activităților de la
clasă copilul nu se poate concentra, este ușor distras de alți factori, nu realizează sarcinile ce i
se impun, pare că nu ascultă când se adresează cineva, adeseori își mișcă mâinile și picioarele.
Jocul este activitatea pe care copiii o îndrăgesc cel mai mult. Activitățile de învățare la vârsta
școlară mică pot fi realizate cu succes doar prin intermediul jocului. Jocurile și jucăriile
dezvoltă capacitatea de concentrare a atenției. În timpul jocului, copilul se mișcă și mânuiește
obiecte, iar acest lucru este benefic pentru diminuarea hiperactivităţii. În timpul activităților
copilul va asculta muzică relaxantă, iar asta îl poate calma. În momentele de agitație puternică
îl voi pune să danseze, iar în felul acesta va pierde din energia, care inițial era destinată
agresiunilor.
Terapia prin joc: este un mod de consiliere în care jocurile, jucăriile și activitățile precum
modelarea, desenul și pictura sunt utilizate pentru a ajuta un copil sau adolescent să-și
exprime emoțiile, gândurile, dorințele și nevoile. Îi ajută să-și înțeleagă trăirile ascunse și
evenimentele refulate, pe care nu au avut șansa și priceperea de a le ordona.
Jocul poate fi folosit pentru a trata o problemă emoțională sau psihică. De asemenea jocul
terapeutic poate fi utilizat ca metodă de depistare a unor probleme mai serioase, care pot fi
tratate doar apelând la un terapeut, psihoterapeut sau la un alt specialist.

ADHD este o tulburare diagnosticată de obicei în copilărie, caracterizată printr-un

comportament impulsiv, dificultăți de concentrare a atenției și hiperactivitate. Pe lângă
tratamentul specific ADHD, unele studii arată cât de benefice sunt jocurile pentru
îmbunătățirea și dezvoltarea unor abilități afectate de ADHD. Iată câteva idei de astfel de
jocuri și activități.

Jocuri și activități în ADHD care presupun controlul impulsurilor.

Jocul statuile: acest joc se poate juca cu copii de vârste diferite- ascultași muzica și de fiecare
dată când o opriți cei mici rămân nemișcați până aud iar muzica.
Jocul Simon spune..: se enumeră mai multe acțiuni ,pe care să le facă copilul, iar frazele
încep cu" Simon spune....", copilul trebuie să asculte cu atenție și să facă doar acele acțiuni(
ex. să stea într-un picior).
Jocul semaforul: copii aleargă sau merg prin încăpere, pe unde un adult le arată un semn cu
lumina verde a semaforului, spunându-le" Verde", dar se opresc din mișcare atunci când
adultul le spune "Roșu".

Jocuri și activități în ADHD pentru relaxare

Umflarea de baloane:- este o tehnică simplă dar eficientă prin care copilul poate fi învățat
cum să respire adânc și controlat și cum sa devină conștient de legătura dintre corpul și
mintea lui.

Baloane de săpun:- copilul inspiră lent și adânc ,apoi expiră ușor și suflă pentru a forma
baloane de săpun. Încurajași-i să observe cu atenție cum se umflă balonul, cum se mișcă, se
desprinde și apoi cum se îndepărtează sau se sparge.

Jocuri relaxante pot fi și jocul cu nisip (normal sau kinetic), pictura, desenul liber, coloratul,
modelarea plastilinei.

Jocuri și activități în ADHD care presupun sport și mișcare

Activitatea fizica este foarte importanta pentru dezvoltarea unui copil, cu atât mai mult în
cazul celor cu tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție. Mișcarea, prin creșterea
nivelurilor de dopamină, noepinefrină și serotonina, are ca efect reducerea simptomelor de
ADHD, pentru ca acestea îmbunatățesc capacitatea de concentrare a atenției.
De asemenea , activitățile fizice care presupun o atenție sporită mișcărilor corpului (dansul,
gimnastica, artele marțiale)
Studiile rată ca timpul petrecut afară reduce din simptomele tulburării de hiperactivitate cu
deficit de atenție. Afară copii au ocazia să alerge, să sară, să se cațere, folosindu-și astfel într-
un mod benefic resursele de energie. Este , de asemenea, o pauză binevenită de la
dispozitivele electronice temele și activitățile pentru acasă.

Jocuri și activități în ADHD pentru concentrarea atenției

Ascultarea muzicii și concentrarea pe instrumente muzicale îi ajută să se concetreze și sa nu
fie distrași de alți factori.
Coloratule sau desenul după model( frunză ,floare, scoică etc..), încurajază concentrarea pe
detalii
La masă să identifice ingredientele dintr-un fel de mâncare, încurajază concetrarea atenției.
Tot la masă copii sa fie încurajați să savureze cu toate simțurile cea ce mănâncă mai ales daca
au tendința să se grăbească(ex: pot exersa cu un fruct sau o gustare- încep prin a le observa
vizual olfactiv, cum arată , cum miros, cum se simte textura, ce arome au).
Să observe în plimbările pe afara sau în natură ( vizuale-insecte, frunze ; auditive-cântecul
păsărilor, foșnetul frunzelor; olfactiv-mirosurile din aer)
Cutia cu surprize: se pune într-o cutie câteva obiecte mici cu forme și texturi cât mai diferite
și interesante. Copilul trebuie să ghicească despre ce obiect este vorba , doar atingând și
pipăind obiectele ,deci bazându-se doar pe simțul tactil.
Vânătoarea de jucării- se ascund jucării prin casă , iar copii trebuie să le găsească.
Jocuri cu mingea
Aruncam mingea de la unul la altul, îi explicăm copilului că în momentul în care spunem
„Roșu!” va trebui să ridice mingea deasupra capului. Jocul solicită concentrarea și viteza de
reacție a copilului.
Ține sacul bine!
Avem nevoie de un mic săculeț umplut cu fasole ce se poate așeza pe capul copilului. Vom
folosi și noi un astfel de săculeț, iar copilul va imita mișcările noastre: plimbare, ne aplecăm
ușor în față, ne lăsăm pe genunchi, fără a scăpa sacul de pe cap.
Prinde-mă!
Copilul va alerga și noi vom încerca să-l prindem. Dacă am reușit să-l atingem, copilul „va
îngheța” și va trebui să rămână nemișcat 10 secunde. Apoi, poate fugi din nou. Jocul este
distractiv și antrenează autocontrolul.
Găsește diferențele
Vom folosi un set de obiecte (câte doua din fiecare) și le vom așeza într-o anumită ordine cu
mici diferențe. Copilul va analiza obiectele și va identifica diferențele.
Activitatea permite copilului să maximizeze atenția acordată detaliilor.
Cel mai important lucru pentru copii este să aibă parte de experiența succesului, să se bucure
de reușita în cadrul jocurilor. Ei sunt la fel de inteligenți și capabili ca ceilalți copii. Acest
sentiment va conduce la întărirea stimei de sine și a autoeficacitații.
 Secretul constă în găsirea unor activități care să le ofere spațiu necesar și să le permită
copiilor să determine singuri cât și cum vor comunica. De asemenea de un real succes au fost
plimbatul prin parc, mersul pe bicicletă, înotul, fotbalul și alte jocuri în echipă, ciclismul,
pescuitul, dansul chiar și gătitul. Un alt mod în care îi puteți face să se simtă în largul lor este
să va asigurați că au prieteni cu interese similare.
Concluzie:
Copilul stresant de școală sau alți factori are nevoie să-și dezvolte un scut protector prin
intermediu activităților extracuriculare. Părinții trebuie să încurajeze aceste activități dar să nu
includă prea multe lecții în programul lui. Este minunat atunci când un copil cu ADHD are
un stil impecabil și este primul pe loc, dar este mai important să se simtă în largul lui decât să
aibă rezultate deosebite.
JOCURI PENTRU DEZVOLTARAEA ATENȚIEI
 BIBLIOGRAFIE

https://jucarii-vorbarete.ro/jocuri-pentru-copii-cu-deficit-de-atentie-si-hiperactivitate-adh
https://www.creeaza.com/didactica/gradinita/JOCUL-CA-MODALITATE-DE-INTEGRA987.php
https://eduform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-bune-practici-pentru-educatie-incluziva-de-
calitate/jocul-didactic-la-copiii-cu-cerinte-educationale-speciale
https://ccdtulcea.ro/wp/wp-content/uploads/revista/14/23.Platon-Carmen_Integrarea-
copilului-cu-ADHD-%C3%AEn-activit%C4%83%C8%9Bile-%C8%99colare-ale-
%C3%AEnv%C4%83%C8%9B%C4%83m%C3%A2ntului-de-mas%C4%83.pdf
Sa intelegem ADHD, Dr Cristopher Green ,Dr Kit Chee ," deficitul de atențien însoțit de
tulburare hiperkinetică"