CITITUL ŞI SCRISUL

Cele două fac parte din ciclul achiziţiilor fundamentale şi reprezintă

ideea de a-i învăţa pe elevi să înveţe.

Perioada preabecedară – citirea unei imagini, învăţarea de a

conversa, de a asculta şi de a înţelege ce li se cere; la final vor putea să utilizeze
abecedarul, să asculte un mesaj, să răspundă la întrebări, să povestească, să
alcătuiască propoziţii pornind de la un cuvânt, să împartă propoziţiile în cuvinte,
cuvintele în silabe, silaba în sunete, să formeze cuvinte noi din silabe date etc.

În primele zile de şcoală, învăţătorul/ profesorul pentru învăţământ

primar trebuie să afle care sunt eventualele defecte de vorbire ale elevilor.

Mai întâi, elevii învaţă elemente grafice, distanţa dintre ele; mai întâi,
câte un element, apoi mai multe (3-4). Posibile jocuri:

- pentru a stabili defecte de audiţie şi pronunţie: Deschide urechea bine!,

Unde se găseşte?, Repetă după mine! etc.

- pentru a stabili volumul vocabularului elevilor: Spune cât mai multe

cuvinte care încep cu.../ se termină cu...!, Cine ştie mai multe (animale,
păsări etc.)?

Perioada abecedară – elevul va compune cuvinte la alfabetar,

pronunţă corect cuvintele, citeşte texte (max. 75 de cuvinte), respectă intonaţia
impusă de semnele de punctuaţie, recită poezii.

Elevii învaţă să scrie şi să citească toate literele, unele cuvinte sau

chiar propoziţii scurte; vor scrie toate literele, vor copia cuvinte şi propoziţii.

Perioada postabecedară – textele vor fi de până la 75 de cuvinte, vor

copia, vor transcrie, vor da dictări şi autodictări.

Pentru deprinderea cititului, metoda de bază este cea fonetică. Etape în

deprinderea cititului:

-etapa însuşirii tehnicii cititului;

-etapa însuşirii capacităţii de a se orienta într-un text citit.

 Elevul va observa mai întâi literele, apoi le va uni în silabe, silabele în
cuvinte, cuvintele în propoziţii.

Algoritmul metodei fonetice:

-organizarea unei conversaţii pornind de la ilustraţii;

-desprinderea unei propoziţii din răspunsurile elevilor;

-împărţirea propoziţiilor în cuvinte;

-separarea cuvintelor în care se află sunetul nou;

-împărţirea silabei în sunete;

-separarea sunetului nou;

-exemple de cuvinte cu sunetul respectiv aflat la începutul cuvântului, la mijloc

sau la final;

-observarea literei de tipar care corespunde sunetului;

-recunoaşterea literei în alfabetar;

-alcătuirea de cuvinte cu noul sunet;

-citirea textului – individual;

-lectura model;

-recitirea de către elevi;

-discuţie despre text;

-citire integrală, apoi pe roluri.

Scrierea – etape în formarea acestei deprionderi:

-orientarea – mânuirea corectă a instrumentelor de scris, poziţia corectă a

corpului, mişcarea mâinii pentru formarea gestului, reprezentarea intuitivă a
elementelor grafice, executarea modelului de către profesor, însuşirea
elementelor grafice de către elevi;
-etapa analitică – recunoaşterea grafemului, pronunţarea fonemului până la
reproducerea cursivă, realizarea de sinteze de 2-3 litere care se reproduc în scris,
fixarea regulilor tehnice ale scrisului;

-etapa sintetică – scrisul se automatizează, se accelerează viteza grafiei.

Formarea şi dezvoltarea deprinderilor de scriere a literelor de mână impune

alternarea activităţilor frontale, de prezentare a literei – model, cu acativităţi
individuale, în care fiecare elev exersează scrierea literei învăţate.

Etape în însuşirea scrisului:

-etapa elementelor grafice;

-etapa constituirii literelor;

-etapa scrisului legat;

-etapa scrisului rapid.

Abordarea textului

Textele studiate de elevi sunt literare sau nonliterare; elevul nu învaţă doar
să citească, ci să înţeleagă textul, să-i perceapă mesajul, sa-l valorifice.

-clasa I – texte de aprox. 75 de cuvinte;

-clasa a II-a – până la 120 de cuvinte;

-clasele a III-a şi a IV-a – până la 300 de cuvinte.

Prima etapă este reprezentată de citirea textului:

-citire corectă – fără silabisire sau repetare, inversare de sunete;

-citire fluentă – ritm propriu, pauze între cuvinte;

-citire conştientă – înţelegerea textului;

-citire expresivă – intonaţia potrivită pentru text, sesizarea nuanţelor sugerate de

text.

Lectura explicativă a unui text presupune o schemă, un algoritm:

1.Pregătirea pentru lectură – exerciţiile de spargere a gheţii, captarea atenţiei
elevilor;

2.Lectura integrală – realizată de profesor sau de către elevi – acasă sau în clasă
– activitate independentă;

3.Citirea pe fragmente, explicarea cuvintelor necunoscute, întrebări şi răspunsuri

pentru clarificarea mesajului, desprinderea ideilor principale, notarea acestora;

5.Sinteza – citirea integrală sau povestirea.

Texte epice – conversaţia introductivă, citirea integrală, pe fragmente,

explicarea cuvintelor noi, povestirea fragmentelor şi desprinderea ideilor
principale, recitirea integrală, povestirea după ideile principale.

-pentru textele istorice – se are în vedere şi contextul.

Texte lirice – conversaţia introductivă, explicarea cuvintelor noi, recitarea

model, analiza textului – organizarea pe strofe şi versuri, recitirea integrală cu
intonaţie, memorarea poeziei.

Texte nonliterare – conversaţia introductivă despre domeniul la care se

referă textul, lectura integrală sau fragmentară a textului, explicarea cuvintelor
noi, conversaţia despre text, recitirea textului, explicarea fenomenului prezentat.

Citirea textului poate fi:

-în gând, selectivă, în lanţ, alternativă, în ştafetă, pe roluri.

Structura lecţiilor de lectură

1.Intrarea în lumea textului – exerciţiile de încălzire, de spargere a gheţii trebuie

să creeze atmosfera necesară abordării textului.

2.Explorare alumii textului – se parcurg paşii lecturii explicative.

3.Regândirea datelor textului – evaluarea performanţelor, elevii pot reface

ordinea secvenţelor unui text narativ, pot interpreta mesajul unui text liric, pot
sintetiza un text nonliterar.

4.Ieşirea din lumea textului – prin dramatizări sau jocuri de rol.