Reformismul

Fanarioţii şi iosefinismul

Transilvania
- 1683- 1699 – un nou război între Imperiul Otoman, Austria şi Polonia – cu
succese împotriva turcilor – Habsburgii au luat locul acestora în Ungaria,
Croaţia, şi Slovacia dar şi în Transilvania
- după 162 de ani de suzeranitate otomană Transilvania trece sub stăpânire
austriacă – confirmată prin pacea de la Karlovitz din 1699
- Curtea în perioada habsburgică urmărea să-şi extindă dominaţia asupra unor
teritorii străine. Pentru realizarea acestui deziderat a profitat de pericolul pe
care îl reprezenta I.O. afirmându-se ca o mare putere, în lupta pentru apărarea
creştinătăţii împăratul Austriei a considerat că a sosit momentul să pună mâna
pe Transilvania.
- 28 iunie 1686- încheie la Blaj tratatul cu principele Transilvaniei Mihaila Apafi
– prin care se permitea staţionarea trupelor austriece pe teritoriul Transilvaniei
( profitând de victoria din 1683 care i-a dat încredere lui Apafi că I.O se afla în
declin
- în tratat se arăta că: „maiestatea sa regele Austriei ia sub protecţia sa
Transilvania şi îi trimite ajutor la timpul potrivit în cazul luptelor cu duşmanul”
- la 9 mai 1688 Dieta Transilvaniei a fost silită să voteze declaraţia de supunere
– astfel începea în Transilvania dominţia Habsburgică , după cum nota un
istoric ungur ,, Transilvania a schimbat jugul de lemn otoman cu cel de fier
habsburgic”
- Diploma leopoldină din 1691 – stabileşte principiile după care urma să fie
condusă Transilvania:
 Transilvania era separată de Ungaria
 diploma a constituit baza juridică a administraţiei austriece în
Transilvania
 sunt recunoscute vechile instituţii administrative, judecătoreşti şi
economice
 saşii şi secuii sunt menţinuţi în privilegiile lor din vechime
 în dregătorii vor fi numiţi transilvăneni
 guvernatorul Transilvaniei ales dintre magnaţii ţării de reliegie catolică
sau de late religie recunoscută
 se asigură respectarea celor 4 religii recunoscute - luterană, calvină,
catolică şi unitariană
 legile principale sunt Aprobataele şi Compilataele şi Tripartitul lui
Werboczi
 Diploma din 1692 oferea avantaje sociale pentru cei ce se uneau –
unirea Bisericii Ortodoxe cu Biserica Romei
  Această diplomă din 1692 oferea o serie de avantaje în condiţiile în
care diploma leopoldină din 1691 ignora biserica ortodoxă şi dorinţele
ei – se recunoşteau doar cele 3 naţiuni privilegiate şi cele 4 religii
 Prin urmare s-a realizat o unire între preoţii ortodocşi români şi Biserica
Romei – aceştia devenind preoţi unitarieni
 Diploma leopoldină din 1699 - recunoştea unirea şi garantează celor
uniţi privilegii şi protecţie oficială – Diploma se referea strict la preoţii
români uniţi cu Biserica Romei
 A II-a Diplomă Leopoldină a unirii din 1701 – acorda privilegii, scutiri
şi prerogative de care beneficiau pe baza legilor episcopi clerului şi
bisericilor catolice de rit latin şi mirenilor care aderau la unire,
indiferent de condiţia lor socială( ceea ce pentru românii transilvăneni
însemna marea masă a ţărănimii ) diploma scotea poporul român din
situaţia de tolerat şi-i oferea perspectiva de a face faţă din naţiunile
constituţionale - însă diploma nu s-a aplicat niciodată
 Pe măsură ce se consolidează dominaţia habsburgică în Transilvania
curtea de la Viena îşi subordonează principalele instituţii politice,
administrative, fiscale şi religioase
 1704-1711 războiul curuţilor
- 1780-1790- domnia lui Iosif al II-lea fiul Mariei Tereza – despot luminat care a
încercat să reformeze Imperiul Habsburgic
- reformele sale au fost:
 1781 – ordonanţa asupra presei – scoţând cenzura de sub controlul
bisericii
 1781 Edictul de toleranţă - asigură liberul exerciţiu pentru religiile
necatolice – consecinţe – recunoaşterea religiei ortodoxe. Edictul este
însoţit de o Patentă în 1782 – prin care se ridicau restricţiile pentru
necatolici - pentru românii din Transilvania însemna posibilitatea
accesului la funcţii
 Norma regia – a accentuat rolul învăţământului elementar
 1785 – patenta Imperială - se desfiinţa iobăgia
- la sfârşitul domniei în urma izbucnirii revoluţiei franceze nobilimea a impus o
„restitutio in integrum”- care a însemnat anularea reformelor cu excepţia
patentei de desfiinţare a iobăgiei
 Instaurarea Regimului fanariot în Moldova şi Ţara Românească

- regimul debutează în Moldova în 1711 după domnia lui Dimitrie Cantemir şi

în 1716 în Ţara Românească odată cu înlăturarea ultimului domn pământean
Ştefan Cantacuzino (1714-1716)
- regimul fanariot durează până în 1822
- secolul fanariot ( 1711-1821) – poate fi numit „secolul reformelor” deoarece
toate sectoarele vieţii sociale - fiscalitate, relaţii agrare, administraţie, justiţie,
biserică şi cultură – au făcut obiectul unor ample restructurări
- ţările române sunt guvernate de prinţi recrutaţi din familiile cartierului fanar al
Constantinopului
- Pacea de la Karlovitz din 1699 - Ţările Române s-au menţinut sun
suzeranitate otomană dar s-a decis introducerea unui regim politic nou
- Acest regim se caracterizează prin:
 Domnii sunt numiţi direct de către Poartă fără asentimentul ţării sunt
asimilaţi funcţionarilor porţii
 Perioadele de domnie sunt scurte, domnii fiind mutaţi dintr-o ţară în alta
 Domniile fanariote încet atât în Moldova ( 1711- 11715) cât şi în Ţara
Românească ( 1716 1719 ( cu domnia lui Nicolae Mavrocordat
 Domnii sunt lipsiţi de iniţiativă în politica externă şi ajung să execute
politica otomană în raport cu marile puteri
 Se menţine autonomia ţării – dar amestecul în treburile interne ale ţării
este vizibil
Reformele domnilor fanarioţi
- Sunt iniţiate de Nicolae Mavrocordat şi mai ales de Constantin Mavrocordat
( 1730, 1731- 1733, 1735-1741, 1744-1748):
- Reforma sistemului fiscal – prin introducerea unui singure dări globale
( înlocuirea dărilor printr-o sumă fixă – ruptoarea ) ce urma să fie plătită în
patru termen
- Reforma socială – reducerea numărului de scutiţi şi de privilegiaţi fiscali
pentru a spori numărul birnicilor ( plătitorilor)
- Reformele lui Constantin Mavrocordat ( fiul lui N. Mavrocordat):
 1746 desfiinţarea şerbiei în Ţara Românească şi 1749 redefinirea
statutului de vecini în Moldova ( nu sunt robi ci ţărani fără pământ)
 reforma administrativă – în fruntea judeţelor şi a ţinuturilor sunt puţi
câte 2 ispavnici unul cu atribuţii administrative şi fiscale altul cu atribuţii
judecătoreşti
 se introduce salarizarea dregătorilor
 reforma în justiţie – introducerea unor coduri de legi:
 Prvilniceasca Condică a lui Alexandru Ipsilanti ( 1780)
 Legiuirea Caragea - 1818
 Codul Callimachi al lui Scarlat Callimachi domnul Moldovei
( 1816-1817)
- politica de reforme a domnilor fanarioţi s-a lovit de rezistenţa clasei politice
româneşti împotrivirea ei a avut două motive – socială şi naţională