“Standarde Internaționale de Raportare Financiară”

Cursul 2
CADRUL GENERAL DE RAPORTARE FINANCIARĂ

2.1. Utilizatorii informaţiilor financiar–contabile

Informațiile financiar-contabile sunt transmise prin intermediul situațiilor financiare atât
utilizatorilor interni, cât și celor externi.
În cadrul general de întocmire și prezentare a situaţiilor financiare sunt prezentați
utilizatorii de informație contabilă și necesitățile informaționale ale acestora.
Investitorii utilizează informaţia financiar – contabilă pentru a identifica posibilitatea
unei investiţii profitabile, sau pentru aprecierea performanţelor managementului.
Creditorii sunt persoanele care deţin creanţe asupra întreprinderii și sunt interesaţi de
gradul de îndatorare, solvabilitatea sau lichiditatea unei entități economice.
Salariaţii urmăresc să obțină informaţii privind stabilitatea locului de muncă și
profitabilitatea entităţii.
Furnizorii urmăresc recuperarea creanțelor la scadență.
Clienţii au nevoie de informaţii despre continuarea activităţii.
Guvernul și instituţiile sale reglementează activitatea companiilor și determină politica
fiscală.
Managerii entităţilor sunt interesaţi mai mult de informaţiile din contabilitatea de
gestiune, internă, dar și de cele din contabilitatea financiară. Managerii sunt interesaţi de
situaţiile financiare, acestea ajutând la realizarea proceselor de planificare, luarea deciziilor și
control.
Analiștii financiari doresc să cunoască rezultatele economico financiare ale entităţii dar
și să estimeze perspectivele de dezvoltare ale acesteia pe baza unor informaţii privind structura
capitalului firmei, calitatea managementului, a utilajelor de producţie, a pieţelor pe care
operează, concurenţa, capacitatea de investiţie.
Analiștii pot intermedia înţelegerea informaţiilor cuprinse în situaţiile financiare și pot
contribui la formarea intenţiei de investiţii. Este necesar de asemenea ca analiștii financiari să
deţină date despre mediul intern al entităţii, despre intenţiile ,,ascunse’’ ale managerilor și al
producătorilor de informaţii contabile.

3
 “Standarde Internaționale de Raportare Financiară”

2.2. Obiectivele situațiilor financiare

Situațiile financiare furnizează informații despre poziția financiară, performanța
financiară și fluxurile de trezorerie ale unei entități.

2.3. Caracteristicile calitative ale informaţiilor financiar-contabile

Cantitatea, dar, mai ales, calitatea informațiilor financiar–contabile furnizate de
compartimentul de contabilitate, condiționează elaborarea unor decizii corecte la nivel
managerial.
Informaţia contabilă trebuie să îndeplinească anumite caracteristici calitative, prevăzute
în reglementările contabile.
“Pentru ca informațiile financiare să fie utile, ele trebuie să fie relevante și să reprezinte
exact ceea ce își propun să reprezinte. Utilitatea informațiilor financiare este amplificată dacă
acestea sunt comparabile, verificabile, oportune și inteligibile. Caracteristicile calitative
fundamentale sunt relevanța și reprezentarea exactă.” (OMFP nr. 1802/2014).
Caracteristici calitative fundamentale
Relevanţa informațiilor se referă la utilitatea acestora în procesul de luare a deciziilor,
dar și la capacitatea acestora de a realiza previziuni.
Reprezentarea exactă
Reprezentarea exactă a informațiilor din situațiile financiare presupune o descriere
completă, neutră și fără erori a fenomenelor economice.
Caracteristici calitative suplimentare/amplificatoare
Utilitatea informațiilor contabile este amplificată de comparabilitate, verificabilitate,
oportunitate și inteligibilitate.
Comparabilitatea reprezintă o caracteristică a informației contabile care creează
posibilitatea analizei situațiilor financiare în timp dar și analiza comparativă cu situațiile
financiare ale altor entități economice. Comparabilitatea este asigurată de utilizarea aceloraşi
metode și politici contabile.
Verificabilitatea presupune o reprezentare exactă, reală și fidelă a tranzacţiilor şi a
fenomenelor economice.
Oportunitatea presupune furnizarea informațiilor financiare în timp util.
Inteligibilitatea presupune o înțelegere facilă a informației contabile de către utilizatori,
“cu condiția ca aceştia să posede cunoştinţe suficiente privind afacerile, activităţile economice şi
contabilitatea”.

4
 “Standarde Internaționale de Raportare Financiară”

2.4. Definirea și recunoașterea elementelor din situaţiile financiare

Criteriile de recunoaștere a elementelor din situațiile financiare sunt prezentate mai jos.
“Un activ este recunoscut în bilanţ atunci când este probabil ca beneficiile economice
viitoare să se constituie în fluxuri către entitate și activul are o valoare sau un cost care pot fi
credibil evaluate.”
„O datorie este recunoscută în bilanţ atunci când este probabil ca o ieșire de resurse
generatoare de beneficii economice să rezulte din stingerea unei datorii prezente, iar valoarea la
care aceasta va avea loc poate fi credibil determinată.”
„Veniturile sunt definite ca fiind creșteri ale avantajelor economice viitoare ale entităţii,
sub formă de creștere de active sau diminuare de datoriilor, care au ca rezultat o creștere a
capitalurilor proprii, diferită de cea care provine din contribuţiile proprietarilor capitalului.”
„Cheltuielile sunt definite ca fiind diminuări ale avantajelor economice viitoare sub
forma diminuării activelor sau creștere a datoriilor, ce au ca rezultat o diminuare a
capitalurilor proprii, diferită de cea care provine din distribuirile în favoarea proprietarilor de
capital.”
Un venit sau o cheltuială poate fi recunoscută în contabilitate dacă răspunde definiţiei
date mai sus și creșterea/scăderea de avantaje economice viitoare poate fi măsurată în mod fiabil.

2.5. Evaluarea elementelor din situaţiile financiare

Evaluarea se referă la procesul prin care se calculează valoarea în bani a elementelor din
situațiile financiare.
Baze de evaluare utilizate în situaţiile financiare
Bazele de evaluare amintite de OMFP nr. 1802/2014 sunt:
 Costul
Costul este utilizat ca bază de evaluare cu ocazia intrării sau ieșirii din entitatea
economică a activelor. Costul poate fi reprezentat de un cost de achiziție sau de producție.
Cadrul general conceptual al IASB prezintă costul istoric și cel curent.
Costul istoric presupune înregistrarea activelor la valoarea plătită în numerar sau în
echivalente de numerar, sau la valoarea justă din momentul cumpărării, iar a datoriilor la
valoarea ce se aşteaptă a fi plătită pentru a stinge datoriile.
Costul curent, “activele se înregistrează la valoarea în numerar sau în echivalente ale
numerarului, care ar trebui plătită dacă acelaşi activ sau unul asemănător ar fi achiziţionat în

5
 “Standarde Internaționale de Raportare Financiară”

prezent, datoriile se înregistrează la valoare neactualizată în numerar sau în echivalente de

numerar, necesară pentru a deconta obligaţiile în prezent.”
 Valoarea de aport
Valoarea de aport este baza de evaluare a bunurilor reprezentând aport la capitalul social.
Valoarea de aport se stabilește de către evaluatori (experți) autorizați.
 Valoarea justă
“Valoarea justă este valoarea la care poate fi tranzacţionat un activ sau decontată o
datorie, de bună voie, între părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii în care
preţul este determinat obiectiv.” Valoarea justă este de regulă o valoare de piață.
 Valoarea de inventar
Valoarea de inventar a unui activ este valoarea înscrisă în listele de inventariere.
 Valoarea actualizată
Valoarea actualizată se obține prin actualizarea intrărilor viitoare de numerar care
urmează a fi generate de un activ, sau viitoarelor ieșiri de numerar necesare pentru decontarea
datoriilor.
 Valoarea nominală
Pentru evaluarea capitalului social și a unor valori de trezorerie (mărcile poștale, timbrele
fiscale, tichetele de călătorie etc.) se folosește valoarea nominală. Capitalul social se evaluează la
valoarea nominală a acțiunilor sau părților sociale (indiferent de valoarea de tranzacționare a
acestora).

2.6. Conceptul de capital și de menţinere a nivelului capitalului

„Conceptele de menţinere a capitalului pornesc de la premiza că orice bază de evaluare
folosită trebuie să permită menţinerea capacităţii de finanţare a capitalului. După fiecare
exerciţiu fondurile investite sub formă de capital trebuie astfel reconstituite încât ele să-și
menţină valoarea iniţială – puterea de cumpărare odată cu începerea unui nou exerciţiu”
(Ristea M, 2005).
Capitalul este sinonim cu activele nete sau cu capitalul propriu al entităţii, Conform
conceptului financiar.
Capitalul reprezintă capacitatea de producţie a entităţii, conform conceptului fizic.

6
 “Standarde Internaționale de Raportare Financiară”

Bibliografie
[1] Gîrbină, M., Bunea, Ș. (2006) Sinteze, studii de caz și teste grilă privind aplicarea IAS
(revizuite) – IFRS , volumul I și II, București: Editura CECCAR
[2] Hennie van Greuning, (2005) Standarde Internaţionale de Raportare Financiară, Ghid
practic, București: Editura Irecson
[3] Pântea, P., Bodea, Ch. (2012) Contabilitatea financiară românească, Ediţia a II-a, Deva:
Editura Intelcredo
[4] Popa, A., Nichita, M., Pitulice, I., Jianu, I. (2007) Studii practice privind aplicarea
Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară în România, București: Editura
CONTAPLUS
[5] Ristea, M., ș.a. (2005) Contabilitatea financiară a întreprinderii, București: Editura
Universitară
[6] Ghid de ținere a contabilității și de elaborare a situațiilor financiare individuale în
conformitate cu IFRS-urile la societățile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la
tranzacționare pe o piață reglementată, Editura CECCAR, vol I, București, 2013.
[7] OMFP nr. 2844/2016 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele
internaționale de raportare financiară
[8] Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale
consolidate, publicat în Monitorul Oficial nr. 963 din 30.12.2014.
[9] CECCAR, Ghid practic de aplicare a Reglementărilor contabile privind situațiile financiare
anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate aprobate prin OMFP nr. 1802/2014,
Editura CECCAR, București, 2015.