TRANSPARENȚA ÎN EDUCAȚIE

Educația constituie de departe un pilon fundamental în evoluția societății prin conturarea și

formarea interdependențelor dintre diverse componente ale comportamentului uman. Se impune așadar,
având în vedere vârsta materialului uman cu care cadrul didactic își manifestă competențele în
formarea devenirii subiectului, prefigurarea măsurilor și adoptarea soluțiilor în acord cu sensul
dezvoltării ei. Transparența în cadrul unităților de învățământ și luarea deciziilor în mod democratic,
prin consultarea actorilor relevanți, în interesul educației, sunt principii de necontestat pentru o educație
performantă. Comunitatea locală are și ea rolul ei, are dreptul să cunoască și să se implice în unele
aspecte doar ale educației. Deciziile care sunt luate în cadrul școlilor trebuie să fie legale, transparente
și să respecte principiile actului educațional, enunțate în Legea Educației.
Liderul, trebuie să fie arhitectul organizației. Pentru asta, el trebuie să-și clarifice foarte bine
țintele strategice și apoi, tipul, mărimea, structura organizației, modurile de comunicare și nivelul de
competență al resursei umane.
Problemele de organizare pot fi rezolvate identificând structuri și procese cât mai eficiente pentru
a realiza scopurile propuse. Exemple de probleme care pot fi piedici în buna organizare a instituției de
învățământ sunt:
- roluri care se suprapun – același lucru făcut de mai multe persoane;
- sarcini nerealizate;
- persoane și structuri supraîncărcate sau, dimpotrivă, sub-utilizate;
- persoane puțin interesate de propriile rezultate sau de rezultatele grupului, superficiale;
- prea multă dependență sau, dimpotrivă, autonomie prea mare;
- ședințe prea numeroase și / ineficiente;
- prea multe reguli;
- liniile de comunicare, decizie și raportare neclare;
- structură prea rigidă sau, dimpotrivă, prea fluidă.
Din perspectivă politică, organizațiile sunt arene ale conflictelor de interese, ale luptei pentru
resurse și pentru putere. Pentru realizarea obiectivelor și pentru rezolvarea problemelor din această
perspectivă, este necesară distribuirea / redistribuirea optimă a
puterii la nivelul organizației școlare. Problemele școlii, văzute din această perspectivă, pot fi generate
de:
- conflicte și dominare;
- inegalități și inechități;
- controlul privind alocarea, distribuirea și utilizarea resurselor;
- distribuirea oportunităților;
- procesul decizional;
- rolurile în cadrul organizației.
Din această perspectivă, liderul trebuie să dovedească putere de convingere, capacitate de
negociere și o cartografiere foarte precisă a raportului de forțe între principalele categorii de actori
(învățători-profesori, arii curriculare...). Și din acest motiv, el trebuie să genereze comunicare,
conexiuni și alianțe în vederea realizării scopurilor organizației.
Perspectiva umanistă pornește de la prezumția că oamenii și organizațiile depind unii de alții.
Prin urmare, este necesară satisfacerea, în mod rațional, atât a nevoilor organizaționale, cât și a celor
individuale. Mai mult decât atât, analiza situațiilor concrete și dialogul susținut pot optimiza
funcționarea și dezvoltarea organizației. Din acest punct de vedere, problemele identificate țin de :
- cultura organizațională – mai ales valorile, normele, percepțiile, sentimentele etc.;
- apartenență și influență; comunicare – mai ales cea informală;
- modul de rezolvare a conflictelor și a problemelor;
- stilurile de conducere (leadership).
Liderul asociat acestei perspective trebuie să delege autoritatea, să-și
„împuternicească” subalternii. Ca urmare, el trebuie să genereze un model de acțiune comună de tipul
„numai împreună putem reuși”.
Din perspectivă simbolică, liderul trebuie să „inspire”, să genereze încredere și să fie capabil să
identifice „povestea din spatele poveștii”.
Așa după cum susține Tony Bush în lucrarea Leadership și management educațional. Teorii și
practici actuale, leadership-ul și managementul eficient sunt esențiale pentru realizarea varietății de
obiective stabilite pentru instituțiile de învățământ de către factorii de decizie. Competența, presupune
în primul rând capacitatea de a înțelege aspectele teoretice și practice și a le transpune în acțiuni de
succes. „Într-o economie tot mai globalizată, o forță de muncă educată este vitală pentru creșterea
competitivității”. Societatea se așteaptă ca școlile, colegiile și universitățile să pregătească oameni
capabili să lucreze într-un mediu supus unor schimbări rapide. Profesorii, liderii și managerii
acestora sunt cei care trebuie să ridice nivelul
standardelor educaționale. Liderii de succes sunt mai axați pe învățare, acesta fiind scopul unic și
central al sectoarelor cu profil educațional. În același timp însă, aceștia sunt supuși presiunii tendințelor
de contabilizare a unui proces educațional orientat spre rezultate, ori, aceste rezultate în educație, greu
pot apare pe termen scurt. Pe măsură ce aceste presiuni se amplifică, managerii din sistemul de educație
trebuie să dea dovadă de măiestrie, flexibilitate și de cunoștințe solide pentru a susține instituția pe care
o conduc. În acest sens, importantă este identificarea unor practici și modele de succes. Dintre acestea,
de departe se detașează modelele colegiale. Ele presupun faptul că organizațiile determină politicile și
iau decizii ca urmare a unui proces de discuții care duce la un consens. Puterea trebuie împărțită între
câțiva sau între toți membrii organizației, care se presupune că au o înțelegere comună asupra
scopurilor instituției, dar liderul trebuie să știe să-i țină uniți.
Noțiunea de „colegialitate” s-a consacrat în domeniul managementului european încă de prin anii
1980-1990. Era considerată atunci „modelul oficial de bună practică”. Susținătorii acestora cred că
procesul de luare a deciziilor ar trebui să se fundamenteze pe principii democratice. Se consideră că
modelele colegiale sunt adecvate mai ales pentru organizații precum școli și colegii cu un număr
semnificativ de personal profesionist. Profesionalismul are ca efect faptul că profesorii colaborează,
respectându- și reciproc expertiza profesională. Modelele colegiale au drept ipoteză ideea că
profesioniștii participă cu experiența și cunoștiințele lor la procesul de luare a deciziilor. Există mai
multe șanse ca deciziile luate în comun să fie mai adaptate realității și mai, mai precise, presupun
stabilirea unor proceduri de urmat și ușor de implementatîn realizarea obiectivelor propuse. Este
necesară o viziune comună ca bază a procesului colegial de luare a deciziilor, modelele colegiale
presupunând existența unui set comun de valori și interese pentru membrii organizației.
Consultarea formală oferă dreptul de a participa în anumite arii bine definite ale politicii
manageriale, deciziile sunt luate prin consens, nu prin diviziune sau conflict Pot exista diferențe de
opinie, însă acestea trebuie depășite prin puterea argumentului, procesul de luare a deciziilor putând fi
prelungit astfel în căutarea compromisului, dar, este un preț acceptabil, un preț plătit pentru a menține
sentimentul valorilor. Consultarea informală este la discreția managerului, este rapidă, nu crează nici o
obligație managerului, este superficială și poate fi utilizată în decizii fără importanță majoră.
Important este ca prioritățile fiecărei comisii din organizația școlară să fie în strânsă concordanță
cu Planul Strategic Instituțional , cu problematicile identificate la nivel colectiv. Managerul instituției
trebuie să accepte ideea că responsabilii de comisii au un rol decizional în managementul școlii. Munca
în echipă este esențială în a valoriza
oamenii și, totodată, în a-i responsabiliza. Secretul succesului constă în dezvoltarea sentimentului de
unitate a școlii, bazat exclusiv pe colaborare și comunicare transparentă.
În școala noastră transparența în luarea deciziilor este rezultatul unei comunicări deschise care
eficientizează actul educațional, iar la nivel managerial le oferă colegilor siguranța și liniștea necesară,
pentru a lucra într-un mediu confortabil, fără a simți presiunea nesiguranței și a incertitudinii.
Atât transparența, cât și comunicarea sunt elemente esențiale atunci când vine vorba de calitatea
actului educațional și de relația educator-educabil-părinte-școală deoarece cele mai multe probleme se
rezolvă prin comunicare și printr-o abordare transparentă a problemei.
De asemenea, la nivelul școlii aceste două elemente sunt necesare atunci când trebuie să se aleagă
opționalele din oferta școlii, deoarece informarea începe cu procesul de consultare și identificare a
nevoilor elevilor. În acest proces rolurile sunt diverse, astfel secretariatul, comisiile metodice, cele de
specialitate, directoriul, diriginții, șefii claselor, consiliul elevilor, consiliul profesoral, consiliul de
administrație, elevi și părinții au roluri diferite dar bine definite, iar transparența și comunicarea sunt
elemente cheie. Dacă ar exista un blocaj la un nivel sau comunicarea nu ar fi bună între actorii
procesului educațional, atunci rezultatul nu ar fi cel așteptat și copiii ar fi cei care ar avea cel mai
mult de suferit. Mai mult decât atât, dacă părinții nu ar afla detalii despre oferta de opționale de la o
sursă directă și bine informată, atunci ar apărea riscul să caute pe internet detalii pentru a înțelege
cadrul în care acest tip de program se derulează în școli, dar nu ar beneficia de sprijin suficient și de
informare pentru înțelegerea mecanismului Curriculumului la Decizia Școlii în ansamblu și în plus ar
putea dezinforma și alți părinți, creându-se astfel o sincopă.
De altfel, pentru o mai bună calitate a actului educațional, consiliul elevilor este implicat în
procesul decizional la nivelul școlii, dând o mână de ajutor la îmbunătățirea Curriculumului baza
cererilor formulate de către elevi în cadrul întrunirilor organizate lunar sau ori de câte ori este nevoie.
Și nu numai, asociația de părinți ⹂Pro Educațiaˮ vine cu propuneri și teme noi pentru opționale ținând
seama de nevoile elevilor și de evaluarea gradului de satisfacție al elevilor după derularea
Curriculumului prin aplicarea unor chestionare din care să reiasă plusurile și minusurile. Astfel, o bună
comunicare îmbinată cu transparență duc la un rezultat bun și benefic pentru actorii procesului
educațional. Dar, trebuie să se aibă în vedere și faptul că această transparență nu înseamnă numai o
comunicare deschisă, transparentă, onestă dar în același timp riguroasă și serioasă; comunicarea și
transparența instituțională, care pe fondul respectării normelor legale, administrative, etice și
deontologice, creează cadrul perfect pentru derularea procesului educațional în toate domeniile de
activitate.
 Concluzii. Decizia constituie punctul central al activității de management, întrucât ea se regăsește
în toate funcțiile procesului de management, iar rolul deosebit al acesteia reiese din faptul că integrarea
organizației în mediul ambiant depinde de calitatea deciziilor luate în cadrul acesteia. Previziunea ca
funcție a managementului, are ca rezultat al procesului decizional o concretizare în variante de
strategie, în planuri și programe. Decizia este cursul de acțiune ales pentru realizarea unuia sau mai
multor obiective. Așadar, decizia implică, în mod obligatoriu, existența unuia sau a mai multor
obiective, identificarea mai multor variante pentru atingerea acestor obiective, alegerea sau selectarea
variantei optime.
Pentru management, prezintă interes cu prioritate decizia managerială care poate fi definită ca
acea decizie care are urmări nemijlocite asupra acțiunilor și comportamentelor. Procesul decizional
constă în ansamblul frazelor prin intermediul cărora se pregătește, adoptă, aplică și evaluează decizia
managerială.
Dată fiind varietatea situațiilor decizionale, procesele decizionale implicate sunt deosebit de
eterogene sub aspectul parametrilor constructivi și funcționali. Dimensiunea grupului care ia deciziile
trebuie să fie îndeajuns de mic pentru a le permite tuturor să se facă auziți, dar îndeajuns de mare
pentru a putea cuprinde suficiente variante de luat în considerare. Aceasta presupune o funcționare a
colegialității și în școlile-structuri. Întâlnirile cu tot personalul ar putea funcționa colegial în școlile
mici, însă sunt adecvate doar transmiterii de informații în instituțiile mari. Modelul colegial abordează
problema dimensiunii plecând de la presupunerea că personalul are reprezentare formală în cadrul
diferitelor grupuri de luare a deciziilor. Multe aspecte ale politicii manageriale sunt determinate de
comisiile oficial alese.

Bibliografie
1. Bush T. Leadership și management educațional. Teorii și practici actuale.
2. https://conspecte.com/Management/politici-de-management-al-resurselor-umane. html
3. https://www.academia.edu/8142953/DEZVOLTARE_ORGANIZA%C8%9AION AL
%C4%82_%C8%98I_M%C4%82SURAREA_PERFORMAN%C8%9AELOR

Tanasescu (Daniliș) Galina