I.Romanul.

Tradiționalismul - introducere
          Romanul – este specia genului epic, în proză, de dimensiuni mari, cu personaje numeroase și complexe
și cu o acțiune care se desfășoară pe mai multe planuri narative.
          Bildungsroman – este opera literară care urmărește maturizarea, evoluția unui personaj, prin
intermediul unor probe.
          Tradiționalismul – este un curent literar apărut la începutul secolului al XX-lea, care apără și
promovează tradiția văzută ca o însumare a valorilor arhaice.
II.Referat schematic
 Apariție
          Opera a fost publicată în anul 1930, fiind scrisă în doar 17 zile.

 Tema
          Tema romanului o reprezintă căutarea adevărului și prezentarea lumii rurale.

 Titlul
          Este unul simbolic, baltagul fiind unealta cu două tăișuri, cu unul înfăptuindu-se crima și cu celălalt tăiș
răzbunarea/dreptate.Cuvântul ”baltag” poate proveni din grecescul ”labrys” care poate însemna secure sau
labirint.
 Structură
          Opera este structurată în 16 capitole.

          Romanul poate fi: a) dragoste (Vitoria și Nechifor Lipan; mama și copii; față de Dumnezeu);
                                          b) inițiatic (Ghiorghiță);
                                          c) mitic ( inspirat din ”Miorița” – moto); 
                                          d) polițist ( Vitoria Lipan este prima femeie detectiv din literatura română);
                                          e) monografic ( prezintă monografia satului de munte).
 Timp și spațiu
          Acțiunea se petrece în Moldova pe teritoriul județelor de astăzi: Neamț și Suceava, la sfârșitul secolului
al XIX-lea.

 Conflicte
          a) conflicte interioare: în mintea și în sufletul Vitoriei, frământările și neliniștile sale;
          b) conflicte exterioare:  – crima celor doi ciobani;
                                                   – Gheorghiță și Calistrat Bogza.

III. Baltagul - comentariu complet

          Opera ”Baltagul” de Mihail Sadoveanu este un roman interbelic ce se încadrează în
tradiționalism.Romanul este specia genului epic, în proză, de dimensiuni mari, cu personaje numeroase și
complexe și cu o acțiune ce se desfășoară pe mai multe planuri narative.Opera se încadrează în tradiționalism,
curent literar apărut la începutul secolului al XX-lea, care apără și promovează tradiția văzută ca o însumare a
valorilor arhaice.Creația lui Sadoveanu este considerată ca fiind ”probabil singurul roman obiectiv” (Nicolae
Manolescu) al scriitorului, aducând o formulă românească inedită în peisajul epocii interbelice: prin amestecul
de roman realist și narațiune arhetipală pe un scenariu polițist.Opera a fost publicată în anul 1930, fiind scrisă
în doar 17 zile.
          Titlul romanului este unul simbolic, ”baltagul” fiind unealta cu două tăișuri, cu unul înfăptuindu-se
crima, iar cu celălalt răzbunarea, pe care o va realiza Gheorghiță cu ajutorul acestuia.De asemenea cuvântul
”baltag” provine din grecescul ”labrys”, care înseamnă labirint, făcând astfel trimitere la mitul labirintului, mit
ce se conturează și la nivelul acțiunii, ilustrând drumul șerpuit pe care îl parcurge Vitoria Lipan în căutarea
soțului său.
          Tema romanului face referire la drumul parcurs de Vitoria Lipan în căutarea adevărului, în ceea ce
privește moartea soțului ei, urmată de săvârșirea dreptății prin pedepsirea vinovaților.De asemenea în roman se
mai găsesc și alte teme specifice creației Sadoveniene și anume: natura, iubirea, viața pastorală, călătoria.În
același timp, romanul urmărește prezentarea monografiei satului moldovenesc de munte, cu obiceiurile legate
de transhumanță și de alte evenimente importante din lumea satului de munte, cum ar fi ritualurile de nuntă,
botez și înmormântare.

          Structura romanului este de 16 capitole, fiind scris de către Sadoveanu în doar 17 zile.Valoarea
deosebită a romanului este evidențiată în numeroasele interpretări care i s-au dat.”Baltagul” a fost considerat
ca fiind roman de dragoste, roman inițiatic, roman mitic, roman polițist sau roman monografic.
          Timpul și spațiul sunt determinate, acțiunea se petrece în satul de oieri Măgura Tarcăului din zona
Moldovei, pe teritoriul județelor de astăzi Neamț și Suceava, la sfârșitul secolului al XIX-lea.Spațiul în care se
desfășoară acțiune se mărește odată cu călătoria celor două personaje, Vitoria și Gheorghiță, aceștia străbătând
multe localități în căutarea lui Nechifor Lipan: Vatra Dornei, Bicaz, Călugăreni, Cruci, Suha și Sabasa.Timpul
derulării acțiunii este vag precizat prin anumite repere temporale ”aproape de Sf.Andrei”, ”în Postul Mare”,
”10 martie”.
          Surse de inspirație.În crearea operei sale, Sadoveanu se inspiră din baladele populare  de la care preia
idei și motive mitologice românești: ”Salga” – din care preia setea de împlinire a actului justițiar; ”Doica” –
din care preia ideea profundei legături a omului cu animalul credincios; ”Miorița” –  din care preia tema,
motivul, conflictul și concepția asupra morții.
          Acțiunea romanului este simplă, subiectul având un singur fir epic care urmărește drumul parcurs de
Vitoria Lipan și fiul ei Gheorghiță în căutarea soțului dispărut.

          Prima parte a romanului este constituită de capitolele I-IV, care cuprind expozițiunea și intriga.Incipitul
descrie o cosmogonie populară, spusă uneori de Nechifor Lipan la nunți și cumetrii, care constituie legenda
privind rânduielile pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru toate neamurile omenești, după facerea lumii.În
expozițiune este prezentată o scurtă monografie a satului Măgura Tarcăului și o schiță a portretului fizic al
Vitoriei.Intriga cuprinde frământările Vitoriei, care stând singură pe prispă și torcând își amintește cu drag de
soțul ei Nechifor ca fiind un om bun și cinstit.Aceasta se gândea la el, care plecase de mult timp la Dorna după
oi și nu se mai întoarse.Vitoria hotărăște să facă pregătiri pentru a porni într-o călătorie în căutarea soțului
ei.Pe plan social, se conturează monografia unui sat de munte, unde tradiția nu permite abateri de la legile
nescrise.În viața acestei societăți arhaice, biserica și practica magică coexistă. Înaintea plecării, Vitoria se
supune unui ritual de purificare ținând post negru 12 vineri.Aceasta merge împreună cu fiul ei Gheorghiță la
biserică pentru a se închina la icoana Sfintei Ana, vinde lucruri pentru a face rost de bani de drum, merge la
Piatra-Neamț să înștiințeze autoritățile și sfințește baltagul pe care il va da lui Gheorghiță.

          Partea a doua cuprinde capitolele V-XIII, constituind desfășurarea acțiunii, în care ne este prezentat
drumul parcurs de Vitoria și de fiul ei, până la găsirea rămășițelor lui Nechifor Lipan.Pentru Gheorghiță
această călătorie are rolul unei inițieri, romanul căpătând un caracter de bildungsroman.Ei reconstituie traseul
lui Nechifor, făcând o serie de popasuri: la hanul lui Donea de la gura Bicazului, unde apar primele semne
legate de trecerea lui Nechifor pe acele meleaguri, la crâșma domnului David de la Călugăreni; la moș Pricop
și baba Dochia din Farcașa, la Vatra Dornei, de unde află că Nechifor a cumpărat 300 de oi și că mai era însoțit
de doi ciobani.Vitoria își continuă drumul spre Păltiniș, Broșteni, Borca apoi la Sabasa.Un amănunt foarte
important este că în călătoria ei asistă la un botez, la Cruci și la o nuntă la Borca.Succesiunea acestor
evenimente esențiale din viața omului îi dau de gândit Vitoriei, aceasta anticipând ritualul de înmormântare din
final.După popasul de la Crucea Talienilor, Vitoria coboară pe celălalt versant al muntelui, în satul
Suha.Ajunsă aici, Vitoria iese din întunericul misterului și descoperă că asasinii sunt Calistrat Bogza și Ilie
Cuțui.Călătorește înapoi până la Sabasa pentru a cere ajutorul lui Iorgu Vasiliu, pentru a putea demonstra
adevărul în ceea ce privește uciderea lui Nechifor Lipan.Tot în Sabasa îl găsesc și pe câinele Lupu, care o
conduce pe Vitoria și pe fiul ei Gheorghiță în râpa unde se aflau osemintele și hainele lui Nechifor.Vitoria îl
pune pe Gheorghiță să păzească osemintele răposatului său tată, pentru ca ea să poată pleca să anunțe
autoritățile.Acest lucru reprezintă punctul culminant în maturizarea lui Gheorghiță, acesta petrecând o noapte
întreagă în râpa unde se aflau osemintele tatălui său.

          Partea a treia cuprinde capitolele XIV-XVI și prezintă sfârșitul drumului, ancheta poliției,
înmormântarea lui Nechifor și demascarea vinovaților.Punctul culminant al romanului este plasat în scena
parastasului, unde Vitoria, dând dovadă de o inteligență și o tenacitate ieșită din comun, îi dezvăluie pe cei doi
vinovați, prin reconstituirea fidelă a scenei crimei, surprinzând astfel pe toată lumea, chiar și pe ucigașii Ilie
Cuțui și Calistrat Bogza.Cuțui își recunoaște vina și se predă poliției, însă Bogza devine agresiv și este lovit de
către Gheorghiță cu baltagul chiar în creștetul capului găsindu-și astfel sfârșitul.Vitoria Lipan devine astfel
prima femeie justițiar din literatura română.