ANTENE,TIPURI DE ANTENE

-referat-
 TIPURI DE ANTENE

Antenele utilizate in radiotelecomunicatii pot fi clasificate in urmatoarele categorii:- colectoare

de unde- antene acordateColectoare de undeColectoare de unde, denumite si antene neacordate,
sunt utilizate pentru receptia transmisiilor de radiodifuziune si pot fi grupate in:- antene
exterioare- antene interioare- antene auto- antene antiparaziteAntenele exterioare sunt antene
realizate din unul sau mai multe conductoare orizontale,vertical sau inclinate, dispuse cat mai
departate de obiectele inconjuratoare fixate cu ajutorul suportilor de sustinere si a izolatorilor.
Prin amplasare si pozitie fata de sol au impedanta predominant capacitive si sunt influentate de
paraziti de natura electrica.Caracteristicile antenelor de receptive filare din domeniul undelor
UL-US sunt stabilite urmatoarele cerinte:

Contragreutatea este realizata dintr-o retea de conductoare intinsa pe sol sau deasupra
solului.Antenele radio interioare sunt antenele utilizate in interiorul cladirilor si sunt folosite
numai la receptive. Acestea pot fi realizate dintr-un conductor emailat, fixat de peretii incaperii
cu ajutorul unor izolatori din portelan sau material plastic de dimensiuni mici. Cablul de
coborare se leaga la conductorul antenei intr-un punct convenabil.Antene autoAntenele auto sunt
antene dispuse in exterios pentru a asigura receptia programelor de radiodifuziune in automobile
a caror caroserie metalica constituie un ecran electromagnetic. Functionarea motorului
automobilului genereaza paraziti electrici prin intermediul bujiilor, motoarelor electrice,
etc.Antenele auto sunt fixate la exterior, de caroseria automobilului prin intermediul unui
isolator. Legatura la conductorul antenei este realizata prin cablu ecranat pentru
reducereaparazitilor electrici.Antenele antiparazite au fost realizate pentru eliminarea parazitilor
industrial precum si a parazitilor care actioneaza component electrica a campului
electromagnetic.Antenele tip cadru, denumite si cadre antiparazite sunt antene realizate sub
forma unor cadre bobinate dispuse atat in exteriorul instalatiilor de emisie-receptie cat si in
interiorul acestora. Prin constructia lor cadrele antiparazite au un character inductiv, nu sunt
influentate de parazitii electrici.Antene acordateAntenele acordate sunt antenele a caror
dimensiuni sunt strict legate de gama de frecvente pe care este stabilita legatura de comunicatie.
Cele mai uzuale antene acordate sunt folosite pentru transmisii si receptii in domeniul
comunicatiilor prin radio si televiziune.Antena fir lung, cunoscuta si sub denumirea de antenna
long-wire este cea mai simpla sic ea mai folosita antenna acordata in specia in domeniul undelor
scurte. Antena fir lung are o constructive simpla, este formata dintr-un conductor de antenna
suspendat cu ajutorul izolatorilor si legaturilor pe doi stalpi dispusi vertical. Lungimea
conductorului este de regula mai mare decat lungimea de unda a legaturii
radio.Antena„ Zeppelin” este o antena construita dintr-un fir conductor cu alimentare la unul din
capete printr-o linie acordata, care indeplineste rolul de cablu de coborare.Antena semiunda este
o antena acordata pe frecventa de emisie/receptive a legaturii de comunicatie, este realizata din
material conductor sub forma simetrica sau asimetrica.Antena semiunda simetrica denumita si
antenna dipole simetric este realizata din doua conductoare dispuse pe aceeasi directie.
Conductoarele antenei se caracterizeaza printr-o inductanta si o capacitate proprie, ceea ce
permite tratarea antenei ca un circuit resonant deschis cu parametrii inductanta si capacitate
repartizate uniform pe toata lungimea sa.

Frecventa de accord a antenei depinde de valorile inductantei si ale capacitatii antenei, marimi
care sunt in totala dependent de dimensiunile antenei.Antena semiunda in bucla, cunoscuta si sub
denumirea de antenna dipol repliat, este rezultatul legarii in paralel a doi poli simetrici.

DETECTIA IN INFRAROSU

Pentru a explica mai bine detectia in infrarosu am explicat modul de functioanare a

telecomenzii.Dispozitivele portabile sunt discutate în restrictii severe privind asupra consumului
de putere, a marimii si a greutatii.Obiectivul unui asemenea sistem este transmiterea informatiei
de la un punct, numit sursa , la un alt punct, numit utilizator (sistem deschis). Sursa de informatie
este constituita dintr-o sursa de tensiune, iar semnalul de intrare în emitator prezinta restrictia de
a fi de natura electrica (în acest proiect este o tensiune). In cadrul acestui sistem emitatorul are
rolul de a prelua semnalul de intrare pentru a-l prelucra (sunt trei moduri de prelucrare al unui
semnal, si anume filtrarea, amplificarea si modularea; aici semnalul este prelucrat prin modulare)
în scopul efectuarii unei transmisiieficiente catre receptor.Canalul de comunicatie este constituit
aici chiar din radiatia infrarosie. Receptorul are sa fie conceput astfel încât sa permita extragerea
cât mai fidela a semnalului mesaj din forma degradata a semnalului de iesire din canalul de
comunicatie (receptionat) prin demodulare. Semnalul de iesire din receptor trebuie sa fie de
natura electrica si este preluat de utilizator. Radiatia infrarosie Radiatia infrarosie este perceputa
de oameni ca fiind o radiatie luminoasa invizibila. Din punct de vedere calitativ, infrarosu
manifesta comportari similare cu cele ale luminii vizibile si au lungimi de unda învecinate.
Regiunea de infrarosu include lungimi de unda cuprinse între 7∙10 -7 m si 10 -4 m, dar în
aplicatiile de transmisie cu IR se foloseste domeniul cuprins între 750 nm si 950 nm. Dupa cum
spuneam mai sus, din punct de vedere calitativ infrarosu manifesta comportari similare cu cele
ale luminii vizibile, astfel ca lumina infrarosie este absorbita de obiectele de culoare închisa,
reflectata difuz de obiectele de culoare deschisa si reflectata dirijat de suprafetelelucioase,
patrunde prin sticla, dar nu si prin pereti si bariere mate. Din cauza acestei ultime proprietati,
transmisiile cu infrarosu se limiteaza la o încapere în care radiatia infrarosie îsi are sorgintea.
Prin urmare aceste sisteme au raza mica de actiune. Daca totusi se doreste transmisia dintr-o
încapere în alta se solicita instalarea unor puncte de acces cu infrarosu care sunt interconectate
prin cablu. Perturbatiile într-un mediu de transmisie cu infrarosu provin de la lumina naturala, de
la lumina incandescenta si de la lumina fluorescenta. Conexiunea cu infrarosu întrebuinteaza
niveluri de transmitere a puterii optice relativ înalte si opereaza cu un interval relativ limitat în
ceea ce priveste valorile lungimilor de unda. Concluzie: infrarosul este favorizat pentru
aplicatiile cu raza mica de actiune, în care costul si complexitatea semnalului procesat de
receptor trebuie sa fie minimizate, iar necesitatea unei compatibilitati internationale este mare.
Proiectiile legaturilor cu IR, din punct de vedere al gradului de directionare între emitatorsi
receptor, sunt: directe, indirecte si mixte.
 Conexiunea directa utilizeaza emitatoare si receptoare cu emisiune dirijata care trebuie sa fie
asezate pe aceiasi directie, în timp ce conexiunile indirecte utilizeaza emitatoare si receptoare cu
unghi larg de cuprindere, înlaturând nevoia de aliniere. Conexiunea directa maximizeaza puterea
eficienta deoarece calea de pierderi si receptia de perturbatii optice sunt minime. Pe alta parte,
conexiunile indirecte pot fi mai convenabil de utilizat, în special pentru modulele terminale
mobile, deoarece ele nu necesita tintirea emitatorului catre receptor. Este posibila si întemeierea
unei conexiuni mixte care combina emitatoarele si receptoarele având grade diferite de
directionare. Al doilea criteriu de clasificare (pe verticala) se refera la faptul daca legatura prin
IR se bazeaza pe existenta unei cai continue de vizibilitate optica între emitator si receptor.
Legaturile prin IR cu vizibilitate optica (Line-of-Sight - LOS) se bazeaza pe o astfel de cale,
adica directa, în timp ce conexiunile non-LOS se bazeaza, în general, pe reflectia luminii
infrarosii dintr-o suprafata cu reflexie difuza. Proiectarea legaturilor LOS maximizeaza puterea
eficace si minimizeaza distorsiunea semnalului. Proiectarea non-LOS sporeste robustetea si
usurinta de utilizare a legaturii prin IR, permitând acesteia sa actioneze plan atunci când între
emitator si receptor sunt situate bariere, ca de exemplu oameni, pereti despartitori etc. Cea mai
mare usurinta de utilizare este determinata de proiectarea conexiunii prin IR indirecte non-LOS
(conexiune difuza).