TEMA 4 Cunoaştere, intuiţie şi învăţare senzorial-perceptiva

Aplicație practică

Cum pot fi clasificate reprezentările mentale?

Prin reprezentare mentală înțelegem procesul psihic de prelucrare psihică secundară

sub formă de imagini mentale ale obiectelor și fenomenelor percepute anterior, imagini pe
care le păstrăm și le reactualizăm, fără să mai fim în contact direct cu obiectele și fenomenele
respective. Conținutul imaginii din reprezentare are la bază conținutul unui șir succesiv de
senzații și percepții cu privire la un obiect (sau la o serie de obiecte similare), din care s-au
selectat și s-au degajat laturile comune, mai generale și caracteristice (omițând-se,
eliminându-se, implicit, o parte din detalii). Reprezentarea poate fi, în acest sens, mai săracă
în elemente de conținut decât percepția, poate fi mai schematică, dar câștigă în schimb un
anumit grad de generalitate, făcând astfel tranziția spre formele abstracte de procesare, spre
noțiuni. Unele reprezentări sunt obținute prin întipărirea, păstrarea și reproducerea exactă a
imaginilor perceptive anterioare (reprezentările memoriei); altele sunt supuse unei operații de
prelucrare și combinare, creându-se imagini noi (reprezentările imaginației). Așadar,
observăm că în timp ce imaginea perceptivă redă și procesează un anumit obiect concret,
reprezentarea este tot o imagine obiectuală, dar devine un proces “internalizat” (Golul, 2000).

Reprezentarea este tot o procesare, dar sub formă de imagine intuitivă, a unui obiect
sau fenomen, care în momentul respectiv nu este perceput, dar care a acționat în trecut asupra
analizatorilor. Din această definire rezultă că de data aceasta nu mai suntem în fata unei
procesări directe a obiectului (fenomenului) - ci de o procesare sub formă de imagine, ceea ce
îndepărtează reprezentarea de cunoașterea senzorială în sensul strict al cuvântului. Imaginea
mentală este prima treaptă în constituirea acțiunilor mintale, autonome, redând și trăsături,
elemente, generale, comune clasei de obiecte respective (de exemplu: imaginea casei
părintești va conține - pe lângă elemente specifice - și altele comune, generale tuturor
caselor). Acest element, de generalizare, absent în cunoașterea senzorială, apropie
reprezentarea de cunoașterea logică. În felul acesta reprezentarea apare ca o formă de trecere
de la nivelul cunoașterii senzoriale la cel al cunoașterii logice.

În funcție de procesele senzoriale care stau la baza lor, de analizatorul care le

realizează, reprezentările se clasifică după mai multe criterii:
 - După conținut deosebim reprezentările specifice diferitelor domenii de activitate și de
cunoaștere a realității: artistice, muzicale, literare, geometrice, tehnice, istorice,
geografice, psihologice, filozofice etc.
-După urmele senzoriale ale analizatorului dominant: vizuale, auditive, chinestezice.
Reprezentările vizuale sunt cele mai numeroase, pe baza lor s-au stabilit și caracteristicile
generale ale reprezentărilor. Sunt de regulă bidimensionale – au rol important în artă, tehnică,
arhitectură. Un rol important în învățare atât pentru înțelegere cât și pentru fixare. Redau
integral obiectul spre deosebire de cuvinte care-l exprimă succesiv. Reprezentările auditive,
exprimă zgomote sau sunete muzicale; rol important în creația muzicală. În învățare un rol
deosebit îl au reprezentările auditive verbale fonetice care controlează corectitudinea
pronunției. Reprezentările chinestezice sunt imaginile mintale ale propriilor mișcări, care sunt
însoțite de micro mișcări ale mușchilor. Pe aceasta se bazează antrenamentul ide motor al
sportivilor.
-După procesul psihic dominant care le produce: reprezentări ale memoriei, evocate sau
reproductive (statice, cinetice și de transformare): o bilă pe masă, o bilă care se rostogolește, o
bilă care se transformă într-un elipsoid sau un cub etc; reprezentări ale imaginației, productive
sau anticipatoare (cinetice sau de transformare) pe baza operațiilor gândirii sau procedeelor de
imaginație, sunt anticipate imagini care n-au fost percepute; rol important în creație și
învățare.
-După gradul de realism: realiste, adecvate la realitate și neadecvate (aberante și
fantastice).
-După gradul de control voluntar: reprezentări voluntare, intenționale și reprezentări
involuntare (persistente și obsedante). Persistența involuntară a imaginilor mentale are loc pe
un fond de oboseală a unei percepții supra repetate (persistența unei melodii după o seară de
dans care nu te lasă să adormi). Imaginile obsesive apar în cazuri de îmbolnăvire psihică și au
o persistență mai îndelungată.
-După gradul de generalitate reprezentările în ansamblu se situează pe o anumită treaptă a
dezvoltării imaginii mintale.
Sub acest aspect deosebim patru niveluri ale formării și evoluției imaginii mentale, fiecare
având faze și subetaje specifice.