Întrebări la teoria generală a obligaţiilor (01)

01. Definiţi obligaţia

Răspuns: Obligaţia este acel raport juridic în conţinutul căruia intră dreptul subiectului activ
(numit creditor), de a cer subiectului pasiv (numit debitor) – şi căruia îi revine îndatorirea
corespunzătoare – de a da, a face sau a nu face ceva, sub sancţiunea constrângerii de stat în
caz de neexecutare de bunăvoie.

02. Care sunt subiectele raportului juridic de obligaţie ?

Răspuns : Subiectul activ poartă denumirea de creditor, iar cel pasiv de debitor. Pot fi atât
persoanele fizice cât şi persoanele juridice.

03. În ce constă conţinutul raportului juridic de obligaţie ?

Răspuns : Este format din dreptul de creanţă aparţinând creditorului şi obligaţia corespunzătoare
acestui drept, care incumbă debitorului. O latură esenţială a raportului de obligaţie o constituie
conţinutul său patrimonial: dreptul de creanţă se înscrie în activul patrimoniului, iar obligaţia
corelativă este cuprinsă în pasivul acestuia.

04. În ce constă obiectul raportului de obligaţie ?

Răspuns : Obiectul raportului de obligaţie, conceput ca acţiune sau abstenţiune concretă la care
este îndatorat subiectul pasiv şi îndreptăţit subiectul activ, poate consta fie într-o prestaţie
pozitivă (a da, a face ceva), fie într-o abţinere (a nu face ceva la care, în lipsa obligaţiei asumate,
subiectul pasiv ar fi fost îndreptăţit).

05. Ce este obligaţia de a da ?

Răspuns : A da înseamnă a constitui sau a transmite un drept real oarecare. Ea nu se confundă

cu obligaţia de a preda materialmente lucrul vândut, această din urmă obligaţie fiind o obligaţie
de a face.

06. Ce este obligaţia de a face?

Răspuns: Este îndatorirea ce revine subiectului pasiv de a efectua o lucrare şi, în general, orice
prestaţie pozitivă în afara acelora care se încadrează în noţiunea de a da.

07. Ce este obligaţia de a nu face?

Răspuns: Constă într-o abţinere la care este îndatorat subiectul pasiv, de la ceva ce ar fi putut
să facă în lipsa obligaţiei asumate.

08. Clasificaţi obligaţiile după izvoare

Răspuns:
a) contracte;
b) acte juridice unilaterale;
c) fapte ilicite cauzatoare de prejudicii (delicte şi cvasidelicte civile);
d) îmbogăţirea fără just temei;
e) gerarea de către o persoană a intereselor altei persoane;
f) plata unei prestaţii nedatorate.

Primele două categorii sunt obligaţii născute din acte juridice. Celelalte sunt obligaţii născute din
fapte juridice.

09. Enunţaţi clasificările obligaţiilor în funcţie de obiectul lor

Răspuns:
a) obligaţii pozitive (obligaţiile de a da şi obligaţiile de a face);
b) obligaţiile negative (obligaţiile de a nu face);

a) obligaţii pecuniare;
b) obligaţiile nepecuniare;

a) obligaţiile determinate (numite şi obligaţii de rezultat);

b) obligaţiile de prudenţă şi diligenţă (numite şi obligaţii de mijloace).

10. Ce sunt obligaţiile de rezultat?

Răspuns : Ceea ce este caracteristic pentru obligaţia determinată (de rezultat) este faptul că
obligaţia este strict precizată sub aspectul obiectului şi scopului urmărit, debitorul obligându-se
ca, desfăşurând o anumită activitate, să atingă un rezultat bine stabilit.

11. Ce sunt obligaţiile de prudenţă si diligenţă ?

Răspuns : Caracteristica obligaţiei de prudenţă şi diligenţă (obligaţiei de rezultat) este aceea că

obligaţia debitorului nu constă în îndatorirea precizată de la început de a atinge un anumit rezultat
determinat, ci în îndatorirea sa de a depune toată diligenţa necesară pentru ca rezultatul dorit să
se realizeze.
12. În ce constă diferenţa dintre obligaţiile determinate şi obligaţiile de prudenţă şi
diligenţă pe teren probatoriu ?

Răspuns : În primul caz, neatingerea rezultatului dorit constituie, ipso facto, o dovadă a culpei
debitorului (o prezumţie de culpă a acestuia). Neatingerea rezultatului în cel de-al doilea caz nu
mai este, prin ea însăşi, o dovadă a culpei, ci revine creditorului sarcina de a dovedi în mod direct
împrejurarea că debitorul nu a depus, pentru atingerea rezultatului preconizat, prudenţa şi
diligenţa care erau obligatorii.

13. Clasificaţi obligaţiile după sancţiunea juridică

Răspuns:
a) obligaţii civile (care se bucură integral de sancţiunea juridică);
b) obligaţii naturale (numite şi obligaţii civile imperfecte, care nu se mai bucură de integralitatea
sancţiunii juridice).

14. Clasificaţi obligaţiile după opozabilitatea lor

Răspuns :
a) obligaţii obişnuite (cărora le sunt proprii toate regulile care cârmuiesc drepturile relative) ;
b) obligaţiile reale (numite şi propter rem - apar ca un accesoriu al unui drept real, ca adevărate
sarcini reale ce incumbă titularului unui drept real privitor la un bun) ;
c) obligaţiile opozabile terţilor (numite şi scriptae in rem - caracterizate prin aceea că sunt atât de
strâns legate de posesia lucrului, încât creditorul nu poate obţine satisfacerea dreptului său decât
dacă posesorul actual al lucrului va fi obligat să respecte acest drept, deşi nu a participat direct şi
personal la formarea raportului de obligaţie).

Întrebări la teoria generală a obligaţiilor (02)

01. Care sunt izvoarele obligaţiilor conform Codului civil?

Răspuns:
a) contractul;
b) cvasicontractul;
c) delictul;
d) cvasidelictul;
e) legea.

02. Definiţi contractul conform Codului civil

Răspuns: Contractul este un acord de voinţă între două sau mai multe părţi, prin care se
constituie, se modifică ori se stinge un raport juridic de obligaţii (art. 942 C.civ.).

03. Care sunt cvasicontractele reţinute în Codul civil?

Răspuns:
a) gestiunea intereslor altuia (gestiunea de afaceri);
b) plata lucrului nedatorat (plata nedatorată).

04. Ce este gestiunea intereselor altuia?

Răspuns: Este faptul unei persoane care, fără a primi mandat din partea altei persoane,
administrează (gerează) interesele acestuia din urmă.

05. Ce este plata lucrului nedatorat?

Răspuns: Constă în fapta unei persoane de a plăti către alta o datorie inexistentă sau care nu îi
incumbă, ceea ce obligă la restituire.

06. Distingeţi delictul de cvasidelict

Răspuns: Ceea ce distinge delictul faţă de cvasidelict este împrejurarea că delictul este o faptă
ilicită cauzatoare de prejudicii săvârşită cu intenţie, pe când cvasidelictul este o faptă ilicită
săvârşită cu intenţie – din neglijenţă sau imprudenţă.

În ambele situaţii, întinderea răspunderii este identică: autorul faptei este ţinut la repararea
integrală a prejudiciului cauzat.

07. În ce constă principiul libertăţii de voinţă în materia contractelor ?

Răspuns : Încheierea oricărui contract este liberă. Totuşi, potrivit art. 5 C.civ., "nu se poate
deroga, prin convenţii sau dispoziţii particulare, la legile care interesează ordinea publică şi
bunele moravuri".

08. Ce se întâmplă cu un contract încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale care

interesează ordinea publică ?

Răspuns : Încheierea unui contract cu încheierea oricărei norme juridice imperative, chiar dacă
acea normă nu ar avea, la prima vedere, o legătură directă cu ordinea publică, este sancţionată
cu nulitatea absolută.
09. Care este fundamentul forţei obligatorii a contractului ?

Răspuns : Voinţa părţilor.

10. Ce este principiul pacta sunt servanda ?

Răspuns : Pornindu-se de la fundamentarea contractului în voinţa liberă ce dă legitimitate

angajamentelor contractuale, se trage concluzia unei depline obligativităţi a contractelor.

11. Care sunt direcţiile în care s-a manifestat înfrângerea principiului autonomiei de
voinţă?

Răspuns:
a) Dezvoltarea domeniului contractelor de adeziune în dauna contractelor tradiţionale;
b) Intervenţia din ce în ce mai accentuată, prin norme imperative, a statului în domeniul
contractual (dirijismul contractual).

Întrebări la teoria generală a obligaţiilor (03)

01. Clasificaţi contractele după modul de formare

Răspuns:
a) contracte consensuale;
b) contracte solemne;
c) contracte reale.

02. Ce sunt contractele consensuale?

Răspuns: Acele contracte care se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor, simpla lor
manifestare de voinţă, neînsoţită de nici un fel de formă, fiind suficientă pentru formarea valabilă
a contractului.

03. Ce sunt contractele solemne?

Răspuns: Acelea pentru a căror încheiere valabilă se cere respectarea unei anumite forme, care,
de regulă, este forma autentică. Nerespectarea formei solemne atrage nulitatea absolută a
contractului.
04. Ce sunt contractele reale?

Răspuns: Se caracterizează prin aceea că pentru formarea lor nu este suficientă simpla
manifestare a voinţei părţilor, ci trebuie să aibă loc şi remiterea materială a lucrului.

05. Enumeraţi contractele reale

Răspuns:
a) împrumutul de consumaţie (mutuum);
b) împrumutul de folosinţă (comodatul);
c) depozitul;
d) gajul;
e) transportul de mărfuri.

06. Clasificaţi contractele după conţinutul lor

Răspuns:
a) contracte sinalagmatice (bilaterale);
c) contracte unilaterale.

07. Ce sunt contractele sinalagmatice?

Răspuns: Se caracterizează prin reciprocitatea obligaţiilor ce revin părţilor şi prin

interdependenţa obligaţiilor reciproce.

08. Ce sunt contractele unilaterale?

Răspuns: Acele contracte care dau naştere la obligaţii în sarcina numai a uneia din părţi,
cealaltă având numai calitatea de creditor.

09. Daţi exemple de contracte unilaterale

Răspuns:
a) contractul de împrumut;
b) contractul de depozit gratuit;
c) contractul de gaj.

10. Ce este exceptio non adimpleti contractus?

Răspuns: Excepţia de neexecutare a contractului.

11. Clasificaţi contractele după scopul urmărit de părţi

Răspuns :
a) contractele cu titlu oneros ;
b) contractele cu titlu gratuit.

12. Ce este contractul cu titlu oneros?

Răspuns: Caracterul oneros decurge din scopul ce a determinat încheierea contractului, de a

obţine un anumit folos drept echivalent al obligaţiei asumate.

13. Ce este contractul cu titlu gratuit?

Răspuns: Cel care are drept cauză impulsivă, determinantă, intenţia de a procura un folos
altcuiva, fără a urmări, din punct de vedere juridic, nimic în schimb (animus donandi).

14. Daţi exemple de contracte care sunt prin esenţa lor cu titlu oneros

Răspuns :
a) contractul de vânzare-cumpărare;
b) contractul de schimb;
c) contractul de închiriere.

15. Daţi exemple de contracte care sunt prin esenţa lor gratuite

Răspuns :
a) contractul de comodat (împrumutul de folosinţă).

16. Care este interesul distincţiei dintre contractele cu titlu oneros şi cele cu titlu gratuit?

Răspuns:
a) în privinţa condiţiilor de validitate, în general pentru contractele cu titlu gratuit există anumite
cerinţe mai restrictive decât cele referitoare la contractele cu titlu oneros;
b) contractele cu titlu gratuit, spre deosebire de marea majoritate a contractelor cu titlu oneros,
sunt contracte intuitu personae;
c) obligaţiile părţilor sunt reglementate cu mai multă severitate în cazul contractelor cu titlu oneros
;
d) în materia dreptului succesoral, reducţiunea liberalităţilor excesive, care încalcă rezerva
succesorală, şi instituţia raportului privesc numai contractele cu titlu gratuit, nu şi pe cele cu titlu
oneros;
e) acţiunea pauliană (revocatorie), prin care creditorii unei persoane urmăresc să desfiinţeze
actele frauduloase ale debitorului, acte prin care s-au adus atingeridreptului de gaj general, va
reuşi în condiţii mai lesnicioase dacă se pune problema revocării unor contracte cu titlu gratuit,
decât atunci când se discută contractele cu titlu oneros consimţite de debitor.

Întrebări la teoria generală a obligaţiilor (04)

01. Cum se subclasifică contractele cu titlu oneros, conform art. 947 C.civ.?

Răspuns:
a) contracte comutative;
b) contracte aleatorii.

02. Definiţi contractul comutativ

Răspuns: Se numeşte comutativ acel contract în care existenţa şi întinderea prestaţiilor datorate
de către părţi sunt certe şi pot fi apreciate chiar la momentul încheierii contractului, ele
nedepinzând în nici o măsură de hazard (alea).

03. Definiţi contractul aleatoriu

Răspuns: Contractul este aleatoriu în cazul în care existenţa sau întinderea prestaţiilor părţilor
sau numai ale uneia dintre ele depinde de un eveniment incert. Aşadar, la încheierea contractului
nu se poate calcula întinderea prestaţiilor, nu se poate şti cuantumul câştigului ori al pierderii şi
uneori nu se poate şti nici măcar dacă va exista sau nu câştig ori pierdere. Întinderea ambelor
sau cel puţin a uneia dintre prestaţii depinde de hazard (alea).

04. Cum se subclasifică contractele cu titlu gratuit?

Răspuns:
a) contracte dezinteresate;
b) liberalităţi.

05. Ce sunt contractele dezinteresate?

Răspuns: Prin acestea se urmăreşte a se face un serviciu cuiva, fără a se micşora niciun
patrimoniu.

06. Ce sunt liberalităţile?

Răspuns: Prin acestea o valoare trece dintr-un patrimoniu în altul, fără a se urmări un
contraechivalent.

07. Clasificaţi contractele după efectele produse

Răspuns:
a) contracte constitutive sau translative de drepturi reale;
b) contracte generatoare de drepturi de creanţă.

a) contracte constitutive sau translative de drepturi;

b) contracte declarative de drepturi.

08. Clasificaţi contractele după modul (durata) de executare

Răspuns:
a) contracte cu executare imediată;
b) contracte cu executare succesivă.

09. Care sunt deosebirile dintre contractele cu executare imediată şi cele cu executare
succesivă?

Răspuns:
a) în cazul neexecutării sau al executării necorespunzătoare de către o parte a obligaţiei ce-i
revine, sancţiunea va fi rezoluţiunea – care desfiinţează contractul cu efect retroactiv - în cazul
contractului cu executare imediată; în cazul contractului cu executare succesivă sancţiunea va fi
rezilierea - care are ca efect desfacerea contractului numai pentru viitor;
b) deşi nulităţile actelor juridice operează cu efect retroactiv, în ipoteza contractelor cu executare
succesivă, atunci când executarea este ireversibilă, efectele nulităţilor se aplică numai pentru
viitor;
c) numai în ipoteza contractelor cu executare succesivă se poate pune problema unei suspendări
a executării din motive de forţă majoră, pe toată durata imposibilităţii de executare;
d) riscurile contractuale se soluţionează în mod deosebit.

10. Clasificaţi contractele după cum sunt sau nu nominalizate în legislaţia civilă

Răspuns:
a) contracte numite;
b) contracte nenumite.

11. Clasificaţi contractele după unele corelaţii existente între ele

Răspuns:
a) contracte principale – care au o existenţă de sine stătătoare şi a căror soartă nu este legată de
aceea a altor contracte încheiate de părţi;
b) contracte accesorii – însoţesc unele contracte principale, de a căror soartă depind.

12. Daţi exemple de contracte accesorii

Răspuns:
a) contractul de gaj;
b) contractul de ipotecă;
c) contractul de fidejusiune;
d) clauza penală.

13. Care este importanţa distincţiei dintre contractele principale şi cele accesorii?

Răspuns: Pe câtă vreme validitatea contractului principal şi menţinerea fiinţei lui se examinează
în mod de sine stătător şi independent de alte contracte, soarta contractului accesoriu trebuie să
fie examinată nu numai în funcţie de elementele sale intrinseci, dar şi în funcţie de soarta
contractului principal pe care îl însoţesc: accesoriul urmează soarta principalului.

14. Clasificaţi contractele după modul în care se exprimă voinţa părţilor în contracte

Răspuns:
a) contracte negociate;
b) contracte de adeziune;
c) contracte obligatorii.

15. Ce sunt contractele negociate?

Răspuns: Sunt cele pe care le putem denumi tradiţionale şi în cadrul cărora părţile discută,
negociază toate clauzele sale, fără ca din exteriorul voinţei lor să li se impună ceva.

16. Ce sunt contractele de adeziune?

Răspuns: Sunt contractele redactate în întregime sau aproape în întregime numai de către una
dintre părţile contractante. Celălalt contractant nu poate practic să modifice aceste clauze. El
poate să le accepte sau să nu le accepte.

Ex : contractul de transport pe calea ferată, contractul de furnizare a energiei electrice sau

termice, contractul de abonament telefonic

17. Ce sunt contractele obligatorii ?

Răspuns : Se aseamănă cu cele de adeziune, numai că, în timp ce în cazul contractelor de
adeziune condiţiile contractuale sunt impuse de o parte care fie că este puternică din punct de
vedere economic, fie că dispune de un monopol, la contractele obligatorii, pe care unii autori le
denumesc chiar contracte "forţate", condiţiile încheierii lor sunt delimitate, impuse de lege.

Ex : contractul pentru asigurarea de răspundere civilă pentru proprietarii de autovehicule

Întrebări la teoria generală a obligaţiilor (05)

01. Ce se înţelege prin încheierea contractului?

Răspuns: Realizarea acordului de voinţă al părţilor asupra clauzelor contractuale.

02. Enumeraţi condiţiile esenţiale pentru validitatea convenţiei

Răspuns:
a) capacitatea;
b) consimţământul;
c) obiectul;
d) cauza.

03. Ce este policitaţiunea?

Răspuns: Oferta de a contracta.

04. În ce moduri se poate face oferta?

Răspuns :
a) scris ;
b) verbal ;
c) tacit.

05. Există vreo condiţie specială de formă pentru valabilitatea ofertei ?

Răspuns : Nu.

06. Cui se adresează oferta ?

Răspuns : Unei persoane determinate, dar la fel de bine şi publicului.

07. Enumeraţi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească oferta

Răspuns :
a) oferta trebuie să fie o manifestare de voinţă reală, serioasă, conştientă, neviciată şi cu intenţia
de a angaja din punct de vedere juridic ;
b) oferta trebuie să fie fermă ;
c) oferta trebuie să fie neechivocă ;
d) oferta trebuie să fie precisă şi completă.

08. În ce măsură este importantă problema forţei obligatorii a ofertei?

Răspuns: Problema forţei obligatorii a ofertei priveşte momentele anterioare acceptării ei. După
ce a fost acceptată, avem de-a face cu un contract format, în privinţa căruia se vor aplica regulile
privind puterea obligatorie a contractului.

09. Ce se întâmplă dacă retragerea ofertei are loc înainte de expirarea termenului?

Răspuns: Retragerea ofertei înainte de expirarea termenului atrage răspunderea ofertantului

pentru toate prejudiciile produse ca urmare a revocării intempestive.

10. Care sunt teoriile elaborate în literatura juridică pentru justificarea temeiului
răspunderii ofertantului pentru revocarea intempestivă?

Răspuns:
a) teoria antecontractului;
b) teoria răspunderii întemeiate pe obligativitatea actului unilateral al ofertei;
c) teoria răspunderii delictuale;
d) teoria abuzului de drept.

11. Care este diferenţa dintre ofertă şi antecontract (promisiunea de a contracta)?

Răspuns: Oferta este un act juridic de formaţie unilaterală. Antecontractul este un contract, deci
un act juridic de formaţie bilaterală, având la bază un acord de voinţă.

Decesul promitentului sau incapacitatea, survenită după încheierea antecontractului, nu stinge

obligaţia de a contractat pe care acesta şi-a asumat-o. Antecontractul nu devine deci caduc.
Oferta însă expiră în această situaţie.
Întrebări la teoria generală a obligaţiilor (06)
01. Definiţi acceptarea ofertei

Răspuns: Este cea de-a doua latură a consimţământului şi ne apare ca fiind un răspuns în care
se manifestă acordul cu oferta primită

02. În ce condiţii se poate vorbi de acceptarea tacită a ofertei?

Răspuns: Numai în mod excepţional, prin lege sau în practica judecătorească, se consideră că
tăcerea poate să însemne acceptare:
a) legea admite tacita reconducţiune (tacita reînchiriere);
b) părţile pot fi convenit, mai înainte, ca simpla tăcere după primirea ofertei să aibă valoare de
acceptare ;
c) se consideră uneori că atunci când oferta este făcută exclusiv în interesul celeilalte părţi, poate
fi considerată ca fiind acceptată chiar dacă partea căreia i-a fost adresată tace.

03. Enumeraţi condiţiile pe care trebuie să le întrunească acceptarea

Răspuns:
a) să concorde cu oferta;
b) să fie neîndoielnică;
c) dacă oferta a fost adresată unei anumite persoane, numai acea persoană o poate accepta;
dacă este adresată publicului, acceptarea poate proveni de la oridine doreşte să încheie
contractul;
d) acceptarea trebuie să intervină înainte ca oferta să fi devenit caducă ori să fi fost revocată.

04. Care este momentul încheierii contractului?

Răspuns: Acela în care acceptarea întâlneşte oferta şi deci este format consimţământul.

05. Care este momentul încheierii contractului prin telefon?

Răspuns: Asemănător cu încheierea contractului între prezenţi.

06. Care sunt teoriile propuse pentru elucidarea momentului încheierii contractului prin
corespondenţă?

Răspuns:
a) teoria emisiunii (a declaraţiunii) - acordul de voinţă al părţilor s-a format de îndată ce
destinatarul ofertei şi-a manifestat acordul cu oferta primită, chiar dacă nu a comunicat
acceptarea sa ofertantului;
b) teoria expedierii acceptării – se consideră drept moment al încheirii contractului momentul în
care acceptantul a expediat răspunsul său afirmativ, prin scrisoare sau telegramă, chiar dacă
aceasta nu a ajuns la cunoştinţa ofertantului;
c) teoria recepţiei acceptării;
d) teoria informării – ofertantul a luat efectiv cunoştinţă de acceptare.

07. În ce constă corelaţia dintre oferta cu termen şi momentul încheierii contractului?

Răspuns: Este necesar ca acceptarea să fi ajuns la ofertant înainte de expirarea termenului

prevăzut în ofertă.

08. În ce constă importanţa momentului încheierii contractului?

Răspuns :
a) în raport cu acest moment se apreciază posibilitatea de revocare, precum şi caducitatea ofertei
;
b) viciile voinţei şi, în general, cauzele de nulitate sau de anulabilitate trebuie să existe la
momentul încheierii contractelor;
c) momentul încheierii contractului determină legea aplicabilă acelui contract;
d) efectele contractului se produc, de regulă, începând din momentul încheierii acestuia;
e) momentul încheierii contractului interesează şi calculul termenelor de prescripţie;
f) în cazul ofertei adresate unor persoane nedeterminate, momentul încheierii contractului,
determinat de prima acceptare primită, face ca acceptările ulterioare să rămână fără efect;
g) momentul încheierii contractului determină şi locul încheierii acestuia.

09. Care este locul încheierii contractului la telefon?

Răspuns: Locul unde se află ofertantul.

10. Care este locul încheierii contractului prin corespondenţă?

Răspuns: Locul unde se află ofertantul.

11. Care este locul încheierii contractului prin corespondenţă în cazul în care contractul se
consideră încheiat fără a fi nevoie să se comunice acceptarea?

Răspuns: Locul unde se află destinatarul ofertei.

Întrebări la teoria generală a obligaţiilor (07)
01. Ce implică examinarea efectelor contractului?

Răspuns:
a) stabilirea cuprinsului contractului, prin interpretarea corectă a clauzelor sale;
b) principiul obligativităţii contractului, privit din două puncte de vedere :
- obligativitatea contractului în raporturile dintre părţile contractante ;
- obligativitatea contractului în raporturile cu alte persoane, care nu au calitatea de părţi
contractante (principiul relativităţii efectelor contractului şi câmpul de aplicaţie al acestui principiu)
;
c) efectele specifice ale contractelor sinalagmatice, efecte derivate din interdependenţa
obligaţiilor generate de aceste contracte: principiul executării concomitente a obligaţiilor
reciproce; excepţia de neexecutare a contractului ; suportarea riscului contractului ; rezoluţiunea
şi rezilierea contractului.

02. Ce este interpretarea contractului?

Răspuns: Operaţia prin care se determină înţelesul exact al clauzelor contractului, prin
cercetarea manifestării de voinţă a părţilor în strânsă corelaţie cu voinţa lor internă.

03. Se poate confunda interpretarea contractului cu proba acestuia?

Răspuns: Nu.

04. Care este relaţia dintre interpretarea contractului şi calificarea juridică a contractului?

Răspuns: Calificarea juridică a contractului apare ca un prim rezultat al interpretării. Operaţia nu

se opreşte însă aici, deoarece încadrarea juridică a contractului într-o anumită categorie
(calificarea) atrage după sine efectele juridice proprii acelei categorii; cuprinsul acestor efecte
poate constitui, şi el, obiect de interpretare.

05. Care sunt regulile generale de interpretare a contractelor?

Răspuns:
a) Prioritatea voinţei reale a părţilor.
b) Contractul produce, pe lângă efectele expres arătate, şi alte efecte.

06. Care sunt principiile după care se face interpretarea clauzelor îndoielnice?

Răspuns:
a) clauzele îndoielnice se interpretează în sensul care reiese din natura contractului;
b) clauzele îndoielnice se interpretează în înţelesul în care ele pot produce un efect;
c) în cazul în care rămân îndoieli, dispoziţiile îndoielnice “se interpretează după obiceiul locului
unde s-a încheiat contractul” (art. 980 C.civ.);
d) în cazul în care rămân îndoieli, contractul se interpretează, dacă va fi nevoie, în folosul celui
care s-a obligat – in dubio pro reo (art. 983 C.civ.).

07. Care sunt consecinţele forţei obligatorii a contractului?

Răspuns:
a) obligativitatea contractului legal încheiat, de la care părţile nu se pot sustrage ;
b) obligativitatea priveşte, în primul rând, părţile contractante (relativitatea efectelor contractului).

08. În ce constă simetria existentă între modul de încheiere a contractului şi modul de

modificare, desfacere ori desfiinţare a acestuia ?

Răspuns : Contractul este rezultatul unui mutuus consensus, deci şi revocarea trebuie să fie
rezultatul unui mutuus dissensus. Cu unele excepţii, este posibilă denunţarea unilaterală a
contractului.

09. Care sunt regulile introducerii unei clauze unilaterale de denunţare într-un contract ?

Răspuns :
a) clauza de denunţare unilaterală nu ar putea fi înscrisă într-un contract declarat de lege ca fiind
irevocabil;
b) clauza de denunţare unilaterală să nu reprezinte, în realitate, o condiţie pur potestativă din
partea celui care se obligă, deoarece obligaţia însăşi asumată sub o astfel de condiţie, este nulă.

10. Daţi exemple de cazuri de încetare, modificare ori suspendare a forţei obligatorii a
contractului, altele decât acordul părţilor ori denunţarea unilaterală:

Răspuns :
a) decesul cocontractantului în ipoteza contractului intuitu personae, care se caracterizează prin
aceea că este încheiat în considerarea unei anumite persoane, ale cărei calităţi sunt esenţiale
pentru fiinţa însăşi a contractului;
b) prelungirea (prorogarea) legală a unor contracte dincolo de termenele prevăzute de termenele
prevăzute de părţile contractante;
c) suspendarea temporară a puterii obligatorii a contractului când, pe parcursul existenţei unui
contract cu executare succesivă, intervine un caz de forţă majoră, care împiedică, un anumit
timp, executarea obligaţiilor.
Întrebări la teoria generală a obligaţiilor (08)
01. Care este sensul adagiului: “res inter alios acta aliis neque nocere, neque prodesse
potest”?

Răspuns: Actul juridic încheiat între anumite persoane nu poate nici să vatăme şi nici să profite
altor persoane.

02. Care este excepţia principiului relativităţii efectelor contractului?

Răspuns: Printr-un anumit contract părţile pot prevedea drepturi în folosul unei terţe persoane,
străine de acel contract : este cazul contractului în folosul unei terţe persoane (stipulaţia pentru
altul).

03. Ce este opozabilitatea contractului?

Răspuns: Contractul, privit ca realitate socială, ca fapt social, este opozabil faţă de oricine, chiar
şi faţă de aceia care nu au participat la încheierea lui. Aceasta este opozabilitatea contractului,
care nu se află în contradicţie cu principiul relativităţii efectelor contractului.

04. Daţi exemple de cazuri de opozabilitate faţă de terţi a contractului

Răspuns:
a) invocarea contractului faţă de un terţ, cu titlu de dobândire a unui drept real sau de creanţă;
b) invocarea contractului ca just titlu, pentru a beneficia de efectele uzucapiunii scurte;
c) contractul poate constitui un just temei pentru justificarea măririi patrimoniului unei persoane,
putând fi opus unei terţe persoane, străine de acel contract, care ar introduce o acţiune
întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză.

05. Care este interesul distincţiei dintre principiul relativităţii efectelor contractului şi
opozabilitatea contractului faţă de terţe persoane?

Răspuns: În raporturile dintre părţi contractul este luat în considerare ca act juridic, reprezentând
manifestarea de voinţă a înseşi părţilor contractante. Din punctul de vedere al terţilor, contractul
nu mai este luat în considerare în calitatea sa de act juridic, ci apare ca un simplu fapt juridic.

Sub aspectul responsabilităţii civile, în cazul în care o parte nu-şi execută obligaţiile ce-i revin din
contract, se va angaja responsabilitatea ei contractuală. Dacă o terţă persoană încalcă un drept
ce aparţine unei părţi dintr-un contract ori dacă o terţă persoană împiedică pe una dintre părţile
contractante să execute o obligaţie contractuală, responsabilitatea acestei terţe persoane va fi o
responsabilitate extracontractuală, pe temeiul faptei ilicite cauzatoare de prejudicii.
Sub aspect probatoriu, între părţi proba contractului urmează a se face după regulile referitoare la
dovada actelor juridice (adică peste valoare de 250 de lei va fi necesară, ca regulă, prezentarea
unui înscris). Din punctul de vedere al unui terţ, contractul apare ca un simplu fapt juridic, terţa
persoană va fi îndreptăţită să se folosească de orice mijloc de probă - inclusiv de martori - spre a
dovedi existenţa, pentru a combate existenţa ori pentru infirmarea numai în parte a contractului.

06. Cine sunt părţile unui contract?

Răspuns: Persoane fizice sau juridice care au încheiat, direct sau prin reprezentare, contractul.

07. Cine sunt terţii ?

Răspuns : Sunt persoanele străine de contract, care nu au participat, nici direct şi nici prin
reprezentare, la încheierea contractului.

08. Cine sunt succesorii părţilor ?

Răspuns : O categorie intermediară de persoane, care, deşi nu au participat la încheierea

contractului, nici personal şi nici prin reprezentare, date fiind anumite raporturi în care se află cu
părţile contractuale, suportă efectele contractului asemenea părţilor.

09. Enumeraţi succesorii părţilor

Răspuns :
a) succesorii universali şi cu titlu universal;
b) succesorii cu titlu particular ;
c) creditorii chirografari ai părţilor.

10. Cine sunt succesorii universai şi cu titlu universal ?

Răspuns : Sunt acele persoane care au dobândit, în tot sau în parte, patrimoniul – privit ca
universalitate de drepturi şi obligaţii – al uneia dintre părţile contractante. Succesorul care are
vocaţia la întregul patrimoniu este succesor universal. Cel care primeşte vocaţia numai la o
fracţiune matematică din patrimoniu este succesor cu titlu universal.

Succesorii universali sau cei cu titlu universal primesc drepturile şi obligaţiile ce au aparţinut
părţilor. Cu alte cuvinte, primesc, îşi însuşesc, toate efectele contractelor pe care le-au încheiat
părţile, cu excepţia contractelor intuitu personae, ale căror efecte nu se pot transmite de la părţi
către ale persoane, precum şi cu excepţia efectelor declarate de părţile contractante ca fiind
intransmisibile către succesori.
11. Cine sunt succesorii cu titlu particular ?

Răspuns: Acele persoane care dobândesc un drept anumit, un drept care este privit în mod de
sine stătător, şi nu ca parte componentă a unui patrimoniu. Condiţia esenţială pentru ca
succesorul cu titlu particular să beneficieze de anumite drepturi născute dintr-un contract la care
nu a fost parte este aceea ca aceste drepturi să se afle în strânsă conexiune cu dreptul dobândit
de succesorul cu titlu particular.

12. Cine sunt creditorii chirografari?

Răspuns: Sunt creditorii care nu se bucură de o garanţie reală.

Prin art. 1718 C.civ. este instituit gajul general al creditorilor chirografari, conform căruia
patrimoniul debitorului, privit ca universalitate, constituie garanţia pentru satisfacerea creanţei.

În măsura în care fluctuaţiile activului sau pasivului patrimoniului s-au produs ca urmare a
contractelor încheiate de debitor, va trebui să admitem că aceste contracte sunt opozabile
creditorilor chirografari. Date fiind însă raporturile juridice existente între debitorul – parte a
contractului – şi creditorii săi chirografari, legea instituie anumite reguli specifice prin care
creditorii chirografari pot să înlăture opozabilitatea faţă de ei a contractului încheiat de debitor.

Întrebări la teoria generală a obligaţiilor (09)

01. Este posibil ca o persoană străină de contract să fie obligată printr-un contract la care
nu a fost parte?

Răspuns: Ca principiu, nimeni nu poate fi obligat printr-un contract la care nu a fost parte. O
rezervă va trebui făcută totuşi pentru cazul contractului colectiv de muncă.

02. Este posibil ca o persoană, total străină de contract, să dobândească direct şi

nemijlocit drepturi, pe baza unui contract la care nu a fost parte?

Răspuns : Da. Este cazul contractului în folosul unui terţ, denumit şi stipulaţia pentru altul, care
constituie o veritabilă excepţie de la principiul relativităţii efectelor contractului.

03. Se poate spune că promisiunea faptei altuia este o excepţie de la principiul relativităţii
efectelor contractului?

Răspuns: Nu. Este o excepţie doar aparentă. Terţa persoană este şi rămâne străină de contract.
Efectele contractului se produc numai între debitor şi creditor.

Promiţând fapta altuia, debitorul îşi asumă el personal o obligaţie: aceea de a determina pe terţ
să-şi ia un anumit angajament faţă de creditor. Terţul nu devine obligat prin contractul încheiat de
debitor cu creditorul. Dacă terţul consimte, încheie el un contract cu creditorul sau aderă, prin
voinţa sa, la contractul încheiat de debitor cu creditorul ori ratifică, prin voinţa sa, acest contract.

04. Ce este promisiunea faptei altuia?

Răspuns: Este un contract prin care o persoană – debitorul – se obligă faţă de creditor să
determine pe o terţă persoană să-şi asume un anume angajament juridic în folosul creditorului
din contract.

05. Enumeraţi trăsăturile caracteristice ale promisiunii faptei altuia

Răspuns:
a) promisiunea faptei altuia nu constituie o excepţie de la principiul relativităţii efectelor
contractului;
b) obligaţia asumată de debitor în promisiunea faptei altuia este o obligaţie de rezultat;
c) de îndată ce terţa persoană şi-a asumat faţă de creditor angajamentul promis, orice obligaţie a
debitorului care a promis fapta altuia încetează prin executare.

06. Se poate confunda promisiunea faptei altuia cu fidejusiunea?

Răspuns: Nu. Spre deosebire de debitorul care a promis fapta altuia, a cărei obligaţie a fost
numai de a determina pe terţ să se angajeze faţă de creditor, fidejusorul se angajează faţă de
creditor să garanteze însăşi executarea obligaţiei asumate de către debitor.

07. Definiţi contractul în folosul unei terţe persoane

Răspuns: Acel contract prin care o parte, denumită stipulant, dispune ca cealaltă parte, denumită
promitent, să dea, să facă sau să nu facă ceva în folosul unei terţe persoane, străine de contract,
denumite terţ beneficiar.

08. Daţi exemple de contractul în folosul unei terţe persoane:

Răspuns:
a) donaţia cu sarcini – când donatorul (stipulant) a prevăzut obligaţia pentru donatar (promitent)
ca acesta din urmă să presteze ceva către o terţă persoană străină de contract (terţul beneficiar);
b) contractul de transport de bunuri - expeditorul convine cu transportatorul ca acesta din urmă să
predea încărcătura către o terţă persoană denumită destinatar, şi care nu este parte a
contractului de transport;
c) contracte din materia asigurărilor de persoane – asiguratul (plătitor al primelor de asigurare)
poate stipula ca societatea de asigurare să plătească indemnizaţia de asigurare (despăgubirea
sau suma asigurată) unei terţe persoane străine de contractul de asigurare.

09. Care sunt condiţiile de validitate a contractului în folosul unei terţe persoane?

Răspuns:
a) voinţa de a stipula în folosul unei terţe persoane trebuie să fie certă, neîndoielnică;
b) spre a fi valabilă stipulaţia, este necesar ca beneficiarul ei să fie determinat sau cel puţin
determinabil.

10. Va avea stipulantul o acţiune împotriva promitentului spre a-l sili pe acesta din urmă
să-şi execute obligaţia faţă de terţi?

Răspuns: Da, stipulantul poate acţiona pe promitent, în virtutea raporturilor dintre ei, să-şi
execute obligaţiile faţă de terţa persoană. În caz de neexecutare, stipulantul poate pretinde
daune-interese, în măsura în care va dovedi producerea, în patrimoniul propriu, a unui prejudiciu
datorat neexecutării de către promitent a obligaţiei către terţ.

Dacă între stipulant şi promitent s-a încheiat un contract sinalagmatic, neexecutarea de către
promitent a obligaţiei către terţul beneficiar poate îndreptăţi pe stipulant să ceară rezoluţiunea
sau, după caz, rezilierea contractului, ori să invoce excepţia de neexecutare a contractului.

11. În ce moment dobândeşte terţul beneficiar dreptul creat în folosul său?

Răspuns: Momentul dobândirii coincide cu momentul încheierii contractului dintre stipulant şi

promitent.

12. Ce semnificaţie are afirmaţia că dreptul se naşte direct şi nemijlocit în patrimoniul

terţului beneficiar, din momentul încheierii contractului dintre stipulant şi promitent?

Răspuns: Mai întâi, terţul beneficiar nu va avea de suferit concursul creditorilor stipulantului, de
îndată ce dreptul nu face parte din patrimoniul stipulantului, fiind născut direct în patrimoniul
terţului.

În al doilea rând, terţul beneficiar, deşi nu este parte contractantă, va avea o acţiune directă
împotriva promitenţului pentru satisfacerea dreptului său.

În al treilea rând, chiar dacă terţul beneficiar a decedat înainte de a fi acceptat dreptul prevăzut în
contractul încheiat de stipulant cu promitentul, atât dreptul, cât şi acţiunile însoţitoare se vor
transmite către proprii săi succesori, tot astfel cum se vor transmite şi celelalte elemente
patrimoniale ce-i aparţineau la momentul decesului.

13. Ce poate face terţul beneficiar dacă promitentul refuză să-şi execute obligaţia?

Răspuns: Terţul beneficiar poate pretinde daune-interese pentru acoperirea prejudiciului suferit
ca urmare a neexecutării. El nu va putea cere însă rezoluţiunea contractului încheiat de stipulant
şi promitent, pentru bunul motiv că nueste parte a acestui contract, faţă de care a fost, este şi
rămâne un terţ.

Pe de altă parte, dat fiind faptul că dreptul terţului beneficiar are ca izvor contractul încheiat de
către stipulant cu promitentul, acesta din urmă va putea să invoce faţă de terţul beneficiar toate
excepţiile pe care ar fi putut să le invoce şi împotriva stipulantului pentru a-şi motiva refuzul de
executare.

Întrebări la teoria generală a obligaţiilor (10)

01. În ce constă excepţia de la opozabilitatea faţă de terţi a contractului?

Răspuns : În anumite împrejurări şi condiţii, o terţă persoană este îndreptăţită să nu ţină seama,
să ignore, să poată deci să respingă, acele situaţii juridice care au fost create prin anumite
contracte.

O asemenea împrejurare de natură a face inopozabil faţă de terţi un anumit contract este
simulaţia.

02. Ce este simulaţia?

Răspuns: Existenţa concomitentă, între aceleaşi părţi, a două contracte: unul public, aparent,
denumit şi contract simulat, prin care se creează o anumită aparenţă juridică ce nu corespunde
realităţii; un altul secret, denumit contraînscris, care corespunde voinţei reale a părţilor şi prin
care acesta anihilează, în tot sau în parte, aparenţa juridică creată prin actul public simulat.

03. Enumeraţi formele simulaţiei

Răspuns:
a) contractul aparent poate fi fictiv;
b) contractul poate fi deghizat;
c) interpunerea de persoană.
04. Ce este contractul fictiv?

Răspuns: Părţile disimulează total realitatea, creând aparenţa existenţei unui contract, care însă,
în realitate nu există.

05. Ce este contractul deghizat?

Răspuns: Părţile încheie în realitate un contract, însă urmăresc să-l ţină secret, în tot sau în
parte, faţă de terţele persoane, mascându-l printr-un alt contract. Deghizarea poate fi totală, când
se urmăreşte a se ascunde însăşi natura contractului secret. Deghizarea poate fi parţială, dacă
contractul aparent se mărgineşte a face să fie ignorate numai anumite elemente ale contractului
secret.

06. Ce este interpunerea de persoană?

Răspuns: Contractul aparent se încheie între anumite persoane, fiind însoţit totodată de un
contract secret – contraînscris – prin care se beneficiază că adevăratul beneficiar al contractului
este o altă persoană decât cea care apare în contractul public.

La simulaţia prin interpunere de persoană ambele părţi din contractul aparent urmăresc, în mod
conştient, ca efectele să se producă faţă de o terţă persoană căreia i se asigură anonimatul
tocmai prin simularea persoanei.

07. Care este sancţiunea simulaţiei?

Răspuns: Potrivit legislaţiei în vigoare, simulaţia, în sine, nu este sancţionată cu nulitatea.

Sancţiunea specifică este, ca regulă, inopozabilitatea faţă de terţele persoane a situaţiei juridice
create prin contractul secret şi, după caz, înlăturarea simulaţiei pe calea acţiunii în simulaţie.

08. Care sunt efectele simulaţiei în raporturile dintre părţile contractante şi succesorii
universali ai acestora?

Răspuns: Între părţi numai contractul secret – contraînscrisul – produce efecte, în măsura în
care, privit în sine, acest contract este valid sub aspectul condiţiilor de fond şi de formă.

09. Care sunt efectele simulaţiei faţă de terţi?

Răspuns: Lor nu le poate fi opusă situaţia juridică consacrată prin contraînscrisul secret al
părţilor, ci numai situaţia juridică astfel cum rezultă din contractul public, aparent, deşi acesta nu
corespunde realităţii.
10. Care sunt efectele simulaţiei atunci când există un conflict între mai mulţi terţi, în
sensul că unii dintre aceştia au interesul să invoce faţă de părţi contractul aparent, iar
ceilalţi au interesul să invoce contractul secret?

Răspuns: Vor avea câştig de cauză acei terţi care se vor întemeia, cu bună-credinţă, pe actul
aparent.

11. Cine sunt terţii în materia simulaţiei?

Răspuns: În cazul simulaţiei cuprindem în categoria terţilor anumite persoane care, în condiţiile
obişnuite ale încheierii contractelor sunt cuprinse în categoria aşa-numiţilor succesori: este vorba
despre succesorii cu titlu particular şi de creditorii chirografari ai părţilor.

12. Care este acţiunea de care dispune cel care vrea să răstoarne simulaţia?

Răspuns: Acţiunea specifică în această materie este acţiunea în simulaţie, prin care se
urmăreşte a se demonstra caracterul simulat al operaţiei, spre a face să se aplice efectiv singurul
contract ce corespunde voinţei reale a părţilor – contractul secret.

13. Cine poate introduce acţiunea în simulaţie?

Răspuns: Orice persoană interesată. De obicei va fi introdusă de terţul pe care contractul

aparent îl prejudiciază şi care deci are interesul să invoce existenţa actului secret. Având pentru
el valoare de fapt juridic, poate utiliza, spre a dovedi existenţa contractului secret şi deci simulaţia
orice mijloc de probă, inclusiv proba cu martori şi aceasta chiar dacă valoarea contractului
depăşeşte suma de 250 lei.

14. Care este efectul principal al acţiunii în simulaţie?

Răspuns: Acela de a face să înceteze caracterul ocult, secret, al contraînscrisului. Reuşita

acţiunii în simulaţie nu validează însă contractul secret, dacă acest contract nu întruneşte toate
condiţiile pentru a fi valabil, în el însuşi.