ALCADIENELE

Clasificare: Tinand cont de pozitia relativa a legaturilor duble in catena, dienele pot fi:

a)Diene cumulate: prezinta cele doua legaturi duble la acelasi atom de C, care este atom de C sp;

b)Diene conjugate: Cele doua legaturi duble sunt despartite intre ele printr-o legatura de tip sigma. Toti
cei patru atomi de C sunt implicati in formarea de legaturi duble cu Csp2

c)Diene disjuncte: prezinta o distributie intamplatoare a legaturilor duble in catena. Toti cei patru atomi
de C sunt implicati in formarea legaturilor duble cu atomul de Csp2.
 Nomenclatura dienelor
Denumirea se formeaza prin inlocuirea sufixului “an” de la alcan cu  numar atomilor de C cu sufixul
„diena”→ alcadiena.

CH2 = C =CH2                                    propadiena

CH2 = C =CH– CH3                                         1,2-butadiena

CH2 = CH – CH =CH2                                   1,3-butadiena

Izomeria la diene
a)- izomeria de functiune-la N.E. =2 corespund urmatoarele clase de functiuni:

-alchine;

-cicloalchene;

-diene

-diciclice

b)-izomeria de catena (n>5);

c)-izomeria de pozitie datorata pozitiei relative a dublei legaturi in catena (n>4);

d)-izomeria spatiala prin izomeria geometrica si eventual izomeria optica;

          Izomeria geometrica apare la diene in conditiile existentei izomeriei geometrice la una  sau la

ambele legaturi duble.

Proprietati fizice:

Alcadienele sunt compusi gazosi, lichizi, solizi, functie de numarul de atomi de C din
molecula. Au punct de fierbere mai mic decat alcanii corespunzatori, insolubile in apa,
solubile in solventi organici.

Cauciucul sintetic este un compus

macromolecular cu proprietati
asemanatoare celor ale cauciucului
natural, care se obtine prin polimerizarea
izoprenului sau prin polimerizarea
butadienei ori prin copolimerizarea lor cu
stiren sau cu nitril-acrilic etc. Vulcanizarea
cauciucului sintetic se face analog cu a
cauciucului natural. Fabricarea cauciucului
sintetic comporta doua operatii:Prepararea
monomerului; ca monomeri se pot folosi:
izoprenul, butadiena, stirenul metil-
stirenul, acrilonitrilul, cloroprenul
etc.;Polimerizarea sau copolimerizarea
monomerilor enumerati.
 Cauciucul natural

          Cauciucul natural este un compus macromolecular natural cu formula –(C 5H8)n – ; n variaza in limite
foarte mari atingand valori de 5000 de unitati.
          Supus incalzirii la 300°C, in absenta aerului, formeaza izoprenul. Aceasta demonstreaza ca de fapt
cauciucul natural este un polimer natural al izoprenului. Caracteristic tuturor produsilor de polimerizare cu
monomeri dienici este pozitia legaturilor duble la unitatea structurala.
          In cauciucul natural prezenta legaturii duble determina aparitia celor doua izomerizari geometrice cis-
trans.
Cauciucul  natural se extrage din seva arborelui de cauciuc (Hevea braziliensis) ce se gaseste in delta
fluviului Amazon. Se obtine sub forma de dispersie coloidala numita latex, ce contine 40% produs util
raspandit sub forma unor mici globule intr-un ser apos. Latexul colectat este supus coagularii fie prin
evaporarea apei prin incalzire lenta, fie sub forma acidului formic sau acidului acetic. Latexul coagulat este
supus presarii si apoi afanarii in scopul protejarii impotriva microorganismelor. Se obtine o masa de cauciuc
brut numit crepul. Acesta are o culoare de la galben la maro inchis, prezinta proprietati elastice, solubil in
hidrocarburi, benzina, benzen, toluen. Masa sa prezinta proprietati elastice cu totul deosebite, putandu-si
mari lungimea de 4 pana la 7 ori. Aceasta proprietate se datoreaza faptului ca in masa cauciucului,
macromoleculele se gasesc incolacite, neregulat, iar la aplicarea unei forte de intindere acestea se
alungesc unele peste altele. Elasticitatea cauciucului brut depinde de temperatura, ea fiind optima in
intervalul 0°-30°C (sub 0°C el devine casant, iar peste 30°C devine moale si lipicios).
          Prezenta dublei legaturi in structura lantului poliizoprenic determina o instabilitate a cauciucului
natural fata de agentii oxidanti prezenti in atmosfera, cum ar fi O 2 si O3. Apare fenomenul cunoscut sub
denumirea de imbatranire a cauciucului. Pentru a preveni acest fenomen, cauciucul natural este supus
vulcanizarii.
Vulcanizarea este operatiunea de incalzire pentru scurt timp a cauciucului la 130-140°C in amestec cu S
aflat in procent de 0,5-1% din masa amestecului. In timpul procesului de incalzire are loc desfacerea
unor legaturi π din lantul poliizoprenic si formarea prin piriti de S, care leaga intre ele lanturile
macromoleculare in directie transversala. Astfel, ele nu mai pot aluneca unele fata de altele atat de mult.
Vulcanizarea este un proces care poate duce, in cazul maririi dozei sulfului la obtinerea unui produs
macromolecular rigid, casant, cu proprietati electroizolante si termoizolante cunoscut sub denumirea de
ebonita. In ebonita, procentul de S atinge valori de peste 30%. Cauciucul vulcanizat isi pastreaza o parte
din proprietatile sale elastice marindu-si intervalul de temperatura in care acesta si le modifica. (70°C –
140°C).  Este insolubil in solventi organici, este stabil chimic si relativ rezistent la imbatranire.