Evaluare formativă

1. Definiţi noţiunile: ţesut, ţesut formativ, histologie, țesut complex, țesut definitiv.
2. Explicaţi structura şi funcţiile: a) meristemelor; b) ţesuturilor de apărare; c) ţesuturilor mecanice;
d) ţesuturilor conducătoare; e) ţesuturilor secretoare.
3. Găsiți intrusul. Argumentați alegerea.
a) Meristeme primare, floem, felogen, cambiu.
b) Xilem, epiderm, suber, ritidom.
c) Ţesut asimilator, colenchim, ţesut de depozitare, ţesut aerifer.
4. Completaţi tabelul, copiindu-l în caiet.
Ţesut meristematic Criterii de comparare Ţesut conducător
1. Localizarea
2. Funcţiile
3. Tipuri de celule
5. Alcătuiţi o schemă ce ar reprezenta tipurile de ţesuturi vegetale.
6. Scrieţi un minieseu din 4-5 fraze cu tema: „Folosirea ţesutului mecanic al unor plante în
industria textilă”.
7. Vizionați informația stocată în secvenţa video.
– Elaborați o prezentare despre tehnologiile ce asigură maturizarea
și păstrarea fructelor timp îndelungat.
– Analizați posibilitățile utilizării acestor tehnologii în ţara noastră.

Tema 3.4 Ţesuturile animale

Principalele tipuri de țesuturi animale
Denumirea Epitelial Conjunctiv Muscular Nervos
Sprijin, protecție,
Mișcarea corpului și a Activitatea coordona-
menținerea formei
părților acestuia, contrac- tă a tuturor organelor,
corpului, termore-
Protecție, tarea pereților stomacu- menținerea constanței
Funcția glare, transportul
secreție lui, intestinului, vaselor mediului intern al
substanțelor, depo-
inimii; protecția organelor organismului; legătura
zitarea substanțelor
interne cu mediul ambiant
nutritive
Țesutul neted: celule
Celulele sunt strâns fusiforme, cu un nucleu; Celule nervoase (neu-
Particulari- Celulele sunt dispuse
unite între ele; se contractă lent. Țesutul roni), cu prelungiri, ce-
tățile struc- afânat; substanță in-
substanța intercelu- striat: celule polinucleare, lule gliale şi substanţă
turale tercelulară din belșug
lară lipsește cu striații transversale; se intercelulară
contractă rapid
Formează înveli- Formează scheletul
Țesutul neted: formează
șurile corpului și ma- (oasele, cartilajele),
pereții organelor interne Formează creierul, mă-
joritatea glandelor; tendoanele, ligamen-
Localizarea și ale vaselor. Țesutul duva spinării, nervii,
tapetează cavitățile tele, membranele
striat: formează mușchii ganglionii nervoşi
organelor interne și organelor interne și
scheletici și inima
ale vaselor ale vaselor, sângele

48 Capitolul III. Celula – unitate morfofuncțională a organismelor

 Ţesuturile epiteliale
Ţesuturile epiteliale, numi-
te şi epitelii, sunt alcătuite din 1 4

celule strâns unite între ele, cu

puţină substanţă intercelula-
ră şi cu o capacitate înaltă de
regenerare. După structură şi
funcţia dominantă, epiteliile se
5
clasifică în trei grupe principa- 2
le: de acoperire, glandulare
şi senzoriale. Această clasifi-
care este convenţională, deoa-
rece în unele epitelii de acope-
rire celulele exercită şi funcţie 3 6

secretoare.
Epiteliile de acoperire
învelesc corpul, căptuşesc or-
ganele cavitare. În funcţie de
numărul de straturi de celule,
deosebim epitelii unistratifi-
Fig 3.24.  Varietatea epiteliilor: 1 – pseudostratificat;
cate (simple), pluristratificate 2 – cubic simplu; 3 – stratificat; 4 – pavimentos stratificat
(stratificate) şi pseudostratifi- cheratinizat; 5 – pavimentos simplu; 6 – cilindric simplu
cate (fig. 3.24).
Epiteliile simple, după forma celulelor, pot fi pavimentoase, cubice şi cilin­
drice. Epiteliul pavimentos, numit şi mezotelial (fig. 3.24-5), constă dintr-un strat
de celule aplatizate, dispuse pe o membrană bazală din ţesut conjunctiv. Acest tip
de epiteliu căptuşeşte vasele sangvine şi cele limfatice, unele cavităţi. Epiteliul
cubic (fig. 3.24-2) este alcătuit din celule cubice dispuse într-un singur strat. Se
întâlneşte în ductul veziculei biliare, pe suprafaţa ovarelor. Epiteliul cilindric
(columnar simplu) (fig. 3.24-6) se compune din celule înalte, cilindrice. Acesta
tapetează cavitatea intestinelor, a stomacului.
Epiteliile stratificate (fig.  3.24-3), în funcţie de forma celulelor din stra-
tul superficial, pot fi: cornificate (cheratinizate), necornificate şi de tranziţie.
Epiteliul pavimentos stratificat cheratinizat (fig.  3.24-4) alcătuieşte stratul
superficial al pielii. Celulele de la suprafaţă se cheratinizează, apoi se exfoliază.
Epiteliul pavimentos stratificat necheratinizat (moale) acoperă suprafeţele
umede, supuse acţiunilor mecanice (cavitatea bucală, esofagul). Spre deosebire de
cel cheratinizat, celulele moarte de la suprafaţă se exfoliază fără a se cheratiniza.
Epiteliul stratificat de tranziţie tapetează pereţii vezicii urinare, ai uterului, por-
ţiunea superioară a uretrei.

3.4. Ţesuturile animale 49

 Ţesuturile conjunctive
Ţesuturile conjunctive, cele mai răspândite în corpul animalelor, asigură conexi-
unea dintre celule, ţesuturi sau organe. În structura lor se disting două componente:
celulele conjunctive (mastocite, fibroblaste, condrocite, osteocite, celule adipoase
ş.a.) şi matricea. Matricea conţine fibre din proteine fibrilare (reticulină, colagen,
elastină ş.a.) şi substanţă fundamentală (glicoproteine, mucopolizaharide).
În funcţie de raportul dintre componente, ţesuturile conjunctive se împart în
câteva tipuri (fig. 3.25): ţesut conjunctiv propriu-zis – lax şi dens; ţesut con-
junctiv cu proprietăţi speciale – elastic, reticular, mucos, adipos, sângele şi lim-
fa; ţesut cartilaginos şi ţesut osos.
Ţesuturile conjunctive propriu-zise
Ţesutul conjunctiv lax completează spaţiile din organe şi dintre organe.
Conţine toate tipurile de celule conjunctive, puţine fibre şi multă substanţă funda-
mentală (fig. 3.25-V).

1
2

2 3
II 4
3 VI

4 1

1
2
3
3 III
4 5
V 1
IV

Fig 3.25.  Varietatea ţesuturilor conjunctive: I – ţesut adipos; II – sânge: 1 – leucocite; 2 – trombocite; 3 – eri-
trocite; 4 – plasmă; III – ţesut cartilaginos: 1 – condrocite; 2 – substanţa fundamentală; 3 – lacună; IV – ţesut
conjunctiv dens: 1 – nuclee; V – ţesut conjunctiv lax: 1 – fibră elastică; 2 – fibră reticulară; 3 – fibre de colagen;
4 – macrofage; 5 – fibroblast; VI – ţesut osos compact: 1 – sistemul haversian; 2 – canalul central; 3 – lacună;
4 – matrice

50 Capitolul III. Celula – unitate morfofuncțională a organismelor

 Ţesutul conjunctiv dens, spre deosebire de cel lax, are un conţinut mai re-
dus de substanţă fundamentală. Intră în componenţa tendoanelor, corneei, cap-
sulelor organelor etc. (fig. 3.25-IV).
Ţesuturile conjunctive cu funcţii speciale
Ţesutul conjunctiv elastic se întâlneşte în ligamente, în corzile vocale.
Ţesutul conjunctiv reticular este parte componentă a organelor hemato-
poietice şi limfopoietice (măduva roşie a oaselor, splină, ganglionii limfatici).
Ţesutul adipos (fig. 3.25-I) se află sub piele, în jurul unor organe, de‑a lun-
gul vaselor sangvine.
Sângele şi limfa (fig. 3.25-II) reprezintă un ţesut conjunctiv lichid în care
elementele figurate (eritrocitele, leucocitele, trombocitele) reprezintă celulele, fila-
mentele de fibrină – fibrele –, iar plasma este substanţa fundamentală.
Ţesutul cartilaginos
Substanţa fundamentală a ţesutului cartilaginos are o consistenţă semidură
(fig. 3.25-III). Cartilagiile sunt lipsite de vase sangvine și limfatice şi de nervi. Se
disting trei tipuri de cartilagii: hialin, elastic şi fibros. Cartilagiul hialin înveleşte
capetele oaselor unite mobil, se întâlneşte în septul nazal, laringe, trahee, bronhii
ş.a. Cartilagiul elastic se găseşte în epiglotă, pavilioanele urechilor, laringe, iar
cel fibros formează discurile intervertebrale.
Ţesutul osos
Substanţa fundamentală a ţesutului osos este impregnată cu săruri de calciu, căro-
ra li se datorează duritatea oaselor. În funcţie de amplasarea celulelor osoase (osteoci-
telor) în substanţa fundamentală, deosebim ţesut osos compact şi spongios. În ţesutul
osos compact, celulele osoase sunt amplasate concentric în jurul canalului Havers,
constituind sistemul haversian – unitatea morfologică şi structurală a ţesutului osos
compact. Acest tip de ţesut osos formează diafizele oaselor lungi, stratul de la supra-
faţă al epifizelor oaselor scurte şi late. În ţesutul osos spongios, celulele osoase sunt
dispuse rarefiat. Din acest ţesut sunt formate epifizele oaselor lungi, oasele plate.

Ţesuturile musculare
Trăsătura distinctivă a celulei musculare, numită şi fibră musculară sau miocit
(fig. 3.26), este capacitatea de a se contracta. Ca orice celulă, dispune de membra-
nă (sarcolemă) şi citoplasmă (sarcoplasmă). În sarcoplasmă se află miofibrile.
În funcţie de dimensiunile, compoziţia chimică şi localizarea miofibrilelor, se dis-
ting trei tipuri de fibre musculare – netede, striate şi cardiace, – care formează,
respectiv, trei tipuri de ţesut muscular: neted, striat şi cardiac.
Ţesutul muscular neted (fig. 3.26-II) alcătuieşte musculatura organelor
interne. Fibra musculară netedă este fusiformă, cu un nucleu situat în centru. În
sarcoplasmă sunt amplasate în mod liber, paralel între ele şi cu lungimea fibrei,
miofibrile, constituite din miofilamente miozinice groase şi miofilamente actinice
subţiri şi lungi.

3.4. Ţesuturile animale 51

 Ţesutul muscular 2 2
striat (fig. 3.26-III) for- 1 1
3
mează muşchii scheletici şi
musculatura unor organe
interne. Fibra musculară
striată conţine un număr I
mare de nuclee ovoide,
organite celulare tipice, III

mult glicogen şi miofibrile.

Acestea nu sunt omogene 1
pe toată lungimea lor, con-
stând dintr-o succesiune II
de discuri întunecate. Cele
clare conţin miofilamen- 2

te de actină, iar cele întu-

necate  – miofilamente de Fig. 3.26.  Varietatea ţesuturilor musculare: I – cardiac: 1 – nucleu;
2 – fibră musculară; II – neted: 1 – nucleu; 2 – fibră musculară; III –
miozină şi actină. striat: 1 – nucleu; 2 – miofibrile; 3 – fibră musculară

Află mai multe

Fibrele musculare striate se deosebesc după raportul dintre cantitatea de sarcoplasmă şi numă-
rul de miofibrile. Cele bogate în miofibrile şi sărace în sarcoplasmă se contractă puternic, dar
obosesc repede. Ele formează muşchii albi. Fibrele bogate în sarcoplasmă şi sărace în miofibrile
se contractă cu o putere mai mică, în schimb pot lucra mai mult timp. Din astfel de fibre sunt
constituiţi muşchii roşii. În comparaţie cu muşchii albi, cei roşii conţin mai multe mitocondrii şi
mioglobină (proteina ce asigură legarea oxigenului).

Ţesutul muscular cardiac (fig. 3.26-I). În acest tip de ţesut muscular, fi-
brele vecine sunt legate între ele prin punţi citoplasmatice. Astfel, toate fibrele
muşchiului cardiac formează o reţea unică. Datorită unei astfel de structuri, muş-
chiul cardiac se supune legii „totul sau nimic”: la excitaţie „răspund” sau toate
fibrele muşchiului cardiac, sau nici una, pe când la muşchii scheletici fiecare fibră
se excită în mod izolat.
Ţesutul nervos
Ţesutul nervos este alcătuit din două tipuri de celule (fig. 3.27): neuroni – uni-
tatea structurală şi funcţională a sistemului nervos –, şi celule gliale. Neuronul
constă din corp şi prelungiri. Corpul se compune din membrană (neurilemă) şi
citoplasmă (neuroplasmă). În citoplasmă se află organitele celulare şi un nucleu,
de obicei central, cu unul sau mai mulţi nucleoli. Organite specifice neuronului
sunt corpusculii Nissl (corpii tigroizi), cu rol în metabolismul neuronulu, şi neu-
rofibrilele care determină forma acestuia şi conduc impulsul nervos. Prelungirile
neuronului sunt: dendritele – prelungiri scurte şi foarte ramificate, care conduc
impulsul nervos spre corpul neuronului –, şi axonul – o prelungire unică, lungă,

52 Capitolul III. Celula – unitate morfofuncțională a organismelor

care se ramifică în porţiunea terminală şi
nucleu celule
conduce impulsul nervos dinspre corpul gliale
neuronului. Celulele gliale se află printre corpul
neuronului
neuroni şi îndeplinesc mai multe funcţii:
de susţinere, de apărare şi de nutriţie.
De asemenea, ele se pot divide, ocupând
locul neuronilor distruşi. Ţesutul nervos
formează componentele sistemului ner-
dendrite
vos: creierul, măduva spinării şi nervii.
Rețineți! Un sistem nervos sănătos
asigură buna funcționare a întregului
axon
organism. Tratați-l cu responsabilitate,
oferiți-i câteva lucruri de care are nevoie
și veți resimți zilnic beneficiile:
1. Țineți sub control stresul.
2. Oferiți-i creierului un combustibil
de calitate. Fig 3.27.  Structura schematică a celulei nervoase
3. Nu neglijați orele de somn.
4. Faceți sport.
5. Mențineți și dezvoltați relații sociale.
6. Exersați-vă creierul.

Evaluare formativă
1. Definiţi noţiunile: neuron, miofibrile de actină, osteocit, organ hematopoietic.
2. Numiți tipurile de ţesuturi şi funcţiile lor:
a) din piele; b) din pereţii intestinului subţire; c) din pereţii arterelor; d) din trahee.
3. Comparați ţesutul muscular neted cu epiteliul unistratificat pavimentos. Numiți trei
asemănări şi trei deosebiri.
4. Studiu de caz.
a) Calculați volumul minim de elemente figurate din sângele unei adolescente cu greutatea de
52 de kg, ştiind că:
– volumul sângelui constituie 8% din greutatea corpului;
– plasmei îi revin 55% din compoziţia sângelui.
b) Numiți:
– tipul de ţesut din care face parte sângele;
– componentul sângelui ce reprezintă substanţa fundamentală;
– ţesutul unde se formează celulele sângelui.
5. Alegeți intrusul și argumentați alegerea:
a) țesut adipos, țesut reticular, epiteliu de acoperire, sânge;
b) cartilaj fibros, osteocite, cartilaj hialin, cartilaj elastic;
c) neurofibrile, miofilamente de actină, neurilema, corpusculii Nissl.
6. Modelați, din diverse materiale, structura neuronului.

3.4. Ţesuturile animale 53