Îngrijirea pacientului

cu obezitate
Motto:

“ O, Doamne, umple-mi sufletul de dragoste pentru mestesug si toate fapturile.

Nu ingadui ca setea de castig si goana dupa slava sa ma inraureasca la practica
mestesugului, caci dusmanii adevarului si ai dragostei de oameni ar putea lesne sa ma
amageasca si sa ma indeparteze de nobila datorie a facerii de bine pentru copiii tai.
Intareste-mi inima ca sa fie mereu gata sa slujeasca pe sarac si pe bogat, pe prieteni si
pe dusmani, pe cel bun si pe cel rau. ”

Moses
Maimonide

1
 Cuprins

I. ARGUMENT.............................................................................................................2
II.PARTEA TEORETICĂ.............................................................................................5
II.1. NOŢIUNI GENERALE DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE................................5

II.2. PREZENTAREA GENERALA A OBEZITĂȚII.................................................7

2.1 Definiție.............................................................................................................7

2.2Clasificare...........................................................................................................7

2.3Etiologie..............................................................................................................9

2.4Simptomatologie...............................................................................................10

2.5Diagnostic.........................................................................................................10

2.6Diagnostic diferential........................................................................................12

2.7Evoluție și prognostic.......................................................................................12

2.8Tratament..........................................................................................................13

2.9Complicatii........................................................................................................16

II.3. Rolul asistentului medical în îngrijirea bolnavului cu obezitate..........................22

3.1Rolul autonom al asistentului medical în îngrijirea bolnavului cu obezitate....22

3.2Fișa tehnică nr.1 – Comunicarea terapeutică....................................................22

3.3Fișa tehnică nr.2 – Alimentația bolnavului cu obezitate...................................22

3.4Rolul delegat al asistentului medical în îngrijirea bolnavului cu obezitate......24

3.5Fișa tehnică nr.3 - Măsurarea și notarea funcțiilor vitale..................................24

II.4. Plan de îngrijire....................................................................................................28

III. EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE A PACIENTULUI CU OBEZITATE..............32

IV.PARTEA PRACTICĂ.................................................................................................33
IV.1. Interviuri.............................................................................................................34

V. BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................34
VI. ANEXE.........................................................................................................................35

2
 I. ARGUMENT
Obezitatea este o stare patologică - din grupul bolilor de nutriție - sau
fiziologică cu potențial patologic, care se referă la persoanele suprapoderale,
(greutatea corporală raportată la înălțime). Domeniul medical care se ocupă
de obezitate se numește „bariatrie”. După Gabriela Roman, obezitatea este
o boală cronică cu etiopatogenie multifactorială și risc global crescut, ceea
ce presupune un management clinic structurat, precoce și intensiv, cu
strategii terapeutice eficiente adresate cât mai multor mecanisme
fiziopatologice implicate.
În țările dezvoltate incidența obezității este mai ridicată decât în țările
mai puțin dezvoltate. În Statele Unite obezitatea este endemică. Profesia și
modul de viață (tradiție, obiceiuri, facilități) joacă un rol important. Două
treimi din populația SUAconstă din supraponderali. O treime din
populația SUA constă din obezi. În anul 2007, în Marea Britanie 1203
certificate de deces menționau obezitatea ca fiind unul dintre factorii care au
contribuit la deces.
Conform rapoartelor OMS România este pe locul trei în Europa în
privința obezității la copii. Potrivit Federației Române de Diabet, Nutriție și
Boli Infecțioase, un român din patru este obez, iar fiecare al doilea român
este supraponderal.
Am ales acest subiect pentru sustinerea proiectul de absolvire datorita
incidentei obezitatii in randul populatiei si, mai ales a cresterii morbiditatii
acesteia, fenomen social ce poate fi catalogat ca un flagel economico-social.
Scopul prezentului proiect este un prilej de a pune în practică
cunoştinţele dobândite pe parcursul anilor de studiu prin identificarea
problemelor specifice de ingrijire la un pacient obez.

3
 Parcurgând etapele proiectului, coroborat cu practica din instituţiile
sanitare, am ajuns la concluzia că fiecare pacient trebuie tratat ca un tot
unitar, ca o entitate, mai precis ca o fiinţă umană care are 14 nevoi
fundamentale, unele dintre ele satisfăcute, altele nesatisfăcute, iar îngrijirile
îndreptate către el trebuie să fie personalizate, in cazul de fata, acestea fiind
adresate ingrijirii unui pacient obez.
Problemele pe care le poate prezenta un bolnav cu obezitate şi de
care trebuie să ţină seama asistentul medical la întocmirea planului de
îngrijire sunt:
 stimă de sine scăzută - o persoană supraponderală sau obeză va avea o
imagine de sine negativă şi va fi înclinată să-şi elimine disconfortul
printr-un consum şi mai mare de alimente. De asemenea, eşecurile
repetate ale unor regimuri de slăbire accentuează imaginea negativă
făcând şi mai dificilă aplicarea strategiilor de scădere ponderală;
 probleme afective - stările de stress psihic, anxietate sau afecţiunile de
tipul depresiei sau durerii cronice, persoană tinde să se sustragă de la
rezolvarea problemelor şi ale emoţiilor negative prin refugierea în
mâncare;
 traume psihice - evenimente traumatizante precum abuzul fizic sau
sexual în timpul copilăriei, decesul unui părinte în perioada
adolescenţei sau probleme de cuplu (violenţă domestică) pot avea un
impact important în etiopatogenia obezităţii;
 consumul de alcool - berea sau cocktail-urile conțin multe calorii și
predispun la apariția obezității de tip androgin;
 consumul unor medicamente (antidepresivele sau medicația
glucocorticoidă) sau prezența unor afecțiuni precum sindromul
Cushing și hipotiroidia.

4
  diversele patologii asociate obezității (hipertensiunea arterială,
diabetul zaharat tip II, hiperlipoproteinemiile, ateroscleroza
coronariană, accidente vasculare cerebrale, afecțiuni locomotorii,
sindromul de apnee in somn)
Obiectivele prezentului proiect sunt:
 noţiunile generale de anatomie şi fiziologie a tesutului adipos;
 descrierea afecţiunii studiate (obezitatea);
 modalităţile de tratament şi complicaţiile posibile ale
pacientului cu obezitate;
 rolul asistentului medical generalist în îngrijirea pacientului cu
obezitate;
 elaborarea planului de îngrijire a bolnavului cu obezitate, după
conceptele Virginiei Henderson;
 prezentarea cazului unui pacient internat în cadrul Spitalului
“Sf. Spiridon”, Iaşi.
Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele
competenţe profesionale:
1. Acumularea de cunoştinţe despre anatomia si
fiziologia organului afectat şi rolul lui în funcţionalitatea organismului
uman.
2. Cunoaşterea simptomatologiei si recunoaşterea
bolii.
3. Cunoaşterea tabloului de analize specific
obezitatii.
4. Cunoaşterea principiilor de tratament in obezitate.
5. Capacitatea elaborarii, aplicarii si respectarii
planului de îngrijire a pacientului cu obezitate.
6. Învaţarea acordarii îngrijirilor igienice şi dietetice.

5
7. Învaţarea acordării îngrijirilor terapeutice.
8. Planificarea acţiunii de educaţie pentru sanatate la
un pacient obez.
9. Învaţarea cîştigarii încrederii şi respectului
pacientului .
10. Colaborarea cu familia în vederea îmbunataţirii
calitaţii vieţii pacientului.
Aplicarea procesului de îngrijire la pacienţi cu obezitate s-a finalizat
prin analiza unui caz pentru care s-a elaborat un interviu. Pe baza
interviului realizat s-au evidenţiat problemele de dependenţă specifice la
nivelul celor 14 nevoi fundamentale – conform principiului Virginiei
Henderson.
În final a fost elaborat planul de îngrijire la un pacient cu obezitate
respectând obiectivele generale ale proiectului. Pe plan au fost evidenţiate
problemele de dependenţă, obiectivele de îngrijire, intervenţiile autonome şi
delegate aplicate, precum şi evaluarea intervenţiilor aplicate.

6
 II. PARTEA TEORETICĂ

II.1. NOŢIUNI GENERALE DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE

Țesutul adipos
Datorită conținutului mare în grăsimi, tesutul adipos constituie o
rezervă a organismului care poate fi mobilizat la nevoie.
Anatomia și fiziologia țesutului adipos
Adipocitul este o celulă complexă și metabolic activă care stă la baza
dezvoltării obezitatii. Astăzi adipocitul este vazut ca o glandă endocrină cu
anumite peptide și metaboliți care sunt importanți pentru controlul greutății
corporale.
Printre enzimele importante implicate în metabolismul adipocitelor se
număra şi lipaza lipoproteica derivată din endoteliu (are rol în stocarea
lipidelor), lipaza hormon-sensitiva (are rol în elaborarea de lipide şi
eliberarea acestora din depozitele adipocitare), acetilcoenzima A, sintetazele
(rol în sinteza acizilor graşi) şi o cascadă de enzime cu rol în beta-oxidare şi
metabolismul acizilor graşi.
Încă din copilărie există o deosebire în ceea ce priveşte cantitatea de
grăsime şi repartiţia între cele două sexe, prevalând la fetiţe. Diferenţa se
menţine şi în ceea ce priveşte numărul de adipocite (celule cu grăsime), care
este mai mare la femei. Numărul de celule adipoase, odată fixat (posibil
ereditar), rămâne definitiv.
Raportul dintre numărul şi volumul celulelor adipoase determină o
formă hipertrofică şi o alta hiperplazica de obezitate. Acest raport este
controlat de unii hormoni care influenţează repartiţia. Hormonii androgeni
(testosteronul) şi glucocorticorticoizii influenţează depunerea grăsimilor în
partea superioară a corpului, iar estrogenii în partea inferioară.

7
 Testul adipos nu este un ţesut inert deoarece el reglează capacitatea
acizilor graşi şi a trigliceridelor circulante, sinteza endogenă a gliceridelor
plecând de la glucoză, catabolismul acizilor graşi, eliberarea acizilor graşi în
circulaţie, etc.
Țesutul conjunctiv
Anatomia si fiziologia tesutului conjunctiv
Ţesutul conjunctiv cuprinde un grup de ţesuturi care îndeplinesc rol
trofic şi mecanic în organism. El intră în alcătuirea tuturor organelor,
constituind elementul de unire al părţilor componente ale acestora şi ale
organelor între ele.
Embriologic se dezvoltă din mezoderm.
Ţesutul conjunctiv este format din:
 celule
 substanța fundamentală
 fibre
Țesutul conjunctiv are proprietatea de a se metaplazia sau de a-și
modifica structura. De exemplu, în anumite condiții, țesutul conjunctiv lax
se poate transforma în țesut osos sau cartilaginos (ex.-Formarea calusului
într-o fractură este un proces de metaplazie osoasă).
Clasificarea țesuturilor conjuctive, în funcție de rolul îndeplinit în
organism, se face în:
 țesuturi trofice
 țesuturi mecanice
Țesuturile conjunctive trofice au rol in nutritia organismului. Din
acest grup fac parte:
 țesutul conjuctiv lax
 țesutul adipos

8
  țesutul sanguin
Țesutul conjunctiv lax este distribuit în toate organele corpului. El
însoțește vasele sanguine și nervii în traiectul lor spre organe și în interiorul
acestora. Este localizat sub tegument, formând hipodermul, sub mucoasele și
seroasele corpului în mușchi.
Fiziologia alimentației.
Sistemul nervos central primeşte numeroase semnale neurale privitor
la ingestia de alimente. Acestea cuprind semnalele vizuale, auditive,
olfactive, care sunt procesate înaintea ingestiei. Aceastea contribuie la faza
cefalică a ingestiei alimentare, care constă în creşterea secreţiei de salivă şi
hormoni gastrointestinali. În această fază au fost observate modificări între o
persoană obeză şi una sănătoasă, cum ar fi creşterea secreţiei salivare şi
hormonale.
În ceea ce privește senzațiile de foame și sațietate, reglarea se face
prin:
 glicemie (senzație de foame, în hipoglicemie și senzație de sațietate în
hiperglicemie);
 factori digestivi (introducerea glucozei în duoden este urmată de
scăderea senzației de foame);
 factori neurologici; acestia acționează la nivelul hipotalamusului și
cortexului.
Obezitatea endogenă este expresia unei boli neuroendocrine.

9
II.2. PREZENTAREA GENERALA A OBEZITĂȚII

Definiție
Cuvântul ”obez” în latină a€”obesus” înseamnă gras, vorace,
corpolent.
Histologic, obezitatea descrie o stare de creştere anormală de grăsime
la nivelul ţesuturilor adipoase Prin obezitate se înţelege depăşirea greutăţii
ideale cu 15-20%.
Obezitatea nu este numai o problemă estetică ci în primul rând o
tulburare de nutriţie caracterizată prin sporirea greutăţii corporale mult peste
nivelul greutăţii ideale, cu ample consecinţe asupra stării de sănătate.
Apariţia obezităţii influenţează aspectul fizic al persoanei dar şi starea ei
psihică. Excesul ponderal generează numeroase complicaţii: diabet zaharat,
afecţiuni cardiace şi cerebro-vasculare, hipertensiune arterială, apnee de
somn, tulburări locomotorii. Deşi obezitatea este considerată o afecţiune
complexă nutriţional-metabolică există numeroase modalităţi de tratament.
Este considerată obeză acea persoană al cărui Indice de Masă
Corporală (IMC) depăşeşte 30. IMC este un instrument de evaluare a
greutăţii raportată la înălţime. Un IMC crescut reprezintă un factor de risc
pentru obezitate. De asemenea, pentru aprecierea excesului ponderal este
utilizată circumferinţa abdominală.
Aprecierea obezităţii se poate face după raportul dintre greutate şi
înălţime, sau după măsurarea pliului cutanat.
După indicele Broca, greutatea ideală este:
G = T-100
in care G este greutatea in kilograme, iar T inaltimea in centimetri.

10
 De exemplu: un individ înalt de 1,70 m trebuie să aibă o greutate de
70 de Kg. Se accepta mici variații care nu trebuie sa depașească 10-15%.
Mai exact este formula propusă de Lorentz:
G = T - 100[(T-150) x 0,25]
T si G au aceeasi semnificație ca mai sus. Formula este
complicată, de aceea în practică nu se prea folosește.

Clasificare
Obezitatea poate fi:
 simplă - prin ingerare calorică excesivă și o activitate
normală sau slab deteriorată (obezitatea „sumo”);
 morbidă - care limitează activitatea normală, respirația,
circulația sangvină și impune pacientului perioade
îndelungate de odihnă în urma unor exerciții ușoare
(sindromul Pickwick);
 hipotalamică
Cea mai folosită clasificare a obezitatii este cea care utilizeaza IMC-
ul (indice de masă corporală):
 Subponderal (slab); <18,5 risc de comorbidități asociate obezității
scazut, risc crescut pentru alte afecțiuni, sub 53,5-60kg.
 Greutate normală, 18,5-24,9, 60-81kg.
 Supraponderal; >25,
 Stadiul pre-obez (supraponderal), 25-29,9 risc de comorbidități
crescut, 81-97kg.
 Obez clasa I (obez), 30-34,9 risc de comorbidități moderat crescut,
97-113kg.
 Obez clasa II (obez), 35-39,9 risc de comorbidități sever, 113-130kg.

11
  Obez clasa III (obezitatea morbida), >40. 0, risc de comorbidități
foarte sever, >130kg.
Indicele de masă corporală (IMC) sau indicele Quetelet reprezintă o
măsuratoare statistică care compară greutatea și înălțimea unei persoane.
Deși nu măsoară procentul de țesut adipos este util pentru a estima greutatea
corporală normală în funcție de cât de înaltă este persoana. Datorită ușurinței
calculării și a măsurării sale IMC-ul este cea mai folosită metodă de
diagnostic a problemelor de greutate dintr-o populație, incluzând:
 subponderabilitatea,
 supraponderabilitatea și
 obezitatea.
Se poate calcula după o formula: greutatea în kg/înălţimea în m2 sau
după o hartă care cuprinde linii orizontale corespunzătoare greutăţii şi linii
verticale corespunzătoare înălţimii şi linii conturate pentru diferitele valori
ale IMC.
Pentru copii IMC-ul se calculează la fel dar este comparat cu valorile
tipice pentru vîrsta respectivă.
Distribuţia ţesutului adipos în corp este identificată după două tipuri
de obezitate:
 androidă si
 ginoidă.
Tipul android de obezitate este legat de forma „ca de mar” a corpului.
Este tipul masculin în care umerii, braţele, gîtul, pieptul şi abdomenul
superior sunt mărite de volum. La aceste persoane organele interne cele mai
afectate sunt inimă, ficatul, rinichii şi plaminii. Tipul android de obezitate
are un risc crescut de afectare pulmonară şi cardiacă prin nivelul înalt de
colesterol.

12
 Tipul ginoid de obezitate este cel caracterizat de forma „ca de para” a
corpului, în care grăsimea se depozitează mai ales în partea inferioară a
corpului. Este întîlnit la ambele sexe dar cele mai afectate sunt femeile.
Organele cele mai afectate sunt rinichii, uterul, intestinele, vezica urinară şi
colonul.
Al treilea tip de obezitate. Unele persoane nu se încadrează nici în
tipul android şi nici în cel ginoid de obezitate. Întregul corp de la cap pînă la
picioare este mărit de volum prin depunere de grăsimi.

Epidemiologie
Obezitatea se intalneşte frecvent in ţările cu nivel de trai ridicat. O
treime pană la o cincime din populaţia adultă a acestor ţări este
supraponderală. Este vorba despre un bilanţ energetic pozitiv intre aportul
alimentar excesiv şi cheltuielile energetice reduse, prin sedentarism. Aceasta
exprimă nivelul de viaţă. Trebuie să se ţină seamă şi de faptul, că pană nu
demult, se considera obezitatea ca un semn de distincţie. Relevante sunt
picturile lui Rubens, dar şi ale altor pictori, unde hiperponderea apare ca
simbolul frumuseţii. Opinia timpurilor noastre s-a schimbat radical, nu
numai estetic, dar şi medical.
Astăzi este o certitudine relaţia dintre obezitate şi bolile cu cea mai
mare rată de mortalitate: bolile cardiovasculare, dislipidemiile, diabetul
zaharat, etc. Astfel 85 - 95% dintre diabetici au fost sau sunt obezi; peste
60% dintre dislipidemici au obezitate. Proporţii asemănătoare s-au
inregistrat in infarctul miocardic şi in cardiopatia ischemică.

13
 Factorii predispozanţi

Vârsta
Unul din factorii care trebuie luaţi in considerare intotdeauna cind
discută probema obezităţii este varsta. Toate studiile epidemiologice
demonstrează că obezitatea este mai frecventă la grupele de varstă mai
inaintate, practice după varsta de 30 de ani.
Sexul
Obezitatea afectează ambele sexe, ea este mai frecventă la femei.
Sarcina, lactaţia, menopauza sunt momente din viaţa femeii care favorizează
instalarea sau acumularea surplusului ponderal.
Ocupaţia
La persoane care efectuează muncă fizică grea, numărul de obezi este
mult mai redus faţă de cele cu profesii sedentare. Obezitatea este mai
frecventă la cei care masa la ore tarzii, sunt obligaţi să participle la mese
festive şi incearcă să-şi invingă oboseala şi stresul cu mese copioase.

Etiopatogenia obezităţii

Obezitatea depinde de numărul şi volumul adipocitelor. Un număr

crescut de adipocite este un risc crescut de obezitate.
Obezitatea hiperplazică, cu număr crescut de adipocite, depinde de
alimentaţia primită in copilărie. Numărul adipocitelor la adult este fix. El se
stabilizează in jurul varstei de 20 - 23 de ani. Volumul adipocitului este
direct influenţat de bilanţul caloric. Bilanţul caloric pozitiv duce, la adult, la
creşterea volumului adipocitului şi implicit la obezitate. Cu inaintarea in
varstă, se reduce activitatea fizică şi surplusul caloric se transformă in

14
trigliceride de rezervă, mărind volumul adipocitelor. Scăderea in greutate
inseamnă scăderea volumului, nu a numărului de adipocite, care este o
valoare fixă. Aceasta este obezitatea hipertrofică, care apare la adult datorită
reducerii activităţii fizice, fără o reducere proporţională şi a alimentaţiei. Pe
langa obezitatea hiperplazică şi hipertrofică există şi obezitatea de tip mixt,
in care se asociază o creştere a numărului de adipocite - din perioada
copilăriei - cu o creştere a volumului, care apare oricand in timpul vieţii.
Aceasta este mai frecventă la femei.

Factorii etiologici ai obezităţii sunt in ordinea frecvenţei şi importanţei

urmatorii:

 supraalimentaţia
 reducerea sau lipsa activităţii fizice, raportat la consumul alimentar
nemodificat. Profesiunile sedentare, renunţarea la sporturi sau diferite
exerciţii fizice, comoditatea transportului auto, sunt tot ataţia factori care
contribuie la obezitate
 factorii psihologici, in sensul refugierii in satisfacţia alimentară, pentru o
nereuşită in viaţă, diferite deziluzii afective etc. (refulări);
 alcoolismul;
 mediul urban, unde aceşti factori sunt mai evidenţi;
 modificări endocrine (cauze endogene), mult mai rare: sarcina, boala
Cushing, adenomul Langerhans, sindromul adiposogenital, hipotiroidia, etc.

Obezitatea din copilărie este intotdeauna hiperplazică. Transmiterea

genetică a bolii rezidă in principal in existenţa unui număr sporit de
adipocite, suportul morfologic al creşterii in greutate. Etiopatologia

15
obezităţii deşi are incă multe necunoscute, se poate concretiza in următorii
factori:
 creşterea raportului de calorii prin exces alimentar (obicei familiar,
cauze psihosociale)
 scăderea consumului energetic (diminuarea efortului sau a altei fracţii
a energiei de consum)
 modificări morfologice şi funcţionale ale ţesutului gros.

Etiologie
Etiologia obezităţii este foarte complexă implicînd genetica şi mediul
înconjurător, aportul şi consumul energetic, comportamentul personal şi
factorii sociali. Genele joacă un rol important în determinarea dezvoltării
sau nu a obezităţii. Există gene care conferă organismului rezistenţă la
obezitate.
Un număr crescut de adipocite este un risc crescut de obezitate.
Obezitatea hiperplazica cu un număr crescut de adipocite, depinde de
alimentaţia primită în copilărie. Numărul adipocitelor la adult este fix. El se
stabilizeaza în jurul vârstei de 20-23 de ani.
Cu înaintarea în vârstă se reduce activitatea fizică şi surplusul caloric
se transformă în trigliceride de rezervă mărind volumul adipocitelor.
Scăderea în greutate înseamnă scăderea volumului, nu a numărului de
adipocite, care este o valoare fixă.
Aceasta este obezitatea hipertrofica, care apare la adult datorită
reducerii activităţii fizice, fără o reducere proporţională a alimentaţiei. Pe
lângă obezitatea hiperplazica şi hipertrofică există şi o obezitate de tip mixt,
în care se asociază o creştere a numărului de adipocite din perioada
copilăriei cu creşterea volumului care apare oricând în timpul vieţii. Această
este mai frecventă la femei.

16
 Factorii etiologici ai obezității sunt în ordinea frecvenței și
importanței următorii:
 supraalimentația;
 reducerea sau lipsa activității fizice, raportat la consumul alimentar
nemodificat. Profesiunile sedentare, renunțarea la sporturi sau diferite
exerciții fizice, comoditatea transportului auto, sunt tot atâția factori
care contribuie la obezitate;
 factorii psihologici în sensul refugierii în satisfacția alimentară, pentru
o nereusită în viață, diferite deziluzii efective etc.
 alcoolismul
 mediu urban unde acesti factori sunt mai evidenti;
 modificari endocrine (cauze endogene), mult mai rare: sarcina, boala
Cushing, sindromul adiposogenital, hipotiroidia etc.

Simptomatologie
A fi obez este un lucru mult mai serios decât a avea ceva mai multe
kilograme peste greutatea normală. Cele mai importante simptome în cazul
obezității sunt:
 Deformarea corpului datorată depunerilor excesive de grăsime.
Majoritatea grăsimii în exces va fi în jurul taliei și pe piept (forma de
măr) sau pe șolduri și fese (forma de pară). Barbații obezi au talii
foarte groase, femeile în schimb au mai multă grăsime pe solduri
Unele femei dobândesc forma de măr, în special după menopauză.
 Respirație greoaie - grăsimea în exces îngreunează circulația aerului
înăuntrul și înafara plămânilor.
 Oboseala – dificultățile de respirație generează oxigenarea
insuficientă a sângelui determinând astfel apariția stării de oboseală
permanentă.

17
  Articulații și musculatură dureroase datorită greutății suplimentare ce
trebuie suportată de sistemul osos și cel muscular.
 Probleme dermatologice datorate umidității și fricțiunii aparute în
cutele de grăsime ce sporeste riscul de infecții cutanate
 Vene varicoase cauzate parțial de greutatea în exces.
 Menstruație neregulată - grăsimea în exces poate tulbura exchilibrul
hormonal din corp.
Obezul se prezintă la medic fie datorită simptomelor produse de o
complicaţie, fie din motive de ordin estetic sau psihologic, acestea reflectă
concepţia greşită după care obezitatea este o boală doar cand cauzează
suferinţă. Conduita profilactică impune obezului să se adreseze medicului de
la inceputul bolii, adică de la apariţia unui excesponderal cat de neinsemnat.
Obezul trebuiue expus unui examen clinic şi biologic care să permit
identificarea cauzelor care au condus la apariţia bolii, a formei şi a
complicaţiilor.

Diagnostic
Diagnosticul de obezitate şi gradul acesteia se poate stabili prin mai
multe metode de investigaţie.
Obezitatea prin tulburări ale alimentaţiei (cea mai frecventă) trebuie
diferenţiată de alte cauze ale acesteia cum ar fi cele farmacologice,
acromegalia, sindromul Cushing, insulinomul, hipotiroidismul, bulimia,
lipodistrofia, hiperlipidemia, deficienţa de hormon de creştere.
În timpul controalelor medicale de rutină, se poate monotoriza starea
de sănătate a unei persoane, cu ajutorul unor examene paraclinice:
 măsurarea glicemiei, pentru depistarea DZ tip II;
 măsurarea nivelului hormonilor tiroidieni;
 enzimele hepatice;

18
  nivelul colesterolului și al trigliceridelor.
Măsurarea tensiunii arteriale şi anamneza din care să iasă în evidenţa
medicaţia luată, istoricul familial, prezenţa sedentarismului, a consumului de
alcool (cantitatea zilnică ingerată), istoricul creşterii în greutate cât şi
eforturile pe care le-a întreprins persoana supraponderală pentru a slăbi.
Măsurarea IMC şi al dimensiunilor poate ajuta la stabilirea riscului de
apariţie a DZ tip II şi a bolii coronariene aterosclerotice.
Stabilirea parametrilor antropologici
Circumferinţa taliei şi cea a coapselor pot estima grăsimea viscerală.
Circumferinţa gitului este predictivă pentru aprecierea riscului apneei de
somn, iar măsurarea acesteia seriata estimează stratificarea riscului.
Raportul talie/coapse se calculează prin măsurarea circumferinţei
taliei împărţită la valoarea circumferinţei coapselor. Valorile normale pentru
femei şi bărbaţi sunt de 0. 7 şi respectiv 0. 9, fiind corelate strîns cu starea
de sănătate generală şi fertilitatea. Femeile cu valoarea 0. 7 prezintă nivele
optime de estrogen şi sunt mai puţin succeptibile la boli majore precum
diabetul, afecţiunile cardiovasculare şi cancerul ovarian. Bărbaţii cu
valoarea 0. 9 au un risc mai scăzut de cancer la prostată şi cancer testicular.
Diametrul abdominal sagital. Măsoară obezitatea viscerală şi
reprezintă distanţa dintre spate şi abdomenul superior la nivelul ombilicului.
Se măsoară în poziţie de supinaţie.
Indexul volumului corporal. Este o alternativă la indexul masei
corporale. În timp ce IMC-ul calculează masa corporală totală, fără
localizarea acesteia, indexul volumului corporal se bazează pe relaţia dintre
masă şi distribuţia corporală.
Metoda pliului cutanat.

19
 Se bazeaza pe măsurarea pliului cutanat în anumite zone ale corpului
pentru a determina grosimea stratului de grăsime subcutanată. Valorile sunt
convertite pentru a estima procente de grăsime printr-o ecuație.
Tehnologii aplicate pentru măsurarea grăsimii corporale.
Procentul de grăsime corporală reprezintă cantitatea totală a grăsimii
persoanei împarțită la greutatea acesteia reflectând grăsimea esențială și cea
de depozitare. Grăsimea esețială este cea necesară pentru menținerea vieții
și a funcției reproductive. Acest procent este mai mare la femei decât la
bărbați, datorită cererilor maternității. Grăsimea esențială este 2-3% la
bărbați și 10-13% la femei. Grăsimea de depozitare reprezintă acumularea
grăsimii în țesutul adipos care protejează organele interne.
Cantitatea exactă de grăsime în procente a unei persoane poate fi
estimată prin:
Testarea la infrarosu prin care se transmite o lumină infraroșie în
mușchiul biceps, aceasta este reflectată și absorbită de către grăsime.
Metoda este rapidă și ușor de folosit.
Absorbțiometria cu raze X (DEXA) este metoda standard de testare a
compoziției corporale. Doua tipuri diferite de raze X scanează corpul, una
care detectează toate țesuturile și cealaltă care nu detectează grăsimea. Un
computer va substrage doar fracția de țesut adipos.
Măsurarea mediei densității corporale. Deoarece țesutul gras are o
densitate scăzută față de mușchi și oase se poate estima conținutul în
grăsime. Se folosesc apoi una dintre formulele Brozek sau Siri pentru a
calcula procentul de grăsime.
Analiza prin impedanța bioelectrică. Principiul acțiunii sale
presupune aplicarea a doi conductori pe corp și trimiterea unui curent
electric prin corp. Rezistența dintre conductori va permite măsurarea
grăsimii corporale, deoarece rezistenșa electricității variază între țesutul

20
adipos, muscular și scheletic. Țesuturile fără grăsime sunt bune
conducătoare de electricitate, deoarece conțin apă multă față de cele grase
care sunt anhidre și nu conduc electricitatea.

Diagnostic diferential
În diagnosticarea obezității trebuesc eliminate:
 Graviditatea.
 S/P (status post) tratament cu corticoizi.
 Boli de excreție (insuficiență renală).
 Boli cardio-limfo-vasculare (ascita).
 Boli parazitare (Elefantiasis - bilharzia/schistosomiasis, chisturi
hidatice).
 Boli endocrine.
 Sindromul Cushing.
 Creșteri tisulare mari, maligne sau benigne, etc.
 Sindromul Pickwick - o formă de obezitate care este asociată și
cu o anumită stare de retardare intelectuală.

Evoluție și prognostic
Obezitatea nu este o patologie, ci o stare cu un înalt potențial
patologic. Persoanele obeze prezintă o predispoziție la o serie de patologii:
 boli cardiovasculare: hipertensiune, ischemie cardiacă,
ateroame;
 hernii;
 varice;
 osteoartrite - ale sistemului ortostatic și locomotor, ale
articulațiilor, ale coloanei vertebrale suprasolicitate;
 endocrine - diabet tip II (non-insulin-dependent);

21
  litiază urinară;
 frecvente complicații postoperatorii
Menţinerea pe termen lung a greutăţii reduse este extrem de dificilă.
Implementarea şi menţinerea unui regim de viaţă şi a unei diete echilibrate
poate constitui factorul determinant spre o evoluţie favorabilă a obezităţii,
prin diminuarea greutăţii excesive.
Dacă pacientul nu este motivat, reducerea greutăţii nu se va produce.
De accea, pacientul trebuie încurajat să respecte noile reguli de viaţă şi mai
ales pe cele alimentare pentru a putea obţine rezultatul scontat.
După unele statistici numai 30% dintre obezi ajung la vârstă de 70 de
ani. Se înţelege că prognosticul formulat după cunoscuta expresie populară
“cu cât este mai lungă cureaua, cu atât mai scurtă viata”, este foarte reală.

Tratament
Scăderea în greutate a unui obez începe prin stabilirea de la început a
unei bune colaborări între medic şi pacient.
Într-o primă etapă se va pune accentul pe îmbunătăţirea stării de
sănătate şi nu pe obţinerea unei greutăţi corporale ideale Dieta reprezintă
elementul de bază al tratamentului. Cura de slăbire propriu-zisă (dietă şi
schimbarea modului de viaţă), trebuie să dureze aproximativ 6 luni. Când
dieta hipocalorica, schimbările în stilul de viaţă nu au dat rezultatele
scontate şi sănătatea este în pericol se pot prescrie medicamente
antiobezitate sau tratament chirurgical care se adresează numai cazurilor de
obezitate severă sau morbidă, ale cărei complicaţii diminuează speranţa de
viaţă.

Implementarea dietelor:

22
  Dieta prin aport caloric redus și fixat este slab calorică, între 1200-
1500 calorii pe zi la femei și 1500-1800 calorii la bărbați;
 Dieta prin aport caloric foarte redus - 800-1200cal/zi. Acest tratament
este rezervat pentru cazurile de obezitate extremă care au nevoie de o
scădere a greutății rapidă și este aplicat doar sub stricta supraveghere
medicală. Această dietă se poate aplica pe o perioadă scurta de timp,
de regula de 3 luni
Într-un regim hipocaloric sunt permise următoarele alimente:
 lapte smântânit, iaurt degresat, brînăa de vaci dietetică, urdă
 carne slabă de vacă, vițel, pasăre (pui)
 pește slab
 ouă fierte tari, albușul de ou
 legume: roșii, ridichi, salată verde, ardei grași, castraveți, conopidă,
dovlecei, varză albă, fasole verde, preparate ca: salate, sote, fierte
înbăușite.
 fructe: mere crețesti, lămâi, greapfruit, portocale, mandarine, vișine,
cireșe.
 grăsimi: uleiuri vegetale, margarină, unt în cantitate redusă
 băuturi: sifon, sucuri de legume, fructe, lapte ecremat
 sare: în medie 5 g/zi.
Se vor da 5-6 mese/zi,asigurându-se astfel o metabolizare mai buna a
caloriilor realizate, împiedicând acumularea lor sub forma de țesut adipos.

Regim pentru o zi:

 (cca 100 calorii, 75g proteine, 100g glucide, 35g lipide)
Dimineața:
 200g lapte rece sau cald

23
Ora 10:
 o chifla (50g) sau o felie de paine (50g) cu branza de vaci
 o cafea neagra cu zaharina
Prânz:
Felul I:
 salate de crudități din 200g varză albă sau rosie sau ridichi de lună sau
andive, salata verde sau castraveți, salată de roșii, ardei grași, praz cu
o linguriță de ulei, lămâie sau oțet
 se pot folosi 1-2 farfurii de supă sau ciorbă, preparate din aceleasi
legume și aceleași cantități ca cele indicate pentru salată. Neputând
folosi ridichiile și andivele, legumele pentru supe sau ciorbe se vor
completa cu lobodă, spanac, dovlecei sau conopidă.
Felul II:
 100g carne slabă de vacă, mânzat, pasare fiartă, friptă, tocată și fiartă
sau friptă, înăbușită, conserve de carne slabă preparată rasol
 sau 150g peste slab, stravid, cod, stiuca, salau (congelat sau proaspat)
fiert, fript la cuptor, conserve de peste slab, rasol
 sau 150g branza de vaci
Felul III:
 un mar (100g)
Seara:
 150g cartofi fierti inabusiti sau 200g soteuri din fasole verde si 200g
dovlecei cu 2 lingurite iaurt
Felul I:
 100g carne slaba fripta sau 150g peste slab (adica sortul care s-a
consumat la pranz)
Felul II:
 Un mar (100g)

24
 Tratament medicamentos
Majoritatea medicamentelor antiobezitate actionează prin diminuarea
senzației de foame și inducerea rapidă a senzației de sațietate. Indicațiile
tratamentului medicamentos sunt pentru pacienți cu:
 IMC mai mare de 30
 IMC mai mare de 27 cu comorbidități asociate (hipertensiune
arterială, hipercolesterolemie, boala coronariană, DZ de tip II si apnee
de somn).
Opțiuni medicamentoase:
 Sibutramina acționeaza asupra creierului reducând apetitul (senzația
de foame și dorința de a ingera alimente) și induce rapid senzația de
sațietate
 Orlistat este un medicament care nu reduce apetitul ci este un
inhibitor potent, specific și cu durata lungă de acțiune a lipazelor
gastrointestinale. Enzimele inactivate nu pot hidroliza grăsimile
alimentare, fiind astfel posibil ca aproximativ 30% din grăsimile
consumate la o masa sa treaca prin intestin nedigerate
 Fentermin produce o scădere a apetitului și se recomandă să fie folosit
pentru o scurtă perioadă de timp.
Tratament chirurgical
Tratamentul chirurgical al obezității este indicat atunci când:
 IMC depaseste 40
 IMC este mai mare de 35 cu comorbidități asociate (obezitatea este
asociată cu o complicație metabolică, precum dibetul zaharat sau
afecțiuni osteo-articulare).

25
 Proceduri chirurgicale în obezitate:
 proceduri restrictive: prin care se realizează o diminuare a capacității
gastrice, limitând astfel ingestia de alimente solide și inducand o
senzație de sațietate mult mai rapidă (badaj gastric prin inel de silicon
ajustabil și gastroplastia verticală calibrată cu ajutorul unui stapler
liniar);
 proceduri malabsorbtive (by-pass-ul gastric a Roux cu ansa in "Y" și
diversia biliopancreatica cu sau fara switch duodenal).
 Alte tehnici chirurgicale (by-pass-ul jejuno-ileal, fixarea maxilo-
mandibulara "jaw wiring", liposuctie) au fost folosite în încercarea de
a trata obezitatea morbidă, însă rezultatele pe termen lung au fost
nesatisfacatoare. Ele nu sunt recomandate de specialiști datorită ratei
de succes scăzute și a numeroaselor efecte secundare
După realizarea intervenţiei chirurgicale cantităţile de lichide şi
alimente solide ingerate sunt mici. În primele două săptămâni este permisă
doar o dietă lichidă, după care se va trece la alimente solide sub formă de
pireu. De asemenea, va fi evitat comsumul anumitor alimente: băuturile cu
conţinut caloric crescut (băuturile dulci) şi laptele. Este absolut necesară o
modificare, o adaptare a comportamentului alimentar. Vor fi învăţate noi
"tehnici de a mânca": alimentele vor fi mestecate bine şi înghiţite încet, în
caz contrar vor apărea vomismente sau dureri abdominale.

Complicatii
Dintre complicațiile obezității cele mai frecvente sunt urmatoarele:
 Diabetul zaharat este o complicatie majora. Peste 80-90% dintre
diabetici au fost sau sunt obezi. Boala evolueaza progresiv pana la
stadiul clinic manifest de diabet.

26
 Hiperlipoproteinemiile (cresterea valorilor trigliceridelor si
colesterolului
 Complicații cardio-vasculare severe: hipertensiune arterială,
insuficiența cardiacă, ateroscleroza coronariană, accidente vasculare
cerebrale
 Complicații pulmonare: bronșita acută și cronică, emfizemul
pulmonar, dispneea de efort datorită scăderii capacitatii vitale, uneori
hipertensiunea pulmonară și nu rareori sindromul Pickwich
(somnolența si obezitatea).
 Complicații digestive sunt: hipotonia biliară, litiaza biliară, constipația
cronică, hepatita cronică prin steatoză hepatică (infiltrație grasă a
ficatului).
 Complicații cutanate: intertrigo, piodermite, seboree.
 Tulburari de statica: cifoza dorsală, lordoza cervicală, picior plat,
spondiloze, artroze ale soldului, poliartroze sau numai durerea
articulară semnalată la 70% dintre obezi.
 Complicatii ginecologice; amenoree, tulburari de ciclu ovarian.
 Varicele reprezintă una dintre cel mai des intalnite complicații
localizate la nivelul membrelor inferioare.
 Sindromul de apnee in somn.

27
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN
ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU OBEZITATE
Asistenţii medicali au patru responsabilităţi esenţiale:
 să promoveze păstrarea sănătăţii;
 să prevină îmbolnăvirile;
 restaurarea sănătăţii;
 înlăturarea suferinţei.
Responsabilitatea primordială a asistentului medical constă în a
acorda îngrijiri persoanelor care au nevoie în această privinţă. El trebuie să
creeze o ambianţă în cadrul căreia valorile, obiceiurile, religia şi credinţa
individului să fie respectate.
Avantaje pentru pacient:
 beneficiază de îngrijiri de calitate în funcţie de nevoi;
 are asigurată continuitatea îngrijirilor – planul fiind accesibil
echipei de sănătate care are nevoie de un reper de informaţii
pentru fiecare problemă;
 determină pacientul să participe la îngrijiri şi să se preocupe de
obţinerea unei mai bune stări de sănătate.
Rolul asistentei medicale generaliste este acela de:
 suplinire a dependenţei, adică ceea ce nu poate face persoana şi
de a încerca să înlocuiască necesitatea în aşa fel încât persoana
să-şi poată satisface cerinţele mai uşor;
 să se ocupe de aspectele psiho-somatice şi psihosociale care
afectează sănătatea, boala şi moartea; de aceea nursingul
foloseşte cunoştinţe şi tehnici de ştiinţe fizice, sociale,
medicale, biologice şi de umanitate (arta şi ştiinţa);

28
  Individul, şi unde este cazul, familia sa, se vor implica în toate
aspectele pentru menţinerea unei bune sănătăţi.
În activitatea sa asistenta medicală se poate confrunta cu surse de
dificultate. Acestea sunt reprezentate de lipsa de forţă, voinţă sau cunoştinţe
ale pacienţilor.
Competenţa asistentei rezidă tocmai în cunoaşterea sursei de
dificultate şi în adaptarea îngrijirilor acordate în această situaţie. Ea trebuie
să fie o iniţiativă proprie a asistentei, nefiind determinată de recomandarea
medicului.
În urma procesului nursing, se tinde să se obţină ameliorarea
dependenţei, iar ideal ar fi câştigarea independenţei pacientului.
Rolul profesional al asistentului medical îi oferă abilitatea de a
comunica eficient cu pacientul şi cu familia acestuia, de a fi un bun
educator, furnizor de îngrijire, manager al îngrijirilor dar şi mediator, găsind
modul cel mai corespunzător de îngrijire de care pacientul are nevoie.
În cazul alimentaţiei inadecvate prin surplus, nursa:
 va avea grijă ca pacientul să aibă greutatea corporală în funcţie
de înălţime, vârstă, sex;
 învaţă pacientul valoarea energetică a alimentalor şi necesarul
în funcţie de activităţile fizice şi vârstă;
 alcătuieşte un regim hipocaloric;
 urmăreşte periodic greutatea corporală.
 nursa calculează necesarul de calorii pe zi, în funcţie de
activitate,de vârstă;
 calculează raţia alimentară echilibrată;
 asigură echilibru între elementele energetice şi cele
neenergetice ( apă, vitamine, săruri minerale);

29
  asigură echilibru între principiile nutritive fundamentale: 50-
55% hidraţi de carbon, 10-15% proteine, 30-40% lipide;
 asigură echilibru între produsele de origine animală şi vegetală;
 asigură echilibru între aciditate şi alcalinitate;
 calculează numărul de calorii pentru sportivi, în sarcină şi
alăptare;
 are grijă ca raţia alimentară să cuprindă : glucide 4,1 cal. pentru
metabolizarea unui gram, lipide 9,3 cal, şi proteine 4.1 cal;
 cercetează gusturile şi deprinderile alimentare ale individului;
 alege alimentele ţinând seama de preferinţele, deprinderile şi
nevoile individului;
 înlocuieşte la nevoie un aliment cu altul.
Obiectivele de îngrijire - vor arăta clar şi precis care sunt rezultatele
pe care pacientul, familia, colectivul şi asistenta medicală speră să le obţină,
dar şi care sunt intervenţiile intreprinse de asistentă şi pacient pentru a atinge
scopul dinainte fixat.
Obiectivele urmărite de către asistentul medical, în cazul unui pacient
cu obezitate sunt:
 consolidarea rezultatelor terapeutice obtinute deja şi prevenirea
cronicizării unor imbolnăviri.
 stabilirea unei diete conforme cu situația medicală a
pacientului;
 respectarea strictă a medicației și dieteti stabilite de medicul
diabetolog;
 educația pentru sănătate în vederea motivării și sprijinirii
pacientului supraponderal să-și schimbe stilul de viată și să-și
îmbunătățescă astfel starea de sănătate.

30
 Rolul autonom al asistentului medical în îngrijirea
bolnavului cu obezitate

Fișa tehnică nr.1 – Comunicarea terapeutică

Este o activitate planificată, efectuată pentru a obţine relaţii

interpersonale între nursă şi bolnav.
Definiție Comunicarea se manifestă prin toate expresiile, verbale şi non-
verbale, prin caracteristicile individului din punct de vedere
comportamental şi sexual.
Rolul nursei este acela de a ajuta pacientul în a se exprima cu
Scop
scopul realizării unei comunicări adecvate
Pentru a se obţine acest lucru, trebuie respectate câteva reguli,
cum ar fi :
- pacientul va fi respectat, indiferent de gradul de
cultură sau de pregătire profesională;
- vocabularul utilizat trebuie să fie pe înţelesul acestuia;
- adresarea se face cu „ dumneavoastră”;
Tehnică - tonul utilizat este adecvat situaţiei;
- nursa îşi va menţine echilibrul necesar;
- toate tehnicile se aplică atunci când pacientul este
cooperant;
- mimica şi gesturile trebuie să completeze informaţia
medicală.

Incidente Comunicarea este ineficientă în următoarele situaţii:

- nursa îşi afirmă părerea contradictorie cu cea a
pacientului;
- nursa dă asigurări false, inducând în eroare pacientul;
- când pacientul nu este lăsat să aibă păreri proprii,

31
 - nursa foloseşte o atitudine de aprobare sau
dezaprobare excesivă faţă de cele relatate de bolnav;
- când se folosesc stereotipurile şi nu se ţine cont că
fiecare bolnav este o persoană aparte;
- nursa schimbă subiectul conversaţiei, ceea ce
reprezintă o impoliteţe, sau poate duce la inhibiţia
bolnavului.
Fișa tehnică nr.2 – Alimentația bolnavului cu obezitate

Asigurarea necesităţilor calorice şi calitative in funcţie de varsta

Definiție
şi starea organismului.
Favorizarea procesului de vindecare, consolidarea rezultatelor
terapeutice obtinute deja şi prevenirea cronicizării unor
Scop
imbolnăviri. Stabilirea unei diete conforme cu situatia medicala
a pacientului.
Tehnica Asistenta va asigura:
 calcularea necesarului de calorii pe 24 de ore in
functie de activitate, varsta
 calcularea ratiei alimentare echilibrata
 asigurarea echilibrului intre produsele de origine
animala si vegetala
 inlocuieste la nevoie un aliment cu altul conform
echivalentelor cantitative si calitative ale diferitelor principii
alimentare
Regimul alimentar va fi hipocaloric cu un aport de cca 1200-
1300cal. in conditii de activitate obisnuita. In spital sau in
conditii de repaos absolut, aportul caloric poate fi si mai redus,
la 800, 600 sau 400 calorii si uneori se poate recurge chiar la
postul absolut.

32
In cazul regimului hipocaloric, proteinele vor fi date in proportii
de 1,5-2 g/kg corp.
Ratia lipidica va fi redusa la 40-50 g/zi si intrucat ele furnizeaza
un aport caloric crescut, dezavantajos intr-un astfel de regim.
Regimul va fi sarac in glucide, stiut fiind faptul ca factorul
principal in consumarea obezitatii, il constituie dezechilibrul
alimentar in sensul unui consum exagerat de glucide sub forma
de dulciuri concentrate, fainoase, paine.
Regim pentru o zi: (cca 100 calorii, 75g proteine, 100g
glucide, 35g lipide)
Dimineața:
 200g lapte rece sau cald
Ora 10:
 o chifla (50g) sau o felie de paine (50g) cu branza de vaci
 o cafea neagra cu zaharina
Prânz:
Felul I:
 salate de crudități din 200g varză albă sau rosie sau
ridichi de lună sau andive, salata verde sau castraveți,
salată de roșii, ardei grași, praz cu o linguriță de ulei,
lămâie sau oțet
 1-2 farfurii de supă sau ciorbă, preparate din aceleasi
legume și aceleași cantități ca cele indicate pentru salată.
Felul II:
 100g carne slabă de vacă, mânzat, pasare fiartă, friptă,
tocată și fiartă sau friptă, înăbușită, conserve de carne
slabă preparată rasol
 sau 150g peste slab, stravid, cod, stiuca, salau (congelat

33
 sau proaspat) fiert, fript la cuptor, conserve de peste slab,
rasol
 sau 150g branza de vaci
Felul III:
 un mar (100g)
Seara:
 150g cartofi fierti inabusiti sau 200g soteuri din fasole
verde si 200g dovlecei cu 2 lingurite iaurt
Felul I:
 100g carne slaba fripta sau 150g peste slab (adica sortul
care s-a consumat la pranz)
Felul II:
 Un mar (100g)

Rolul delegat al asistentului medical în îngrijirea

bolnavului cu obezitate

Fișa tehnică nr.3 - Măsurarea și notarea funcțiilor vitale

MĂSURAREA PULSULUI
Definiție Determinarea numărului de bătăi cardiace pe minut.

34
 Scop Evaluarea funcţiei cardiovasculare. Elementele de apreciat
sunt: ritmicitatea, frecvenţa, celeritatea şi amplitudinea.
Materiale Ceas cu secundar şi un creion roşu.
necesare
Loc de Pulsul poate fi măsurat la nivelul oricărei artere accesibile
elecție palpării şi care poate fi comprimată pe un plan osos: artera
femurală, humerală, carotidă, temporală, superficială,
pedioasă.
Tehnică Se va asigura pacientului un repaus fizic şi psihic de 10-15
minute, după care se va repera artera şi se vor fixa degetele
palpatoare pe traiectul arterei, exercitând o presiune asupra
peretelui arterial cu vârful degetelor. Se vor număra pulsaţiile
timp de 1 minut.
Se va consemna valoarea obţinută printr-un punct pe foaia de
temperatură, ţinând cont că fiecare linie orizontală a foii
reprezintă patru pulsaţii. Unirea valorii prezente cu cea
anterioară cu o linie va genera curba pulsului.
MĂSURAREA TENSIUNII ARTERIALE
Definiție Determinarea presiunii sistolice şi diastolice la internare
pentru a compara starea curentă cu valorile normale.
Scop Evaluarea funcţiei cardiovasculare (forţa de contracţie a
inimii, rezistenţa determinată de elesticitatea şi calibrul
vaselor). Elementele de evaluat sunt: tensiune arterială
sistolică (maxima) şi tensiune arterială diastolică (minima).
Materiale Aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale (cu manometru),
necesare stetoscop biauricular, tampon de vată, alcool, creion roşu.
Loc de Bratul pacientului, deasupra incheieturii cotului.
elecție
Tehnică Metoda de determinare poate fi ascultatorie sau palpatorie.
Intervenţiile asistentei pentru metoda ascultatorie sunt:
 pregătirea psihică a pacientului

35
 asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15
minute
 spălarea pe mâini
 se aplică manşeta pneumatică pe braţul
pacientului, sprijinit şi în extensie
 se fixează membrana stetoscopului pe artera
humerală, sub marginea inferioară a manşetei
 se introduc olivele stetoscopului în urechi
 se pompează aer în manşeta pneumatică, cu
ajutorul perei de cauciuc, până la dispariţia zgomotelor
pulsatile
 se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin
deschiderea supapei, până când se percepe primul zgomot
arterial (care reprezintă valoarea tensiunii arteriale
maxime)
 se reţine valoarea indicată de coloana de mercur
sau acul manometrului, pentru a fi consemnată
 se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale
devenind tot mai puternice
 se reţine valoarea indicată de coloana de mercur
sau de acul manometrului, în momentul în care zgomotele
dispar, aceasta reprezentând tensiune arteriala minimă
 se notează în foaia de temperatură valorile
obţinute cu o linie orizontală de culoare roşie, socotindu-se
pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur
 se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se
haşurează spaţiul rezultat; în alte documente medicale se
înregistrează cifric

36
  se dezinfectează olivele stetoscopului şi
membrana cu alcool.
La indicaţia medicului, se pot face măsurători comparative la
ambele braţe.
MĂSURAREA ȘI NOTAREA MASEI CORPORALE
Definiție Prin măsurarea masei pacientului obez se apreciaza starea de
nutriție, stabilirea necesităților calorice ale organismului si
scaderea ponderală în raport cu obiectivele tipului de regim
alimentar prescris de medic.
Scop Determinarea raportului de masa corporala.
Materiale  taliometru
necesare  banda metrica
 cantar antropometric
 pix
 foaie de temperatura
Tehnica Măsurarea înălțimii: Bolnavul este descaltat, este asezat in
ortostatism, cu spatele lipit de perete, se plaseaza o linie pe
vertex si se marcheaza locul de inaltime. Apoi cu o banda
metrica se masoara distanta de la sol pana la locul marcat. Se
noteaza in foaia de temperatura si in carnetul propriu.
Masurarea greutatii: Asistenta medicala va masura masa
corporala zilnic dimineata a jeune. Ea va pregati fizic si psihic
pacientul:
 acesta este anuntat sa nu manance;
 isi goleste vezica urinara;
 se verifica imbracamintea si incaltamintea care
se scade din masa totala
Efectuarea tehnicii:
 verifica functionalitatea balantei

37
  se echilibreaza la nevoie
 se imobilizeaza acul indicator
 se aseaza greutatile aproximativ la greutatea
pacientului
 se solicita pacientului sa se aseze pe cantar
 se deschide bratul balantei si se echilibreaza
greutatile
 se citesc valorile obtinute pe scara cantarului
 se imobilizeaza bratul balantei, se coboara
pacientul si se conduce la salon
 se noteaza valorile in carnetul propriu cu numele,
prenumele, salonul
Se noteaza în foaia de observație zilnic.

Fișa tehnică nr.4 - Recoltarea sângelui pentru examene hematologice şi

biochimice

Definiție Recoltarea sangelui, in conditii de siguranta, prin intermediul

unui ac introdus in pulpa degetelui sau in traiectul venos.
Scop Recoltare de sange in siguranţă pentru determinarea glicemiei.
Material tavă medicală acoperită cu câmp steril, două seringi de 10 cm
e sterilizate, trei ace de puncţie venoasă cu mandren sterilizate,
necesare: uscate şi verificate, alcool, tinctură de iod, tampoane de vată,
garou de cauciuc, casoletă cu compuse sterile, leucoplast,
muşama, pernă tare elastică pentru articulaţia cotului, recipienţi

38
 de recoltare, eprubete şi flacoane sterile, uscate, goale sau cu
substanţe chimice, anticoagulante sau de altă natură în funcţie
de felul analizei pentru care se face recoltare, numerotate cu
creion, medii de cultură, tăviţă renală.
Tehnica Recoltarea se face prin înţepare (la adult pulpa degetului sau
lobul urechii, la copil faţa plantară a halucelui sau călcâi) prin
puncţie venoasă, puncţie arterială.
Tehnica punctiei venoase:
Etapa de Timpi de executie
executie
Pregătirea - se aleg materialele necesare şi se aşează pe
instrumentelor şi tavă;
a materialelor se transportă tava cu materialele în apropierea
necesare bolnavului.
Pregătirea fizică - se anunţă bolnavul şi i se explică necesitatea tehnicii
şi psihică a - se aşează bolnavul în poziţia necesară (în funcţie de
bolnavului locul puncţiei);
- se dezbracă braţul ales astfel ca hainele să nu
împiedice circulaţia de întoarcere;
- se aşează sub braţul bolnavului perna elastică şi apoi
muşamaua;
- se solicită bolnavului să menţină braţul în poziţia
necesară.
Stabilirea locului - se stabileşte braţul la care se face puncţia;
puncţiei: - se examinează calitatea şi starea venelor de la plica
cotului;
- se stabileşte locul de executare a puncţiei.
Executarea - se aplică garoul elastic la nivelul unirii treimii
puncţiei inferioare cu cea mijlocie a braţului;
- cu indexul mâinii stângi se palpează locul pentru

39
 puncţie;
- se dezinfectează locul puncţiei;
- se cere bolnavului să închidă şi să deschidă pumnul de
câteva ori şi să rămână cu el închis ;
- având seringa în mâna dreaptă între police şi celelalte
degete, cu indexul se fixează amboul acului ataşat;
- cu policele mâinii stângi fixează vena la 4-5 cm sub
locul puncţiei şi execută o compresiune şi o tracţiune în
jos asupra ţesuturilor vecine;
- se introduce acul în mijlocul venei în direcţia axului
longitudinal al venei şi se împinge de-a lungul ei la o
adâncime de 1-1,5 cm;
- cu mâna stângă se trage încet pistonul, aspirând sânge
( sângele trebuie să apară în seringă);
- se continuă aspirarea sângelui în seringă până se
extrage cantitatea de sânge necesară;
- se desface garoul şi bolnavul deschide pumnul;
- se aplică un tampon de vată uscat peste locul unde este
acul şi se retrage acul printr-o mişcare rapidă;
- se dezinfectează locul puncţiei cu un tampon cu alcool
sau tinctură de iod care va fi menţinut la bolnav timp de
5-10 minute, pentru hemostază;
- se scoate acul de la seringă şi sângele recoltat se
goleşte în recipientul pregătit;
- spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun.
Îngrijirea - se aplica un tampon cu alcool pe locul punctiei pentru
bolnavului după a opri hemoragia.
tehnică

40
 Pentru pacientul obez, la indicația medicului se recoltează sânge
pentru:
I. Teste ce se refera la metabolismul lipidic:
 lipemia
 colesterol
 trigliceride
 lipidograma
Pentru determinarea lipemiei se recoltează 2 – 4 ml sânge.
Valoarea normală 500 – 700 mg%.
Pentru determinarea colesterolului se recoltează 2 ml de sânge.
Valoarea normală 140 – 200 mg%
Lipidograma se face din aceleasi sânge.
Valoarea normală: - lipidograma alfa = 25 – 30%
- lipidograma beta = 40 – 60%
- lipidograma beta lent = 3 – 10%
Trigliceridele (1,6 + 0,6 g‰)
Colesterolul total = 1,80 – 2,4 g‰

II. Teste ce se refera la metabolismul glucidelor:

 glicemia 0,80 – 1,20 g%; lipemia 600 – 800 mg%; glicozuria
 acid uric 2 – 6 mg%
 eritrocite B.: 4,5 – 5,5 mil/mm3 , F.: 4,2 – 4,8 mil/mm3
 reticulocite: 10 - 15‰
 hematocrit B.: 46 + 6%; F.: 41 + 5%
 hemoglobina B.: 15 + 2 g/100 ml; F.: 13 + 2 g/100 ml
 leucocite: 4200 – 8000/mm3 din care:

41
o polinucleare neutrofile: 230/mm3 (0 – 5%)
o polinucleare eozinofile: 200/mm3 (1 – 3%)
o polinucleare bazofile: 40/mm3 (0 – 1%)
o trombocite: 150 – 400000/mm3

42
 EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE A
PACIENTULUI CU OBEZITATE
Educatia pentru sanatate are trei laturi: 
- cognitiva, care consta in comunicarea si insusirea de noi cunostinte
necesare apararii si mentinerii sanatatii; 
- motivationala, adica asigura convingerea populatiei privind
necesitatea prevenirii si combaterii bolilor si a dezvoltarii armonioase a
organismului, prin respectarea regulilor de sanogeneza; 
- comportamenta-volitionala, care consta in insusirea deprinderilor si
obisnuintelor sanogenice, cu aplicarea lor in practica cotidiana.
Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste educatie pentru sanatate
drept arma cea mai eficace a sanatatii populationale, ceea ce impune "sa fie
asigurata educatia pentru sanatate a populatiei si sa fie determinate castele
sectoare in care aceasta sa participe la aplicarea tuturor programelor de
sanatate publica, pentru a marca astfel raspunderea personala si colectiva a
tuturor membrilor societatii in ocrotirea sanatatii umane".
Sublinez importanta celor trei principii de baza ale educatie pentru
sanatate.
Primul este cel al prioritatii: cu cat interventia in "cariera sanatatii"
este mai timpurie, cu atat educatia pentru sanatate va fi mai eficace.
Al doilea principiu, al specificitatii si autoritatii, considera ca opinia
celor cu autoritate legitima este mai credibila, mai cu seama daca acestia
constituie un exemplu graitor de comportament sanogenic.
Al treilea se refera la integrarea educatiei pentru sanatate in
obiectivele politicii social-sanitare a statului; educatia pentru sanatate
trebuie sa fie strans legata de conditiile concrete ale societatii si sa fie

43
compatibila cu statutul social-economic si cultural al acesteia, percum si cu
progresele inregistrate in domeniul stiintelor medicale.
Obezitatea este o problemă de sănătate pentru fiecare individ afectat,
iar costurile suportate de societate sunt foarte mari.
Rolul educatiei terapeutice este de a motiva persoana sa faca
schimbarile de stil de viata necesare controlului ponderal, de a o invata cum
sa le faca si de a o ajuta sa le faca pe o perioada cat mai lunga de timp.
Educatia terapeutica are practic doua dimensiuni: cea terapeutica, specifica,
referitoare la dieta (numar de calorii, cantitati, meniu, alimente mod de
preparare, orar) sau actitate fizica (tip de exercitiu, timp si perioada de
desfasurare) si cea educationala, referitoare la modul in care aceste detalii
terapeutice sunt receptionate, asimilate si aplicate de persoana.
Obiectivele educatiei pentru sanatate a pacientului cu obezitate sunt:
• Informarea şi educarea pacientului despre riscurile excesului
ponderal pentru starea de sănătate şi despre importanţa adoptării unui stil de
viaţă sănătos, care include atât o alimentaţie echilibrată, cât şi mişcare
fizică eficientă.
• Motivarea şi sprijinirea pacientului supraponderal să facă schimbările
necesare în stilul de viată pentru a ajunge la o greutate normală şi astfel să
îsi îmbunătătească starea de sănătate.
Profilaxia în obezitate, urmăreşte încă din copilărie, educarea în
vederea unui comportament adecvat de viaţă. Profilaxia, a devenit astfel o
concepţie atotcuprinzătoare în domeniul sănătăţii, impunându-se definitiv pe
plan internaţional.
Obişnuirea cu o alimentaţie echilibrată şi sănătoasă completată cu
activarea organismului (sport) începând cu primul an de viaţă. Consumul de
dulciuri şi de alcool sunt obiceiuri proaste şi nu necesităţi ale organismului.

44
 Depistarea din timp şi tratarea cauzelor tratabile ale obezităţii
(hipotiroidismul, etc.), educaţia spre o nutriţie corectă, sănătoasă, completată
cu o activitate fizică moderată la toate vârstele este unul din factorii cheie in
ceea ce priveste abordarea obezitatii ca si afectiune medicala.
Dietele hipocalorice preluate de pacient din literatură, fără controlul,
pregătirea și asistența specialiștilor, cu toate eforturile depuse, duc la
rezultate nedorite, dezamăgiri, evoluții „în acordeon”, un lanț descurajant de
scăderi și creșteri alternative în greutate.
Factori psiho-emotionali multipii pot fi implicati in geneza si
mentinerea obezitatii, si se pot constitui in bariere ale optimizarii stilului de
viata si reducerii ponderale. De aceea, educatia terapeutica depaseste cadrul
pur educational si se adreseaza si acestor factori prin consiliere si terapie
comportamentala.

45
 Plan de îngrijire
Nr. Diagnostic de Obiectiv de Intervenții Evaluare
crt. îngrijire îngrijire
1. Dificultate în Pacienta să aibă - Stabilesc o relație terapeutică cu pacienta, bazată pe - T.A.= 150/90
a menține o o bună încredee, acceptare mmHg
bună circulație și o - amplasez pacienta în salon, în poziție semișezândă, în - Puls 75b/min
circulație și bună respirație funcție de starea, afecțiunea și receptivitatea sa - G = 103kg
respirați - Invat pacienta sa foloseasca diferite aparate de sustinere
datorită (scripetele de deasupra patului, care o va ajuta să coboare mai - după 2-3 zile TA se
greutății usor din pat) restabilește la o
- Asigur conditiile de mediu adecvate, pentru a a evita valoare constantă
pericolele prin accidentare;
- Solicit bolnavei sa stea linistita la pat, să nu se agite, pentru - respirația este în
că există posibilitatea creșterii tensiunii arteriale mai mult continuare deficitară
decât este deja
- Aerisesc salonul și umezesc aerul din încăpere.
- Învăț pacienta să utilizeze diferite tehnici de relaxare si de

46
 gimnastică respiratorie.
- Învăț pacienta să evite schimbările bruște de temperatură
- Am pregatit materialele necesare masurarii tensiunii
arteriale, pulsului, respiratiei si temperaturii. La indicația
medicului masor si notez in foia de observatie functiile
vitale: TA, puls, respirație, temperatură

2. Perturbarea Pacienta să-și - Explorez preferintele pacientei asupra alimentelor permise - pacientei îi este greu
modului de a urmeze regimul alcatuind o alimentatie echilibrata cu evitarea grasimilor să renunțe la o serie de
se alimenta dietetic animale, reducerea cantitatii de hidrocarbonati si alegerea de alimente
(alimentație alimente benefice pentru sănătate; contraindicate de
în exces) - Invat pacienta categoriile de alimente din ghidul alimentar al regimul alimentar
pacientului diabetic si echivalentele cantitative si calitative ale
principiilor alimentare, in vederea inlocuirii unui aliment cu - pacienta acceptă
altul; treptat regimul
- Monitorizez pacienta pentru a consuma numai alimentele alimentar
cuprinse in regimul alimentar impus de medicul diabetolog; - pacienta înțelege și își
- In functie de toleranta la glucide regimul va cuprinde însușește informațiile cu

47
alimente cantarite (paine, lapte, cartofi, paste fainoase, legume privire la regimul
uscate, fructe) si necantarite (peste, carne, mezeluri, oua, supe alimentar
de carne, sosuri fara faina, ulei)
- Asigur un regim alimentar variat, bogat în proteine şi - pacienta face eforturi
vitamine: carne, legume şi fructe; să mămânce numai
- Calculez necesarul de calorii pe 24 de ore in functie de alimentele permise
activitate, varsta;
- Urmaresc orarul si distributia meselor; - pacienta acceptă și
- Sfătuiesc pacienta să consume circa 2 litri lichide pe zi sub respectă dieta impusă
forma de: ceai, compot, sucuri naturale, lapte;
- Incurajez pacienta şi o asigur de contribuţia alimentelor în G = 102kg
procesul de vindecare;
- Asigur un climat liniştitor în timpul mesei;
- La indicația medicului cântăresc zilnic pacienta. Invit
bolnava la cantar, verific funcționalitatea acestuia, rog
bolnava să se urce pe cantar, echilibrez greutățile și
notez valoarea obținuta:
Ajut bolnava sa coboare și o condc la salon.

48
 Stimulez pacienta să-și reducă din masa corporală, atât
pentru sănătatea ei, cât și pentru un aspect fizic placut.
3 Dificultate în Pacienta să - Ajut bolnava sa se plimbe prin salon si holul sectiei, - Pacienta începe să
a se mobiliza prezinte executand cateva sau chiar mai multe exercitii de facă mici deplasări
din cauza mobilitate și gimnastica respiratorie.
greutații postură - Aticipez necesitățile pacientei la nevoie; - Pacienta se
corporale adecvată - Amplasez pacienta in salon in functie de starea, afectiunea si deplasează singură cu
receptivitatea sa; mai multă încredere
- Asigur conditiile de mediu adecvate, pentru a a evita
pericolele prin accidentare; - Pacienta se
- Orientez pacienta in timp, spatiu si anturaj; deplasează singură și
- Favorizez adaptarea pacientei la noul mediu; face câteva exerciții
- Instalez pacienta in pat respectand pozitiile anatomice ale de gimnastică
corpului;
- Folosesc utilajele auxiliare si de confort pentru mentinerea
pozitiei anatomice;
- Invat pacienta sa foloseasca diferite aparate de sustinere.
- Suplinesc pacienta in satisfacerea nevoilor sale, servindu-i la

49
 pat cele necesare
- Redau increderea pacientei ca imobilitatea sa este o stare
trecatoare;
- Se incurajeaza pacienta sa faca mici plimbari zilnice,
eventual ajutandu-se de un baston.
- Planific un program de exercitii in functie de capacitatea
pacientului;
4. Potențial risc Pacienta să fie -Planific un program de igiena in functie de activitatile - pacienta prezintă o
de lezare a curată, ăngrijită pacientei; mică leziune în zona
tegumentelor și să aibă -Invat pacienta masuri de igiena personala; pliului submamar
tegumentele -Ajut pacienta sa sa isi faca baia totala sau partiala; drept
intergre și -Pregatesc materialele pentru baie;
protejate -Pregatesc cada in care apa va avea temperatura de 37-38°C
-Pregatesc salonul si materialele necesare pentru efectuarea
toaletei pe regiuni;
-Protejez pacienta cu un paravan pentru a beneficia de - pacienta are
intimitatea necesara toaletei; tegumente curate și
- Ajut bolnava sa-si realizeze toaleta pe regiuni. integre

50
 -Masej și pudrez cu talc regiunile predispuse escarelor datorita
pozitiei.
-Identific, impreuna cu pacienta cauzele si motivatia
preocuparii pentru aspectul fizic si ingrijirile igienice;
-Ajut pacienta sa isi schimbe atitudinea fata de aspectul sau
fizic si fata de ingrijile igienice;
-Informez pacienta cu privirea la mentinerea curateniei
tegumentelor si mucoaselor pentru prevenirea imbolnavirilor

5. Dificultate în Pacienta sa se Educ pacienta cu privire la importanta vestimentatiei in - pacienta capata

a se îmbraca poata imbraca si identificarea personalitatii; usurinta in procesul de
și dezbraca dezbraca Explic pacientei legaturile dintre tinuta vestimentara, imagine imbracare / dezbracare
singura si stima de sine;
Identific capacitatea si limitele fizice ale pacientei;
Ii acord timp suficient pentru a se imbraca si dezbraca;
Asez obiectele din camera in aceasi ordine tot timpul, iar
hainele in ordinea folosirii lor si solicit pacientei, la dezbracare
sa le puna in ordine inversa;

51
6. Dificultatea de Pacienta sa Explorez activitatile recreative care ii produc placere Pacienta prezinta o stare
a indeplini prezinte o buna pacientei; de bine și de încredere în
activitati dispozitie si o Analizez si stabilesc daca acestea sunt in concordanta cu sine
recreative stare de optimism starea sa psihica si fizica;
cu privire la Incurajez pacienta sa isi exprime emotiile si sentimentele;
evolutia bolii Supraveghez pacienta in timpul recreerii pentru a nu se
Pacienta sa isi produce agravari ale starii fizice si psihice;
recapete Apreciez impactul activitatii recreative asupra pacientei;
increderea in Antrenez pacienta in activitati recreative in limita impusa de
propriile forte capacitățile proprii.
Am in vedere ca activitatile sa nu suprasolicite pacienta si sa
nu o oboseasca, ci sa ii creeze o stare de buna dispozitie;
Notez reactiile si manifestarile pacientei cu referire directa la
starea de plictiseala si tristete.
7. Deficit de Pacienta va - Explic pacientei riscurile obezității și o constientizez asupra - TA = 150/90mmHg
cunoștințe dobândi propriei responsabilitati privind sanatatea; - G 102,8kg
despre cunoștințe -Explic pacientei care sunt regulile obligatorii de igiena ce - P = 68b/min
obezitate despre obezitate trebuie respectate de un obez, precum si regulile de igiena

52
alimentara. - pacienta dobândește
- Explorez cunostintele pacientului cu privire la boala cunoștințele necesare
- Furnizez explicatii clare si deschise asupra ingrijirilor despre obezitate,
programate; necesitatea schimbării
- Introduc pacienta într-un grup de sprijin cu alte persoane ce stilului de viață, a
sufără de obezitate regimului alimentar și
- Explic pacientei necesitatea schimbarii stilului de viață și a continuarea
celui alimentar și continuarea acestora acasa tratamentului
Ofer exemple de alti pacienti care au aceasi problema antidiabetic.
medicala si care au o evolutie favorabila;
- Încurajez pacienta să aibă un jurnal cu meniuri pe zile
și ore, să scrie zilnic ceea ce a mâncat.

53
 III. PARTEA PRACTICĂ
PROCESUL DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTULUI CU
OBEZITATE

III.1. Interviu

Cazul nr. 1

Bolnava G.L.. in varsta de 50 de ani, se internează la Spitalul Clinic

Judeţean, nr.1 in secţia de Endocrinologie, pentru creşterea in greutate,
oboseală, palpitaţii şi dispee la eforturi minime, lombagii şi dureri articulare
la nivelul genunchilor.
DATE GENERALE
Nume: G
Prenume: L
Data naşterii: 24.08.1962
Starea civilă: căsătorită
Naţionalitate: roman
Limba vorbită: romană
Religia: ortodox
Ocupaţia: croitoreasă
Domiciliul: Arges
Grupa sanguină: 0I, Rh+
ALTE DATE
 nefumătoare
 nu consumă alcool
 consumă cafea

54
 copii: 3
 condiţii de locuit: casă privată
DATA INTERNĂRII: 11.12. 2011
DIAGNOSTICUL DE INTERNARE: Obezitate
MOTIVELE INTERNĂRII
 palpitaţii şi dispnee la eforturi minime
 creşterea in greutate
 lombagii şi dureri articulare
 edeme, diaforeza şi tegumente umede, reci
ANAMNEZA
a. Antecedente heredo-colaterale: mama - obezitate
b. Antecedente personale:

APF: -M: 14 =ani S=4 N=3 Av=1

APP: colecistectomie: 1988
c. Condiţii de viaţă şi de muncă: - favorabile
d. Comportare faţă de mediu: orientată temporo - spaţial
ISTORICUL BOLII
Din antecedente rezultă că şi mama bolnavei a fost obeză. Bolnava a avut
3sarcini la termen. Greutatea neonatală a copiilor a fost 4,5kg; 4,6kg; 4,9 kg.
In cursul fiecărei sarcini avea tendinţa să caştige in greutate mai mult decat
era normal. Cu toate acestea după naştere pierdea surplusul ponderal,
revenind la 60 kg, greutate la care s-a menţinut pană in 1999 cand in urma
angajării intr-o unitate din industria alimentară a inceput să se ingraşe
ajungand la 100 kg in anul 2000. A remarcat că in vara anului trecut a
pierdut in greutate, perioada in care unitatea din care făcea parte mai
prelucra alte produse alimentare decat fructe, De aproximativ un an
menstruaţia a devenit neregulată.

55
TRATAMENTUL
 Anorexiene, diuretice, antihipertensive, anticoagulante, laxative
Nevoile fundamentale care sunt nesatisfăcute:
 Nevoia de a respira şi de a avea o bună circualţie
 Nevoia de a elimina
 Nevoia de a dormi şi de a se odihni
 Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură
 Nevoia de a fi curat, ingrijit şi de a-şi proteja tegumentele

Nevoia Diagnostic Obiective Intervenţii Evoluţie

fundamentală
Autonome Delegate
Nevoia de a Dispnee Pacienta să Asistenta trebuie: Pacienta
respira şi de a manifestată prin: prezinte o - Să ajute pacienta prin prezintă o
avea o bună respiraţie dificilă, respiraţie in psihoterapie respiraţie
circualţie senzaţie de limite - Să creeze un microclimat fiziologică şi
sufocare cauzată fizilologice adecvat: cameră oboseşte mai
deefort, oboseală aerisită greu
- Să inveţe pacienta să facă
exerciţii respiratorii
de relaxare
- Să-i explice pacientei cat de
important este să
stea in poziţii adecvate care
să-i favorizeze
respiraţia
- Să-i facă gimnastică
respiratorie in fiecare
dimineaţă
Circulaţie Pacienta să Asistenta trebuie: Pacienta
inadecvată prezinte o - Să susţină pacienta psihic prezintă o
cauzată de : circulaţie prin psihoterapie circulaţie
-arteroscleroză, adecvată şi o - Să creeze un microclimat adecvată şi o

56
 -hipervascozitate T.A. in limite adecvat acesteia: salon T.A. in limite
a sangelui fiziologice liniştit, luminos, aerisit fiziologice.
manifestată prin: - Să educe pacienta să aibe o
 HTA alimentaţie echilibrată fără
 Edeme ale exces de grăsime
membrelor - Să educe pacienta să evite
inferioare, tutunul şi consumul exagerat
 Cianoza de cafea, să evite
extremităţilor sedentarismul şi să poarte
imbrăcăminte lejeră

ISTORICUL BOLII
Pacienta se află de mai mulţi ani in evidenţa servicului de endocrinologe
pentru o insuficienţă tirodiană, asociată obezităţii. A urmat o perioadă de
tratament pe care l-a intrerupt aproximativde 2 ani.Pacienta a crescut mult in
greutate (mai ales in ultimii 2 ani) şi persistă tulburările de ciclu menstrual.
Se internează pentru reevaluare clinico - biologică şi tratament.
TRATAMENTUL
 Somnifere : Diazepam
 Diuretice:furosemid
 Anorexigenexice: Silitium
 Antihipertensive: Enalapril
 Vitamina K1
Nevoile fundamentale care sunt nesatisfăcute:
 Nevoia de a respira şi de a avea o bună circualţie

57
 Nevoia de a elimina
 Nevoia de a dormi şi de a se odihni
 Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură
 Nevoia de a fi curat, ingrijit şi de a-şi proteja tegumentele.

58
 IV. BIBLIOGRAFIE
1. Corneliu Borundel– Manual de medicină internă pentru cadre
medii, Editura All, Bucureşti, 1995
2. Gheorghe Mogoş– Mică enciclopedie de boli interne, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986
3. Gheorghe Mogoş– Urgenţe în medicină internă, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1983
4. Carol Mozeş– Tehnica îngijirii bolnavului – Editura Medicală,
Bucureşti, 1997
5. Radu Păun– Tratat de medicină internă - Editura Medicală,
Bucureşti, 1992
6. Roman, Gabriela: Abordarea obezității în practica medicală:
managementul clinic, (http://medic.pulsmedia.ro/article--x-Tratament-
Abordarea_obezit%C4%83%C5%A3ii_%C3%AEn_practica_medical
%C4%83:_managementul_clinic--5619.html
7. Titircă L. – Ghid de nursing, Editura Viaţa Românescă, Bucureşti,
1995
8. Lucretia Titirca - Manual de ingrijiri special acordate pacientilor,
Editura Viata Romaneasca, 2001
9. Dumitrescu C. – Hiperinsulinism – hipoglicemie in obezitate
-Med.Int.
10. Anghelescu Băcanu, Varga, Turcanu, Cheregi – Valoarea
dispensarizării obezităţii in profilaxia complicaţiilor grave invalidante,
Timişoara,1977
11. Băcanu, Tomas, Grosu.. Suciu – Medicaţii metabolice – Editura
medicală, Bucureşti, 1978

59
 12. Miracu I. – Diabetul zaharat şi obezitatea - Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1969
13. Pavel, Sdrobici, Dumitrescu – Obezitatea - Editura Medicală,
Cluj,1960
14. Dumitrescu, Mihalache – Medicină internă, 1968
15. Gavrilescu, Băcanu, Streianu, Angelescu – Modificări
hemodinamice in obezitate – Medicina internă, Bucureşti
 

60
V. ANEXE

61
Tesut adipos

62