A doua parte- reprezentarea socială a fenomenului de violență domestică

a. Modul de abordare

Modul în care a fost abordat fenomenul violenței domestice a păstrat tonalitatea importantă a
drepturilor omului, și implicit a drepturilor femeii, care sunt încălcate prin violență. Acest mod
de abordat a fost caracteristic țărilor în curs de dezvoltare, deoarece în aceste tări drepturile
omului au fost impuse alte state.

Reprezentarea socială a violenței domestice a fost afectată de modul în care problema

violenței a invadat spațiul public, câștigat în vizibilitate și acceptabilitate în ceea ce privesc
dreputurile omului, după anul 1989.

b. Serviciile existente și disponibilitatea lor

În ceea ce privește înființarea serviciilor de intervenție pentru situațiile de violența, depindea

de coerența și specificiatea legislației.

Serviciile existente la acea perioadă la care puteau apela victimele erau:

1. Serviciil de semnalare a cazurilor

1.1. Servicii de poliției;

Funcționarea eficintă a acestora era perturbată de următorii factori:

-percepția pe care poliția o avea asupra fenomenului;

-limitare legistativă;

-cunoașterea limitată a gravității fenomenului;

-pregătirea profesională slabă a persoanlului din poliție;

-refuzul poliției de a intervene în lipsa unei hotărâri judecătorești.

1.2. Institute medico-legale;

Certificatul medico-legal reprezenta un rol important în Instanță, era unul dintre puținele
documente prin care se atesata incidental violent. Existau cazuri în care victimele nu apelau la
obținerea acestui certificate fiind: rușinea, lipsa unor certitudini cu privire la siguranța acestuia,
costuri ridicate, plasarea Intitutelor Medico-legale în afară orașului și relative isolate.

1.3. Linii telefonice de urgență;

Acest tip de serviciu a fost unul dintre cele mai solicitate de către victim deoarece:

-asigurau anonimatul;

-posibilitatea alegerii serviciilor de care aveau nevoie;

-prin intermediul apelului, specialisul putea sesiza organele competente la cerința victimei, fără a
implica în mod direct victima;

-oferirea gratuită a informațiilor privind serviciile disponibile: consiliere juridică, psihologică,

adăpost, certificate medico-legal.

1.4. Servicii medicale de urgență/camera de gardă.

Camerele de gardă sunt importante, odată ajunse victimele acolo, violența asupra lor
devina una publică. Un mod de rezolvarea a situațiilor de urgențe este implicarea unor medici
sau cadre medicale din interiorul familiei, păstrând astfel situația în sfera privată.

2. Servicii de intervenție propriu-zise

2.1. Spitale;

La fel ca și în cazul celorlate servicii, victimele apelează la serviciile medicale în

momentul în care acestea se află într-o situație limită, încercând mascarea sursei violenței și
păstrarea problemelor la nivel familial.
 2.2. Instanțe judecătorești;

Violența este recunoscută doar în momentul în care este accepatată idea divorțului. Unele
centre de consiliere, oferă sfat juridic pentru a diminua unele costuri generate de procedura
divorțului, prin cunoașterea legislației, precum și a drepturilor pe care le au victimele în cazul
unui process de divorț.

2.3. Servicii de consiliere;

În perioada respectivă, acest tip de servicii s-au dezvoltat foarte repede. Acestea erau
prezente în toate ONG-urile, însă problema era în pregătirea profesională a specialiștilor în acest
domeniu. Unele dintre victime deși aveau nevoie să stea de vorbă cu cineva, aveau o reticiență în
ceea ce privește comunicarea despre situația problematică în care se aflau.

2.4. Servicii de asistență a victimelor violenței domestice/adăposturi de urgență.

Aceste servicii erau cel mai greu de dezvoltat din cauza limitării bugetare.

3. Servicii de prevenire
3.1. Școala;

Școala avea un rol important în ceea ce privește educarea priviind programele de

prevenire a violenței domestice. În vremea respectivă, se considera că școala era un actor social
subordonat de principii patriarhale.

3.2. Mass-media;

Mass-media reprezenta un instrument important în ceea ce privește prevenirea

comportamentelor violente. Cu toate acestea, aceasta era preocupată mai degrabă de
mediatizarea unor subiecte senzaționale, uitând astfel de rolul inițial pe care îl avea, acela
educative.

3.3. Biserica;

Deși se considera că Biserica reprezenta un stâlp de suținere în ceea ce privește

combaterea fenomenului, realitatea a rezultat a fi alta. Biserica încurajea de cele mai multe
victimele să râmâne în continuare alături de agresorii lor indiferent de consecințe.
Partea a treia- Cadrul teoretic al cercetării

a). Metodologia de lucru

În această lucrare s-a realizat un studiu de tip calitativ al fenomeniul de violență

domestică din perspectiva victimelor violenței. Cercetarea s-a bazat pe studiul de caz. Pe lângă
interviu cercetătorii au fost instruiți să privească modul în care trăiesc victimele violenței
domestice.

Rezultatele care au fost obținute s-au concretizat în istorii spuse de 45 de persoane,

victimele violenței domestice, grupul țintă a fost reprezentat de 45 de persoane cu vârsta cuprinsă
între 21-50 de ani, acestea provenind din mai multe zone geografice, atât din mediul rural, cât și
din mediul urban, iar în ceea ce privește apartenența etnică, au participat femei romance,
maghiare și rome, atât căsătorite, cât și necăsătorite.

Analiza datelor a fost reprezentată de următorii itemi:

 Cauze
- cauze la nivel social;
-cauze la nivel familial.

 Manifestări
-momentul declanșării violenței și frecvența acesteia;
- forme de manifestare ale violenței;
- forme de manifestare a victimelor violenței;
-profilul victimei și al agresorului în acest studio.
 Consecințe
- Costurile social-umane implicate: efecte asupra victimei , a copiilor, asupra
familiei, asupra societății;
- Costuri economice-
- Costurile unor programe de prevenire.
Partea a patra- Prelucrarea și interpretarea datelor

A. CAUZE
În ceea ce privesc cauzele violenței domestice, au fost identificate 3 tipuri de categorii de
cauze în acest studiu:

a.1. Cauze care țin de caracteristicile individuale:

 Afectarea stării de sănătate a agresorului sau a victimei;

 Consumul de alcool;
 Istoric infracțional la agresor;
 Instabilitate ocupațională;
 Sarcina la victim;
 Violența ostilă ( comportamente violente nejustificate);
 Gelozia.

a.2. Cauze care țin de caracteristicile relației și de contextual de dezvoltare ale acesteia:

 Trai comun cu părinții;

 Locuința comună după divorț;
 Perpetuarea modelului: - prezența unei istorii a violenței în copilăria victimei și/sau a
agresorului;
- Izolarea social;
- Perioada scurtă de cunoaștere;
- Prezența unor relații adultere.

a.3. Cauze care țin de mediu/ caracteristici sociali:

 Inegalitatea de gen în familii și în societate;

  Toleranță social față de violența domestică;
 Dezinteres din partea celorlalți;
 Sărăcie-lipsa de bani;
 Lipsa unor legi specifice;
 Ignoranța femeilor victime privind posibilitățile de autoprotejare.

B. MANIFESTĂRI

În acest studiu s-a luat în considerare următoarele dimensiuni ale manifestărilor:

b.1 Când dimesiunea temporală a violenței. În momentul în care se petrece violența,

frecvența cu care se petrece violența și momentele deosebite care devin factori de risc.

În studiul de față, la această dimensiune în urma intervievării victimelor incidentele se

produc pe inserat. De asemenea, în acest studiu se vorbește de un ciclu temporal în manifestarea
violenței, sfârșit de săptămână, sfârșit de lună, sfârșit de an.

Momentele cele mai des întâlnite în care violența este prezentă sunt date de sărbători și
de sfârșitul săptămânii, deoarece în tot acest timp familia este împreună și crește gradul de
consum de alcool.

Un alt moment temporal identificat în urma studiului îl constituie trecerea dintr-o relație
de cuplu în alta (momentul formării cuplului după căsătoriei, momentul gravidității, etc.).

În ceea ce privește timpul se pare că frecvența manifestărilor crește ajungându-se uneori

la repetarea agresiunilor la a doua zi de convețuire.

b.2. Unde- dimensiunea spațială a violenței. În această categorie sunt incluse aspecte
legate de comiterea de acte de violență în anumite spații ale locuinței, în prezența altora sau în
locuri publice.
 În cadrul studiului, s-a constatat faptul că, pentru cuplurile căsătorite violența se petrecea
în casă, în spatele ușilor închise. Totodată, unele victime susțin faptul că, existau situații în care
violența se petrecea doar în anumite spații din locuință (dormitor, baie, etc.). De asemenea, se
pare că violența, după spusele victimelor, se petrecea în prezența altora sau în locuri publice.

b.3. Cum- modalități de manifestare ale violenței. În această categorie regăsim toate
formele de violență: violență fizică, sexuală, verbală, psiho-emoțională, asupra copiilor, privarea
de libertate, amenințarea securității și vieții victimei sau a copiilor.

Victimele intervievate au susținut faptul că, au suferit toate formele de violență

prezentate mai sus. În ceea ce privește violența fizică, s-au identificat forme de violență precum:
loviri, bătăi, izolare. În ceea ce privește violența sexuală, 36 dintre victime au suferit acest tip de
violență. Violența verbală din spusele victimelor se caracteriza prin jignire, insulte,
minimalizarea calităților. Privarea de libertate era caracterizată prin retragerea libertății fizice,
mai apoi transformată în acte de tortură unde victimele devineau ostatice. Amenințarea securității
victimelor sau a copiilor este un alt tip de violență suferită de către subiecți. În cazul acestui tip
de violență, agresorul folosea copiii pentru a constrânge victima pentru a rămâne lângă el.

Violența psiho-emoțională se manifesta prin distrungerea imaginei de sine a victimei,

distrugerea sentimentului de incredere și siguranță, instalarea unor tulburări psihice majore,
dorința de sinucidere.

Un alt tip de violență este dat de violența asupra copiilor. Acest tip de violență se
manifesta direct sau indirect, precum și violența asupra copilului nenăscut și născut.

b.4. CE- obiecte folosite în incidentul violent. Intervievatele susțin faptul că, au fost
folosite obiecte dure cu care agresorul le-au lovit, atât pe ele, cât și pe copiii lor, obiecte precum
arme, cuțite.

b.5. GRAVITATEA MANIFESTĂRILOR- Analiza letalităților faptelor violente pe

următoarea scară a gravității: loviri, bătăi, vătămări corporale grave, violuri, afecatrea sănătății
fizice, afectarea sănătății psihice, tentative de omor, omorul.

b.6. MANIFESTĂRI ALE VICITMEI ÎN CONTEXTUL VIOLENT

  Starea de alertă a femeii;

Spre exemplu: O stare de alertă identificată în urma intervievării este dată de creșterea anxietății
atunci când agresorul întârzi, deoarece când se întâmplă acest lucru victima știe că sunt șanse
mari ca agresorul să fie violent.

 Strategii de autoprotecție;

Victimele își construiesc propriile refugii în care se retrag în momentele în care se apropie un
incident violent. Copiii de cele mai multe ori devin surse de sprijin pentru mame, „luptând”
împreună împotriva agresorului.

 Replică violentă;
 Separare pe perioade limitate;

În acest context, victimele aleg să se refugieze la vecini, cunoștiințe, familie.

 Anihilarea reacției de apărare.

C. CONSECINȚE

c.1. Costurile social-umane implicate: efecte asupra victimei, asupra copiilor, asupra familiei,
asupra societății;

c.1.a Efecte asupra victimei- efectele sunt reprezentate de afectarea stării de sănătate prin
îmbolnăviri frecvente, de asemenea, sănătatea reproducerii este și ea afectată, traumatisme grave.

Victimele au identificat și refugiul în medicamente, droguri, alcool.

c.1.b Efecte asupra copilului- Cel mai grav efect relatat de către victimele intervievate este fuga
copiilor de acasă sau abandonul lor de către instituții de protecție.

c.1.c Efecte asupra familiei și asupra comunității- Izolarea socială este cel mai întâlnită formă de
maniestare în rândul acestor familii, fiind impusă sau indusă de către agresor. Victimele în acest
caz își sacrifică legăturile cu ceilalți.Pe de altă parte, agresivitatea îl face pe agresor să se
manifeste și asupra persoanelor importante din viața victimei.
c.1.d Efecte asupra societății- Victimele au menționat că de cele mai multe ori copiii ajung să
comită infracțiuni și să nu aibă un loc de muncă.

c.2. Costuri economice- costurile unor programe de prevenire.

Victimele susțin că au ajuns până în stadiul în care au fost nevoite să se împrumjute de bani
pentru a plăti diverse lucruri.

c.3. Costurile unor programe de prevenire.

D. FINALIZAREA VIOLENȚEI/ SOLUTIONĂRI CONSTATATE

În urma studiului, din cele 45 de cazuri prezentate, 47,5 % din femei sunt încă în aceeași
relație în care comportamentul violent este în continuare prezent. Chiar dintre cele care au ales
separarea prin divorț, adică 40%din respondente, 2 împart același spațiu de locuit cu agresorii,
violența fiind la fel de prezentă.

d.a Justificarea rămânerii femeii în relația violent

 Prezența copiilor în familie;

 Dependența de veniturile agresorului;
 Dependența emoțională a victimei față de agresor.

I. Elemenete de noutate aduse domeniului prin lucrarea prezentată

II. Provocării pentru cititorii avizați

Cercetarea și-a propuns să tragă un semnal de alarmă în ceea ce privește indiferența cu

care este tratat acest fenomen, indiferența față de suferința ascunsă a familiilor, ce se confruntă
cu acest fenomen.
 Autorii cărții susțin că suntem datori să deschidem ochii celor din jur spre acele lucruri
ascunse care supă ființele umane, izolându-le într-o rușinoasă neputință. Suntem datori să pledăm
pentru drepturile femeilor de a fi considerate egale cu bărbații. Suntem datori față de viitoarele
generații să aducem la suprafață gravitatea fenomenului pentru luarea de măsuri necesare stopării
și combaterii fenomenului.

III. Limite ale lucării

BIBLIOGRAFIE:

1. CV Ana Muntean
https://fsp.uvt.ro/wp-content/uploads/cv-asistenta%20sociala/CV-ro-
AnaMuntean.pdf