Academia Română 

este cel mai înalt for de știință și de cultură din România. A fost

fondată la 1 aprilie 1866, sub denumirea de Societatea Literară Română, devenită la 1
august 1867 Societatea Academică Română,[1] iar în 1879 Academia Română. Conform statutului[2],
rolul principal al Academiei constă în cultivarea limbii și literaturii române, stabilirea normelor de
ortografie obligatorii ale limbii române, studierea istoriei naționale române și cercetarea în cele mai
importante domenii științifice. Cele mai reprezentative lucrări academice sunt: Dicționarul limbii
române, Dicționarul explicativ al limbii române, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii
române, Dicționarul general al literaturii române, Micul dicționar academic și Tratatul de istoria
românilor. Prin statutul său, Academia Română poate avea un număr maxim de 181 membri titulari și
corespondenți și 135 membri de onoare, din care cel mult 40 din România.[3